duminică, 30 iunie 2024

Sinaxar 1 Iulie

În aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfintilor Mucenici si doctori fara de arginti, Cosma si Damian, cei ce s-au savârsit la Roma.

Cosma si DamianAcesti sfinti au trait în marea cetate a Romei în zilele împaratului Carin, si erau frati, iar cu mestesugul doctori, vindecând nu numai oameni, ci si dobitoace. Ei cereau ca plata de la cei ce se lecuiau doar credinta si marturisirea în Hristos, si nimic altceva. Fiind ei pârâti la împaratul, ca fac vindecarile cu mestesug fermecatoresc, si nevrând sa se lepede de Hristos, ci mai vârtos înca si pe împaratul Carin l-au mântuit din pagânatate, fiind tamaduit de dânsii. Caci acesta, spaimântându-i cu grele chinuri, i s-au desfacut grumajii de i s-a întors obrazul la spate. Si pentru aceasta cei ce se aflasera acolo au crezut în Hristos. pe Care si împaratul cu toti ai casei lui L-a marturisit. Atunci împaratul a liberat pe sfinti, trimitându-i cu cinste la locul lor. Dupa aceea dascalul lor, cel ce i-a învatat mestesugul doctoriei, pizmuindu-i si luându-i, s-a suit cu dânsii într-un munte facându-se a merge ca sa culeaga ierburi de leacuri. Si acolo sculându-se i-a ucis cu pietre.

Tot întru aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfântului Ierarh Leontie al Radautilor.

Acest purtator de Dumnezeu Leontie s-a nascut din parinti drept-maritori crestini în orasul Radauti la începutul sec. al XIV-lea. Înca din pruncie, dus de parinti la biserica, a fost cuprins de o mare dragoste fata de casa lui Dumnezeu unde, mai apoi, mergea zilnic si asculta cu toata luarea aminte întreaga slujba dupa care zabovea, cautând sa se apropie cât mai mult sufleteste de cuviosii parinti calugari, ostenitori si slujitori sfintiti la aceasta catedrala voievodala.

Parintii din obstea catedralei vazându-l cu atâta dragoste pentru casa lui Dumnezeu, pentru sfintele slujbe, l-au primit în obstea lor unde, fericitul Leontie în toate cele rânduite ca ascultare, arata râvna si smerenie.

Pentru viata lui duhovniceasca a fost calugarit primind numele de Lavrentie. Râvna lui pentru nevointele duhovnicesti tot mai mult sporea. Luând binecuvântare de la staretul obstei, s-a îndreptat catre un loc sihastresc, nu departe de Putna, unde erau câtiva sihastri. Mitropolitul Moldovei de atunci, aflând de aceasta vatra sihastreasca cu rânduiala prea frumoasa, a mers si a sfintit biserica acelui schit si odata cu aceasta a hirotonit în preot pe cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen, potrivit si dorintei acelei obsti.

Leontie de la RadautiAici, în aceasta cuvioasa obste vine sa se nevoiasca si cuviosul Daniil Sihastrul sub povata parintelui sau duhovnicesc Lavrentie.

Înfiintându-se scaun episcopal la Radauti, în timpul Voievodului Alexandru cel Bun, nu dupa multa vreme, Cuviosul Lavrentie este chemat la înalta vrednicie si înfricosatoarea raspundere a arhieriei. Primind darul arhieriei nu a încetat nici o clipa nevointele sihastresti, în chilia salasului sau episcopal. Veghind la pastrarea rânduielilor canonice, pazind scumpatatea si pogoramântul în toate câte le rânduia spre zidirea Bisericii lui Hristos, Sfântul Ierarh Leontie cu întelepciune, smerenie si daruire s-a nevoit spre folosul cel mântuitor al pastoritilor sai sufletesti.

S-a retras din scaunul arhipastoresc si a luat schima cea mare la sihastria - Laura.

Cunoscându-si dinainte sfârsitul vietii sale pamântesti, a chemat întreg soborul pentru a-i da ultimele sale povete parintesti, a rânduit ca egumen al acestei sfinte mânastiri, pe cel mai apropiat ucenic al lui, cuviosul Daniil Sihastrul, pe care binecuvântându-l, a adormit în Domnul întru nadejdea învierii si a vietii vesnice. Credinciosii, fiii lui duhovnicesti veneau la mormântul sau unde se rugau si aflau tamaduiri de tot felul de boli. Curând, cinstitele sale moaste au fost stramutate la Radauti potrivit dorintei credinciosilor. Aici, la racla cu sfintele sale moaste, venea multa lume, cunoscând darul lui Dumnezeu care se revarsa asupra tuturor celor care, cu credinta se rugau si sarutau sfintele sale moaste.

În anul 1639, racla cu sfintele sale moaste a fost rapita de navalitori, cum mentioneaza cronicile, fara sa se stie, nici pâna în ziua de azi, locul unde ele au fost duse.

