În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Ioil.
Acesta se tâlcuieşte dragostea Domnului, sau începătura, sau pârga lui Dumnezeu. El era din seminţia lui Ruvim, din satul Metomoran; şi proorocind despre foametea şi încetarea jertfelor legii şi despre patima dreptului prooroc, prin care s-a înnoit spre mântuire tot pământul, a murit şi s-a îngropat în pământul lui.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Uar (Var) şi a celor ce erau împreună cu dânsul, şapte dascăli, precum şi a fericitei Cleopatra şi a fiului ei Ioan.
Acesta
a fost în zilele împăratului Maximian (către 304), în Egipt, de neam
mare şi luminat şi drept măritor. Deci fiind la închisoare oarecare
şapte sfinţi, multă vreme le-a purtat de grijă Sfântul Uar, în toate
zilele. Şi săvârşindu-se unul dintre acei şapte, a trecut sfântul în
locul aceluia; şi mergând la guvernator cu ceilalţi dimpreună, a fost
bătut cu toiege, şi i-au strujit coastele mult şi într-aceste chinuri
cinci ceasuri aflându-se cu răbdare, pe lemn fiind pironit, şi-a dat
sufletul lui Dumnezeu.
Tot în această zi, şase Cuvioşi Mucenici din pustie, care dimpreună cu Sfântul Uar s-au nevoit şi care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Sadot şi cei dimpreună cu dânsul, o sută şi douăzeci de mucenici, care s-au săvârşit în Persida.
Împărăţind Savorie în ţara perşilor, sfântul părintele nostru acesta, fiind acolo episcop, la o eparhie a împărăţiei lui, şi învăţând pe poporul lui Dumnezeu câte trebuie spre folosinţa sufletească, botezând şi pe unii din perşi fără de sfială, a fost pârât la împăratul; şi fiind adus înaintea lui, şi nesupunându-se a se închina soarelui şi lunii, apei şi focului, întâi l-au bătut cu toiege. Apoi i-au scos o fâşie din frunte până la unghiile picioarelor, de un deget de lată; şi iarăşi l-au bătut cu vine de bou şi l-au tăvălit peste spini şi peste scai de cei ghimpoşi, şi l-au strâns într-un teasc cu vârtej. Deci, răbdând acestea toate vitejeşte, spre mai multă mânie a aţâţat pe împăratul, şi băgându-l în temniţă, iarăşi l-a scos la întrebare. Şi aflându-se sănătos peste tot trupul, l-a spânzurat cu capul în jos, şi l-a pătruns peste tot trupul cu ţepi de fier arse. Şi sfântul socotind acestea întru nimica, a auzit pe împăratul înfricoşându-l mai vârtos, şi zicându-i că-i va risipi membrele trupului. Iar sfântul i-a răspuns, zicând: "Eu cred lui Dumnezeu, că creştinii vor împărţi moaştele mele şi cine va chema pe Dumnezeu prin numele meu va afla mântuire". Şi îndată i-au tăiat limba. Iar sfântul întinzându-şi mâinile şi ochii la cer, şi rugându-se întru sine a auzit glas din cer, zicându-i: "Plinitu-ţi-s-a cererea, şi iată vei grăi". Şi crescându-i altă limbă, mărea pe Dumnezeu. Aceasta văzând popoarele s-au spăimântat şi au crezut în Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, o mie şi şaptezeci de bărbaţi, şi alte două sute. Deci văzând împăratul, că vin mulţi prin mijlocirea lui către Hristos Dumnezeul nostru, a poruncit să-i taie capul; de vreme ce şi alţii mulţi au strigat zicând: "Împărate, şi noi suntem creştini"; şi a dat şi asupra lor judecata cea mai de pe urmă, şi luându-i slujitorii i-au adus la locul junghierii. Deci, făcând sfântul rugăciune şi însemnându-i cu semnul cinstitei şi de viata făcătoarei Cruci, fiind o sută douăzeci, întâi a fost tăiat capul Sfântului Mucenic Sadot, apoi ale celorlalţi, şi toţi şi-au luat cununile muceniciei.
Canon de rugăciune către Sfântul Proroc Ioil
Troparul Sfântului Proroc Ioil
Glasul al 2-lea
A prorocului Tău, Doamne, Ioil pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm: mântuieşte sufletele noastre!
