duminică, 2 iunie 2024

Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava – vânzătorul de mătăsuri care nu și-a vândut credința

 

Într-unul dintre drumurile sale spre cetatea Albă, Sfântul l-a contrazis pe un catolic pe nume Reitz, din Veneţia sau Genova, iar acesta s-a răzbunat, spunându-i conducătorului tătar că Ioan dorește să se facă musulman.

Ziua de pomenire a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava este pe 2 iunie. În plus, există tradiția ca el să sa fie cinstit și de Sânzâiene, în amintirea momentului sosirii sfintelor sale moaște în Țara Moldovei. În aceste zile, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” îmbracă straie de sărbătoare, iar credincioşi din toate colțurile țării vin și se închină la racla care adăpostește sfintele sale moaşte.

Din puţinele ştiri rămase în legătură cu mucenicia sa, se pot desprinde şi câteva date biografice. Născut în secolul al XIV-lea în Asia Mică, Sfântul Ioan vindea, împreună cu tatăl său, icoane și mătăsuri, pentru a cumpăra cele necesare traiului. Într-unul dintre drumurile sale spre cetatea Albă, Sfântul l-a contrazis pe un catolic pe nume Reitz, din Veneţia sau Genova, iar acesta s-a răzbunat, spunându-i conducătorului tătar că Ioan dorește să se facă musulman. Aflând vestea, conducătorul a transmis ostaşilor să îl aducă în faţa lui pe negustorul din Trapezunt. Când Ioan a ajuns la el, dregătorul i-a spus :

„Am auzit că ai dori să îmbrăţişezi străvechea noastră credinţă. Deci, alesule prieten, lepădându-te de credinţa cea în Hristos, în faţa acestei adunări adaugă-te celor care se bucură de dragostea şi de oblăduirea mea”.

Înțelegând planul de răzbunare al lui Reitz, Ioan i-a răspuns cu fermitate eparhului:

 „Să nu-mi fie mie a mă lepăda de Hristos, căci ce-ar putea despărţi inima mea de „Soarele dreptăţii” şi de „Răsăritul cel de sus” şi a mă întoarce în întunericul necunoştinţei de Dumnezeu? Preaputernice eparhe, vorbele care ţi s-au spus despre mine sunt mincinoase, sunt iscodiri răutăcioase. Eu nu voiesc să dispreţuiesc bunătatea care mi-ai arătat-o, dar nu pot să mă lepăd de Hristos – lumina lumii”.

Cuvintele sale l-au întunecat pe dregător, considerându-le ca fiind dispreţuitoare faţă de credinţa tătarilor. De aceea, a dat poruncă subalternilor săi ca Sfântul Ioan să fie întins pe pământ şi bătut cu toiege, crezând că în felul acesta îl va sili să treacă la religia lui.

Spre surprinderea lor, Sfântul Ioan Îl mărturisea cu şi mai mult curaj pe Hristos, spunând:

„Binecuvântat eşti, Dumnezeule, şi preamărit eşti, Lumină în trei străluciri: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Să nu-mi fie mie niciodată a mă închina soarelui şi focului, ci Părintelui luminilor şi slavei celei neînserate. Mulţumescu-ţi Ţie, Hristoase, că m-ai învrednicit a-mi spăla păcatele cu sângele meu şi a mă sfinţi cu puterea Sfântului Duh spre dobândirea vieţii celei veşnice […]”.

Unul dintre cei care îl chinuiau i-au tăiat apoi capul cu sabia, lăsându-i trupul neîngropat. Însă trei îngeri au venit să îl tămâieze, iar Sfântul Ioan s-a arătat în vis unui preot, acesta luând sfintele moaște și așezându-le în biserica unde slujea.

Vestea despre minunile săvârșite lângă racla cu sfintele sale moaște a ajuns si în Țara Moldovei. Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432), cel care obţinuse în anul 1401 recunoaşterea canonică a Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia ecumenică din Constantinopol, pentru a pecetlui acest act și dorind ca ţara lui să aibă un sfânt ocrotitor, a adus moaștele Sfântului Ioan din Cetatea Albă la Suceava, reședința de atunci a Țării Moldovei.

Astfel, în anul 1415 „au fost aduse cu multă cheltuială moaştele Sfântului mucenic Ioan Novai de la Cetatea Albă de la păgâni şi le-au aşezat în târgu în Suceava, la Mitropolie, cu mare cinste şi cu litie, penru paza şi ferinţa (ocrotirea n.n.) scaunului domniei sale, carile să prăznuieşte miercuri şi joi în săptămâna Rusaliilor”, după cum consemnează Axinte Uricariul, cronicar şi copist moldovean, pe baza Cronicii lui Grigore Ureche.

Delegația care a adus moaştele Sfântului Ioan a fost întâmpinată la locul numit „Poiana Vlădicăi”, în apropiere de orașul Iaşi, de către domnitorul Alexandru cel Bun, alături de soţia sa, de mitropolitul Iosif și de mulți alți călugări, preoţi şi credincioşi care l-au însoţit până în Biserica „Sfântul Gheorghe” din Suceava, cunoscută și sub denumirea de Biserica Mirăuți.

Racla cu sfintele sale moaște a rămas aici până în anul 1589, când au fost mutate în noua catedrală mitropolitană din Suceava, ctitorită în prima jumătate a secolului al XVI-lea de către domnitorii Bogdan al III-lea şi fiul său, Ştefăniţă.

În anul 1686, regele Jan Sobieski al Poloniei a pornit un război împotriva turcilor și a intrat în Tara Moldovei alături de oastea sa, în speranța că va fi ajutat de domnitorul Constantin Cantemir (1685-1693), fără a-și îndeplini, însă, planurile. La retragerea din Moldova, Sobieski l-a luat ostatec și pe mitropolitul Dosoftei, care a avut curajul să condamne „nelegiuirea oștenilor” polonezi care jefuiau bunurile unor biserici.

De teama unor alte jafuri, Sfântul Mitropolit Dosoftei a luat cu el și moaștele Sfântului Ioan cel Nou, precum și odoarele Mitropoliei și anumite acte importante. Moaștele Sfântului Ioan vor fi readuse la Suceava abia după o sută de ani, în 1786, când episcopul Dosoftei Herescu de la Rădăuţi le-a reaşezat tot în fosta catedrală mitropolitană cu hramul Sfântului Gheorghe.

Când a izbucnit Primul Război Mondial, pentru a fi ferite de profanare sau de flăcări, cinstitele moaşte au fost duse la Viena şi adăpostite în capela ortodoxă română de aici. În anul 1918, când Bucovina și Basarabia au revenit la patria-mamă, Sfântul Ioan s-a întors la Suceava, rămânând până astăzi „ocrotitor a toată ţara Moldovei”.

Viața și patimile Sfântului Ioan cel Nou au fost descrise, de-a lungul timpului, nu doar în cărțile de cult, ci și în numeroase studii și lucrări de specialitate (una dintre acestea este și lucrarea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, semnată de diac. prof Vasile M. Demciuc și apărută la Editura Doxologia). De asemenea, cele mai importante aspecte din viața lui au fost zugrăvite și îmbracă până astăzi pereții mai multor locașuri de cult, printre care se numără Mănăstirea Voroneţ, ctitoria Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, Catedrala Arhiepiscopală din Roman, Mănăstirea Suceviţa sau biserica din Dobrovăț.

De aceea, an de an, pe 2 iunie și în în ziua de Sânzâiene, este de datoria noastră să fim la înălţimea faptelor moșilor și strămoșilor noștri și să ne aducem aminte de Sfântul Ioan cel Nou, mucenicul care și-a dat viața pentru Biserica lui Hristos și, contrar tuturor vicisitudinilor istorice, ocrotește până astăzi străvechea cetate voievodală a Sucevei și întreaga Țară a Moldovei.

 

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Apărătorului şi sprijinitorului creştinătăţii, împotrivitorului şi surpătorului păgânătăţii, mucenicului celui de curând arătat, ostaşului lui Hristos celui adevărat, care ca un soare Bisericii Răsăritului a strălucit, şi pe credincioşi de veselie i-a umplut, toţi acum din suflet cântări de mulţumire şi de laudă să-i aducem, şi cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Icosul 1

Îngerilor iubită şi plăcută a fost şi mai înainte de pătimire vieţuirea ta, purtătorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Căci cu trup material îmbrăcat fiind, viaţă îngerească pe pământ ai vieţuit, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni, apoi şi cu chinuri. Pentru aceasta noi, după vrednicie, aceste laude aducem ţie:
Bucură-te, că, prin postirile şi rugăciunile tale cele necontenite, îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că prin milosteniile şi lacrimile tale pe demoni i-ai înfricoşat;
Bucură-te, că pe cei întristaţi i-ai mângâiat;
Bucură-te, că pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucură-te, că în trup muritor te-ai arătat înger pământesc;
Bucură-te, căci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai răsărit;
Bucură-te, că dreapta credinţă până în sfârşit ai păzit;
Bucură-te, că din cetatea vestită Trapezunda ai ieşit;
Bucură-te, că prin toate faptele bune desăvârşit te-ai împodobit;
Bucură-te, că pe mare, neguţător iscusit ai fost;
Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Văzând, Mucenice al lui Hristos, viclenia diavolului cea măiestrită asupra ta, prin cel de altă credinţă, ca să te depărteze de la dreapta credinţă, şi cu înţelepciunea dată ţie de la Dumnezeu, pricepând măiestriile lui, neprins de dânsele ai rămas cu harul Celui Preaînalt; pentru aceea ai şi cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cunoscând clevetirea ereticului Reiz, de trei ori fericite, adusă asupra ta la eparhul Cetăţii Albe, cel de credinţă otomană, cum că te-ai lepădat de adevărata credinţă creştinească, măcar că acela a te ademeni la aceasta în tot chipul s-a silit, tu nicidecum nu te-ai lăsat a fi biruit; pentru aceea după cuviinţă auzi de la noi acestea:
Bucură-te, că pe Reiz de mincinos l-ai vădit;
Bucură-te, că tu ca un turn ai rămas neclintit;
Bucură-te, că momirile eparhului întru nimic le-ai socotit;
Bucură-te, că toţi cei ce au văzut acestea, folos au câştigat;
Bucură-te, că soarelui şi luceafărului a jertfi nu ai voit;
Bucură-te, căci cu aceasta pe păgânul Cadiu l-ai dispreţuit;
Bucură-te, căci creator al acestora pe singurul Dumnezeu Cel în Treime L-ai mărturisit;
Bucură-te, că n-ai primit a defăima;
Bucură-te, că ai mărturisit credinţa cea adevărată;
Bucură-te, că de aici s-a pornit tiranul spre a te chinui;
Bucură-te, că ai mustrat pe eparhul înaintea tuturor;
Bucură-te, că pe el mai vârtos a se pleca ţie l-ai îndemnat;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