Cu rugaciunile Sfântului Parintelui nostru Ierarh Leontie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Vasilie, ce a întarit manastirea de la Izvorul adânc.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Petru Patriciul, care a vietuit întru ale lui Evandru.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Leon pustnicul, care gol petrecând, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor doua mii de Mucenici, care prin sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mavrichie, care, fiind uns cu miere si muscat de albine, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor 25 de Mucenici, care în Nicomidia prin foc s-au savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfintii Mucenici si doctori fara de arginti Cosma si Damian
Sfinţii Mucenici şi doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian, 
cei ce s-au săvârşit la Roma
 Aceştia au fost din marea cetate a Romei, în zilele împăratului Carus (282-284), fraţi fiind, şi, cu meşteşugul doctori, vindecând nu numai oameni, ci şi dobitoace şi neluând altă parte, de la cei ce se lecuiau, decât credinţa şi mărturisirea lui Hristos. Deci, au fost pârâţi la împărat, că, prin meşteşug vrăjitoresc, fac vindecările şi că, astfel, în fiecare zi, părăsind închinarea la idoli, mulţi se apropie de Hristos. Şi a trimis împăratul, îndată ostaşi, să-i prindă, şi să-i aducă înaintea lui, la judecată. Şi ostaşii, mergând în satul de lângă Roma, unde Sfinţii aveau locuinţa lor, de la părinţi, nu i-au aflat, deoarece credincioşii îi siliseră, pe Sfinţi, să se ascundă într-o peşteră. Deci, ostaşii, mâniindu-se, au prins pe nişte bărbaţi cinstiţi, din satul acela, şi, legându-i în lanţuri, i-au dus la Roma.  Aflând de aceasta, Sfinţii Cosma şi Damian, nerăbdând ca alţii să sufere în locul lor, au ieşit din peşteră şi s-au predat singuri. Deci, ostaşii eliberând pe acei bărbaţi, au pus în lanţuri pe Sfinţii Cosma şi Damian. Iar, a doua zi, pe când împăratul sta la judecată, iar Sfinţii îşi mărturiseau credinţa lor în Hristos, deodată, capul împăratului s-a sucit, cu faţa la spate, şi nu putea să-l mai întoarcă. Dar, cu acest prilej, împăratul însuşi s-a izbăvit din păgânătate, că a fost tămăduit de dânşii, crezând în Hristos, el şi toată casa lui, eliberând pe Sfinţi, pe care i-a trimis la locul lor. Dar dascălul păgân al Sfinţilor, cel care îi învăţase pe ei meşteşugul vindecărilor, nerăbdând slava pe care oamenii de la sate, o aduceau Sfinţilor doctori fără de arginţi, la îndemnul vrăjmaşului, a primit în inima lui, gândul lui Cain.   Şi, sub cuvânt de a culege împreună buruieni de leac, pe un munte, i-a despărţit pe cei doi fraţi, unul de altul, şi i-a ucis cu pietre. Şi aşa s-au învrednicit de cununile muceniceşti de la Hristos, Căruia I se cuvine slavă şi cinste în veci Amin. 
Întru această zi, cuvânt din Pateric, pentru folosul sufletului.
       Un frate oarecare a mers la muntele Feremului, la un bătrân, mare cu viaţa şi foarte iscusit, în fapte bune. Şi, închinându-se, după obicei, l-a întrebat pe el, zicând: "Ce voi face, părinte, că îmi piere sufletul meu?" Zis-a lui bătrânul: "Pentru ce îţi piere sufletul?" Răspuns-a lui fratele: "Eu, părinte, când eram în lume, în viaţa mirenească, foarte mult posteam şi rugăciuni şi privegheri făceam şi multă râvnă sufletească şi umilinţă şi lacrimi aveam. Iar, dacă m-am lepădat de lume şi m-am făcut călugăr, nici unele din aceste bunătăţi nu le mai văd la mine." Zis-a lui bătrânul: "Să mă crezi, fiule, că acele bunătăţi, ce-mi spui, că le făceai, când erai mirean, toate, pentru mândrie şi lauda oamenilor, le făceai, că aveai şi îndemnător spre aceasta, pe cel ce, în taină, se lupta cu tine. Şi acele fapte ale tale, nu erau primite de Dumnezeu.   Pentru aceea, nici diavolul, atunci nu te lua în seamă, nici nu îţi sta ţie împotrivă, cu război ca să-ţi ia sporirea ta. Iar, acum, te vede pe tine, că ai ieşit la luptă cu el, pentru aceea, şi el se întrarmează împotrivirea ta. Însă, mai primit şi mai plăcut este lui Dumnezeu un psalm, pe care-l vei citi acum, cu smerenie, decât o mie de psalmi, pe care îi citeai în viaţa mirenească, cu mândrie." Zis-a, iarăşi, fratele: "Eu, părinte, acum nici să postesc nu pot, că toate faptele cele bune s-au luat de la mine." Zis-a lui bătrânul: "Frate, să-ţi ajungă ţie, ceea ce ai, dar rabdă cu mulţumire şi te vei folosi." Iar, el se împotrivea, zicând: "Cu adevărat, părinte, pierit este sufletul meu." Atunci, bătrânul a început a-i zice lui aşa: "Crede-mă, frate, că nu voiam să-ţi spun ţie cele ce am să-ţi zic, ca să nu-ţi slăbească gândul tău, că te văd foarte înşelat de vrăjmaşul diavol şi eşti aruncat în trândăvie şi în deznădejde. 
        Dar, ascultă fiule, sfatul meu, şi lasă părerea aceea că vieţuiai şi făceai bine, când erai în viaţa mirenească. De vreme ce toate acele fapte ale tale, din viaţa mirenească erau din mândrie, precum au fost şi faptele fariseului aceluia, care, pentru bunătăţile lui, cele cu multă mândrie, îi părea lui, că este mai plăcut, lui Dumnezeu, decât toţi oamenii şi cu acaparere a lui, din mândrie, şi-a pierdut toate ostenelile lui. Iar tu, acum, smerindu-te înaintea lui Dumnezeu şi parându-ţi-se că nu faci nici o faptă bună, înaintea lui Dumnezeu, această smerenie, fiule, îţi ajunge ţie spre mântuirea sufletului tău. Că şi vameşul, care nici o bunătate nu făcuse, cu o smerenie, ca aceasta, s-a îndreptat. Că, mai plăcut este lui Dumnezeu, omul care se găseşte păcătos şi leneş şi cu inima lui înfrântă şi smerită, decât cel ce face multe bunătăţi şi se înalţă în gândul său, socotindu-se pe sine, că este mare şi plăcut înaintea lui Dumnezeu." Acestea auzind, fratele a luat mare folos şi multă mângâiere în sufletul său şi s-a închinat bătrânului până la pământ, zicând: "Să ştii, părinte, că, astăzi, mi-ai mântuit sufletul meu." Şi aşa s-a dus, mulţumind lui Dumnezeu." 

Întru această zi, învăţătură a Sfântului Nil
 Vezi, fiule, că scurtă este viaţa oamenilor şi, pentru aceasta, dator este omul să nu uite niciodată moartea. Ci, ori de stă ori de umblă, ori dacă lucrează, ori dacă mănâncă, ori dacă bea, să aibă frică de Dumnezeu şi gândul la moarte, iar, în gură, psalmi să aibă, rugăciuni a-L lăuda pe Dumnezeu. Sufletul omenesc se află între îngeri şi draci. Şi îngerul îl îndeamnă, şi-i arată, şi-l învaţă, cele spre fapte bune, iar dracul, îl îndeamnă la păcate. Iar sufletul are putere să urmeze oricui va voi, ori îngerului, ori dracului. Pentru aceasta, ia aminte, să nu superi pe înger. Să ştii că postul şi înfrângerea şi privegherea domolesc poftele şi nu le lasă pe ele să crească, iar liniştea şi rugăciunea şi dragostea de Dumnezeu, cu totul, patimile ruşinează. Şi, de este creştinul îndelung - răbdător şi milostiv, acestea, mânia, o fac, cu totul, nelucrătoare. 
Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, 
către bogaţii care nu fac milostenii.
 Pentru ce te mâhneşti, omule, de milostenia cu cele trecătoare, nevrând să dai săracului, că, fără milostenie, nici tu nu vei lua de la Dumnezeu Împărăţia Cerului. Pentru ce lepezi dumnezeiasca învăţătura, cea pentru milostenie? Că, dacă nu crezi, apoi, şi de botez, ţi se cade să te lepezi. Sau, de te socoteşti a fi credincios, apoi, ce vei răspunde Judecătorului, că, pereţii tăi îi îmbraci cu podoabe, iar, pe oameni, nu-i îmbraci, caii îi impodobesti, iar pe săraci, goi fiind, îi treci cu vederea? N-ai miluit, şi, deci, nici tu nu vei fi miluit. N-ai deschis săracului casa ta, ţi se va închide şi ţie Raiul. N-ai dat pâine celui flămând, nu vei lua, nici tu, viaţa veşnică. Arată-ţi, omule, faptele, zice Domnul, şi-ţi vei lua plată. Că nimeni, după spargerea târgului, nu face neguţătorie, nici, după război, nu se arată vitejia, nici, după serbare, nu se încununează cineva. Aşa şi cu bogăţia, ce nu s-a cheltuit în milostenii.  
 Cum vor lua bogaţii Împărăţia Cerurilor şi se vor izbăvi din chinuri, dacă săracii, miluiţi de ei, nu se vor ruga pentru sufletele lor? Căci, cei care au luat mâncări şi îmbrăcăminte şi arginţi pentru viaţa lor, şi cu bună credinţă s-au ostenit, aceia pot a-i scăpa din osândă pe bogaţii cei milostivi. Drept aceea, sârguiţi-vă, voi, cei bogaţi, a face milostenie, ca să luaţi milă de la Domnul nostru Iisus Hristos, a Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin. 
 
 Pomenirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Petru Patriciul cest sfînt a fost un nobil din Constantinopol şi mare comandant de oşti în vremea împăratului Nichifor (802-811). Într-un război cu bulgarii împăratul a fost ucis, iar acest Petru, împreună cu cincizeci de generali şi nobili greci au fost luaţi prizonieri. Într-un chip minunat, Sfîntul loan Teologul 1-a eliberat pe Petru din acea temniţă. Văzînd această mare minune, Petru a dispreţuit toată slava cea lumească şi s-a retras la Muntele Olimp unde, sub povăţuirea Sfîntului loanichie cel Mare, s-a nevoit întru viaţa pustnicească timp de treizeci şi patru de ani. După moartea soţiei şi fiului lui, el s-a strămutat la Constantinopol unde a mai vieţuit încă opt ani întru post şi rugăciunie. El după aceea, la 865, a adormit întru Domnul, aflîndu-se întru al şaptezeci şi şaptelea an al vieţii lui pe pămînt.

• Pomenirea Sfântului Mucenic Potitus

Acesta a fost un copil în vîrstă de treisprezece ani din insula Sardinia, care a luat schingiuiri pentru credinţa lui şi de la tatăl lui cel trupesc, şi de la persecutorii creştinilor care se aflau la putere. Lui Potitus i s-a tăiat capul sub domnia împăratului Antoninus, după ce mucenicul i-a vindecat-o şi i-a botezat-o pe fiica acestuia, Agnes.

  • sâmbătă, 29 iunie 2024

    Dragostea nu este ceva ce faci. Iubirea este ceva ce ești.

     


    Promite-ți să vorbești despre bunătate, frumusețe, dragoste fiecărei persoane pe care o întâlnești,
    pentru a-ți face toți prietenii să simtă că există ceva mare în legătură cu ei,
    Să te uiți la partea frumoasă a tuturor lucrurilor
    și să lupți pentru ca optimismul tău să devină realitate. 

    Fericirea nu este exuberantă sau zgomotoasă, ca plăcerea și veselia.
    Este liniște, liniște, blândețe, este o stare interioară de satisfacție care începe cu iubirea de sine.
    Dacă ești în căutarea unei comori, trebuie să o cauți în locurile cele mai puțin vizibile,
    Nu-l căutați în cuvintele oamenilor, veți găsi doar vânt.
    Căutați-o în adâncul sufletului celor care știu să vorbească doar cu tăceri.
     

    Dragoste adevărată
    Nu este nici fizic, nici romantic.
    Dragoste adevărată
    este acceptarea a tot ceea ce este,
    A fost, va fi și nu va fi.
    Cei mai fericiți oameni
    nu sunt neapărat
    cei care au tot ce este mai bun din toate,
    Dar cei care fac tot posibilul
    din ceea ce au.
    Viața nu este o chestiune
    despre cum să supraviețuiești furtunii,
    Dar ca dansul în ploaie!

    Țineți-vă de cei care v-au observat când erați invizibili.

    Hristos a Inviat!


      NU ESTE AICI, CI S-A SCULAT.(Luca 24,6)

    Dorul care te locuiește, după lume sau după Dumnezeu, acela te și stăpânește Sfântul Chiril Fileotul

     

    Când dorul după Hristos nu biruiește în tine într-atât încât să fii nepătimitor în tot necazul tău pentru bucuria cea întru El, cunoaște că lumea trăiește în tine mai mult decât Hristos. Și când boala, sau lipsa, sau nimicirea trupului, sau frica de cei care-l vatămă pe el tulbură mintea ta de la bucuria nădejdii tale și de la grija cea curată după Dumnezeu, cunoaște că trupul trăiește în tine, și nu Domnul.

    Să ne temem nu de boală, ci de păcatele pentru care vine boala, și de boala sufletului, nu a trupului. Căci dacă nimeni nu ar mai muri, răutatea ar rămâne nepedepsită. Boala este piedică trupului, iar nu sufletului, dacă tu nu voiești. Ologirea este piedică piciorului, iar nu voii libere. Ia pe fiecare dintre cele ce ți se întâmplă și vei afla că acestea sunt piedică pentru orice altceva, dar nu pentru sufletul tău. Dacă ne punem toată râvna și toată grija ca să scăpăm de moartea trupească, cu cât mai mult suntem datori să ne străduim să scăpăm de omorârea sufletească? Fiindcă nu este nici o piedică pentru cel care vrea să se mântuiască, decât numai nepurtarea de grijă și lenevirea sufletului. Căci fiind întrebat cineva: „Cât timp este bine ca un om să trăiască pe pământ?”, a răspuns: „Până ce va înțelege că a muri este mai bine decât a trăi”. „Și care dintre morți e cea mai rea?”, a zis: „Cea dusă dincolo de legi”. Preferă să mori, decât să trăiești în chip rușinos. E mai bine să mori, decât să-ți înnegrești sufletul prin neînfrânare. Vai celui care nu este mort păcatului, cu ajutorul lui Dumnezeu, că acela se va muta de la moartea cea vremelnică la cea veșnică. Și Iisus a zis către cel care I-a spus: „Îngăduie-mi să mă duc să îngrop pe tatăl meu”: „Lasă morții să-și îngroape morții lor”. Sunt două feluri de moarte. Căci este mort care este mort pentru că nu se mișcă și nu lucrează. Și este mort cel omorât cu sufletul pentru că nu urmează vieții harului. Nu moartea pierde sufletul, ci viața rea. Pentru aceea și prorocul zice: „Moartea păcătosului este rea”, fiindcă, la cei drepți, este o moarte care nu este rea prin fire, ci bună. Cei care mor împreună cu Hristos sunt în moarte bună și cei care au murit păcatului au murit cu moarte bună și mântuitoare. Iar moartea păcătoșilor este rea. Căci îi așteaptă pe ei osânda, precum și pe bogatul cel îmbrăcat în porfiră și vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.

    Așadar, când dorul după Hristos nu biruiește în tine într-atât încât să fii nepătimitor în tot necazul tău pentru bucuria cea întru El, cunoaște că lumea trăiește în tine mai mult decât Hristos. Și când boala, sau lipsa, sau nimicirea trupului, sau frica de cei care-l vatămă pe el tulbură mintea ta de la bucuria nădejdii tale și de la grija cea curată după Dumnezeu, cunoaște că trupul trăiește în tine, și nu Domnul. Căci dorul care te biruiește și stăpânește întru tine, acela este care trăiește întru tine.

    (extras din Viața Sfântului Chiril Fileotul*, traducere de Laura Enache, în pregătire pentru Editura Doxologia)

    *călugăr trac de la anul 1100

     

    Dorul dumnezeiesc biruiește orice durere

    Sf. Porfirie Cavsocalivitul

    Capătul virtuții este iubirea lui Dumnezeu, care este desăvârșită și absolută. Când sufletul nostru este mistuit de dorul dumnezeiesc, atunci buna-pătimire a trupului se veștejește.