Cântarea 1
Glasul al 2-lea
Irmos: Veniţi, popoare, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ceata prorocilor se veseleşte împreună cu noi, când se face ţie laudă, gânditorule de cele cereşti, Sfinte Ioil, de Dumnezeu arătătorule. Cu care împreună roagă-te, să ne mântuim noi, fericite.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vestind mai înainte cuvintele cele dumnezeieşti, de Dumnezeu insuflate, ai descoperit mânia cea cumplită şi pe dreptate, care s-a întâmplat din reaua credinţă a poporului celui ce cugeta cele deşarte, Sfinte Prorocule Ioil.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe tine te-a umbrit Însuflarea Duhului cea minunată şi purtătoare de lumină şi făcătoare de viaţă; şi a suflat întru tine cunoştinţa celor ce vor să fie, prorocule preafericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine te-a însemnat mai înainte cortul mărturiei, închipuindu-te cu multe feluri de închipuiri şi arătând pe Cel Întrupat din tine Neschimbat, Maica lui Dumnezeu, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 3-a
Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica de Tine sădeşte-o în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învăţându-ne din dogmele tale, înţelepte prorocule, propovăduim postire şi slujbă cu dreaptă credinţă, mergând în Casa Domnului.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cei ce urmăm învăţăturile tale din toată inima şi din tot cugetul, cu plângere şi cu rugăciune căutăm pe Dumnezeu, vrednicule de laudă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Arătatu-ne-ai nouă, prorocule, îndelunga răbdare a Atotţiitorului Stăpân şi ne-ai descoperit aievea bunătatea şi blândeţea Lui cea dumnezeiască.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Zămislit-ai, Curată, pe Dumnezeu şi ai născut pe Cuvântul Întrupat în chip de negrăit, pe Cel Ce a grăit prin proroci şi a săvârşit propovăduirile lor.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, glasul rânduielii Tale şi Te-am preamărit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fii Milostiv, Doamne, celor ce cu dreaptă credinţă se pocăiesc faţă de Tine, ca un Singur Îndurat şi Mult Milostiv.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Precum ai vestit mai înainte, slăvite, s-a revărsat de la Dumnezeu Duhul peste tot trupul care a crezut.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pogorârea Duhului înţelepţind pe ucenicii Domnului, a săvârşit cuvintele tale, cele grăite de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind liberaţi, Preacurată, din legăturile iadului cele întunecoase, prin dumnezeiască naşterea ta, pe tine te fericim.
Cântarea a 5-a
Irmos: Noaptea trecând, s-a apropiat Ziua şi Lumina lumii s-a arătat. Pentru aceasta Te laudă Cetele îngereşti şi toate Te măresc pe Tine, Hristoase Dumnezeule.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mai înainte spunând prorocul tuturor credincioşilor, venirea lui Hristos a propovăduit. Că va veni şi va mântui neamul omenesc din înşelăciunea idolilor.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu totul înălţându-te, mărite prorocule, către Lumina Cea mai presus de minte şi de cuget, ai tras de acolo darul prorociei şi ai propovăduit dreptatea.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Roagă-te pentru cei ce te laudă pe tine, Preafericite Ioil, să se mântuiască de toată supărarea şi să dobândească harul dumnezeieştii Lumini.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preasfântă Fecioară, Stăpâna lumii, roagă-te să se mântuiască de greşelile cele fără de număr şi de primejdiile vieţii, cei ce te propovăduiesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a
Irmos: Întru adâncul păcatelor sunt ţinut, Mântuitorule şi în noianul vieţii mă învăluiesc; dar, precum pe Prorocul Iona din fiară şi pe mine din patimi scoate-mă şi mă mântuieşte.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Izvoarele graiului celui dumnezeiesc al dogmelor tale, curg şi picură dulceaţa cea hrănitoare de suflet, adăpând pe cei ce cu credinţă te cinstesc, mărite.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Munte, din care picură dulceaţa prorociei, te cunoaştem pe tine, Prorocule Ioil şi propovăduitor al credinţei lui Dumnezeu, prorocule, grăitorule de cele dumnezeieşti.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Păzeşte cu rugăciunile tale, prorocule al lui Dumnezeu, pe cei ce cu dragoste laudă mărită şi pururea fericită pomenirea ta, ca unul ce ai dumnezeiască îndrăznire către Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce ai născut Lumina Cea Neapusă, luminează inimile, celor ce te slavoslovesc cu credinţă pe tine, Preacurată Stăpână şi pe Cel Ce S-a născut din tine în chip de negrăit.
Cântarea a 7-a
Irmos: Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de Lege, văpaie înaltă a ridicat; iar Hristos a tins roua Duhului cinstitorilor de Dumnezeu tineri; Cel Ce este Binecuvântat şi Preaproslăvit.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Izvorul, care curgea din Casa Domnului şi adăpa, a ieşit precum ai zis mai înainte, prorocule cinstite.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Râul desfătării a făcut roditor de grâu pârâul cel uscat, precum a zis mai înainte Prorocul Ioil. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Hristoase Dumnezeule, Cel Ce ai pus pe proroci de demult în umbra Legii, să prorocească de preaslăvită venirea Ta în Trup, pe aceştia i-ai învăţat a grăi: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce a făcut toate, a mântuit lumea născându-Se din Fecioară, care Îl laudă cu dreaptă credinţă cântând: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Domnul, Cel Ce a răcorit de demult în văpaie pe tinerii evreilor şi a ars într-însa pe haldei, cu preamărire să-L lăudăm, zicând: Binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătat-ai, mărite, aievea închipuirile pocăinţei, luând în chezăşia Sa Domnul Cel Milostiv, pe cei ce se apropie de Dânsul cu credinţă şi cântă: Binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind tu slugă Domnului, Prorocule Ioil, ţi s-au încredinţat Tainele Lui, să le proroceşti popoarelor, celor ce laudă şi zic: Binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Măriţii Apostoli ai Domnului varsă râuri de minuni între iudei, precum a grăit mai înainte Prorocul Ioil, adăpând pe cei ce cântă: Binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ipostas alcătuit în două firi, ai născut pe Hristos, Ceea Ce eşti cu totul fără prihană, rămânând Fecioară Curată; pe Care lăudându-L, grăim: Binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a
Irmos: Ceea ce eşti Binecuvântată în ceruri şi pe pământ mărită, bucură-te, mireasă nenuntită.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreună cu prorocii ca un proroc, te veseleşti acum cu bucurie în locaşurile cele cereşti.