De puterea harului Sfântului Duh fiind întărit, cu multă îndrăzneală către guvernator ai zis, viteazule ostaş al lui Iisus: „Nu crede, o, tirane, că eu mă voi lepăda vreodată de Hristosul meu şi că mă voi închina făpturii mai degrabă decât Creatorului; să nu-mi fie mie aceasta cât timp voi respira aerul acesta”; pentru care şi cu mare glas ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Erai, o, purtătorule de chinuri al lui Hristos, când acestea le ziceai către eparh, vesel la faţă, şi fără de sfială sau frică; iar el, nemaiputând răbda şi de mânie aprinzându-se, a poruncit să fie aduse înaintea lui toiege multe şi de haine să fii dezbrăcat; dar tu, ca şi cum altul ar fi fost, aşa te aflai; pentru aceasta şi noi unele ca acestea zicem către tine:
Bucură-te, că, văzând toiegele acelea, nicidecum nu te-ai temut;
Bucură-te, că din vederea acelora mai tare te-ai împotrivit tiranului;
Bucură-te, că te-ai dezbrăcat de haine stricăcioase;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat în porfiră nepieritoare în ceruri;
Bucură-te, că ai fost ameninţat cu chinuri de moarte;
Bucură-te, că tiranul mai cumplit s-a întărâtat, pentru că tu nu ai băgat în seamă acestea;
Bucură-te, că ai înfruntat pe acesta înaintea tuturor celor ce erau de faţă;
Bucură-te, că pe tine te-ai mărturisit rob adevărat al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că bine ai ţinut aşezămintele, pe care le-ai învăţat de la părinţii tăi;
Bucură-te, că n-ai primit a aduce jertfă zeilor guvernatorului;
Bucură-te, că ai zis păgânului să nu întârzie de a te chinui;
Bucură-te, căci cu aceasta te-a trimis mai degrabă la Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Creatorului mai ales decât creaturii ai zis, cu suflet vitejesc, o mult-pătimitorule, că te vei închina; pentru aceasta tiranul cel păgân, auzind astfel de cuvinte de la tine şi pierzând nădejdea a te îndupleca la voia sa, nebuneşte s-a aprins de mânie sălbatică şi a început să te chinuiască. Iar tu, Mucenice al lui Hristos, bărbăteşte răbdând, cu veselie Celui ce te întărea pe tine ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Inimă de diamant având, când ai pătimit pentru dragostea Celui dorit de tine, fericite al lui Hristos Mucenice, întru nimic ai socotit chinurile, cu harul Lui fiind întărit; pentru aceea, ca peste o aspidă înveninată ai călcat, şi ai alergat spre mai cumplite chinuri cu bucurie; pentru care şi de la noi auzi acestea:
Bucură-te, că ai fost aşternut gol pe pământ spre chinuire;
Bucură-te, că ai avut ochii minţii sus la cer;
Bucură-te, căci cu toiege noduroase fără milă fiind bătut, n-ai slăbit;
Bucură-te, căci chinuitorii, cumplit bătându-te, au obosit;
Bucură-te, că vitejeşte ai răbdat să-ţi fie trupul zdrobit în bucăţi;
Bucură-te, căci cu acestea şi mai mult la mânie ai întărâtat pe tiranul;
Bucură-te, că de multe bătăi, cărnurile lipite pe toiege au fost aruncate sus în aer;
Bucură-te, căci cu aceasta ai adunat pe îngeri spre a se minuna;
Bucură-te, că ai roşit cu sângele tău pământul;
Bucură-te, căci cu aceasta ai strivit pe satana sub picioarele tale;
Bucură-te, că pentru aceasta I-ai mulţumit Stăpânului Hristos;
Bucură-te, că El te-a întărit a suferi alte chinuri mai cumplite;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Auzindu-te cei ce te chinuiau, fiii pierzării, pe tine, Mucenice, rugându-te lui Dumnezeu, s-au umplut de mai multă mânie şi mai cumplit te-au schingiuit, încât şi glasul ţi-a lipsit; iar tu, răbdătorule de chinuri, suferind cu bărbăţie chinul acesta, lui Hristos Celui ce te-a întărit, din adâncul inimii, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cu lanţuri de fier din porunca guvernatorului fiind legat, ostaşule al lui Hristos, Ioane, ai fost aruncat în temniţă şi păstrat spre mai cumplite chinuri; şi tot trupul tău de bătăi fiind sfărâmat, a doua zi iarăşi la judecată ai fost adus; dar, stând înaintea tiranului cu faţa veselă, păgânul Cadiu s-a mirat foarte şi s-a înspăimântat. Pentru aceea şi noi cu laude ca acestea te întâmpinăm:
Bucură-te, că pentru Hristos ai fost legat cu lanţuri de fier;
Bucură-te, căci cu acelea ai înfricoşat de tot pe diavolul;
Bucură-te, că ai locuit în temniţă întunecoasă, închis fiind acolo;
Bucură-te, că după aceea te-ai sălăşluit în raiul cel luminos;
Bucură-te, căci, cu răni cumplite peste tot trupul fiind rănit, vesel te-ai arătat;
Bucură-te, că de aceasta păgânul tiran mult s-a mirat;
Bucură-te, că nu ai purtat grijă de vindecarea rănilor trupului tău;
Bucură-te, că prin aceasta sufletul tău mai frumos a înflorit;
Bucură-te, că omul tău cel din afară s-a stricat;
Bucură-te, că omul tău cel dinăuntru a luat acum mai bună înnoire;
Bucură-te, că tiranul a pregătit şi alte chinuri mai cumplite împotriva ta;
Bucură-te, că şi pe acelea tu le-ai primit cu dragoste;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Având în minte bunătăţile, pe care vrei să le dobândeşti, Mucenice al lui Hristos, vrednicule de laudă, înţelepţeşte ai răbdat toate schingiuirile, ruperile şi sfâşierea cărnurilor; pentru aceea tiranul, umplându-se nebuneşte de şi mai multă mânie şi răcnind ca o fiară sălbatică, a poruncit ca iarăşi să fii chinuit mai cu asprime şi fără de cruţare să fii bătut. Iar când se făceau acestea, tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Atât de cumplit şi fără de cruţare ai fost bătut, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, Mucenice, încât şi cele dinăuntru ale tale s-au rupt; iar cei ce te chinuiau pe tine, obosind de atâta cruntă bătaie, se schimbau unii după alţii; dar tu, viteazule ostaş al lui Hristos, nicidecum nu ţi-ai schimbat gândul de la doritul tău Iisus; ci te rugai Lui mai cu dinadinsul în adâncul inimii tale, ca să-ţi dea răbdare până la sfârşit. Pentru aceasta şi noi, ajutaţi fiind de rugăciunile tale, zicem unele ca acestea:
Bucură-te, că tu nu ai pierdut răbdarea, cu cruzime fiind bătut pentru Hristos;
Bucură-te, că au obosit chinuitorii, cei ce te băteau;
Bucură-te, că aceia, ostenind, se schimbau unii după alţii;
Bucură-te, că mintea ta sta la Dumnezeu, Cel ce te întărea;
Bucură-te, că trupul tău a fost rănit şi sfâşiat până la cele dinăuntru;
Bucură-te, că Hristos cu harul Sfântului Duh te-a cercetat din înălţime;
Bucură-te, că toţi cei adunaţi la acea privelişte au înfruntat pe judecător, pentru o cruzime ca aceea;
Bucură-te, că din cer ţi-ai ţesut ţie haină nefăcută de mână;
Bucură-te, căci chinuitorii s-au săturat de a mai bate cinstitul tău trup;
Bucură-te, căci credincioşii s-au umplut de multă jale, văzându-te pe tine;
Bucură-te, că ai simţit pe trupul tău rănile lui Hristos;
Bucură-te, că şi El ţi-a gătit cunună neveştejită în ceruri;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Nemaiavând păgânul tiran nici un fel de chin, o, de trei ori fericite Mucenice, a poruncit să fie adus un cal neînvăţat şi sireap, şi sfintele tale picioare să fie legate tare de coada lui şi să te poarte şi să te târască pe toate străzile cetăţii; iar tu, ostaşule al lui Hristos, aşa fiind târât, te-ai făcut privelişte îngerilor şi oamenilor şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Străin cu adevărat şi neobişnuit chin s-a născocit ţie, pătimitorule al lui Hristos, păgânul Cadiu. Că târât fiind tu de cal în fuga mare pe la locurile cele aspre ale cetăţii, bucăţi de carne din trupul tău pe pietre rămâneau, capul ţi se zdrobea şi credincioşii cei ce te priveau s-au umplut de multă jale. Iar tu, având mintea ridicată către Dumnezeu, în taină te rugai Lui; de aceasta şi noi robii tăi minunându-ne, laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, că prin chinuirea ta cea cumplită te-ai făcut mărturisitor al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că prin răbdarea ta cea cu tărie te-ai arătat întemeietor al dreptei credinţe;
Bucură-te, că aprins ai fost de focul dragostei celei nespuse către Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru Dânsul ai suferit sfărâmarea trupului tău;
Bucură-te, că te-ai făcut pricină de veselie îngerilor;
Bucură-te, că ai fost tristă privire credincioşilor;
Bucură-te, că, trântit fiind de pietre, capul tău cel sfânt s-a zdrobit pentru Hristos;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale s-a strivit de tot capul balaurului cel nevăzut;
Bucură-te, că pământul ca o boia s-a vopsit cu sângele cel curs din tine;
Bucură-te, că în Împărăţia cerurilor Hristos cunună acum ţi-a dăruit;
Bucură-te, că pentru Dânsul pe pământ ai pătimit;
Bucură-te, că împreună cu Dânsul în Împărăţia Lui te-ai sălăşluit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

Văzându-te, Mucenice al lui Hristos, neamul cel rău credincios când erai târât de cal pe străzile lor, unii te luau în batjocură, alţii îşi strâmbau feţele lor şi aruncau în tine cu ce aveau în mână, alţii făceau râs şi lucruri necuviincioase. Iar tu, viteazule ostaş, toate acestea cu bucurie şi cu mulţumire le răbdai, pentru Cel ce te întărea pe tine, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul având pe Iisus în sufletul şi mintea ta, purtătorule de chinuri, şi luptele tale fiind acum spre sfârşit, unul din cei ce te batjocoreau, în casa sa alergând şi o sabie goală apucând, cu dânsa a tăiat cinstitul şi sfântul tău cap, şi astfel luminat ţi-ai dat sufletul în mâinile Celui dorit de tine; pentru care jertfă auzi şi de la noi acestea:
Bucură-te, că ai luat de la oameni înfruntare şi defăimare pentru Hristos;
Bucură-te, căci cu acestea ai urmat lui Iisus, Cel defăimat de ei;
Bucură-te, că ai fost lovit de ei, cu orice li se întâmplase a avea în mâini;
Bucură-te, că şi Hristos tot aşa a pătimit pentru noi păcătoşii;
Bucură-te, că neamul cel rău credincios cu sabia a tăiat cinstitul tău cap;
Bucură-te, că şi Iisus a încununat cu strălucită coroană sfântul tău creştet;
Bucură-te, că nevoinţa ta cea mucenicească acum s-a săvârşit;
Bucură-te, că eşti preamărit împreună cu mucenicii în locaşurile cele cereşti;
Bucură-te, că acum noi credincioşii te avem pe tine mijlocitor prea fierbinte către Dumnezeu;
Bucură-te, că rugăciunile tale către Dânsul sunt bineprimite;
Bucură-te, că amintirea ta se serbează în toată Biserica;
Bucură-te, că numele tău este mărit de toţi cei dreptcredincioşi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

După tăierea cinstitului tău cap şi după despărţirea sfântului tău suflet de trup, Mucenice prealăudate, trupul tău zăcea împreună cu capul cel tăiat, neîngropat şi în seamă nebăgat. Iar noapte făcându-se, o minune preamărită s-a văzut: asupra moaştelor tale ardeau făclii în chip de stâlp până la cer şi bărbaţi îmbrăcaţi în veşminte albe cădeau împrejurul trupului tău şi cântau cuvinte de negrăit, cu care împreună şi tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritori cu frumoase cuvinte nu pot spune cântările pe care le cântau îngerii împrejurul moaştelor tale, Mucenice de trei ori fericite; iar un oarecare iudeu, auzindu-i şi părându-i-se că sunt oameni pământeşti, a luat un arc şi a încercat a săgeta într-înşii; dar nimic n-a izbutit, ci mai vârtos s-a făcut vrednic de plâns în vederea tuturor. Pentru aceasta şi noi, de o minune ca aceea înspăimântându-ne, zicem ţie unele ca acestea:
Bucură-te, că de îngeri te-ai învrednicit a fi petrecut;
Bucură-te, că Hristos a privit din cer spre moaştele tale;
Bucură-te, că deasupra moaştelor tale s-a văzut stâlp de foc până la cer;
Bucură-te, că minunea aceasta a înspăimântat pe mulţi;
Bucură-te, că iudeul acela a fost pedepsit de puterea dumnezeiască;
Bucură-te, că aceasta s-a făcut spre mai multa laudă a moaştelor tale;
Bucură-te, că tot poporul a alergat să privească pe iudeul acela;
Bucură-te, că după mărturisirea lui, înaintea tuturor, a fost dezlegat de pedeapsă;
Bucură-te, că tiranul, fiind înştiinţat de această minune, mult s-a temut;
Bucură-te, că din această pricină a poruncit creştinilor să te înmormânteze;
Bucură-te, că, îngropat fiind, Biserica a primit cinstitul tău trup;
Bucură-te, că sfântul tău suflet s-a odihnit în locaşurile cele cereşti;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

O, Mucenice mult-pătimitorule, trădătorul şi vânzătorul tău, vrând într-una din nopţi să fure cinstitul şi preachinuitul tău trup şi la patria sa să-l ducă, tu, ostaşule al lui Hristos, te-ai arătat degrabă în somn preotului bisericii aceleia şi de aceasta l-ai înştiinţat; iar el îndată a alergat la biserică şi cinstitele tale moaşte din mâinile lui le-a apucat; pentru care, bucurându- se, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Preţioasele şi sfintele tale moaşte, prin purtarea ta de grijă, Mucenice al lui Hristos, scăpând neluate de cei de alt neam, înăuntrul altarului au fost duse şi aşezate în Sfânta Masă, unde totdeauna pentru mântuirea noastră Se jertfeşte Mielul lui Dumnezeu, Căruia şi tu te-ai adus jertfă. Credincioşii fiind înştiinţaţi de aceasta, au lăudat pe Atotputernicul Dumnezeu, Cel ce măreşte pe sfinţii Săi, cu care şi noi cântări de laudă ca acestea îţi aducem ţie:
Bucură-te, că cinstitele tale moaşte au scăpat nefurate şi nevătămate;
Bucură-te, că cei de alt neam au fost alungaţi cu ruşine şi deşerţi;
Bucură-te, că înăuntrul altarului moaştele tale au fost aşezate de preoţii Bisericii;
Bucură-te, căci credincioşii s-au bucurat de aceasta;
Bucură-te, că acolo au fost săvârşite neîncetate minuni printr-însele;
Bucură-te, că şi demonii au fost alungaţi din mulţi oameni;
Bucură-te, că uneori s-a arătat stâlp de foc din cer deasupra lor;
Bucură-te, că alteori şi îngerii s-au pogorât spre dânsele;
Bucură-te, că uneori din ele a ieşit bună mireasmă de negrăit;
Bucură-te, că prin ele s-au tămăduit toate felurile de boli;
Bucură-te, că pretutindeni a străbătut vestea minunii ce s-a făcut;
Bucură-te, că Dumnezeu bine a voit ca vestirea ta să ajungă şi până la marginile pământului;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Împodobite fiind cu harul de tot felul de minuni cinstitele şi sfintele tale moaşte, Mucenice al lui Hristos, vrednicule de laudă, toţi dreptcredincioşii le cinstesc şi le sărută. Pentru aceea tu, având îndrăzneală către Dumnezeu, Stăpânul tuturor, mijloceşte acestora, de la Dânsul, în viaţa aceasta sănătate trupească şi în veacul ce va să fie mântuire sufletească, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie cu totul luminoasă fiind cinstitele tale moaşte, Mucenice mult-chinuite, pusă în sfeşnicul Bisericii şi luminând mult timp partea locului unde ai pătimit, după aceea, prin vrerea lui Dumnezeu şi prin stăruinţa unui drept-credincios domn, în ţara Moldovei adusă fiind, neîncetat luminează şi raze de minuni, spre toţi cei ce aleargă la ele cu credinţă, revarsă.
Pentru aceea şi noi de acelaşi dar împărtăşindu-ne, zicem ţie:
Bucură-te, rază a luminii celei neînserate şi gânditoare;
Bucură-te, că peste toate părţile cele de sub cer eşti luminător;
Bucură-te, luceafăr prealuminos al zilei celei neînserate;
Bucură-te, că şi la noi prin oarecare iconomie ai fost adus din altă parte;
Bucură-te, că şi acolo multă vreme razele ţi-au strălucit;
Bucură-te, că iarăşi înapoi ai venit prin vrerea lui Dumnezeu;
Bucură-te, smirnă totdeauna binemirositoare în Biserica lui Hristos;
Bucură-te, că împărtăşeşti de bună mireasmă pe toţi cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, vas de mir neîmpuţinat şi de nenumărate vindecări încăpător;
Bucură-te, că împarţi îndeajuns tuturor celor ce au trebuinţă;
Bucură-te, că Împăratul cerurilor a vărsat peste tine slavă şi mare cuviinţă;
Bucură-te, că ne-ai îndestulat şi pe noi de darul tămăduirilor a tot felul de neputinţe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Dar luând de la Dumnezeu, întru tot lăudate şi mult-pătimitorule Mucenice, vindeci pe toţi de tot felul de boli, nu numai trupeşti, ci şi sufleteşti; iar acum, stând înaintea lui Hristos, Cel ce te-a întărit pe tine spre pătimire, nu înceta mijlocindu-ne mântuire sufletească şi nouă, celor ce cu dragoste şi cu multă cucernicie facem pomenirea ta şi cântăm neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Lăudând, cântând şi fericind chinurile tale cele cu multă durere, răbdarea cea până în sfârşit, vitejia şi bărbăţia cea nebiruită ce ai arătat în trupul cel ca de diamant, pe care Hristos, purtătorul de biruinţă, l-a preaslăvit în cer şi pe pământ, şi nouă nevrednicilor ni l-a dăruit, Sfinte Mare Mucenice Ioane, zicem ţie acestea:
Bucură-te, că eşti împreună-locuitor şi petrecător cu oştile îngereşti;
Bucură-te, că eşti dus şi cu dragoste petrecut la locaşurile cele cereşti de cetele muceniceşti;
Bucură-te, că eşti încununat cu mărire de însăşi mâna Împăratului Hristos;
Bucură-te, că Însuşi Domnul te-a luat pe tine la odihna cea veşnică după multele pătimiri;
Bucură-te, că ţi-ai adunat comoară nejefuită în ceruri;
Bucură-te, că ai agonisit plată multă acum întru strălucirile sfinţilor;
Bucură-te, că în încercări şi nevoi eşti nouă tare ajutător;
Bucură-te, că eşti fierbinte solitor bucuriei şi slavei celei veşnice;
Bucură-te, că eşti izvor nedeşertat de vindecări neputincioşilor;
Bucură-te, că eşti o curgere neîncetată de mângâieri celor întristaţi;
Bucură-te, că prin tine avem nădejde a fi scăpaţi de toate relele întâmplări vătămătoare şi nefolositoare;
Bucură-te, că prin tine aşteptăm a dobândi bunătăţile cele de-a pururea fiitoare;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, mult-pătimitorule al lui Hristos, Sfinte şi Mare Mucenice Ioane, primind această umilă rugăciune a noastră, ce se aduce ţie acum din inimă, ne izbăveşte pe noi de toate vătămările sufleteşti şi trupeşti, de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de chinul cel veşnic, cu rugăciunile tale cele bine-primite de Dumnezeu, ca împreună cu tine în veacul ce va să fie, în locaşurile sfinţilor, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Îngerilor iubită şi plăcută a fost şi mai înainte..., Condacul 1: Apărătorului şi sprijinitorului creştinătăţii...,