    Dumnezeiescul dor biruiește orice durere, și astfel orice durere se preface în iubire a lui Hristos. Iubiți-L pe Hristos și vă va iubi și El. Toate durerile vor trece, vor fi biruite, vor fi preschimbate. Atunci toate devin Hristos, toate devin Rai. Dar, ca să trăim în Rai, trebuie să murim, să murim pentru toate. Atunci vom trăi într-adevăr, vom trăi în Rai. Dacă nu murim omului celui vechi, nimic nu se face.

    Cel ce iubește puțin, dă puțin; cel ce iubește mai mult, dă mai mult. Iar cel ce iubește foarte mult, ce are vrednic de dat? Se dă pe sine însuși!

    Ne vorbește Părintele Porfirie, Ed. Bunavestire, Galați, 2003

    Noi, creştinii, postim de dorul Mirelui Hristos

     

    Perioada postului în care am intrat este una de intensă pregătire duhovnicească în vederea curăţirii sufletului prin pocăinţă sinceră, exprimată prin rugăciune, fapte bune şi abţinerea temporară de la mâncăruri de origine animală. Toată această pregătire are menirea de a ne ţine departe de păcat şi mai aproape de Dumnezeu, este o întărire a voinţei în conlucrare cu harul dumnezeiesc, o fortificare a sufletului care ne face mai puternici în faţa ispitelor. Aşadar, în post, chiar dacă slăbim trupeşte, ne întărim duhovniceşte.

    Abţinerea de la mâncarea de dulce este un semn al libertăţii, al biruinţei voinţei asupra înclinărilor spre rău ale trupului, dar şi o jertfă pe care credinciosul o aduce lui Dumnezeu. Temeiuri despre post găsim atât în Sfânta Scriptură, cât şi în Sfânta Tradiţie. Prorocii Moise, Ilie, David, Ioan Botezătorul au practicat postul, Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos a postit 40 de zile înainte de ieşirea Sa publică la propovăduire. După ce a postit şi a fost ispitit de diavol „...a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 4, 17). Totodată, Hristos-Domnul ne arată în Predica de pe Munte care sunt condiţiile adevăratului post. „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii (...). Tu însă când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 16-17).

    O frumoasă sinteză a învăţăturilor despre post o găsim la Sfântul Vasile cel Mare, care zice: „Dacă lumea ar posti, nu s-ar mai face arme, n-ar mai fi războaie, tribunale şi închisori. Postul i-ar ajuta pe toţi să se înfrâneze, nu numai de la mâncare, ci să izgonească iubirea de arginţi, lăcomia şi orice vicleşug. Postul ne face asemenea îngerilor”. Sfântul Ioan Gură de Aur arată originea divină a postului în Rai, prin interzicerea dată de către Dumnezeu protopărinţilor noştri de a mânca din acel pom din mijlocul Edenului: „Dacă Adam şi Eva ar fi postit, dacă s-ar fi înfrânat, n-am mai fi avut nevoie de postul de acum. Ne-am îmbolnăvit prin neascultare şi trebuie să ne vindecăm prin ascultarea de Dumnezeu şi prin post (înfrânare)”.

    Nu întâmplător Mântuitorul Iisus Hristos a început propovăduirea Evangheliei Sale prin îndemnul hotărâtor: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor”, deoarece numai în stare de pocăinţă sinceră (care trebuie înţeleasă nu ca simplă remuşcare pentru păcatele săvârşite, ci ca o reală convertire), omul se poate împărtăşi de lumina cea neapusă din Împărăţia lui Dumnezeu. Perioada Postului Mare este un timp prielnic pocăinţei intense, rugăciunii şi milosteniei, adică reorientării puterilor noastre sufleteşti spre cele cu adevărat folositoare şi nepieritoare. Atunci când ne referim la pocăinţă trebuie să ştim că aceasta este necesară omului întreaga sa viaţă. Pocăinţa/metanoia trebuie să îl însoţească pe om în toate zilele vieţii sale. Metanoia în limba greacă înseamnă schimbarea minţii, deci nu este vorba numai despre un simplu regret faţă de păcate, ci despre transformarea interioară a omului, a perspectivei sale de acţiune în lume ca dar al lui Dumnezeu.

    Totodată, Postul Mare este un timp al mărturisirii păcatelor în cadrul Sfintei Taine a Spovedaniei. Sfântul Simeon Noul Teolog subliniază într-una din scrierile sale că omul primeşte harul dumnezeiesc numai după ce i se iartă păcatele în urma pocăinţei, a mărturisirii păcatelor şi a lacrimilor. Şi tot el precizează faptul că pocăinţa este o lucrare fără hotar. „De la pocăinţă ne vine spălarea întinăciunii faptelor ruşinoase. După ea primim împărtăşirea de Duhul Sfânt. Dar nu în chip simplu, ci după credinţa, simţirea şi smerenia celor ce s-au pocăit din tot sufletul. Însă numai după iertarea deplină a păcatelor de mai înainte, primită de la părintele care ne-a luat asupra sa. De aceea, bine este să ne pocăim în fiecare zi, pentru porunca ce s-a dat. Căci îndemnul «Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor» ne arată lucrarea aceasta ca fiind fără hotar” (Sfântul Simeon Noul Teolog, „Cele 225 de capete teologice şi practice”, în: Filocalia, Vol. 6).

    Vorbind despre aspectele postului, ieromonahul Makarios Simonopetritul sublinia că acesta atrage restaurarea firii, el fiind începutul pocăinţei. Căderea primilor oameni a însemnat o ruptură a postului, de aceea, această acţiune şi perioadă de curăţire a sufletului prin pocăinţă şi cerere a harului dumnezeiesc, exprimată în mod curent prin abstinenţă şi rugăciune smerită, este o reîntoarcere a omului în Rai, postul adevărat fiind acela care ridică mintea spre contemplaţia cerească.

    Astăzi, postul este cu atât mai necesar de practicat, cu cât răutatea şi păcatele s-au înmulţit peste tot. Însă, în lumea aceasta materialistă, postul parcă nu mai are trecere. Pentru adevăraţii creştini, Postul Mare este o călăuză, un timp sfânt al pocăinţei, al mărturisirii păcatelor, al iertării şi al unirii cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie. Totodată, Postul Sfintelor Paşti este o perioadă de pregătire pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului, de aceea Părinţii Bisericii numesc Postul Mare ca fiind urcuş interior spre Înviere. Separat de rugăciune şi de Sfânta Euharistie, neînsoţit de fapte bune, postul devine o simplă dietă, care poate conduce adeseori la tensiune interioară şi dezechilibru. Având numai un scop trupesc, „postul” acesta nu are nimic de-a face cu postul creştin.