Stih: Sfinte Prorocule Ioil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Caută acum de sus către noi, cei ce cu credinţă te mărim, grăitorule de cele dumnezeieşti, întru tot fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Scurtă călătorie a mântuirii, a arătat Prorocul Ioil de demult prin pocăinţă, cu cuget dumnezeiesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Îndreptatu-ne-ai pe noi cei căzuţi, Maica lui Dumnezeu, că ne-ai născut nouă pe Mântuitorul şi Stăpânul Cel Preaîndurat.
SEDELNA
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Curăţindu-ţi mai înainte inima de întinăciuni, grăitorule de cele dumnezeieşti, te-ai arătat locaş curat al Sfântului Duh, Sfinte Prorocule Ioil. Pentru aceea ai arătat cunoştinţa adevărului şi ai propovăduit mai înainte venirea cu Trup pe pământ a Mântuitorului şi Ziditorului, Care venire s-a arătat mai pe urmă neamurilor.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
Născătoare de Dumnezeu, Marie Curată, Ceea ce nu ştii de nuntă, Ceea ce Singură eşti Ocrotitoare şi Acoperământ credincioşilor, izbăveşte de primejdii, de necazuri şi de cumplite nevoi, pe toţi cei ce au nădejdile la tine, Fecioară şi miluieşte sufletele noastre cu dumnezeieştile tale rugăciuni.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
Mieluşeaua cea Neîntinată, văzând pe Mieluşelul şi Păstorul mort, spânzurat pe Lemn, tânguindu-se, grăia, văitându-se ca o Maică: Cum voi suferi plecăciunea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi Pătimirea cea de bună voie, Preabunule Dumnezeu?
Sfântul Mucenic Uar
Sfântul Mucenic Uar înconjura noaptea temnițele în care erau ținuți credincioșii care mărturiseau pe Hristos și, cumpărând cu aur pe străjeri, intra la dânșii, săruta legăturile sfinților mucenici, le spăla sângele și le oblojea rănile, le dădea hrană și îi ruga ca să-i mijlocească milă de la Domnul.
În vremea împărăției lui Maximilian, păgânul împărat al Romei, era în Egipt un ostaș viteaz anume Uar, care slujea în taină Împăratului ceresc, căci de frica nelegiuiților închinători de idoli a tăinuit până la o vreme credința sa în adevăratul Dumnezeu, dar pe care a descoperit-o cerului și pământului, când s-a făcut pentru Hristos priveliște îngerilor și oamenilor. În acea vreme împăratul Maximilian a pornit prigoană mare împotriva creștinilor și a trimis poruncă în toate părțile stăpânirii sale ca să fie uciși creștinii care nu vor să jertfească zeilor. Și a ajuns acea poruncă și în părțile Egiptului, vărsându-se fără cruțare sângele credincioșilor, pentru că toți cei ce slujeau Făcătorului și nu făpturii erau chinuiți în diferite feluri. Iar Uar, tăinuitul creștin, înconjura noaptea temnițele în care erau ținuți credincioșii care mărturiseau pe Hristos și, cumpărând cu aur pe străjeri, intra la dânșii, săruta legăturile sfinților mucenici, le spăla sângele și le oblojea rănile, le dădea hrană și îi rugă ca să-i mijlocească milă de la Domnul.