Icosul 1

Îngerilor iubită şi plăcută a fost şi mai înainte de pătimire vieţuirea ta, purtătorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Căci cu trup material îmbrăcat fiind, viaţă îngerească pe pământ ai vieţuit, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni, apoi şi cu chinuri. Pentru aceasta noi, după vrednicie, aceste laude aducem ţie:
Bucură-te, că, prin postirile şi rugăciunile tale cele necontenite, îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că prin milosteniile şi lacrimile tale pe demoni i-ai înfricoşat;
Bucură-te, că pe cei întristaţi i-ai mângâiat;
Bucură-te, că pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucură-te, că în trup muritor te-ai arătat înger pământesc;
Bucură-te, căci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai răsărit;
Bucură-te, că dreapta credinţă până în sfârşit ai păzit;
Bucură-te, că din cetatea vestită Trapezunda ai ieşit;
Bucură-te, că prin toate faptele bune desăvârşit te-ai împodobit;
Bucură-te, că pe mare, neguţător iscusit ai fost;
Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

Condacul 1

Apărătorului şi sprijinitorului creştinătăţii, împotrivitorului şi surpătorului păgânătăţii, mucenicului celui de curând arătat, ostaşului lui Hristos celui adevărat, care ca un soare Bisericii Răsăritului a strălucit, şi pe credincioşi de veselie i-a umplut, toţi acum din suflet cântări de mulţumire şi de laudă să-i aducem, şi cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos!

şi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava


Troparul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, glasul al 4-lea

Viaţa ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi şi iarăşi către pătimire bărbăteşte pornindu-te, necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor laudă, Sfinte Ioane pururea pomenite.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ivindu-te nou mucenic, fericite Ioane, lumii mai pe urmă te-ai arătat. Pentru aceea dă-mi cuvânt cu harul tău, ca să laud după vrednicie nevoinţele tale.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea divanului, cu ochii cei înţelegători ai văzut ceata cea cinstită a mucenicilor, chemându-te pe tine, Sfinte Ioane, cu bucurie, care cu asemenea cununi te-au împodobit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu oştirea cea întru tot minunată, a stării tale împotrivă, cele de biruinţă ai luat, asupra firii tiranului, că fiind el ruşinat desăvârşit, de aceea a încetat îndrăznirea tiranilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îmbrăcându-te în platoşa credinţei pentru mărturisire şi punând coiful darului cel luminat şi cu limba cinstitelor şi dumnezeieştilor cuvinte, Sfinte Ioane, ca şi cu o sabie ai tăiat pe eparhul cel fără de minte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Muntele cel înalt, pe care l-a văzut Daniil şi Piatra care s-a tăiat fără de mână din munte, pe tine mai înainte te-a închipuit, Născătoare de Dumnezeu, că fără de bărbat ai născut nouă pe Emanuel.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin chinuri ca aurul în ulcea te-ai lămurit, mucenice mărite şi jertfă te-ai adus Cuvântului cel adevărat şi Împăratului puterilor, că în locul focului cel din altar, cu sabia ai fost zdrumicat.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stăpâne cel dintâi şi Doamne, nu s-au săturat evreii cei fără de lege şi de prooroci ucigaşi. Ci şi acest mucenic fiind tras fără de milă, de slugile cele necredincioase, alergând l-au înjunghiat.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Laţuri întindea tiranul cu cuvinte amăgitoare către vânarea mucenicului cel preaînţelept, iar el striga către dânsul: părăseşte-ţi mulţimea minciunilor, că eu făpturii nu mă voi închina, ci numai Făcătorului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Măslin roditor în casa Dumnezeului celui viu, acum s-a arătat racla moaştelor tale, din care luăm vindecări de multe feluri de neputinţe, care prin tine s-au îmbogăţit şi cu minunile tale s-au înfrumuseţat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zis-a dumnezeiescul Iezechiel: şi va fi uşa încuiată. Şi aceasta întru tine s-a împlinit, Stăpână, că întru tine S-a sălăşluit în chip de negrăit Cuvântul Părintelui şi dintru tine născându-Se, purtător de trup S-a arătat lumii, întru amândouă păzindu-te.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cel ce sade în slavă...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Undiţă înşelătoare era limba tiranului, pornit fiind cu meşteşugirile vrăjmaşului să prefacă degrabă sufletul cel tare. Dar în zadar s-a ostenit, că mucenicul striga cu bucurie: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ce este mie de multe cuvintele tale şi de făgăduinţele cele trecătoare, pe care nebuneşte mi le spui? - striga Ioan către chinuitor. Acestea toate mai amare decât fierea sunt pentru mine - cu dulceaţă zicea, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Când va înflori pe trupul meu mulţimea rănilor, atunci nădăjduiesc a mă învrednici cununilor celor luminate, zicea mucenicul către tiran. Nu zăbovi mai mult, o păgânule, că eu strig: slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nicidecum nu te voi asculta, o închinătorule la foc, când mă atragi tu către pieire - grăia Ioan; ci mai vârtos cu nevoinţe voi muri pentru Cel ce a murit pentru mine şi cu mucenicii luminat strig: Slavă puterii Tale, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Închipuit-a de demult călătoria lui Israel prin Marea Roşie, naşterea ta cea fără de bărbat, Împărăteasa tuturor. Că precum acela atunci a trecut neudat, aşa şi Hristos din preacurat sângele tău S-a născut, Fecioară.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slăbit-au chinuitorii a bate cărnurile sfântului, ostenit-a şi tiranul încercând să afle chinuri, iar mucenicul vitejeşte răbda, împodobit fiind cu rănile pe care le luase pentru dragostea Domnului său.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât este de înfricoşătoare şi de slăvită suferinţa ta pentru Hristos, de care s-au minunat neamurile care se aflau privindu-te şi ţi-au lăudat răbdarea; iar perşii s-au ruşinat împreună cu evreii, îmbrăcându-se cu ruşine.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împrejur sta mulţimea, privind ceea ce se întâmpla, mărite şi tiranul şedea de faţă nădăjduind să te dobândească. Dar a greşit nebunul în deşert trudindu-se să înfricoşeze pe cel neîngrozit şi în zadar bătea diamantul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Batjocorit-a nebuneasca poruncă a eparhului celui rău credincios, dumnezeiescul Ioan, văzând înşelăciunea şi mândria persienească, zicând: nu mă voi închina soarelui, care e făptură, ci mai ales lui Dumnezeu, Celui Ce a zidit pe oameni cu mâna.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sus era Cel pururea de o Fiinţă cu Tatăl şi Dumnezeu, Dumnezeu-Cuvântul, iar cu noi Dumnezeu şi Om, Născătoare de Dumnezeu, prin tine pogorându-Se către a noastră smerenie, ne-a izbăvit de blestemul strămoşesc; că pe tine Scară cerească te-a văzut patriarhul Iacov.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nicidecum nu a putut clătina turnul dreptei credinţe sălbăticia poruncitorului, nici bătaia toiegelor, nici rănile, nici moartea cea de istov.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ochiului heruvimilor s-a asemănat mintea ta cea curată, că jos vitejeşte ai răbdat chinuri şi sus ai vegheat Stăpânului, Care ţi-a trimis ţie cunună de biruinţă.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săltat-au atunci luminat cetele mucenicilor văzând îndrăznirea ta şi împreună cu îngerii privind, în chip nevăzut te întăreau la luptă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lanţurile cele de fier podoabă de aur le socotea Ioan, mucenicul cel ales şi împroşcările cu pietre cele de la evrei, trepte de mergere către cer.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luând închipuirea de Lâna cea plină de rouă a lui Ghedeon, mai înainte a vestit minunea ta, că s-a pogorât ca ploaia pe Lână, Născătoare de Dumnezeu, Unul din Treime în pântecele tău Întrupându-Se.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe cruce...

Plutind pe luciul mării cu neguţătorie, de la răsărit către miazănoapte te-ai nevoit şi chemandu-te Dumnezeu pe tine, precum Matei vama şi tu neguţătoria lăsând, Aceluia ai urmat prin sângele muceniciei, cu cele vremelnice răscumpărând cele netrecătoare, ai luat cunună de biruinţă.

 

Cântarea a 7-a

Irmos N-au slujit făpturii...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chinurile ce se aduceau ţie, vrednicule de minune, ca nişte săgetături copilăreşti le-ai socotit, cântând cu bucurie: Cel ce eşti prealăudat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâinile adesea întinzându-şi către tiranul, zicea Ioan: De ce te osteneşti în deşert, tu, cel ce nu ai ruşine? Căci chinuindu-mă tu, îmi faci mie haină luminoasă şi moartea, cunună a nemuririi.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Eu sunt cu adevărat mucenic al lui Hristos Dumnezeului nostru celui adevărat, mucenicul striga, că socotesc chinurile flori cu bun miros şi vărsarea sângelui, scăldătoare a Botezului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţa pe care o am în trup, o socotesc noapte, cugeta cu dragoste Ioan; degrab dar să-mi fie dezlegată legătura trupului, ca împreună cu Hristos să moştenesc viaţa.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Limba cea ritoricească a rămas fără de glas şi nemişcată, văzându-te pe tine Ceea ce eşti plină de har, că nu poate spune zămislirea cea de negrăit a naşterii tale celei necuprinse.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericitu-te-au pe tine împăraţii, te-au binecuvântat arhiereii, auzind de a ta vitejească răbdare şi către Hristos mijlocitor câştigându-te pe tine şi acum venind, se închină cinstitelor tale moaşte.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tulburatu-s-au oarecând neamurile, împreună cu poporul cel călcător de Lege, asupra unsului şi Domnului cugetând cele deşarte; şi acum s-au adunat perşii să chinuiască pe Ioan, iar evreii să-l înjunghie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

A fost prins şi ţinut de tine şi până în sfârşit surpat şarpele cel netrupesc, prin răbdarea trupului tău şi tăria lui şi tirania cea cumplită o a stins Hristos, Cel ce S-a îmbrăcat în trup.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu rănile lui Hristos, lăudându-te, către veşnicele locaşuri te-ai mutat, cu haină mohorâtă fiind îmbrăcat, mucenice, pe care o ai vopsit din sângele tău şi împăratului puterilor te arăţi, dănţuind împreună cu mucenicii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Trimis a fost de demult lui lsaia cărbune, care, fiind scos cu cleştele de serafim, s-a atins de dânsul şi păcatele i-a iertat; iar Cleştele tu eşti, Fecioară, care ai purtat Cărbunele Cel dumnezeiesc, întru iertarea păcatelor omeneşti.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Tot neamul pământesc...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ostaş adevărat al mărturisirii lui Hristos ai fost, Sfinte Ioane şi pierzător vicleşugului celor fără de Dumnezeu; pentru aceea şi acum cu rugăciunile tale pierde semeţia păgânească, supunând-o sub picioarele poporului nostru dreptcredincios.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De a şi fost zdrumicată carnea sfântului tău trup, de s-a şi vărsat sângele tău, dar îngrozirile ce veneau asupra ta nu te-au supus. Drept aceea cu puterea ta ruşinează pe cei ce se scoală asupra noastră şi biruitor arată pe poporul nostru.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfărâmă arcul păgânilor, nebiruitule ostaş, al celor ce se pornesc cu nedreptate asupra moştenirii tale, pe care iubind-o ţi-ai ales-o ţie şi întăreşte pe poporul nostru, ca şi noi cu linişte şi cu pace să petrecem.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cei care am dorit după luminată şi cinstită pomenirea ta, am luat şi am sărutat bucurându-ne cu duhul şi săltând ne rugăm, fericite: locul acesta şi poporul, unde ai voit a fi preamărit, păzeşte-l nevătămat, dimpreună cu poporul nostru, cel dreptcredincios.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Care toţi proorocii în multe chipuri L-au vestit, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, am văzut pe Dumnezeu Cel desăvârşit, Care S-a Întrupat pentru noi şi a mântuit pe oameni de blestemul strămoşesc, roagă-L ca şi noi cu rugăciunile tale să scăpăm de veşnica gheenă.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...,

Râvnitor ai fost înţelepciunii, care este comoara bunătăţilor, din care ai şi gustat dumnezeiasca cunoştinţă. Drept aceea spre cele trecătoare fiind silit, către lupte cu nevoinţă ai stat, răni muceniceşti luând, trupului zdrobire şi vărsare de sânge şi acum petreci întru lumina cea negrăită cu mucenicii. Pentru aceea strigăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de păcate să dăruiască celor ce cu credinţă se închină sfintelor tale moaşte.

 

Iar de va fi Post:

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...,

Gândesc la judecată şi mă tem, de întrebarea cea înfricoşătoare mă cutremur, de răspunsul Judecătorului mă spăimântez şi mă îngrozesc de chin şi de durerea focului, de întunericul iadului şi de scrâşnirea dinţilor, de viermele cel neadormit. Vai mie, ce voi face când se vor pune scaunele şi cărţile se vor deschide şi faptele se vor vădi? Atunci, Stăpână, Ajutătoare mie să-mi fii şi Folositoare prea fierbinte, că pe tine te am Nădejde eu netrebnicul robul tău.