    Dacă citim însă cu atenţie Sfintele Evanghelii vom vedea că ele ne oferă o învăţătură înaltă despre post pe care nu o întâlnim în iudaism, în islam sau la alte religii. Noi, creştinii, postim de dorul Mirelui Hristos. Postului creştin Însuşi Mântuitorul îi va da o semnificaţie eshatologică. „Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Şi Iisus le-a zis: Pot, oare, fiii nunţii să fie trişti cât încă mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti” (Matei 9, 14-15). Aşadar, până la revenirea Mântuitorului Iisus Hristos întru slavă, adevăraţii creştini aşteaptă cu mult dor pe Mirele Care a fost luat de la ei. În tot acest timp de sfântă aşteptare, postul are rolul său precis, nu doar de înfrânare a trupului, ci el este mai curând semn al aşteptării eshatologice. Înţelegând aceste adevăruri şi noi vom îmbrăţişa cu multă bucurie postul pe care-l vom uni cu rugăciunea şi milostenia.

     

     

     

    𝓣𝓻𝓪𝓷𝓼𝓯𝓸𝓻𝓶𝓪 𝓾𝓷 𝓵𝓾𝓬𝓻𝓾 𝓷𝓮𝓰𝓪𝓽𝓲𝓿 𝓲̂𝓷𝓽𝓻 - 𝓾𝓷 𝓻𝓮𝔃𝓾𝓵𝓽𝓪𝓽 𝓹𝓸𝔃𝓲𝓽𝓲𝓿


    𝓣𝓻𝓪𝓷𝓼𝓯𝓸𝓻𝓶𝓪 𝓾𝓷 𝓵𝓾𝓬𝓻𝓾 𝓷𝓮𝓰𝓪𝓽𝓲𝓿 𝓲̂𝓷𝓽𝓻 - 𝓾𝓷 𝓻𝓮𝔃𝓾𝓵𝓽𝓪𝓽 𝓹𝓸𝔃𝓲𝓽𝓲𝓿

    omul niciodată nu se îndreaptă


     "Niciodată să nu rănim, să nu jignim și să nu supărăm pe nimeni. Să nu îl facem pe celălalt să se simtă în ochii noștri lipsit, micșorat, inferior, pentru că astfel îi omorâm sufletul. Acest om se va răni, se va traumatiza și nu va putea să reușească în viață. Niciodată să nu accentuăm și să nu amintim celuilalt neputința sa, păcatul său, răutatea sa, problema sa. Ci să avem numai cuvinte de bine pentru el, însă nu laude naive.

    Pentru că omul niciodată nu se îndreaptă prin umilire, prin înjosiri, prin observații, prin a-i arată greșelile permanent. Trebuie să fie sfânt ca să se îndrepte în acest fel. Dar, dacă ar fi fost sfânt, nu ar fi avut astfel de probleme, ca să aibă nevoie de observațiile tale. Însă, dacă este așa cum este, singurul lucru de care are nevoie este respectul tău total față de persoana lui, astfel încât să poată să se îndrepte la un moment dat, văzând pacea ta, blândețea ta, dragostea ta, îngăduință ta, răbdarea ta, bunătatea ta, dulceața ta...

    Numai cine are aceste virtuți poate îndrepta pe aproapele. Însă, aceste lucruri cer noblețe sufletească și delicatețe. Dacă nu suntem atenți la cel de lângă noi, și nu suntem nobili sufletește și delicați, nu vom putea vreodată să ne numim fiii lui Dumnezeu. Și în cer să ne pună Domnul, noi nu vom putea viețui cu niciun om."

    — Pr. Emilianos Simonopetritul

    În fiecare zi noi suntem alți

     "Această afirmație, "în fiecare zi noi suntem alții", poate fi folosită ca un reper pentru dezvoltarea personală și auto-îmbunătățire. Iată câteva moduri în care o puteți aplica în viața de zi cu zi:

    1. Învățare continuă: Încercați să învățați ceva nou în fiecare zi. Acest lucru vă va ajuta să vă dezvoltați și să vă îmbunătățiți în mod constant.
    2. Reflectarea asupra experiențelor: Luați-vă timp la sfârșitul fiecărei zile pentru a reflecta asupra a ceea ce ați învățat și cum v-ați schimbat.
    3. Acceptarea schimbării: Înțelegeți că schimbarea este o parte naturală a vieții și că este normal să evoluați și să vă schimbați în timp.
    4. Setarea obiectivelor: Stabiliți-vă obiective mici pentru fiecare zi. Acestea vă vor ajuta să vă îmbunătățiți și să vă dezvoltați în mod constant.
    5. Practicați empatia: Încercați să înțelegeți și să respectați perspectivele altora, deoarece și ei se schimbă și evoluează în fiecare zi.
      Prin aplicarea acestei mentalități, puteți vedea fiecare zi ca o oportunitate de a deveni o versiune mai bună a dumneavoastră. "

    Care este cel mai bun mod de a începe să faci o schimbare in lume?


     "Schimbarea lumii poate părea o sarcină copleșitoare, dar adevărul este că fiecare dintre noi poate contribui la aceasta în moduri mici și semnificative. Iată câteva sugestii despre cum puteți începe:

    1. Educație: Învățați cât mai mult posibil despre problemele care vă pasionează și împărtășiți aceste informații cu ceilalți. Educația este o unealtă puternică pentru schimbare.
    2. Voluntariat: Implicați-vă în comunitatea locală prin voluntariat. Acest lucru poate avea un impact direct și imediat asupra celor din jur.
    3. Sustenabilitate: Faceți alegeri de viață durabile. Acest lucru poate include reciclarea, reducerea consumului de energie sau alegerea de a cumpăra produse ecologice.
    4. Vot: Participați la procesul democratic prin vot. Alegeți liderii care reflectă valorile și obiectivele dvs.
    5. Donare: Dacă aveți posibilitatea, donați către cauzele care vă pasionează. Fiecare donație contează, indiferent cât de mică este.
    6. Gentilețe: Fiți amabili cu cei din jur. Un simplu act de bunătate poate avea un impact mare asupra zilei cuiva.
      Amintiți-vă, fiecare pas contează, indiferent cât de mic este. Schimbarea începe cu noi. "

    "Seva de mesteacăn

     "Seva de mesteacăn este o băutură naturală și sănătoasă, iar conservarea ei poate fi o modalitate excelentă de a beneficia de proprietățile sale. Iată câteva informații relevante despre seva de mesteacăn și cum să o păstrezi în stare congelată:
    Ce este seva de mesteacăn?
    Seva de mesteacăn este un lichid incolor, asemănător apei, cu un gust dulceag și proaspăt.
    Este extrasă din scoarța arborelui de mesteacăn și conține substanțe nutritive valoroase.
    Beneficiile sevei de mesteacăn:
    Minerale și vitamine: Seva de mesteacăn conține calciu, magneziu, zinc, mangan, fosfor, potasiu, acid folic, vitamina C, cupru, aminoacizi și polifenoli.
    Hidratare: Datorită conținutului de magneziu și potasiu, este o sursă excelentă de electroliți.
    Protejează pielea: Vitamina C din seva de mesteacăn protejează pielea de radiațiile ultraviolete, contribuind la prevenirea ridurilor și semnelor de îmbătrânire.
    Cum să păstrezi seva de mesteacăn în stare congelată:
    Congelare: Seva de mesteacăn poate fi congelată pentru a prelungi durata de păstrare." AI
    PS: Un lucru extrem de important este modul colectoare, adică de timpul de staționare in punctul de colectare, si de sistemul de filtrare utilizat ulterior colectării. Experiența anilor trecuți mă ajută mult și in acest an voi putea creste durata de consum, si numai cu staționare in frigider, cu aproximativ 30%. La aceasta creștere a duratei de consum un rol important îl va avea metoda de filtrare, care, in acest an, se va face până la 0,24 microni !!!