Fiind odată prinși șapte dascăli creștini care se ascundeau prin pustietăți, i-au adus la stăpânitorul Egiptului. Stăpânitorul, cercetându-i și aflându-i tari în credință, le-a dat multe bătăi, și legându-i, i-a aruncat în temniță. Aflând despre aceștia, Uar a alergat noaptea, după obiceiul său, la acea temniță în care erau aruncați sfinții și, dându-le străjilor aur mult, a intrat la ei. Dezlegându-le mâinile și picioarele din legături, a pus înaintea lor hrană și îi rugă ca să mănânce, căci petrecuseră opt zile flămânzi, fără hrană. Apoi, căzând la picioarele lor, le săruta și fericea pătimirea lor, zicând: „Fericiți sunteți voi, robii Domnului cei buni și credincioși, care aveți a intra întru bucuria Domnului vostru, căci ați răbdat pentru Dânsul până la sânge. Fericiți sunteți voi, nevoitorii cei buni, cărora vi se împletesc în ceruri cununile de către dreapta Celui Preaînalt, căci prin răbdare alergați la nevoința cea pusă înaintea voastră. Mâine dimineață, precum știu, cu tot dinadinsul aveți să săvârșiți pătimirea voastră. Fericiți sunteți voi, pătimitorii lui Hristos, cărora vă este deschisă împărăția cea cerească, căci pătimiți cu Hristos Cel ce a pătimit pentru voi; și dacă cu Dânsul pătimiți, cu Dânsul veți și împărăți. Deci mă rog vouă, sfinților plăcuți lui Dumnezeu, să vă rugați pentru mine Stăpânului Hristos să-mi fie milostiv; aș voi ca și eu să pătimesc pentru Dânsul, dar nu am atâta putere, pentru că mă cutremur de cumplitele chinuri pe care văd că le îndurați voi”. Iar sfinții au răspuns: „Nimeni, iubitule, nu se arată desăvârșit; nimeni nu seceră de nu va semăna, nimeni nu se încununează de nu va pătimi. Adu-ți aminte de cuvintele din Evanghelie: De se va lepăda cineva de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu. Dacă te temi de chinurile cele vremelnice, nu vei scăpa de cele veșnice; dacă te înfricoșezi a mărturisi pe Hristos pe pământ, nu te vei sătura de vederea feței Lui în ceruri. Deci vino, frate, și călătorește cu noi pe calea cea mucenicească la Stăpânul ceresc, Cel ce privește nevoințele noastre, și să pătimești împreună cu noi, pentru că o tovărășie ca aceasta îți va fi de mare folos”.
Acestea grăindu-le sfinții, Uar se aprindea cu inima spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea pentru Domnul nostru Iisus Hristos. El a petrecut toată noaptea aceea în temniță împreună cu sfinții mucenici, ascultând învățăturile lor cu bucurie. Iar a doua zi au venit slujitorii în temniță, trimiși de stăpânitor, ca să-i ia pe sfinții mucenici la judecată. Intrând, au aflat pe Uar șezând lângă cei legați și ascultând cuvintele lor, iar slujitorii, mirându-se, i-au zis: „Ce faci aici, Uare? Nu cumva ai înnebunit, amăgindu-te de basmele acestor oameni vicleni? Oare nu te temi că atunci când va spune cineva de aceasta stăpânitorului și senatorilor, nu numai dregătoria ostășiei o vei pierde, dar chiar și de viața ta te vei lipsi?”. Uar a răspuns: „Dar care din voi mă va cleveti la stăpânitor, pentru că voi îmi sunteți prieteni? Iar de mă veți cleveti, sunt gata să mor împreună cu creștinii”. Iar slujitorii, tăcând, au luat pe șase din mucenici, căci al șaptelea, slăbit de răni, murise în temniță, și sfârșindu-se așa, s-a dus către Hristos, lăsând în locul său pe Uar, ca el, împlinind locul aceluia, să săvârșească pătimirea. Fiind legați, au fost aduși înaintea stăpânitorului care ședea la judecată cu multă mândrie. Au fost siliți să jertfească idolilor, dar fiindcă nu s-au supus, i-au dezbrăcat și i-au bătut fără milă peste rănile ce le aveau dinainte. Și dându-le bătăi peste bătăi, s-a adăugat și durere peste durere, iar ei răbdau, negrăind nimic fără numai această: „Creștini rămânem!”. După aceasta stăpânitorul, privind, a zis: „Oare nu șapte erau ei? Iată acum văd numai șase! Unde este al șaptelea?”. Zicând acestea stăpânitorul, iată că și Sfântul Uar veni acolo și, umplându-se de dumnezeiască râvnă, a stat în mijloc și a zis: „Iată, eu sunt al șaptelea, pentru că acela și-a sfârșit alergarea sa și acum stă înaintea lui Hristos, iar pe mine m-a lăsat moștenitor al patimilor sale. Deci, cu ceea ce îți era dator, eu sunt gata să plătesc pentru dânsul, că în locul lui vreau să pătimesc pentru Hristos, împreună cu acești buni pătimitori, căci sunt creștin”. Iar stăpânitorul, auzind acestea, a întrebat pe cei ce erau de față: „Cine este acesta?”. Și i s-a răspuns: „Este Uar, ostașul, mai marele din trupa Tianiei”. Iar stăpânitorul, mirându-se, a zis către Uar: „Care diavol te-a îndemnat ca să te dai pierzării și să lași cinstea ostășească, lipsindu-te de leafă rânduită ție și să-ți arunci sufletul în atâtea răutăți?”. Iar fericitul Uar i-a răspuns: „Pâinea care se pogoară din cer și dumnezeiescul pahar ce cuprinde sângele cel prea scump al Domnului meu, le-am cinstit mai mult decât cinstea și leafa ta. Nimic nu îmi este mai iubit decât Hristos: nici cinstea voastră, nici lefurile cele mari și nici viața, pentru că îmi este mai de cinste să pătimesc pentru Hristos, și-mi este de mai mult folos ca să mă lipsesc de toate pentru El. Hristos îmi este viața și vreau să mor pentru dânsul”.