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și către Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, ajutători în lucrarea de apostolat a laicatului (a Episcopului Macarie Drăgoi)

Sfinte Mare Mucenice Ioan cel Nou de la Suceava, ca un iubitor de Hristos ai urmat Acestuia pe Cruce, înfruntările urâtorilor de creștini din Cetatea Albă biruind prin mărturisire și martiriu. Sfinte Constantine Voievodule, apostol al dreptei credințe te-ai făcut prin multe osteneli pentru Biserica lui Hristos, ajutând pe românii ortodocși din Transilvania și pe dreptmăritorii din ținuturile aflate sub stăpânirea otomană. Lucrarea ta ai încununat-o cu martiriul la Istanbul, unde ai pătimit împreună cu cei patru fii ai tăi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul Ianache. Pentru acestea, către voi, Sfinților Ioan cel Nou și Constantine Voievod, ne îndreptăm ca și către niște mucenici și apostoli care credința ați propovăduit cu prețul vieții. Iar noi, cei care cinstim pomenirea voastră și care, mireni fiind, în ogorul misiunii Bisericii ostenind, rugăciune cu evlavie aducem vouă, îndrăznind la ajutorul vostru.

Mărturisim că neputincioasă ne este tăria, puțină priceperea și șovăielnică credința. Împuținați sufletește ne aflăm, dezbinați și zăbavnici la inimă în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu. Înaintea vrăjmașilor credinței suntem slabi și lipsiți de apărare din faptele noastre. Fie-vă milă, Sfinților Mucenici, și nu ne lipsiți de ajutorul și binecuvântarea voastră. Luminați-ne întunericul în care orbecăim. Călăuziți-ne și arătați-ne feluritele ispite și înfățișări ale răului, ca să nu cădem în cursele vicleanului. Ajutați-ne să ieșim din încercările care ne-au cuprins și din primejdii să ne izbăvim. Întărire și luminare pentru creștini dăruiți, iar din năvala ispitelor ne sloboziți. Căci multe necazuri ne cuprind și multe înfruntări și puneri la încercare a credinței se abat asupra noastră. Dar, cu rugăciunile și binecuvântarea voastră, milă de la Preamilostivul Dumnezeul nădăjduim să dobândim, ca și noi, împreună cu voi, să dăm buna mărturie a credinței și a adevărului. Amin.

Note:

[1] Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava († 1340) este sărbătorit pe 2 iunie, iar la 24 iunie se sărbătorește aducerea moaștelor sale în mănăstirea ocrotită de el în Suceava, unde se păstrează și astăzi; Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu este sărbătorit la 16 august, dimpreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Raduși Matei, și cu sfetnicul Ianache. Au fost muceniciți de către turci, la Istanbul (Constantinopol), în anul 1714. Moaștele lor se cinstesc în biserica Sfântul Gheorghe – Nou din București. Un fragment din moaștele Sfântului Constantin Brâncoveanu se află și în Paraclisul de la sediul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, din Stockholm.

Să nu adormi cu mintea obosită, în duşmănie pe cineva.


  Prilejurile sunt de mai multe feluri: de la diavol, de la fire şi îngăduite de Dumnezeu. Le deosebim:

 - Când sunt de la diavol, simţi tulburare.
 - Când sunt de la fire, ne apărăm.
 - Când sunt îngăduite de Dumnezeu, simţim o pace, bucurie, mulţumire.

 Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial.

 Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune.
 Decât ceartă mai bine pagubă.

 Ajungi la bătrâneţe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic.

 Pentru valoarea mântuirii nici o suferinţă nu e imposibilă aici pe pământ, numai şi numai să poţi câştiga mântuirea.

 Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de păcate.

 La mulţi le-a zis: nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici.

 Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele.

 Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foame.
 Să vă pregătiţi pentru martiraj.

 În rugăciunea „Tatăl nostru”, „şi nu ne duce pe noi în ispită”, se referă la ispita lepădării de Dumnezeu.

 Prin încercări se spală menajarea de sine. Când eşti asuprit, răstignit pe nedrept, să te bucuri.

 Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit, eşti un necioplit.

 Să vă aşteptaţi la întâmplări venite din senin. Că nu tu întrebare, nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale căii acesteia.

 Să nu ai nici un amestec cu ai tăi, ca să nu se răcească în inima ta dragostea de Dumnezeu.

 Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa se va purta Dumnezeu cu noi.

 Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puţina noastră răbdare; ne cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem.

 Pe călugări îi bagă în iad nimicurile.
 De câte ori încetezi lucrarea cea bună a sufletului, seamănă a lene.

 Ascultarea care mi se dă, aceasta este voia mea.

 Rugăciunea e alimentată de citirea Sfintei Scripturi şi învăţătura de credinţă.

 Omul necurăţat de patimi nu poate să priceapă adevărurile de credinţă.

 Citirea cu socoteală a dumnezeieştilor Scripturi, aprinde şi hrăneşte sufletul cu gândurile lui Dumnezeu, care nu sunt ca gândurile omului.

 Cine se leapădă de sine măcar de atâtea ori cât vin prilejurile pe zi, în chip sincer şi cu convingere, capătă nu numai sporire a puterilor sufleteşti, ci însuşirile lui sufleteşti încep să semene cu ale lui Iisus. Nu mai umblă cu candela stinsă.

 Noi să ne îmbogăţim în Dumnezeu, cugetându-L, iubindu-L, împărtăşindu-ne cu El,
 silindu-ne a gândi şi a iubi ca El, în toate împrejurările vieţii. Iată adevărată bogăţie care nu se va lua de la noi.

 Adevărata creştere spirituală e să-ţi cunoşti neputinţele şi să te lupţi cu ele.

 Singura neputinţă pe care ţi-o iartă Dumnezeu este aceea de a nu putea intra prin uşile închise.

 În cartea vieţii te scriu mai ales faptele pe care le-ai făcut plângând.

 Fericit este acela care, zilnic fiind ocărât şi defăimat pentru Dumnezeu, se sileşte spre răbdare; el va dănţui cu mucenicii, cu îndrăzneală va vorbi şi cu îngerii.

 Omul învaţă 6 ani ca să vorbească şi 60 de ani trebuie să înveţe ca să tacă.

 Ascultarea mai mult de Dumnezeu decât de oameni.

 Să cultivăm energia voinţei.
 Cuvintele noastre sunt fiinţe vii şi ne însoţesc până la judecata din urmă, cu calitatea cu care au fost spuse, cu valoarea creştină sau necreştină.

 Să ne preocupe tăcerea. Pălmuirile întinăciunilor să ne menţină în stare de umilinţă şi smerenie.

 Să-L iubim pe Mântuitorul mai mult decât orice.

 Destinul nostru e colosal de înalt: îndumnezeirea.

 Prin supărări, tulburări, ceartă, iuţeală, se pierde o energie bună din noi. Prin dragostea de Dumnezeu se adună o energie foarte binefăcătoare care înlătură şi bolile, iar când se pierde dragostea lui Dumnezeu (energia) apar bolile

" Trupul si Sangele Lui Hristos din Sfanta Impartasanie se lupta cu trupul si sangele nostru impotriva patimilor, sfintind trupul si arzand patimile."

Parintele Arsenie Boca


Sinaxar 4 Iunie

 

În această lună, în ziua a patra, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Mitrofan, primul patriarh de Constantinopol.

Acesta a trăit în zilele marelui Constantin, întâiul împărat al creştinilor, fiind fiu a lui Dometie, care era frate al împăratului Prov, şi a născut doi feciori: pe Prov şi pe Mitrofan. Acest Mitrofan cugetând cu socotire deplină credinţa idolilor ca rătăcită şi mincinoasă, a venit la credinţa lui Hristos şi s-a botezat. Şi mergând la Bizanţ, locuia cu Tit, episcopul aceleiaşi cetăţi, care era om sfânt şi purtător de Dumnezeu, care văzând pe Mitrofan că era împodobit cu fapte bune, l-a introdus în clerul bisericii. Deci, după moartea episcopului Tit, a luat scaunul Dometie, tatăl Sfântului Mitrofan; şi după moartea lui Dometie s-a făcut episcop Prov, fiul lui, şi ţinând Biserica zece ani, s-a mutat către Domnul; şi îndată s-a suit în scaunul Bizanţului Mitrofan, fratele lui Prov şi fiul lui Dometie; pe care aflându-l marele Constantin, episcop la Bizanţ, şi luând aminte şi la buna faptă a lui, şi la tocmirea firii sale şi la sfinţenia ce avea, spun că numai puţin pentru dânsul, dar mai ales pentru plăcerea locului cetăţii ce era cu aer sănătos, şi roditor şi lângă mare, aşezat fiind între doua părţi ale lumii (a Europei şi a Asiei) a îndrăgit locul şi a arătat asupra lui atâta dorire şi nevoinţă, şi nu s-a scumpit de cheltuială şi a zidit marea cetate a Constantinopolului, care întrecea pe toate cele făcute de oameni, şi era mai presus de acelea. Întru care a aşezat puterea şi împărăţia, mutând-o de la Roma cea veche. Deci, strângându-se Sinodul cel dintâi, ce s-a făcut la Niceea, fericitul acesta Mitrofan n-a luat parte din pricina slăbiciunii şi a bătrâneţii, căci zăcea în pat, veştejindu-i-se fireasca putere de îndelungarea vremii, ci a trimis pe cel mai întâi dintre preoţi, pe Alexandru, bărbat cinstit, pe care şi moştenitor al scaunului l-a făcut. Căci întorcându-se împăratul cu purtătorii de Dumnezeu părinţi, şi săvârşindu-se Sinodul, atunci a zis dumnezeiescului Mitrofan, că i s-a arătat de la Dumnezeu, cum că Alexandru şi cel ce era să fie după dânsul, Pavel, erau iscusiţi şi plăcuţi lui Dumnezeu la o slujbă ca aceasta. Deci adormind sfântul, s-a mutat către Dumnezeu. Şi se face pomenirea lui în sfânta biserică cea mare, şi cinstitul său locaş, ce este aproape de Sfântul Marele Mucenic Acachie, în cea cu şapte scări, unde se afla cinstitele şi sfintele lui moaşte.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Sofia cea din Tracia, care a vieţuit sihăstreşte şi cu cuvioşie.

Sf. SofiaSfânta Sofia s-a născut în Aenus, Rhodope, şi era mama a şase copii. Deşi ocupată cu grijile şi datoriile acestei lumi, a ţinut poruncile Domnului şi a trăit o viaţă plină de virtute.

După ce i-au murit copiii, a devenit mamă pentru orfani şi a ajutat pe văduve. Şi-a vândut avuţiile şi a dat banii săracilor.  A dus o viaţă de austeritate, mâncând pâine şi apă. Avea neîncetat pe buze Psalmii regelui-profet David şi lacrimi curgeau fără încetare din ochii ei. Prefera să se lipsească ea de cele necesare decât să lase pe un sărac să plece din casa ei cu mâinile goale.

Prin smerenia ei şi dragostea faţă de săraci, Dumnezeu a binecuvântat-o în felul următor. În casa ei era un butoi cu vin pe care îl păstra pentru săraci. Ea a remarcat că oricât ar fi luat  din bidon acesta rămânea plin. Dar imediat ce a povestit cuiva despre această minune şi a slăvit pe Dumnezeu, bidonul s-a golit. Sfânta Sofia s-a întristat, crezând că vinul s-a sfârşit din cauza caracterului său nedemn. De aceea, a sporit nevoinţele sale ascetice până la a-şi pune în pericol sănătatea.

Simţindu-şi sfârşitul aproape, ea a primit tunderea în monahism. Sfânta Sofia a adormit întru Domnul la vârsta de 53 de ani.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuviosului Mucenic Ioan, egumenul Mănăstirii Monagriei, care, fiind în sac băgat şi în mare aruncat, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Alonie, care cu pace s-a săvârşit.

Zicerile / apoftegmele lui avva Alonie din Patericul Egiptean:

1. Zis-a avva Alonie: "De nu va zice omul întru inima să că eu singur şi Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă".

2. Zis-a iarăşi: "De nu as fi stricat tot, n-as fi putut să mă zidesc; adică, de n-as fi lăsat tot ce mi se pare bun din voinţa mea, n-as fi putut să dobândesc faptele bune".

3. Zis-a iarăşi: "De va voi omul, de dimineaţa până seara ajunge în măsura dumnezeiască".

4. Întrebat-a odată avva Agaton pe avva Alonie, zicând: "Cum voi putea tine limba mea să nu grăiască minciuni?" Şi i-a răspuns lui avva Alonie: "De nu vei minţi, multe păcate ai să faci". Iar el a zis: "Cum vine aceasta?" Şi i-a răspuns bătrânul: "Iată doi oameni au făcut înaintea ta ucidere şi unul a fugit în chilia ta. Şi iată dregătorul îl caută pe el şi te întreabă zicând: "Înaintea ta s-a făcut uciderea?". De nu vei minţi, dai pe om la moarte. Mai bine lăsă-l pe el înaintea lui Dumnezeu fără legaturi, căci El ştie toate".

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Maria şi Marta, surorile lui Lazăr, care cu pace s-au săvârşit.

marta si mariaAceste două sfinte femei, surori ale lui Lazăr, prietenul lui Hristos, locuiau în Betania, un sat aflat la mică distanţă de Ierusalim. Într-o zi Hristos a fost primit în casa lor. Marta, cea mai mare, se silea slujind Învăţătorului şi, văzând că sora sa, Maria, rămânea tăcută la picioarele lui Iisus ascultând vorbele sale dumnezeieşti, spuse pe un ton mâniat : "Doamne, au nu socoteşti ca sora mea m-a lăsat singură să slujesc ? Spune-i deci să-mi ajute". Dar Domnul îi răspunse : "Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti dar un lucru trebuie" (Luca 10 : 38-42) (De aceea Părinţii au considerat pe Maria drept chip al contemplaţiei, de preferat faţă de fapta virtuţii reprezentată de Marta.).

Mai târziu, cu puţin timp înaintea Patimilor, Lazăr se îmbolnăvi şi muri. Cele două surori trimiseră la Iisus să fie înştiinţat dar El nu ajunse în Betania decât patru zile mai târziu. Marta se grăbi de îndată în întâmpinarea lui, în timp ce Maria rămase acasă, unde numeroşi prieteni şi rude veniseră să le mângâie. Domnul o asigură că fratele său avea să învieze iar Marta îşi arată credinţa faţă de El ca Fiu al lui Dumnezeu, apoi o chemă pe sora sa şi se duseră împreună până la mormânt. La chemarea lui Iisus, cel înmormântat ieşi, cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză iar faţa acoperită de un giulgiu (Ioan 11).