    Despre perfecțiunea răbdării:


     "Răbdarea este adesea considerată o virtute și poate fi văzută ca o formă de perfecțiune în sine. În multe culturi și tradiții, răbdarea este valorizată ca o calitate care reflectă înțelepciune, autocontrol și maturitate. Perfecțiunea răbdării poate fi înțeleasă în mai multe moduri:

    1. Răbdare în fața provocărilor: Acest lucru implică menținerea calmului și a compoziției chiar și atunci când ne confruntăm cu dificultăți sau obstacole. Aceasta este o formă de răbdare care ne permite să navigăm prin situații dificile fără a ne pierde speranța sau a ne lăsa copleșiți de emoții negative.
    2. Răbdare cu ceilalți: Aceasta implică înțelegerea și acceptarea faptului că fiecare persoană are propriul său ritm și că poate fi necesar să așteptăm ca ceilalți să se alinieze la ritmul nostru. Aceasta este o formă de răbdare care promovează armonia și înțelegerea în relațiile noastre cu ceilalți.
    3. Răbdare cu sine: Aceasta implică recunoașterea faptului că creșterea și dezvoltarea personală necesită timp. Aceasta este o formă de răbdare care ne permite să ne acceptăm imperfecțiunile și să lucrăm la îmbunătățirea noastră fără a ne grăbi sau a ne critica prea aspru.
      În concluzie, perfecțiunea răbdării poate fi văzută ca o abilitate de a naviga prin viață cu grație, înțelegere și autocontrol."

    La mulți ani! tuturor celor ce poartă numele Sfinților Pentru și Pavel!


     

    Sfintii Petru si Pavel - Apostolii iubirii Adevarului

    Sfintii Petru si Pavel - Apostolii iubirii Adevarului  


    „În vremea aceea, venind în părţile Cezareii lui Filip, a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicând:

    - Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?

    Iar ei au răspuns Lui:

    - Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii Ieremia sau unul dintre proroci!

    Atunci Iisus le-a zis:

    -Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?

    Şi răspunzând Simon Petru, a zis:

    - Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu!

    Iar Iisus răspunzând, i-a zis:

    -Fericit eşti tu Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, cel din ceruri.

    Şi Eu îţi spun ţie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui!

    Şi-ţi voi da ţie cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ, va fi legat şi în ceruri; şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat şi în ceruri” - Evanghelia după Matei 16: 13-19

    Sfinții Apostoli Petru și Pavel
    sunt prăznuiți pe 29 iunie, martirizaţi la Roma, în anul 67 (d. Hr.) în timpul împăratului Nero, potrivit www.crestinortodox.ro. Din viața acestora aflăm că tot omul este chemat la mântuire. Uneori spunem despre cei cu studii ca nu pot gusta viața dumnezeiască, pentru că pun mai mult preț pe mintea lor și mai putin pe lucrarea lui Dumnezeu, dar e dovada înțelepciunii să luăm seama la Pavel, persoană foarte cultivată. Alteori grăim ca e greu pentru un om lipsit de studii să înteleagă tainele lui Dumnezeu. Aceste ganduri nu trebuie cultivate, privind exemplul lui Petru, un simplu pescar.

    Sântul Apostol Petru, născut cu numele de Simon, a fost fratele Sfântului Apostol Andrei, originari din Betsaida (în Galileea Palestinei), fiind pescari de meserie. Numele de Petru îl primeste de la Hristos, atunci când i-a devenit ucenic. A vestit Evanghelia în Ţara Sfântă, în oraşele din Asia Mica şi a ajuns până la Roma. A fost răstignit pe cruce cu capul în jos (la cererea lui, spre a se deosebi de modul răstignirii lui Iisus Hristos), lângă fostul circ al lui Caligula, din afara zidurilor de atunci ale Romei.

    Sfântul Apostol Pavel, născut cu numele de Saul, în oraşul Tars, capitala provinciei Cilicia (Asia Mică). Mântuitorul i-a schimbat numele în Pavel atunci când l-a chemat să fie Apostol al neamurilor. Sfântul Apostol Pavel a fost martirizat prin tăierea capului, întrucât era cetățean roman și avea dreptul la o moarte mai demnă, care să nu fie asemănătoare cu moartea sclavilor.

    Așa au intrat Sfinții Apostoli Petru și Pavel în „Împărăția lui Dumnezeu”, unde așteaptă sufletele credincioșilor spre rasplata veșnică, existând credința că Sf. Petru ține cheile Raiului. În Împărăția Cerurilor poate ajunge orice om care a respectat legile nescrise ale Divinității, indiferent de naționalitatea sau religia în care s-a născut. De aceea, Biserica se roagă pentru „pacea lumii", a tuturor credincioșilor.

    În Biserică, cei ce se dușmănesc sau sunt străini, pot deveni rude, mădulare ale aceluiași trup, având același Dumnezeu.

    Să ne amintim de Pavel, care a fost și cetațean roman și a luptat împotriva lui Hristos până la convertirea sa, devinind frate al lui Petru în dragostea pentru Hristos.
    În Biserică nu poti închide ochii atunci cand vezi că un frate întru credință este bolnav la trup sau împărtășește o învățătură diferită de cea a Bisericii.

    Iar acest lucru ne descoperă Pavel, atunci când il ceartă pe Petru în Antiohia, pentru că refuza să stea la masă cu cei de alt neam decât cel iudeu, dar botezați în numele Sfintei Treimi.

    Așadar, nu putem face compromisuri de credință și să acceptăm minciuna în locul adevarului.

    Petru, care deși I-a urmat lui Hristos de la începutul propovăduirii Sale, s-a lepădat de Hristos de trei ori, după cum a proorocit Însuși Mântuitorul în grădina Ghetzimani. Să ne ferească Domnul să murim în lepădare fată de El, să murim în lepădare fată de omul cel vechi.

    În Împărătia Cerurilor poate ajunge orice om, indiferent de naționalitatea sau religia în care s-a născut. De aceea Biserica se roaga pentru „pacea a toată lumea". În Biserică, cei ce se dușmănesc, cei ce iși sunt străini pot deveni rude, frați întru credința lui Htistos, așa cum Pavel, care a fost și cetățean roman și a luptat împotriva lui Hristos până la convertirea sa, și devine frate al lui Petru în dragostea pentru Hristos.

    Faptul că Petru este răstignit cu capul în jos, iar lui Pavel i se taie capul, arată ca nu toți suntem chemați să murim în același chip. Unii trec la cele veșnice dupa o grea suferință, alții lipsiți de chinuri.

    Important e să murim întru credința lui Hristos, nu îndepartat de ea. În acest sens, cei doi apostoli sunt reprezentați în iconografie ținând între ei Biserica intemeiată de Hristos.