Stăpânitorul, căutând cu ochi mânioși spre cei șase sfinți mucenici, le-a zis: „Al vostru este acest lucru, necuraților înșelători. Voi ați amăgit pe un ostaș ca acesta al împăratului, voi l-ați înnebunit cu farmecele voastre. Deci, mă jur pe marii mei zei că vă voi pierde pe voi mai înainte decât pe el și voi răzbuna asupra voastră necinstea adusă zeilor noștri, căci sunteți nevrednici a fi între cei vii, fiindcă nu numai că îi huliți pe nemuritorii zei, dar și pe alții îi aduceți la aceeași răutate, prin amăgire”. Iar sfinții au răspuns: „Nu am înșelat pe Uar, ci l-am izbăvit din înșelăciune. Nu l-am înnebunit, ci l-am înțelepțit, iar Dumnezeu i-a dat tărie și îndrăzneală spre nevoință, ca împreună cu noi să biruiască atât puterea voastră cea slabă, cât și neputința zeilor voștri. Puțin să aștepți și vei vedea bărbăția ostășiei lui, pentru că l-am rânduit pe el între ostașii îngerești. Te lauzi că ne vei pierde pe noi, află că ne este de folos nouă ca să ne punem capetele pentru Domnul tuturor”. Iar stăpânitorul a zis: „Îndată voi sfărâma trupurile voastre, dacă nu vă veți închina zeilor egipteni”. Iar sfinții au răspuns: „Să piară zeii cei mincinoși care n-au făcut cerul și pământul”. Iar fericitul Uar, stârnind mai mult pe stăpânitor, a zis către dânsul: „De ce faci supărare sfinților, grăind cele nebune și nefolositoare? Or nebunul cele nebune grăiește, zice Isaia proorocul. Iată, înaintea ta zac trupurile lor întinse, fă ce voiești!”.
Mâniindu-se, stăpânitorul a poruncit ca să-l spânzure gol pe Uar de un lemn și să-l chinuiască. Iar către sfinți, a zis: „Vom vedea care pe care va birui: ori voi pe noi primind chinuri, sau noi pe voi, punând munci asupra voastră? Cu adevărat, de ne veți birui pe noi prin răbdarea voastră, mă voi lepăda de zeii mei și voi începe a crede în Hristos al vostru”. Iar sfinții au răspuns: „Încearcă la unul din noi puterea ta și de vei birui pe unul, poți să ai nădejde și de ceilalți”. Iar Uar, începând a pătimi, a zis către sfinții mucenici: „Binecuvântați-mă pe mine, robul vostru, răbdător de chinuri, ca să mă învrednicesc părții voastre și rugați pentru mine pe Mântuitorul Hristos ca să-mi dea răbdare, pentru că El știe firea noastră, că duhul este deștept, iar trupul neputincios”. Sfinții, ridicând ochii spre cer, cu tot dinadinsul se rugau pentru dânsul. Apoi slujitorii au început a-l bate pe Uar peste tot trupul cu toiege și cu bețe. Iar când îl băteau pe sfântul, a zis stăpânitorul: „Acum să-mi spui, Uare, ce folos ai de la Hristosul tău?”. Uar, cu vitejie i-a răspuns: „Mai mare folos am, decât ai tu de la diavolii tăi”. Iar sfinții au strigat către Uar: „Îmbărbătează-te, Uare, și să se întărească inima ta, căci, iată, îți stă de față Hristos nevăzut, întărindu-te pe tine”. Uar a răspuns: „Cu adevărat am simțit ajutorul Stăpânului meu, căci socotesc întru nimic chinurile”.
După aceasta îl sfâșiară cu unghii de fier pe coaste. Apoi, pironindu-l cu capul în jos pe un lemn, i-au jupuit pielea de pe spate și cu brice îi tăiară carnea; iar pe pântece l-au bătut cu toiege ghimpate, atât de mult, până ce s-au rupt toate măruntaiele dinlăuntrul lui și au căzut pe pământ. Sfinții mucenici, văzând măruntaiele lui, au plâns. Apoi, văzând judecătorul că mucenicii plângeau, a strigat cu mare glas: „Iată, sunteți biruiți, iată, ați slăbit, iată că plângeți, temându-vă de chinuri și nu vă trebuie mai mult decât să cunoașteți că Hristos nu vă izbăvește pe voi din mâinile noastre; deci, lăsați-l pe El și să vă închinați zeilor noștri”. Iar sfinții au răspuns: „Fiară ce ești! Nu suntem biruiți, căci noi vom birui prin Iisus Hristos, Cel ce ne întărește pe noi, și n-am plâns temându-ne de munci, ci din firească dragoste către fratele nostru, pe care îl ucideți fără de omenie. Noi ne bucurăm cu duhul, văzând acum gata cununa bunului răbdător de chinuri”. Iar stăpânitorul a poruncit ca să-i ducă pe ei în temniță și Uar văzând de acolo de unde era spânzurat pe lemn, cum trăgeau pe sfinți cu lanțurile la temniță, a strigat: „Învățătorii mei, dați-mă pe mine mai degrabă lui Hristos, că iată iese din trup duhul meu, și vă mulțumesc vouă, că v-ați făcut pricinuitorii vieții mele celei veșnice”. Fiind muncit Sfântul Uar încă cinci ceasuri, și-a dat în acele chinuri cinstitul și sfântul său suflet în mâinile Domnului. Iar chinuitorii, socotind că este încă viu, tot mai băteau și chinuiau trupul cel mort. Apoi, văzând că murise, l-au coborât de pe lemn, și după porunca judecătorului l-au scos afară din cetate, și l-au aruncat spre mâncare câinilor, acolo unde se adună stârvurile celor necuvântătoare.