Cu şase zile înainte de Paşte, o masă mare i-au pus lui Iisus în Betania, în prezenţa lui Lazăr. Marta se silea ca de obicei slujind la masă, în timp ce Maria, luând o litră de mir de mare preţ, unse picioarele Domnului şi le şterse cu părul ei. Cum Iuda, cel zgârcit, se arăta nemulţumit de o asemenea risipă, Domnul îi spuse că pentru îngroparea Lui îi păstrase ea mirul acesta (Ioan 12).

După Înălţare, Marta şi Maria însoţiră pe Lazăr pentru a răspândi Vestea cea Buna a Învierii.

Deşi anumite manuscrise ale Sinaxarului le prăznuiesc ca Mironosiţe, Sfânta Scriptură nu menţionează printre acestea din urmă decât pe Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi / sau Maria lui Cleopa (cf. 23 mai), Salomea şi "cealaltă Marie" pe care unii Părinţi o identifică cu Maica Domnului.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului

Troparul Sfântului Ierarh Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Mitrofan, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 6-lea

Irmosul

Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-l cântăm.

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreună cu ceata cea de sus stând înaintea lui Dumnezeu ca un preot şi ca un slujitor al Lui, roagă-te neîncetat pentru noi, ca să dobândim bunătăţile cele veşnice, Sfinte Părinte Mitrofan.

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind ales a lucra Domnului, cu sfinţenie cinstită, ai propovăduit Evanghelia Lui şi ai întors pe neamuri spre cunoştinţa lui Dumnezeu prin învăţăturile cele înţelepte, părinte fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îmbogăţindu-te de cunoştinţa lui Dumnezeu, din inima ta ai izvorât cuvânt de viaţă, care adapă sufletele cele înţelenite de patimi, ierarhe al lui Dumnezeu, fericite de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceata cea preasfinţită a proorocilor de departe a însemnat mai înainte, că va să fii cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, mai presus de heruvimi şi de toată zidirea.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Picând dumnezeiasca dulceaţă din buzele tale, ai uscat izvoarele necredinţei celei amare, adăpând pe cei binecredincioşi cu apa cea dumnezeiască a cunoştinţei, fericite părinte.

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind ales cu dumnezeiasca alegere te-ai uns, ierarhe, purtătorule de Dumnezeu, aducând jertfe fără de sânge lui Dumnezeu, Cel ce S-a jertfit pentru noi, părinte preasfinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mormântul, unde zace preacinstitul tău trup, ne trimite nouă bună mireasmă, ca raiul bine mirosind lui Dumnezeu, mărite Ierarhe Mitrofan.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nu se dumireşte gândul omenesc a înţelege adâncimea cea de negrăit a naşterii tale, Preacurată. Căci Dumnezeu smerindu-Se pe Sine în pântecele tău, pentru milostivire a mântuit pe om.

Irmosul

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Carele ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind plin de Dumnezeiescul Duh, preasfinţite părinte, ai alungat duhurile cele viclene şi cu învăţăturile tale ai făcut pe oameni locaşuri ale lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O Unime Nezidită, împărţită în Trei Feţe, Netăiată, Neamestecată, ai învăţat, luminând pe cei binecredincioşi, cu sfinţitele tale învăţături, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Omorând mai înainte săltările trupului, prin înfrânare şi prin osteneli, cu rugăciuni te-ai făcut Ziditorului dumnezeiesc slujitor de cele sfinte, preasfinţite Mitrofan.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o Uşă, care duce către dumnezeiasca intrare, ca pe un Rai dumnezeiesc, ca pe un Loc Înţelegător al sfinţeniei, ca pe o Podoabă a lui Iacob, să fericim pe Fecioara.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, Te rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cel Ce chemi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeieşte şi eu cuget foarte curat săvârşind cele dumnezeieşti, te-ai făcut curat şi slujind lui Dumnezeu cu dreptatea inimii, te-ai arătat fără prihană, părinte Mitrofan.

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin cinstitele tale rugăciuni, slujitorii idolilor s-au arătat acum slujitori lui Dumnezeu; pe care scoţându-i vrednici din cei nevrednici, te-ai arătat vrednic slujitor Atotţiitorului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind tu mai ales chemat de har, ai risipit uscăciunea idolilor cu ploile cuvintelor tale şi inimile cele înţelenite le-ai făcut roditoare prin harul Duhului, cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

După înfricoşata naştere ai rămas Fecioară ca şi mai înainte, căci Cel Ce S-a născut a fost Dumnezeu, Cel Ce preface toate cu voia Sa, Marie nenuntită, de Dumnezeu dăruită.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Limba ta fiind ascuţită de Duhul prin înţelegere, ca şi condeiul scriitorului, bine scrie în inimile credincioşilor cuvântul harului, prin dumnezeiescul Duh, părinte preasfînţite.

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţându-te cele dumnezeişti, ca unul ce intrai în Sfintele Sfintelor cele înţelegătoare, desăvârşit tăinuit înveţi cu Duhul pe credincioşi strălucirea Treimii, preasfinţite părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu curgerile dogmelor tale, înecând dogmele cele tulburi ale necredinţei, te-ai arătat ca un râu, adăpând adunările celor binecredincioşi, ierarhe preacinstite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul, întrupându-Se fără sămânţă în pântecele tău, S-a arătat Om desăvârşit, înnoind legile firii, cu cuviinţă dumnezeiască, precum singur ştie, Fecioară Preacurată, care ai încăput pe Dumnezeu.

Irmosul

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...

Pe ierarhul lui Hristos Mitrofan, pe luminătorul Bisericii cel luminat, cel ce a propovăduit în mijlocul de Dumnezeu purtătorilor părinţi pe Cuvântul a fi de o fiinţă cu Tatăl, care şi scaunul cetăţii împărăteşti întâi l-a împodobit şi har de proorocie de la Dumnezeu luminat a luat, cu un glas să-l lăudăm.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul pentru cuvioşii tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe chinuitor l-a plecat a striga: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te, înţelepte, cu harul Duhului, prin plecările cele către Dumnezeu şi cu împărtăşirile, te-ai făcut stea dătătoare de lumină, luminând pe cei ce cântă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te tu locaş preasfânt, luminat cu faptele cele bune, ai avut cu sfinţenie pe Treimea cea nezidită, locuitoare întru tine strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lepădând somnul de la ochii tăi, cu dumnezeieştile privegheri, ai primit strălucire dumnezeiască, care te-a făcut pe tine înger luminii, stâlp şi întărire credincioşilor şi adevărat ierarh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce şade în sânurile Tatălui Necuprins, Se cuprinde trupeşte în sânurile Tale, Preacurată, îmbrăcându-Se cu chipul tău, ca să mântuiască pe Adam, făcându-Se nou Adam.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaie rouă...

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu smerirea ta ai smerit pe şarpele cel trufaş, fericite, prin curatele tale rugăciuni, înălţându-te către Dumnezeu. Pentru aceea te cinstim întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeu ai mărturisit pe Cuvântul întrupat şi popoare ai izbăvit din robia înşelăciunii, gonind departe idoleasca credinţă cea rea, Părinte Ierarhe Mitrofan, de Dumnezeu cugetătorule.

Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Şi viaţă având pe potriva cuvântului şi cuvântul fiindu-ţi după cuviinţa vieţii, făcându-te plin de zile ale Duhului, te-ai mutat către locaşurile cele de sus, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăvindu-ne de blestemul cel dintâi prin naşterea ta, Pururea Binecuvântată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, cuvântul lui Gavriil cântăm ţie: Bucură-te Pricinuitoarea mântuirii tuturor.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Din văpaie rouă ai izvorât celor cuvioşi şi jertfa dreptului cu apă o ai ars. Că toate le faci Hristoase numai cu singură voia Ta; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Stih: Sfinte Părinte Mitrofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În pământul celor blânzi tu te-ai sălăşluit, arhiereule, făcându-te blând întru nerăutate şi te-ai unit cu cetele cele de sus, preaînfrumuseţat cu dumnezeieştile străluciri, cu totul fiind cuprins de lumina virtuţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Priveşte, Mitrofane, dumnezeieştile străluciri ale îngerilor, ale patriarhilor, ale mucenicilor, ale apostolilor, rugând cu dânşii pe Iubitorul de oameni să ne dea iertare de greşeli şi îndreptare vieţii, nouă celor ce te lăudăm, preacuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca picătura cea cerească s-a pogorât Ploaia în pântecele tău Fecioară şi uscând pâraiele înşelăciunii, a plouat prin tine nestricăciune oamenilor şi mântuire tuturor, Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.

Irmosul

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Carele slăvindu-L cu ostile cereşti, pe tine te fericim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Arătatu-te-ai cu adevărat următor obiceiurilor şi graiurilor Apostolilor, căci asemenea ca Petru ai propovăduit înaintea adunării pe Cuvântul şi Fiul că sunt de o fiinţă cu Dumnezeu-Tatăl, îmbogăţindu-te de graiurile lui Ioan, cele grăite de Dumnezeu; şi asemenea ca Pavel ţi-ai pus sufletul pentru turmă, pururea pomenite; şi asemenea cu cel întâi chemat ai arătat pe Cel dorit. Pentru aceasta împreună cu dânşii roagă-te lui Hristos, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

 

Iar de va fi Post:

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Preasfântă Fecioară Maica lui Dumnezeu, patimile sufletului meu cele cumplite te rog tămăduieşte-le şi iertare dăruieşte-mi de greşelile mele, pe care fără minte le-am făcut, sufletul şi trupul spurcându-mi eu ticălosul. Vai mie, ce voi face în ceasul acela, când îngerii sufletul meu vor despărţi de pătimaşul meu trup? Atunci, Stăpână, să-mi fii Ajutătoare şi Folositoare caldă, că pe tine te am Nădejde, eu netrebnicul robul tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

O, preaslăvită minune: O, taină înfricoşătoare! Cum Cel Ce este cu firea Nemuritor, este spânzurat pe lemn? Cum gustă acum moarte? Cum este osândit Cel Nevinovat? Ascunde-ţi lumina ta soare şi te înfricoşează văzând îndrăznirea, Fecioara cu suspinuri grăia, văzând pe Hristos răstignit, pe Carele L-a născut.


Sinaxar 3 Iunie

 

În această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului Mucenic Luchilian şi a celor împreună cu el patru prunci: Ipatie, Paul, Dionisie, Claudie şi Paula fecioara şi muceniţa.

Luchilian martirAcest Sfânt Luchilian a trăit în zilele împăratului Aurelian, mai înainte preot idolesc fiind, bătrân de vârstă şi cărunt, locuind aproape de cetatea Nicomidiei. Deci întorcându-se spre credinţa lui Hristos şi fiind adus înaintea comitelui Silvan, pentru ca să se lepede de Hristos şi să-şi ţină legea cea dintâi, a fost zdrobit la fălci şi bătut cu toiege, şi spânzurat cu capul în jos. După aceea a fost băgat în temniţă, şi a aflat acolo băgaţi trei tineri pentru credinţa cea în Hristos. Apoi iarăşi a ieşit cu dânşii înaintea comitelui şi stând nemişcat în credinţa lui Hristos, a fost băgat într-un cuptor şi ars împreună cu tinerii aceia; dar pogorându-se ploaie de sus, a stins focul şi au ieşit sănătoşi; şi primind hotărârea cea de pierzare împreună cu tinerii a fost adus în Bizanţ din porunca comitelui. Deci tinerilor le-au tăiat capetele, iar pe sfântul l-au spânzurat pe o cruce şi aşa şi-a dat sufletul la Dumnezeu, fiind acolo de faţă şi Sfânta fecioară Paula, care pe cale avea grijă de rănile lui.

Sf. Mucenita PaulaŞi dacă s-au săvârşit sfinţii, Sfânta Paula le-a luat moaştele lor, şi a purtat grijă de ele pentru că ea era credincioasă din moşii ei, şi avea şi slujba aceasta de a intra în temniţă, să slujească, să lecuiască şi să hrănească pe cei ce pătimeau pentru Hristos. Deci fiind şi ea prinsă a fost adusă către comit şi nevrând a jertfi idolilor, întâi au dezbrăcat-o şi au bătut-o cu bice, după aceea cu toiege. Şi topindu-se foarte la trup de nevoinţă şi de durerea rănilor, prin arătare de înger s-a făcut sănătoasă, şi luă îndrăzneală la mucenicie. Apoi iarăşi aducându-se înaintea comitelui, a fost din nou mult chinuită în felurite chipuri şi primind hotărârea cea de pierzare şi sosind la Bizanţ după porunca comitelui, şi mergând la locul unde se săvârşiseră Sfântul Luchilian cu tinerii, i s-a tăiat capul, şi aşa a luat cununa muceniciei şi se face praznicul lor în biserica preasfintei lor mucenicii, ce este aproape de Arhanghelul Mihail la Oxia.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Atanasie, făcătorul de minuni.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Ieria, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Papos, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Clotilda, regina Francilor (sec. V-VI).

Sfânta Clotilda era fiica lui Chilperic, care împreună cu cei doi fraţi ai săi stăpânea regatul Burgundiei, de la Jura la Durance. S-a născut prin 475, în vremea în care, după căderea Imperiului Roman, popoarele barbare (burgunzii, vizigoţii, francii şi alamanii) se băteau pentru a-şi împărţi Galia. Ortodoxă după mamă, în timp ce toţi ceilalţi suverani burgunzi erau părtaşi ai arianismului, a trebuit să se exileze după ce unchiul său i-a omorât părinţii şi a trăit pios la Geneva. Tânăra şi frumoasa prinţesă fiind remarcată de ambasadorii lui Clovis, regele Francilor, acesta o ceru în căsătorie, pentru a consfinţi alianţa poporului său cu burgunzii (în jurul lui 492). Prin blândeţea şi exemplul felului său de a se purta plin de virtute, regina avea mare trecere la Clovis, care acceptă să le fie botezat copilul bolnav, iar acesta se vindecă prin rugăciunile maicii sale. Dar Clovis continua să rămână surd la îndemnurile soţiei sale, până în ziua în care, trebuind să îi înfrunte pe alamani la Tolbiac, dincolo de Rin (496), înspăimântat de superioritatea adversarului, se adresă "Dumnezeului lui Clotilda" şi îi promise să accepte botezul dacă îl va ajuta să iasă învingător. Francii triumfară iar regele îşi ţinu promisiunea şi, după ce a primit învăţătura catehezei de la Sfântul Vaast (prăznuit la 6 februarie), a fost botezat în ziua de Crăciun a anului 496, de către Sfântul Remi, episcop al oraşului Reims (prăznuit la 1 octombrie). Botezul lui Clovis şi al altor trei mii de nobili şi soldaţi franci împreună cu el, a deschis calea încreştinării poporului său, menit să devină o naţiune creştină cu un viitor promiţător.