    Chipurile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel sunt descrise astfel: Sfântul Petru, bătrân si cu barba rotundă, iar Sfântul Pavel plesuv, cu barba cenușie. E minunat ca se pastreaza distinctiile personale. Există, însă, icoane în care cei doi apostoli stau îmbrățișați. Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru putere, să trăim viața lui Hristos ca pe propria noastră viață și întreaga lume să fie reprezentată într-o imensă îmbrățișare.

    Există persoane care spun că doar monahii sunt foarte apropiați de Dumnezeu, dar trebuie să avem în vedere că tot omul se poate uni cu Dumnezeu.

    *Rugăciunea este scara credinței către Dumnezeu și ferice de cel care știe să urce pe ea, pentru a primi iubirea divină!

    Sa ne rugăm la Dumnezeu, să ne dea putere să trăim viata în credința lui Hristos ca să-i închinăm propria noastra viață și, astfel, întreaga lume sa fie reprezentată într-o mare îmbrațișare, a unicei credințe - Biserica - așa cum sunt reprezentați Sfinții Apostoli Petru și Pavel în iconografie .

    Doamne ajută-ne!
    Amin!

    La mulți ani sărbătoriților cu numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel!

    "Frumoasă mi-e țara străbună..."


    Ţara mea - Otilia Cazimir
    trimise de DavidDavid.

    Frumoasă mi-e ţara străveche,
    Întinsă pe munţi şi pe văi,
    Cu fete cu flori la ureche,
    Cu mândri şi ageri flăcăi!.
    https://www.versuri.ro/w/d527

    Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
    Când râde cu râs tineresc,
    Cum râde grădina când plouă
    Şi florile când înfloresc.

     

    Frumoasă mi-e ţara străveche,
    Întinsă pe munţi şi pe văi,
    Cu fete cu flori la ureche,
    Cu mândri şi ageri flăcăi!
    Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
    Când râde cu râs tineresc,
    Cum râde grădina când plouă
    Şi florile când înfloresc.
    Otilia Cazimir
    Ţara mea - Otilia Cazimir
    trimise de DavidDavid.

    Frumoasă mi-e ţara străveche,
    Întinsă pe munţi şi pe văi,
    Cu fete cu flori la ureche,
    Cu mândri şi ageri flăcăi!.
    https://www.versuri.ro/w/d527

    Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
    Când râde cu râs tineresc,
    Cum râde grădina când plouă
    Şi florile când înfloresc.
    Frumoasă mi-e ţara străveche,
    Întinsă pe munţi şi pe văi,
    Cu fete cu flori la ureche,
    Cu mândri şi ageri flăcăi!.
    https://www.versuri.ro/w/d527

    Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
    Când râde cu râs tineresc,
    Cum râde grădina când plouă
    Şi florile când înfloresc.
    Ţara mea - Otilia Cazimir
    trimise de DavidDavid.

    Frumoasă mi-e ţara străveche,
    Întinsă pe munţi şi pe văi,
    Cu fete cu flori la ureche,
    Cu mândri şi ageri flăcăi!.
    https://www.versuri.ro/w/d527

    Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
    Când râde cu râs tineresc,
    Cum râde grădina când plouă
    Şi florile când înfloresc.
    Ţara mea - Otilia Cazimir
    trimise de DavidDavid.

    Frumoasă mi-e ţara străveche,
    Întinsă pe munţi şi pe văi,
    Cu fete cu flori la ureche,
    Cu mândri şi ageri flăcăi!.
    https://www.versuri.ro/w/d527

    Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
    Când râde cu râs tineresc,
    Cum râde grădina când plouă
    Şi florile când înfloresc.

    vineri, 28 iunie 2024

    Cindva , aceasta devine tot ceea ce-ti mai rămâne !

     


    - Am zambit oamenilor care m-au privit urit fara sa-mi fi auzit macar vocea .
    Si tot nu mi-au vazut zambetul....
    Am incurajat oameni ruinati , demoralizati , pierduti , haotici .
    Si dupa ce i-am lasat impacat pe drumurile lor , m-au ocarat pentru ca i-am parasit . . . . .
    - Am dat din camara si din buzunarul meu celor care imi cereau .
    Iar atunci cind chiar n-am mai avut , n-am mai insemnat nimic . . . .
    - Am glumit cu oameni care aveau nevoie de suras .
    Dar cind ne-am  despartit , se preschimbau in taciune . . . .
    - Am dat haina de pe mine pe strada si strainului si apropiatului .
    Eram fericit . . . .
    - Am carat pentru alti oameni cu spinarea butoaie cu apa , hrana , imbracaminte si lemn de foc .
    Cind nu le-am mai putut da , m-au facut nenorocit si nesimtit . . . .
    - M-am deghizat in cersetor decent , cerand niscaiva letcaie , ori vreo coada de ceapa verde .
    Sa continui . . . . .?
    - M-am imbracat in haine bune si tot viu am cerut de-o paine .
    Am primit de-o suta . . . . . . . . . .  , de paini . . .
    - Am spus adesea ce gandesc fara sa premeditez , sperand s-ajute .
    Pentru ca n-am gandit in linie , m-au marginalizat . . . .
    - Am ajutat oameni , multi , fara sa cer nimic niciodata .
    N-am intalnit niciun - multumesc . . . .
    - Am daruit si dedicat timp oamenilor cu fagaduinte la purtator .
    Cind intorceam privirea , incuiau usa . . . .
    - Am trimis imbratisari oamenilor despre care credeam c-ar putea schimba o lume .
    Trimisul a demonstrat ca m-am inselat . . . .
       - E putin spusul meu , dar intens si adevarat .
    Si nu graiesc despre asteptari , nu  !
    Dar o spun ca si cum si pe voi v-ar intreba parintii in evidenta , daca nu va e foame .
    De un lucru sa fim siguri ., nu orice apropiere garanteaza caldura , siguranta si lumina  !  Lumea in care am vrea sa ne-mbatam crezand-o , nu este si nu va fi niciodata ceea ce pare .
    -   Pot afirma cu toata certitudinea , ca  pot  merge  mai  departe , doar  dacă  vin  mai  aproape  de  tine  şi  pot  veni  mai  aproape de  tine ,  doar  dacă  merg  mai  departe .
    - Cindva , aceasta devine tot ceea ce-ti mai rămâne !

    Femeia – e reflexia bărbatului ei…


     Femeia e reflexia bărbatului ei. De ce se spune aşa?
    Probabil, pentru că, în femeie, ca într-o oglindă, se reflectă tot ce trăiește alături de bărbatul ei.

    Îmi aduc aminte povestea unui cuplu în vârstă, care locuia în apropiere de mine mulți ani. Soțul era un bărbat frumos, arătos, întotdeauna îmbrăcat bine, bărbierit, parfumat şi cu mare succes la femei. Soția lui, dimpotrivă, era casnică , întotdeauna în aceleași haine ponosite, cu privirea tristă, cărând mereu pungi cu produse. Dacă în tinerețe arăta bine, cu timpul frumusețea ei s-a ofilit, părul a încărunțit, dinții i-au căzut, neavând posibilități să-i repare, pentru că soţul îi dădea bani doar pentru mâncare, iar la muncă nu-i permitea să meargă. Cu toate acestea, nu a părăsit-o, pentru că femeile cu care făcea cunoștință dintr-un motiv sau altul, nu legau cu el relații de lungă durată. Într-un final bărbatul s-a transformat într-un moș morocănos şi răutăcios.