Acolo era o văduvă, pe nume Cleopatra, de loc din Palestina, al cărei bărbat fusese căpitan și murise în Egipt. Cleopatra avea un fiu pe nume Ioan, care încă era un copil. Pe când Sfântul Uar era chinuit, Cleopatra privea de departe la pătimirea lui și, fiind creștină, suspina și își bătea pieptul ei. Apoi, după ce au aruncat trupul lui Uar afară din cetate, ea, sculându-se noaptea, împreună cu niște slugi ale sale, și ducându-se acolo, au luat mult chinuitul trup al Sfântului Uar și, ducându-l în casa sa, a săpat mormânt în cămara sa, lângă pat, și l-au pus acolo pe el.
A doua zi, stăpânitorul a scos din temniță pe ceilalți mucenici și, chinuindu-i mult, i-a tăiat cu sabia și i-a aruncat afară din cetate ca și pe Uar; iar trupurile lor, luându-le noaptea alți tăinuiți creștini, le-au îngropat. Cleopatra, în toate zilele, aprindea lumânări deasupra mormântului Sfântului Uar și-i ardea tămâie, avându-l pe el de mare folos și de bun mijlocitor către Dumnezeu.
Trecând câțiva ani, și mai potolindu-se prigoana împotriva creștinilor, Cleopatra a voit să se întoarcă în patria sa, și se gândea cum ar putea să ducă cu sine moaștele Sfântului Uar; și gătind un dar oarecare, a rugat pe stăpânitor, printr-un mijlocitor, zicând: „Bărbatul meu a fost mai mare în oaste și a murit aici în slujba împăratului. Nefiind încă îngropat până acum stă deasupra mormântului, căci este cu neputință ca în țară străină să i se facă lui îngropare, precum se cuvine unui cinstit povățuitor de oaste; iar eu, fiind văduvă și străină, voiesc să mă întorc în patria mea, la rudeniile mele. Deci, stăpânul meu, să-mi dai voie să-l îngrop la moșia mea în mormântul strămoșilor mei, pentru că vreau ca și după moarte să nu mă despart de el”. Iar femeia aceea a făcut astfel, pentru ca, aflând creștinii că duce din cetatea lor moaștele sfântului mucenic, să nu o oprească și să ia de la dânsa acea comoară de mare preț. Stăpânitorul, luând darul, a poruncit ca să i se îndeplinească cererea, iar ea, în locul oaselor bărbatului ei, a luat moaștele Sfântului Uar și le-a sădit pe ele ca pe o vie din Egipt în Palestina, așezându-le lângă ale părinților ei, în satul ce se numea Edra, care era aproape de Tavor. Apoi în toate zilele mergea la mormântul lui, tămâia și aprindea lumânări, lucru pe care văzându-l ceilalți creștini care viețuiau acolo, au început a merge împreună cu dânsa la mormântul sfântului și a aduce pe bolnavii lor care, cu rugăciunile mucenicului Uar, câștigau tămăduiri. Aflând de veste toți creștinii dimprejur despre Sfântul Uar, mulți alergau cu credință la mormântul lui.
Atunci Cleopatra, văzând că se adunau creștinii pentru rugăciune la mormântul lui, a gândit să zidească o biserică în numele sfântului și ceea ce a gândit, a și început. Iar fiul ei Ioan, fiind în vârstă, Cleopatra se străduia să-l trimită în oastea împăratului și prin oarecari mijlocitori a cerut de la împărat o cinstită dregătorie pentru fiul ei, pe care a și câștigat-o. Căci în vremea zidirii bisericii s-a trimis fiului ei de la împărat scrisoare de a fi primit în oaste și brâu pentru cinstita dregătorie ostășească. Iar ea a zis: „Să nu se îmbrace fiul meu în haine ostășești și nici să nu meargă în slujbă ostășească, până ce nu se va sfârși biserica lui Dumnezeu, pentru că doresc ca să ducă împreună cu mine moaștele sfântului mucenic și după aceea va face împărăteasca poruncă”. Sfârșindu-se biserica, a chemat episcopi, preoți și călugări și, luând din mormânt cinstitele moaște ale sfântului mucenic, le-a pus pe un pat de mult preț, iar deasupra moaștelor a pus brâul și haina ostășească în care avea să se îmbrace fiul ei, ca să fie sfințite de moaștele sfântului. Și cu tot dinadinsul s-a rugat mucenicului, ca să fie ajutător fiului ei, pe care l-au binecuvântat toți arhiereii și preoții cei adunați acolo. Apoi s-a adunat multă mulțime de popor creștinesc acolo. Astfel, Cleopatra cu fiul ei luând patul cu moaștele, l-au dus în biserică. Biserica, fiind sfințită, au pus moaștele sfântului la jertfelnic și, săvârșindu-se dumnezeiasca Liturghie, Cleopatra a căzut înaintea moaștelor sfântului Uar, zicând: „Rogu-mă ție, purtătorul de chinuri al lui Hristos, să-mi ceri mie de la Dumnezeu, ceea ce va fi Lui plăcut și mie de folos, asemenea și unuia născut fiului meu. Pentru că nu îndrăznesc să cer mai mult decât ce voiește Domnul, căci El știe ce ne este de folos și voia Lui cea bună și desăvârșita în noi să se săvârșească”.