Regina Clotilda a continuat să insufle suveranului mai multă indulgenţă faţă de duşmanii săi şi respectul faţă de instituţia Bisericii. Datorită ei a fost construită la Paris, capitala lor, o biserica închinată Sfinţilor Apostoli (astăzi Sfânta Genoveva), în care au fost îngropate rămăşiţele Sfintei Genoveva (prăznuită pe 3 ianuarie), pentru care Clotilda avea mare evlavie.

La moartea lui Clovis, regina, în vârstă de abia patruzeci de ani, se retrase la Tours, pe lângă biserica Sfântului Martin (prăznuit la 11 noiembrie), al cărui cult de asemenea l-a încurajat. Ea îşi petrecu în fapte de milostenie plăcute lui Dumnezeu zilele rămase. Deţinând o mare avere, îţi răspândi binefacerile peste numeroase Biserici şi Mănăstiri. Sfântul Grigore de Tours scria despre ea : "Era considerată în acea vreme nu ca o regina ci ca o slujitoare directă a lui Dumnezeu (...) Nu se lăsa pradă nici puterii regatului fiilor săi, nici bogăţiilor, nici ambiţiilor veacului acestuia, ci ajunse prin umilinţă la harul Duhului Sfânt". A dat atât de mult încât la moartea sa - se spune - nu mai avea nimic ce să împartă altora.

Crunt lovită de pierderea fiului său mai mare, Clodomir, în războiul împotriva burgunzilor, ea îi luă pe cei trei copilaşi ai acestuia la Tours. Când ceilalţi doi fii ai săi, Clotaire, şi Childebert, îi cerură să îi trimită pe orfani la Paris pentru a fi puşi pe tron, se supuse fără cea mai mică bănuială, dar la puţin timp află cu groază că fuseseră asasinaţi de către unchii lor, unul singur dintre copii reuşind să se refugieze într-o mănăstire. În aceeaşi perioadă îşi pierdu şi fiica, pe care o dăduse în căsătorie crudului şi violentului rege Amalaric al vizigoţilor. Lipsită astfel de orice mângâiere pământească, Clotilda îşi dedică întreaga viaţă cinstirii Sfântului Martin. Când cei doi fii ai săi intrară în război unul împotriva celuilalt, în 534, ea alergă în grabă la mormântul Sfântului pentru a implora mijlocirea sa şi o furtună despărţi în chip miraculos cele două armate, convingându-i pe cei doi fraţi să se împace.

Simţindu-şi sfârşitul aproape, Sfânta Clotilda chemă lângă ea pe Clotaire şi Childebert şi îi sfătui cu toata inima să ducă o viaţă în acord cu milostenia creştinească, apoi, după ce le-a prezis evenimente ce aveau să urmeze, îşi dădu sufletul în pace Domnului, pe 3 iunie 545, mărturisind pe Sfânta Treime.

Model al văduvelor şi suveranelor creştine, Sfânta Clotilda a fost cinstită ca fondatoare şi ocrotitoare a monarhiei franceze. După cum spune o legendă, în urma unei descoperiri făcută ei de un înger, ea l-a înarmat pe Clovis pentru lupta cu un scut împodobit cu trei flori de crin - simbolul Sfintei Treimi - care deveniră blazonul regilor Franţei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfântul Mucenic Luchilian a fost pe vremea lui Aurelian, împăratul Romei. El mai întâi trăia în păgânătatea închinării de idoli, fiind chiar slujitor idolesc, bătrân cu anii, cinstit la față și alb la păr. El își avea locuința aproape de cetatea Nicomidiei și slujea în capiștile necuraților zei. Iar după ce a fost luminat prin Sfântul Botez cu darul lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce nu dorește să piară cineva, ci toți să se mântuiască, a înțeles înșelăciunea diavolească și rătăcirea păgânească, și a venit la cunoștința adevărului și a crezut întru Unul Dumnezeu cel adevărat, Domnul nostru Iisus Hristos, lepădând și scuipând pe idoli.

Astfel, la bătrânețe, s-au înnoit tinerețile lui ca ale vulturului, pentru că s-a născut prin Sfântul Botez și s-a lipit cu tot gândul și cu tot sufletul de dragostea lui Hristos. El arăta și celorlalți păgâni deșertăciunea și pierzarea necurăției și-i povățuia spre mântuire, aducându-i la Hristos Dumnezeul nostru cu învățăturile sale și fiind multora pildă de întoarcere către Dumnezeu. Iar iudeii care trăiau acolo, văzând o schimbare ca aceea a lui Luchilian - de la închinarea de idoli la credința creștinească -, și mai văzând că mulți, prin pilda și învățătura lui lasa slujirea de idoli și se lipesc de creștini primind Sfântul Botez, s-au umplut de mânie și de ură. Deci umplându-se de zavistie ucigașii cei cumpliți ai Domnului, l-au pârât și l-au dat spre judecata păgânilor. Și a fost adus robul lui Hristos la cercetare înaintea lui Silvan, cornițele care era pe atunci în Nicomidia.

Iar Silvan a silit mult pe bătrân să se lepede de Hristos și să se întoarcă la slujirea idolească, dar el nu s-a supus nicidecum. Atunci Silvan, umplându-se de mânie, a poruncit să-l muncească în multe feluri: i-au sfărâmat fălcile, l-au bătut cu toiege fără de milă și l-au spânzurat cu capul în jos; apoi, după multe și cumplite munci, l-au aruncat în temniță.

Și a aflat Sfântul Luchilian în temniță patru tineri, aruncați acolo pentru credința în Hristos: pe Claudie, Ipatie, Pavel și Dionisie. Și bucurându-se de ei, vorbea cu dânșii despre Hristos Dumnezeu și îi întărea către nevoința mucenicească, ca să nu se teamă de vremelnicele munci pentru veșnica răsplătire din cer; să nu se înfricoșeze de moarte, pentru viața ce va să fie; nici să-și cruțe floarea tinereților lor pentru Hristos, Care le gătește în împărăția Sa fericirea cea neîmbătrânitoare. Astfel toți împreună se rugau lui Dumnezeu ziua și noaptea, și unul pe altul se mângâiau în nădejdea lui Hristos.

Apoi, după câteva zile, Sfântul Luchilian a fost iarăși muncit împreună cu ceilalți tineri și aruncat cu dânșii într-un cuptor înroșit. Iar Atotputernicul Dumnezeu a revărsat peste dânșii mila Sa cea minunată, precum a făcut de demult tinerilor evrei, care au fost în cuptorul Babilonului, pentru că focul s-a prefăcut în răcorire și văpaia în rouă, apoi, vărsându-se de sus și o ploaie mare, a stins desăvârșit cuptorul; și Sfântul Luchilian cu tinerii au ieșit nevătămați. O minune ca aceasta preaslăvită a lui Dumnezeu, păgânii cei orbiți cu necredința și cu răutatea o socoteau a fi nu a puterii dumnezeiești, ci a fermecătoriei creștinești. Deci nedreptul judecător a osândit pe sfinții mucenici la moarte și i-a trimis în Vizantia, ca acolo să-și ia pedeapsa. Și ajungând în Vizantia cei patru sfinți tineri - Claudie, Ipatie, Pavel și Dionisie -, au fost tăiați cu sabia; iar pe Sfântul Luchilian l-au spânzurat pe cruce și, pătrunzându-l cu piroane peste tot trupul, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar că el a fost răstignit pe Cruce de iudei se arată în cântarea a treia a canonului, unde se dovedește aceasta în următorul stih: „Iuda a vândut de demult ucigașilor de Dumnezeu pe izbăvitorul Hristos, iar tu acum ai fost vândut de iudeii cei fără de lege".

Încă s-a numărat la cununa lor cea mucenicească și Sfânta fecioară Paula. Aceasta s-a născut din părinți credincioși și din tinerețe aprinzându-se cu inima spre dragostea lui Hristos, își păzea fecioria să pentru Mirele Cel fără de moarte și se sârguia să se afle vrednică de cămara cerească. Apoi, rămânând orfană de părinți și având averi îndestulate, înconjura temnițele și cerceta pe cei legați care pătimeau pentru Hristos, cumpărând cu aur pe străjeri pentru a intra în temniță la sfinți. Ea slujea robilor lui Hristos, dându-le toate cele trebuincioase din averile sale; celor chinuiți de foame și de sete le aducea hrană și băutură; celor dezbrăcați le dădea îmbrăcăminte; trupurile cele rănite ale mucenicilor și bubele cele cu puroaie le tămăduia, spălându-le, ștergându-le, punându-le plasturi tămăduitori și învelindu-le cu pânze curate. Și sărutându-le rănile lor cele primite pentru Hristos, îi ruga cu lacrimi să se roage lui Dumnezeu pentru dânsa ca să nu o lipsească pe ea de mila Sa.

Această mireasă aleasă a lui Hristos se ducea și la Sfântul Luchilian, care ședea cu tinerii în temniță din Nicomidia și se îndulcea de învățăturile lui cele folositoare. Iar când sfântul era muncit împreună cu acei tineri, ea privea la nevoința lor și în taina inimii sale se ruga cu dinadinsul lui Hristos pentru dânșii, ca să întărească pe robii Săi și să le dea răbdare și ajutor, ca să poată răbda ei muncile până la sfârșit, pentru slava sfântului Său nume. Apoi, după ce se risipea mulțimea, ea se ducea la locul acela unde erau munciți sfinții și aduna sângele lor cel vărsat pe pământ, și-l păzea la sine cu o mare sfințenie. Iar când duceau pe bătrân și pe cei patru tineri în Vizantia la moarte, ea îi urmă slujindu-le.

Și după ce Sfinții tineri au fost tăiați, această sfântă fecioară le-a adunat cinstitele lor trupuri și le-a îngropat cu bună cucernicie. Iar după sfârșitul Sfântului Luchilian și al sfinților tineri, făcând cele de mai înainte, s-a întors iarăși în Nicomidia, slujind cu dragoste sfinților mucenici. Deci, fiind cunoscută de păgâni că este creștină, au prins-o și au adus-o la judecată înaintea aceluiași Silvan. Acolo, după multe momeli amăgitoare și îndemnuri îngrozitoare, cornițele văzând-o neînduplecată, a poruncit să o bată mult fără milă cu bețe și cu toiege. Și slăbind ea cu trupul, nu cu duhul, de rănile cele multe, i s-a arătat îngerul Domnului și a tămăduit-o. Deci mucenița câștigând sănătate trupească, s-a arătat mai îndrăzneață și mai vitează în munci. Atunci au bătut-o cu asprime peste gură, deoarece a ocărât cu cuvinte batjocoritoare pe muncitor.

După aceasta au aruncat-o în temniță și, scoțând-o iarăși la cercetare, au aruncat-o într-un cuptor foarte ars, dar a ieșit din cuptor fără de vătămare; de vreme ce și la ea, ca și la sfinții mucenici cei mai dinainte, puterea lui Dumnezeu a răcorit tăria focului, ca să nu se atingă văpaia cea arzătoare de mireasa lui Hristos. Iar după toate acestea, muncitorul a osândit-o la moarte și a trimis-o la Vizantia ca acolo să-și ia pedeapsa, unde s-a sfârșit și Sfântul Luchilian cu acei tineri.

Și când a ajuns mucenița lui Hristos la locul acela, unde Luchilian a suferit pentru Hristos moarte pe cruce, a mulțumit lui Dumnezeu, Cel ce a învrednicit-o de cunună mucenicească și de împărtășirea cu sfinții. Apoi, rugându-se Domnului cu dinadinsul, și-a plecat cu bucurie feciorescul său cap sub sabie și, fiind tăiată, a trecut de la cele de jos la cele de sus și a intrat în cămara cea cerească, întru bucuria Domnului său, încununându-se de preaiubitul său Mire, Domnul nostru Iisus Hristos, cu îndoita cunună a fecioriei și a muceniciei.

Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos – Calea, Adevărul și Viața

 



Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele nostre, Stapane, iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean. Ca a Ta este Imparatia si puterea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condac 1

Doamne Iisuse Hristoase, Unule-Nascut, Fiule si Cuvinte al lui Dumnezeu, Care Insuti ne-ai dat cuvant prin robul tau Siluan a ne tine mintea intru smerenia cea mai adanca decat iadul si a nu deznadajui de milostivirea dragostei Tale celei mai presus decat cerurile, izbaveste-ne din iadul deznadejdii ca sa cantam Tie, Domnului si Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icos 1

Din pricina pacatelor, dragostea oamenilor s-a racit si s-au imputinat caile de la inima la inima. Dar Tu Insuti, Hristoase, Te faci neimputinata Cale ce apropii si unesti in iubirea Ta pe toti cei care cu dreapta slavire canta:

Iisuse, Calea de la inima la inima;
Iisuse, Calea de la moarte la Viata;
Iisuse, Calea din iadul deznadejdii la raiul smereniei;
Iisuse, Puntea peste prapastia intristarii;
Iisuse, Scara spre Cerul nepatimirii;
Iisuse, Crucea de unire intre creatie si Dumnezeire;
Iisuse, Chipul ce nasti in om dumnezeiasca asemanare;
Iisuse, Chipul ce Te pecetluiesti in inima smerita;
Iisuse, Chipul ce luminezi pe cei din intuneric;
Iisuse, Chipul ce descoperi insusi Chipul Omului;
Iisuse, Chipul ce stralucesti si in iadul deznadejdii;
Iisuse, Rasaritul pacii si bucuriei duhovnicesti;
Iisuse Doamne, Calea, Adevarul si Viata, miluieste-ma!

Condac 2

Nu vom scapa de deznadejdea ce ne impresoara decat lepadandu-ne de noi insine si alergand spre lumina fetei lui Hristos, in cantarea: Aliluia!