    Cum spunea un înțelept: “Femeia – e o fântână din care bărbatul îşi ia puterile. Însă şi fântâna are nevoie de îngrijire: dacă nu va fi curățată la timp, atunci va seca”.

    Un bărbat inteligent, în primul rând va avea grijă de femeia lui, pentru că ea e sursa lui de energie, inspirație şi talent. În funcție de grija şi atenția lui, femeia înflorește, devine mai frumoasă şi îi oferă bărbatului atât de multă iubire şi gingășie, încât lui îi apar aripi. Cum spunea Brad Pitt despre soția sa: “Dacă o vei iubi la nebunie, ea va deveni el”

    Probabil că aşa este. Femeia fiind oglinda lui, reflectă doar ceea ce obține de la bărbat, în schimb de zece ori mai mult. Ea a însușit regula prin care să oferi, e mult mai plăcut decât să primești. De aceea, dacă vrei ca femeia să te iubească, iubește-o astfel, încât să nu-i apară gânduri că cineva ar putea s-o iubească mai puternic.

    “Bărbații adevărați au femei fericite, restul – femei puternice”.

    Si o mica poveste,sa nu credeti ca nu va iubesc !


      În vremea regelui Solomon, cel mai bun dintre regi, un om a cumpărat o privighetoare cu un glas fără pereche.

    A pus-o într-o colivie, unde pasărea nu ducea lipsă de nimic şi cânta, ore întregi, spre încântarea celor din jur.

        Într-o zi, când colivia a fost dusă pe un balcon, s-a apropiat de ea o altă pasăre, i-a şoptit ceva privighetorii şi a zburat..

    Din acea clipă, minunata privighetoare a rămas mută, fără niciun glas.

       Cuprins de deznădejde, omul a luat pasărea şi s-a dus la regele Solomon, care ştia limba necuvântătoarelor, şi l-a rugat s-o întrebe de ce nu mai vrea să cânte.

       Pasărea a grăit
       astfel către Solomon:

    – Pe vremuri, nu ştiam nici de vânător, nici de colivie. Apoi mi s-a întins o capcană dibace şi am căzut în ea, din lăcomie. Păsărarul m-a prins şi m-a vândut la târg, înstrăinându-mă de ai mei.

    M-am trezit în colivia acestui om pe care îl vezi în faţa ta.

    M-am jeluit zi şi noapte, dar omul a crezut că tânguirile mele sunt cântece de recunoştinţă şi bucurie.

    Până în ziua când o altă pasăre a venit la mine şi mi-a spus:

    „Nu mai plânge, pentru că de asta te ţin în colivie…Ei înțeleg cu totul altfel plânsul tău !!”

    Atunci m-am hotărât să tac !!

    Solomon i-a tălmăcit omului vorbele păsării. Acesta, pe drum înapoi, a stat și s-a gândit:
     „La ce bun să mai păstrez o privighetoare care nu cântă deloc?!”

    Şi i-a dat drumul din colivie…

    _____

      Se întâmplă uneori și oamenilor:

       Sunt captivi propriilor cuvinte, atitudini, alegeri de viață și purtări, eliberându-se doar prin tăcere, înfrânare și înțelepciune!

     "Pacea înseamnă a învăța să dansezi pe aceeași melodie pe care obișnuiai, cândva, să plângi fără oprire."(...)
      
          Cântați Domnului tot pământul!!

        Bucurați-Vă !

    Anotimpurile


     Anotimpurile sunt determinate de înclinarea axei Pământului combinată cu rotația lui pe orbită în jurul Soarelui 🌍

    În zonele temperate sunt patru anotimpuri, iar în cele cu un climat tropical-umed sunt doar două: anotimpul ploios și anotimpul uscat 🌎

    Vara începe în 22 iunie, când razele solare cad perpendicular pe Tropicul Racului în Emisfera nordică ☀

    Toamna începe la 23 septembrie, când razele Soarelui cad perpendicular pe Ecuator și încălzesc cele două emisfere în mod egal 🍂

    Iarna începe în 22 decembrie, când razele solare cad perpendicular pe Tropicul Capricornului în Emisfera sudică ❄

    Primăvara începe la 21 martie, când razele Soarelui cad perpendicular pe Ecuator și încălzesc cele două emisfere în mod egal 🌷

    Perle de înţelepciune


     Urmează-ţi intuiţia şi pregăteşte-te pentru binecuvântările pe care le-ai cerut, indiferent de aparenţele potrivnice. Adevărata rugăciune înseamnă pregătire.
    Sinele tău Divin, supraconştientul, nu cunoaşte ce înseamnă înfrângerea sau eşecul. Cu credinţă nestrămutată, obstacolele sunt îndepărtate din subconştientul tău – prin urmare, ele dispar şi din exterior.
    Un om ce are conştiinţa succesului este un om care nu crede că este un ratat, nici măcar atunci când dă greş. Viziunea lui despre succes este puternică – nu este clintit de condiţiile potrivnice.
    I-am auzit deseori pe oameni spunând că anumite lucruri nu sunt bune pentru sănătate, dar nu i-am auzit niciodată spunând că anumite lucruri nu sunt bune pentru bogăţie. Scaunele rupte, mizeria, dezordinea etc. nu sunt bune pentru bogăţie, deoarece ne menţin într-o vibraţie scăzută.
    Mulţi oameni nu primesc lucrurile pe care şi le doresc din inimă, deoarece şi le doresc mult prea intens. Ei tânjesc după ele, în loc să simtă că le-au şi primit deja. Dacă ai crede că ţi s-a răspuns, înainte chiar de a întreba, atunci te-ai elibera de îngrijorare şi anxietate şi ai trăi fericit în prezent.
    După tot ce citeşti şi studiezi din metafizică şi din filosofiile antice etc., descoperi că ele te învaţă un singur lucru: să laşi totul în grija lui Dumnezeu.
    Când ţi-ai pus pe fugă îngrijorările, nu va mai exista nimic care să interfereze cu materializarea imediată a fiecărui dar bun şi perfect, întrucât dorinţa inimii nu mai este boala inimii.
    Viaţa este o arenă în care dovedeşti că ai încredere în Inteligenţa Infinită pentru a te apăra, elibera şi pentru a-ţi furniza, direct şi continuu, tot ce este bun. Dacă spui că vei face un lucru şi apoi nu-ţi respecţi promisiunea, ea va fi îndeplinită pentru tine, în mod violent, atunci când te aştepţi mai puţin.
    Primul pas către succes constă în a fi mulţumit de cine eşti şi a şti că te afli în locul perfect şi că te extinzi către Planul Divin al vieţii tale. În Planul Divin, fiecare dorinţă îndreptăţită a inimii tale îţi este îndeplinită.
    Timpul şi spaţiul nu sunt decât un vis. Omul trebuie să-şi aducă viitorul în prezent. Binecuvântări ce par atât de îndepărtate în viitor îţi sunt deja pregătite, aşteptându-te să crezi în materializarea lor.