După sfârșirea sfintei slujbe, a făcut ospăț mare celor adunați, și ea împreună cu fiul ei slujeau, poruncind fiului ei să nu guste nimic, până ce se va săvârși ospățul, și după aceea să mănânce din resturile care vor rămâne. Dar slujind ei, copilul s-a îmbolnăvit foarte greu și a mers la patul său. Apoi sculându-se toți de la ospăț, a strigat pe fiul ei ca să mănânce împreună, din rămășițele de la ospăț. Ioan, însă, nu putea să grăiască nici un cuvânt, fiind foarte aprins de friguri.
Văzând Cleopatra pe fiul ei bolnav, a zis: „Viu este Domnul, că nici eu nu voi pune bucate în gura mea, până ce nu voi vedea ce se va face cu fiul meu”. Și ședea lângă el, răcorindu-i pe cât îi era cu putință căldura bolii; dar ea mai mult se aprindea înăuntru, având mai mare mâhnire de unul născut fiul său. Apoi, în miezul nopții a murit copilul, lăsând nemângâiatăpe mama sa, care plângea cu amar. Aceasta a alergat în biserica Sfântului Uar și căzând la mormântul lui, striga: „Oare astfel mi-ai răsplătit mie, care atâta m-am ostenit pentru tine, o plăcutule al lui Dumnezeu? Oare asemenea ajutoare mi-ai dat mie, care am oropsit trupul bărbatului meu pentru tine și pentru aceasta m-am nădăjduit în tine? Ai omorât pe unul născut fiul meu, ai surpat nădejdea mea și ai luat lumina ochilor mei! Deci, cine mă va hrăni la bătrânețe? Cine mă va îngriji la moartea mea? Sau cine va da trupul meu mormântului? Mai bine era să mor eu, decât să văd mort pe fiul meu iubit, care era tânăr și acum este ca o floare vestejită mai înainte de vreme. Deci, sau pe fiul meu dă-mi-l, precum odată Elisei pe al sunamitencii, sau și pe mine îndată să mă iei, pentru că nu pot să viețuiesc cu necaz și amărăciune”. Astfel strigând ea cu plângere la mormânt, a adormit puțin de multă osteneală și de necazul cel mare. Și i s-a arătat în vedenie Sfântul Uar, ținând pe copil în mâinile sale, și erau amândoi luminați ca soarele, hainele lor erau albe ca zăpada, încinși erau cu brâuri de aur și cununi cu negrăită podoabă aveau pe capetele lor.
Fericită Cleopatra, văzându-i, a voit să se închine lor. Dar Sfântul Uar a ridicat-o, zicându-i: „O femeie, pentru ce strigai asupra mea? Oare am uitat facerile tale de bine, pe care mi le-ai făcut în Egipt și pe cale? Sau socotești că nu am simțit când ai luat trupul meu dintre stârvurile dobitoacelor și l-ai pus în cămara ta? Oare nu ascult întotdeauna rugăciunile tale? Oare nu mă rog pentru tine lui Dumnezeu? Mai ales m-am rugat lui Dumnezeu pentru neamul tău cu care m-ai pus în mormânt, ca să li se ierte lor păcatele; apoi pe fiul tău l-am luat în oastea Împăratului ceresc. Oare nu tu singură m-ai rugat ca să-ți cer de la Dumnezeu ceea ce îi este Lui plăcut, iar ție și fiului tău de folos? Deci am rugat pe bunul Dumnezeu și bine a voit, după negrăita bunătatea Sa, ca să facă ostaș al Lui pe fiul tău, precum vezi că este unul din cei ce stau înaintea scaunului Său; și de voiești, iați-l și-l trimite la slujba împăratului celui pământesc și vremelnic, de vreme ce nu vrei ca fiul tău să slujească Împăratului Celui ceresc și veșnic”. Iar tânărul, șezând, a cuprins mâinile lui Uar și i-a zis: „Nu, stăpânul meu, nu ascultă pe maica mea, nu mă da în lumea cea plină de nedreptate și de toată fărădelegea, din care m-am izbăvit prin venirea ta. Nu mă depărta pe mine, părinte, din prietenia ta și din petrecerea cu sfinții”. Iar către maică să a zis: „De ce strigi așa, o, maică? Eu sunt rânduit în oastea Împăratului Hristos, și mi s-a dat mie ca să stau cu îngerii Lui; iar tu acum vrei să mă iei pe mine de la împărăție la sărăcie?”