Icos 2

A purta Crucea dragostei lui Hristos este calea izbavirii din iadul deznadejdii, calea prin care lasam in urma omul cel vechi si in Rugul aprins al vesniciei ne salasluim, cantand:

Iisuse, Adevarul ce ne renasti la viata;
Iisuse, Adevarul ce ne izbavesti din iadul deznadejdii;
Iisuse, Adevarul ce luminezi si invii;
Iisuse, Adevarul ce ni Te faci impartasire;
Iisuse, Adevarul ce ne prefaci mintea;
Iisuse, Adevarul ce ne hranesti duhul;
Iisuse, Adevarul ce risipesti de la noi inselarea;
Iisuse, Adevarul ce ne intaresti a purta Crucea Iubirii;
Iisuse, Adevarul ce ne izvorasti harul;
Iisuse, Adevarul ce ne faci vii;
Iisuse, Adevarul ce ne transfigurezi Chipul;
Iisuse, Adevarul ce pogori de Sus;
Iisuse Doamne, Calea, Adevarul si Viata, miluieste-ma!

Condac 3

Lumea e un prag al trecerii in vesnicie si Tu Insuti, Hristoase, esti Viata cea dincolo de hotarele firii, prin care si noi pasim intru bucuria Invierii, cantand: Aliluia!

Icos 3

Taina mortii este taina trecerii in hotarul vesniciei prin infricosata Judecata a Iubirii, ce arde tot rodul si voia celor potrivnice firii. Iar taina Invierii este taina inchinarii voii, prin care omul se face altar al dumnezeiestii prefaceri si madular al Trupului lui Hristos, cantand:

Iisuse, Viata Ipostatica Cea din Izvorul Dumnezeirii;
Iisuse, Viata ce ne treci peste hotarul mortii;
Iisuse, Viata ce ne treci in Icoana Iubirii dumnezeiesti;
Iisuse, Viata intru care ne aflam implinirea;
Iisuse, Viata ce covarsesti deznadejdea lumii;
Iisuse, Viata ce inalti pe cei smeriti in Icoana Iubirii;
Iisuse, Viata ce pogori in lume Focul Ceresc;
Iisuse, Viata ce reversi in inimi Apa cea vie a Duhului;
Iisuse, Viata ce hranesti madularele Bisericii;
Iisuse, Pomul Vietii;
Iisuse, Arca Invierii;
Iisuse, Painea Nemuririi;
Iisuse Doamne, Calea, Adevarul si Viata, miluieste-ma!

Condac 4

Infricosata prapastie e pusa intre iadul deznadejdii si raiul smereniei, pe care nimeni nu o poate trece fara sa Te aiba pe Tine, Hristoase, drept Cale, in cantarea: Aliluia!

Icos 4

Nimeni din cei cazuti nu se poate ridica singur, nimeni nu poate sa se schimbe pe sine, nici sa ocoleasca focul nestins al constiintei, prin care numai Tu, Hristoase, ne treci nevatamati, taindu-ne Cale spre Viata prin Sfintele Tale Taine.

Iisuse, Calea de unire a celor despartite prin fire;
Iisuse, Calea de unire a celor dezbinate prin pacat;
Iisuse, Calea in care nu incape decat binele;
Iisuse, Calea ce treci prin rastignirea voii;
Iisuse, Calea ce duci spre invierea Iubirii;
Iisuse, Calea de taina a indumnezeirii;
Iisuse, Calea infierii dumnezeiesti;
Iisuse, Calea iubirii sobornicesti;
Iisuse, Calea nasterii de Sus;
Iisuse, Calea pe care Duhul Sfant ne calauzeste;
Iisuse, Calea ce odihnesti binecuvantarea Tatalui;
Iisuse, Calea Iubirii de Oameni a Sfintei Treimi;
Iisuse Doamne, Calea, Adevarul si Viata, miluieste-ma!

Condac 5

Toata cunostinta desarta ne este de nu ne impartasim de Adevarul Ipostatic, prin care azvarlim masca pacatului si ne luminam a canta: Aliluia!

Icos 5

A Te cunoaste pe Tine impartasire de Viata vesnica ne este, noua, celor din groapa deznadejdii, si a Te vedea este tot Adevarul, la care Duhul Sfant ne cala-uzeste. Si asa Iubirea lui Dumnezeu Tatal in lume se marturiseste si odihneste in inimile celor ce canta:

Iisuse, Adevarul Ultim;
Iisuse, Adevarul in Deschidere necuprinsa;
Iisuse, Adevarul Atotcuprinderii dumnezeiesti;
Iisuse, Adevarul ce ne deschizi ochii inimii;
Iisuse, Adevarul Chipului lui Dumnezeu;
Iisuse, Adevarul ce incapi Taina dumnezeiasca;
Iisuse, Adevarul ce izvorasti toate Tainele;
Iisuse, Adevarul ce risipesti toate chipurile inselarii;
Iisuse, Adevarul ce ne implinesti fiinta;
Iisuse, Adevarul fara de care zacem intru deznadejde;
Iisuse, Adevarul cu Dumnezeiasca putere;
Iisuse, Adevarul Vederii duhovnicesti;
Iisuse Doamne, Calea, Adevarul si Viata, miluieste-ma!

Condac 6

Necajit si deznadajduit ne este sufletul din pricina poverii pacatelor si a suflarii vrajmasului celei aducatoare de moarte. La Tine insa, Hristoase, ne aruncam nadejdea, ca plamaditi in Trupul Tau prin impartasirea Dumnezeiestilor Taine, sa cantam cantarea cea spre Viata: Aliluia!

Icos 6

Cine ne va izbavi in clipa grea a cumplitei deznadejdi de nu vei grabi Insuti Tu, Hristoase, inghitind ceea ce este in noi muritor cu stralucirea dumnezeirii Tale!

Iisuse, Viata ce covarsesti hotarele firii;
Iisuse, Viata ce zdrobesti lanturile pacatului;
Iisuse, Viata prin care purtam Crucea Invierii;
Iisuse, Viata datatoare de fiinta;
Iisuse, Viata datatoare de Chip;
Iisuse, Viata ce ne zugravesti peste Chip Asemanarea;
Iisuse, Viata ce ne stralucesti din Chipul Dumnezeiesc;
Iisuse, Viata cea lucratoare in voia inchinata Iubirii;
Iisuse, Viata intru care murim si inviem;
Iisuse, Viata intru care legile firii se biruiesc;
Iisuse, Viata ce Iti faci lacas in omul duhovnicesc;
Iisuse, Viata, Chipul Insusi al Iubirii;
Iisuse Doamne, Calea, Adevarul si Viata, miluieste-ma!

Condac 7

Numai cel care are Calea Vietii intru sine poate s-o strabata fara a cadea in groapa deznadejdii, ci cu bucurie cantand Sfintei Treimi: Aliluia!

Icos 7

Iata, Viata sta la usa inimii, si cheama pe fiecare la Cina cea de Taina, dar numai cei ce ii raspund si o primesc cu inchinare ii gatesc cale si o afla lucrand intru ei spre desavarsirea dragostei si insotirea cu cele dumnezeiesti.

Iisuse, Calea de la pamant Ia Cer;
Iisuse, Calea din intuneric spre lumina;
Iisuse, Calea de la nestiinta la Adevar;
Iisuse, Calea de la pofta patimasa la dumnezeiescul dor;
Iisuse, Calea de la manie la barbatia dragostei;
Iisuse, Calea smereniei asternuta iubirii;
Iisuse, Calea ce impreunezi pe om cu Dumnezeu;
Iisuse, Calea prin care Dumnezeu se pogoara in lume;
Iisuse, Calea prin care omul se ridica la Dumnezeu;
Iisuse, Calea cu Unic Sens a Iubirii;
Iisuse, Calea Libertatii fara umbra pacatului;
Iisuse, Calea ce unesti vremelnicia cu vesnicia;
Iisuse Doamne, Calea, Adevarul si Viata, miluieste-ma!

Condac 8

Rupta de Chipul Iubirii Dumnezeiesti, voia omului cazut rataceste fara odihna in pustiul nerodirii si deznadejdii, insa intoarsa cu fata spre Adevarul Hristos, infloreste in bucuria cantarii: Aliluia!

Icos 8

Taie de la mine, Hristoase, cu sabia Cuvantului Tau, toata nestiinta aducatoare de moarte, ca sa Te cunosc pe Tine, Viata cea vesnica si sa cant:

Iisuse, Adevarul ce luminezi in sfesnicul Bisericii;
Iisuse, Adevarul, Lumina lumii;
Iisuse, Adevarul ce nu suferi schimbare;
Iisuse, Adevarul ce nu cunosti imputinare;
Iisuse, Adevarul Frumusetii mantuitoare a Iubirii;
Iisuse, Adevarul voii dumnezeiesti;
Iisuse, Adevarul isihiei de Sus;
Iisuse, Adevarul credintei aratat noua ca Pomul Vietii;
Iisuse, Adevarul nadejdii umbrit de mangaierea Duhului;
Iisuse, Adevarul dragostei, marturisit de Iubirea Tatalui;
Iisuse, Adevarul Liturghiei Dumnezeiesti;
Iisuse, Adevarul facut Trup spre impartasire crestinilor;
Iisuse Doamne, Calea, Adevarul si Viata, miluieste-ma!

Condac 9

Mostenit-am legea pacatului in trup, dar prin Tine, Hristoase, am redobandit chipul cel dintai si negrait, mai mult, pe Tine Insuti Te-am aflat, Viata Ipostatica, impreuna cu Tatal si cu Duhul salasluit in inimile celor ce canta cu dreapta slavire: Aliluia!

Icos 9

Afundatu-m-am in deznadejde sub greutatea pacatelor si a ispitelor si nu mai aflu in mine nici o putere de viata sau lucrare. Vino, dar, Tu Insuti, Doamne, si omoara cu suflarea gurii Tale pe omul cel vechi, ca sa nu imparateasca in mine pacatul si neiubirea, ci Viata Ta dumnezeiasca, intru care omul dinlauntru zi de zi se innoieste.

Iisuse, Viata ce ne imbraci in dumnezeiasca Iubire;
Iisuse, Viata ce ne acoperi goliciunea pacatului;
Iisuse, Viata ce Te jertfesti pentru mantuirea lumii;
Iisuse, Viata ce ne treci peste hotarul mortii;
Iisuse, Viata neingradita de hotarele legii;
Iisuse, Viata ce bati in inimile inchinate;
Iisuse, Viata ce curgi prin madularele Bisericii;
Iisuse, Viata deofiinta cu Dumnezeu Tatal si Duhul Sfant;
Iisuse, Chipul de unire al celor doua firi;
Iisuse, Chipul Partasiei creatiei la firea dumnezeiasca;
Iisuse, Chipul rastignirii de fiu pe crucea Iubirii;
Iisuse, Chipul Invierii din mormantul deznadajduirii;
Iisuse Doamne, Calea, Adevarul si Viata, miluieste-ma!

Condac 10

Calea spre Cer trece prin pogorarea intru smerenie si lepadarea de sine pentru dragostea lui Hristos, prin rabdarea necazurilor si inchinarea voii, spre impreuna vietuirea cu Dumnezeu, prin liturghisirea iubirii si isihia cantarii: Aliluia!

Icos 10

Tu Insuti esti, Hristoase, Invierea si Viata, Tu esti si Calea spre Rastignirea de Sine pe Crucea Iubirii de fiu, Calea celui ce nu cauta ale Sale, ci pe ale Tatalui Dumnezeu.

Iisuse, Calea aflata de smerenie;
Iisuse, Calea stropita de lacrimile pocaintei;
Iisuse, Calea luminata de razele dumnezeirii;
Iisuse, Calea peste prapastia dintre iad si Rai;
Iisuse, Calea de taina a isihiei;
Iisuse, Calea desertarii de chipurile pacatului;
Iisuse, Calea nebuniei ce rusineaza cugetul neiubirii;
Iisuse, Calea inchinarii si jertfirii voirii;
Iisuse, Calea sfintitelor nevointe;
Iisuse, Calea umblarii cu Dumnezeu in inima;
Iisuse, Calea Iubirii ce se daruieste pe Sine tuturor;
Iisuse, Calea impartasirii de Insusi Trupul Iubirii;
Iisuse Doamne, Calea, Adevarul si Viata, miluieste-ma!

Condac 11

Ma arde cu dor nestins pecetea Chipului dumnezeiesc de pe fiinta mea, prin care vin si eu, deznadajduitul, la lumina Adevarului Tau, Hristose, si prescura fiintei mele iti aduc, cantand: Aliluia!

Icos 11

Mi-e sufletul orb, iar trupul slabanogit si necurat din pricina multelor pacate si deznadajduiesc de a mea mantuire. Cum voi cauta dar spre lumina Adevarului Tau, de nu mi-l vei straluci Insuti Tu, Hristoase, in pamantul strain al neiubirii, de nu-mi vei arata fata Ta cea milostiva, prin care sa ma-ntorc la Viata si sa cant:

Iisuse, Adevarul vederii lui Dumnezeu;
Iisuse, Adevarul intrupat, Icoana Iubirii dumnezeiesti;
Iisuse, Adevarul datator de Viata;
Iisuse, Adevarul datator de Sens;
Iisuse, Adevarul datator de rodire;
Iisuse, Adevarul datator de implinire;
Iisuse, Adevarul mostenirii duhovnicesti;
Iisuse, Adevarul iubirii parintesti;
Iisuse, Adevarul daruirii de fiu;
Iisuse, Adevarul dragostei duhovnicesti;
Iisuse, Adevarul Iubirii fiintiale;
Iisuse, Adevarul Trecerii pascale;
Iisuse Doamne, Calea, Adevarul si Viata, miluieste-ma!

Condac 12

Sfasierea pacatului cu semintele distrugerii si dezbinarii aduce suferinta, dar pironita pe Crucea Iubirii, aceasta se preface in fericita intristare si in dorire dupa impartasirea Vietii, iar strigatul deznadejdii in fericita cantare: Aliluia!

Icos 12

Nu e nimic mai greu de suferit ca rana neiubirii ce sfasie trupul lumii, prin care intristarea si moartea ne coplesesc. Si nimic nu poate alina suferinta decat insasi Viata de la Izvorul dumnezeirii, prin care ne instrainam de toata tulburarea si vrajmasia cantand:

Iisuse, Viata ce tamaduiesti ranile pacatului;
Iisuse, Viata ce ne ascunzi in Dumnezeu;
Iisuse, Viata ce opresti curgerea patimilor;
Iisuse, Viata ce dai suferintei Chipul jertfelniciei;
Iisuse, Viata intru care rasar florile bucuriei;
Iisuse, Viata intru care se naste rugaciunea curata;
Iisuse, Viata ce ne izvorasti lumina preacurata;
Iisuse, Viata ce ne-asezi cu Dumnezeu fata catre fata;
Iisuse, Viata ce ne scoti din iad si ne-nvii din moarte;
Iisuse, Viata prin care iubim pe Dumnezeu peste toate;
Iisuse, Viata intru care cele doua firi se impreuna;
Iisuse, Viata, intru care Biserica se aduna;
Iisuse Doamne, Calea, Adevarul si Viata, miluieste-ma!

Condac 13

O, Doamne Iisuse Hristoase, Tu ne esti Calea in aceasta lume si in Cea ce va sa fie, Tu esti Adevarul ce ne lumineaza si ne hraneste inima, Tu esti Viata si Invierea prin care biruim deznadejdea mortii si toata judecata, Tu esti Chipul infierii prin care ne impartasim de Iubirea Sfintei Treimi si pasim in Icoana Imparatiei, in cantarea: Aliluia!

Apoi, Icos 1, Condac 1.

Acatistul Maicii Domnului, Aratatoarea Caii

 


Acatistul Maicii Domnului, Aratatoarea Caii

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele nostre, Stapane, iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean. Ca a Ta este Imparatia si puterea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condac 1:

Inchis si parasit imi e altarul inimii, dar Chipul lui Dumnezeu pecetluit pe fiinta mea ma arde cu dor nestins. Nu am alta scapare din iadul deznadejdii fara numai pe tine, Fecioara: lumineaza-mi intunericul, descopera-mi lumina fetei Fiului tau, ca sa aflu raiul smereniei si cu multumire sa strig: Bucura-te, Aratatoarea Caii!

Icos 1:

Nu-mi pot gasi linistea, nu-mi pot afla Chipul, nu pot sa-mi indrept viata decat privind spre Pruncul dumnezeiesc din bratele tale, Preacurata, spre Care pururi arati cu iubire de Maica si doar asa, cu inchinare, usile altarului de taina iarasi se deschid.

Bucura-te, aratatoarea Chipului dumnezeiesc;
Bucura-te, aratatoarea Iubirii Tatalui;
Bucura-te, aratatoarea Dragostei Preasfantului Duh;
Bucura-te, aratatoarea Daruirii Fiului;
Bucura-te, aratatoarea intruparii lui Hristos;
Bucura-te, aratatoarea Cinei celei de Taina;
Bucura-te, aratatoarea Caii!

Condac 2:

Nimica sunt eu, faptura, abia ca o frunza purtata de vantul patimilor si valurile ispitelor; dar din nimic a facut Dumnezeu lumea si asa nu deznadajduiesc, ci cred iubirii Sfintei Treimi care m-a creat. Si catre icoana nasterii tale, Fecioara, imi tind cugetul inimii, strigand impreuna cu tine: Fie mie, Doamne, dupa cuvantul Tau, Aliluia!

Icos 2:

Toate simturile si madularele imi sunt ranite de patimi si zac in nelucrare. Arata-mi mie, Fecioara, nu calea cea plina de amagiri a simturilor si cugetelor amestecate ale lumii, ci calea rugaciunii si inchinarii neincetate catre Hristos, prin care inima se face iarasi altar al prefacerii duhovnicesti.

Bucura-te, aratatoarea infricosatei Jertfe;
Bucura-te, aratatoarea Luminatei Invieri;
Bucura-te, aratatoarea Trupului si Sangelui lui Hristos;
Bucura-te, aratatoarea alegerii celei bune;
Bucura-te, aratatoarea sfintelor nevointe si voii dumnezeiesti;
Bucura-te, aratatoarea inchinarii si prefacerii duhovnicesti;
Bucura-te, aratatoarea Caii!

Condac 3:

Cine ar putea zugravi iubirea dintre Dumnezeu si creatia Sa mai bine decat Sfanta Icoana ta, Nascatoare de Dumnezeu, in care pe Cel ce toate le tine cuprinzand, Il faci aratat mai presus de minte celor ce canta: Aliluia!

Icos 3:

Pacea dumnezeiasca ce se coboara in lume este Insusi Iisus cel intrupat din tine, Preacurata Fecioara, in impreuna imbratisarea Preasfantului Duh. Si asa icoana Nasterii tale e insasi icoana isihiei crestine, Chipul Liturghiei lui Hristos, prin care Biserica urca in iubirea Tatalui Dumnezeiesc.

Bucura-te, aratatoarea iubirii dumnezeiesti;
Bucura-te, aratatoarea iubirii de creatie;
Bucura-te, aratatoarea chemarii de Sus;
Bucura-te, aratatoarea Numelui lui Iisus;
Bucura-te, aratatoarea Crucii de Viata izvoratoare;
Bucura-te, aratatoarea Crucii de unire intre creatie si Dumnezeire;
Bucura-te, aratatoarea Caii!

Condac 4:

Cat de usor incoltesc in firea slabita de pacat semintele vrajmasului si cat de adanc patrund radacinile relelor deprinderi! Si din afara si din launtru ma impresoara intunericul, ci tu, Stapana, degraba mantuieste-ma, arata-mi calea spre Lumina, sa pot iarasi canta: Aliluia!

Icos 4:

Lumea se cerne in tot felul de ispite, iar intru boli si neputinte Insusi Dumnezeu lucreaza spre mantuirea noastra. Arata-mi, Fecioara, rostul dumnezeiesc al incercarilor ce ma invaluie ca sa-mplinesc voia Fiului tau si sa strig:

Bucura-te, aratatoarea Binecuvantarii Tatalui;
Bucura-te, aratatoarea Rugaciunii Preasfantului Duh;
Bucura-te, aratatoarea inchinarii Fiului;
Bucura-te, aratatoarea Bisericii, Trupul lui Hristos;
Bucura-te, aratatoarea hotarului vesniciei;
Bucura-te, aratatoarea Rugului aprins al isihiei;
Bucura-te, aratatoarea Caii!

Condac 5:

La dreapta se-nalta piscul ucigas al mandriei si desertaciunii, la stanga se casca prapastia fara fund a deznadejdii: cum voi pazi dar calea cea stramta ce trece prin focul constiintei si al patimirii de buna voie pentru dragostea lui Hristos, de nu-mi vei calauzi tu pasii, Preacurata? Numai asa, sub sfantul tau Acoperamant, voi avea si eu indraznire a canta: Aliluia!

Icos 5:

Infiaza-ma, Fecioara, pe mine, cel ce stau cu inchinare inaintea Crucii de Viata Datatoare a Fiului Tau, si descopera inimii mele Rugul aprins al Bisericii in care sa-mi sfintesc trupul si sufletul si sa strig:

Bucura-te, aratatoarea tainelor dumnezeiesti;
Bucura-te, aratatoarea iertarii si impacarii;
Bucura-te, aratatoarea tamaduirii si luminarii;
Bucura-te, aratatoarea Chipului cel fara umbra pacatului;
Bucura-te, aratatoarea Chipului de taina al Invierii;
Bucura-te, aratatoarea dragostei ce nu mai cade;
Bucura-te, aratatoarea Caii!

Condac 6:

Viata mi se-apropie de rascrucea vesniciei si iata, nu am rod in care sa se-ntrupeze Iubirea lui Dumnezeu. Nu am asemanarea cu Hristos, nici haina Sfantului Duh prin care sa pot primi si eu infierea cea de Sus. Tot darul l-am risipit si pangarit din nestiinta, negrija si neiubire, iar acum deznadajduit ma aflu inaintea hotarului infricosat. Arata-mi, insa tu, Fecioara, covarsirea milei lui Hristos, ca inaintea Lui sa m-arunc si sa strig ca desfranata, vamesul si talharul: Miluieste-ma, Doamne, Aliluia!

Icos 6:

Deschide-mi mie, celui orb, Preacurata, ochii inimii sa pot vedea lumea in icoana vesniciei, icoana Iubirii celei mai tari decat pacatul si moartea, si cu multumire sa strig:

Bucura-te, aratatoarea icoanei vesniciei;
Bucura-te, aratatoarea chipului imparatiei;
Bucura-te, aratatoarea Pomului Vietii;
Bucura-te, aratatoarea Venirii lui Hristos;
Bucura-te, aratatoarea Pastilor de taina;
Bucura-te, aratatoarea Judecatii Iubirii;
Bucura-te, aratatoarea Caii!

Condac 7:

Arata-mi pururea, Stapana, pe Fiul Tau si Dumnezeu, ca sa pot uri desavarsit pacatul ce ma desparte de dragostea Lui, si sa pot canta: Aliluia!

Icos 7:

Straluceste-mi, Fecioara, frumusetea mantuitoare a Chipului lui Hristos, ca alungand uraciunea pustiirii sa odihneasca in inima mea ca intr-o icoana de pururea inchinare si sa strig:

Bucura-te, aratatoarea comorii din tarina inimii;
Bucura-te, aratatoarea margaritarului ascuns;
Bucura-te, aratatoarea bunavoirii Tatalui;
Bucura-te, aratatoarea liturghiei Cuvantului;
Bucura-te, aratatoarea mangaierii Preasfantului Duh;
Bucura-te, aratatoarea salasluirii Sfintei Treimi;
Bucura-te, aratatoarea Caii!

Condac 8:

Tarat de patimi cumplite, strig catre tine, Fecioara: nu ma lasa pierzarii, ci degrab ma acopera cu lumina smereniei tale, intru care iubirea dumnezeiasca infloreste si Trupul lui Hristos se plineste, in cantarea: Aliluia!

Icos 8:

Arata-mi, Preacurata, chipul pocaintei si marturisirii adevarate, ca sa pasesc eu, cel ce am lepadat tot darul dumnezeiesc, in hotarul impartasirii cu Hristos, prin care inima se face locas al Imparatiei Cerurilor.

Bucura-te, aratatoarea dorului curatitor;
Bucura-te, aratatoarea pocaintei inveselitoare;
Bucura-te, aratatoarea marturisirii dezlegatoare;
Bucura-te, aratatoarea bunatatii firii;
Bucura-te, aratatoarea altarului impartasirii;
Bucura-te, aratatoarea Schimbarii la fata;
Bucura-te, aratatoarea Caii!

Condac 9:

Viforul patimilor si al suferintelor ce vin asupra-mi potoleste-l, Fecioara, aratandu-mi mie calea rabdarii si inchinarii a toate catre milostivirea lui Dumnezeu, prin care Crucea Iubirii mai presus de lume se-nalta, in cantarea: Aliluia!

Icos 9:

Cum a fost napadit de neghina graul cel curat sadit de Dumnezeu in inima mea si cum voi mai discerne acum voia lui Dumnezeu, de nu mi-o vei lumina tu, Stapana, cu rugaciunile tale de Maica catre Fiul tau si Dumnezeu?

Bucura-te, aratatoarea darului dumnezeiesc;
Bucura-te, aratatoarea frumusetii fecioriei;
Bucura-te, aratatoarea rodniciei ascultarii;
Bucura-te, aratatoarea comorilor saraciei;
Bucura-te, aratatoarea secerisului de taina;
Bucura-te, aratatoarea urmarii lui Hristos;
Bucura-te, aratatoarea Caii!

Condac 10:

Toate ale lumii le-am gustat, dar n-am aflat bucurie, nici lumina netrecatoare, ci doar cadere in gol si in lanturile deprinderilor patimase, iar suflarea vrajmasului cauta fara odihna sa stinga candela inimii mele. Ci nu lasa, Fecioara, in intuneric viata mea, ci pazeste-o intru lumina ca sa pot canta pururea: Aliluia!

Icos 10:

Nu am nimica vrednic, nici cuget curat, nici simtire fara meteahna sa aduc la altar. Ca un osandit stau inaintea icoanei tale, Imparateasa, si inaintea ei imi aduc cu inchinare toate ale mele, sa le prefaca Fiul tau asa cum Insusi stie, ca un Dumnezeu, in prinos de Liturghie, prescure de cuget si simtire prin care sa ma sfintesc si eu si sa cant:

Bucura-te, aratatoarea cugetului ascuns;
Bucura-te, aratatoarea inselarii ucigatoare;
Bucura-te, aratatoarea pacatului nemarturisit;
Bucura-te, aratatoarea crucii de mostenire si inchinarii de fiu;
Bucura-te, aratatoarea iubirii de Dumnezeu peste toate;
Bucura-te, aratatoarea iubirii aproapelui cu dragostea lui Hristos;
Bucura-te, aratatoarea Caii!

Condac 11:

Asaza, Nascatoare de Dumnezeu, cuvantul viu si lucrator al Fiului tau in inima mea, ca sa secere neghina pacatului ce-mi inabusa Chipul si sa pot sta inaintea Lui cu inchinarea intregii mele fiinte, cantand: Aliluia!

Icos 11:

Arata-mi, Preacurata, chipul impartasirii de tainele dumnezeiesti, prin care sa arda zestrea suferintei si mortii castigata prin pacat si asa sa-mi pot purta Crucea ce odrasleste rodul Invierii.

Bucura-te, aratatoarea impartasirii lui Hristos, Rodul vesniciei;
Bucura-te, aratatoarea pogorarii Sfantului Duh, Chipul minunatei prefaceri; Bucura-te, aratatoarea slavei Tatalui, Chipul Imparatiei Cerurilor;
Bucura-te, aratatoarea credintei lucratoare;
Bucura-te, aratatoarea nadejdii vazatoare;
Bucura-te, aratatoarea dragostei sfintitoare;
Bucura-te, aratatoarea Caii!

Condac 12:

Nu voi putea zbura peste abisul mortii fara aripile smereniei si dragostei, nici nu voi afla lumina fetei Fiului tau fara a ta mijlocire preabuna, Maica lui Dumnezeu, prin care intunericul se risipeste si tot darul lui Hristos se innoieste, in cantarea: Aliluia!

Icos 12:

Ca una ce pururi Il vezi pe Fiul tau, Preacurata, ajuta-ma sa am neincetat inainte icoana Iubirii dumnezeiesti, prin care sa nu mai fiu o samanta a stricaciunii in tarina lumii, ci o mladita vie a Trupului lui Hristos, intru pacea si bucuria Luminatei Invieri.
Bucura-te, aratatoarea Chipului lui Hristos;
Bucura-te, aratatoarea umbririi Preasfantului Duh;
Bucura-te, aratatoarea intampinarii Tatalui;
Bucura-te, aratatoarea biruintei iubirii;
Bucura-te, aratatoarea indumnezeirii firii;
Bucura-te, aratatoarea Adevarului si Vietii nestricacioase;
Bucura-te, aratatoarea Caii!

Condac 13:

Nu va putea cineva sa-si lumineze cugetul si simtirea de nu va cunoaste dragostea lui Hristos ce preface inima in cer nou si pamant nou. Calauzeste-mi dar, Preacurata Fecioara, voirea cea slabanogita la limanul voii dumnezeiesti, ca intarita in har sa se inalte spre cerul nepatimirii si sa vada prealuminat Chipul Fiului Tau intru slava Tatalui Ceresc si odihna Preasfantului Duh, cantand impreuna cu tine: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi Icos 1, Condac 1.