. Fericită Cleopatra, văzând pe fiul ei îmbrăcat în rânduiala îngerească, a zis: „Luați-mă dar și pe mine cu voi, ca și eu să fiu acolo”. Iar Sfântul Uar i-a zis: „Și aici fiind, ești cu noi; deci, mergi acum cu pace, iar după o vreme, când Domnul va porunci, vom veni să te luăm și pe tine”. Aceasta zicându-i, s-au făcut nevăzuți de la ochii ei. Ea, venindu-și în fire, și-a aflat inima plină de bucurie și veselie și a spus această vedenie preoților, care au îngropat cu mare cinste pe fiul ei lângă mormântul Sfântului Uar, nemaiplîngînd acum, ci veselindu-se întru Domnul. După aceasta și-a împărțit averile la săraci și, lepădându-se de lume, viețuia lângă biserica Sfântului Uar, slujind lui Dumnezeu în post și în rugăciuni, ziua și noaptea. Și în toate Duminicile, când se ruga, i se arătau ei Sfântul Uar și fiul ei, întru mare slavă. După șapte ani de petrecere într-o astfel de viață, fericită Cleopatra a murit, fiind bineplăcută lui Dumnezeu. Trupul ei s-a pus în biserica Sfântului Uar, aproape de fiul ei. Iar sfântul ei suflet, împreună cu al Sfântului Uar și cu al fiului ei, Ioan, se află în ceruri întru veselie veșnică, înaintea lui Dumnezeu, Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Uar şi către cei împreună cu dânsul
Troparul Sfântului Mucenic Uar
Glasul al 4-lea
Mucenicul Tău, Doamne, Uar, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1
Glasul al 6-lea
Irmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătându-te la înălţimea Bisericii lui Hristos, Sfinte Mucenice Uar, ca soarele cel luminos ai luminat cu fulgerele luptelor tale, plinirile pământului, fericite.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cuprins, preafericite, cu dorirea cea dulce a dragostei celei Dumnezeieşti, te-ai lepădat de sine-ţi şi te-ai supus la tot chinul trupului, luptându-te cu tărie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un înţelept te-ai legat pe sine-ţi, purtătorule de chinuri, cu legăturile Dumnezeieştii dragoste, şi ai rupt legăturile înşelăciunii, cu tare răbdare a multor pedepse.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cuvântul Cel mai presus de fiinţă, S-a Sălăşluit în pântecele tău mai presus de cuvânt şi născându-Se cu Dumnezeiască cuviinţă, a tras la Sine-şi cugetele mucenicilor, Preacurată. Cu care dimpreună te lăudăm pe tine.
Cântarea a 3-a
Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Cel Ce ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Plecatu-te-ai cu gând întărit la luptele cele vitejeşti, întărindu-te cu nădejdile bunurilor celor viitoare şi cu învăţăturile mucenicilor lui Hristos cele preaînţelepte, fericite.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzând ceată de sfinţi luptători care au luptat după Lege, ai arătat tăria acelora, împreunându-te bărbăteşte cu pedepse de multe feluri, Sfinte Mucenice Uar.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
La războiul cel sfinţit te-ai aflat ca un ostaş viteaz, Sfinte Uar şi ai înjunghiat mulţime de vrăjmaşi cu sabia bărbăţiei, lăudându-te întru biruinţe, înţelepte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară, Maica lui Dumnezeu, rogu-te, goneşte întunericul cel greu al lenevirii mele şi norii patimilor, cu lumina harului care este întru tine.
Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a
Irmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, Cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă strigând: din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobindu-te cu Sfintele tale răni, te-ai arătat foarte frumos şi dorit lui Dumnezeu Mucenice Uar, Celui Ce a încununat creştetul tău, vrednicule de minuni.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Spânzurat fiind pe lemn, slăvite şi fiind întins la pământ, ai răbdat dureri cumplite. Pentru aceasta ai câştigat Viaţa Cea fără de dureri, veselindu-te.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Văzându-te Dumnezeieştii mucenici că pătimeşti după Lege, fericite, îţi dau cu cuvântul îndrăzneală de răbdare. Cu care împreună sfârşind durerile cele preaîndelungate, te-ai fericit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Scoate-mă din noroiul patimilor, Stăpână şi din ticăloşia cugetelor, celor ce mă îndepărtează de la Însuşi Dumnezeu Cel Curat; ca să te fericesc pe tine cu credinţă.
Cântarea a 5-a
Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Care chemi pe toţi din negura greşelilor.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu voinţele cele Dumnezeieşti te-ai întărit şi ai suferit sfărâmările cele necontenite cu cuget viteaz, Sfinte Mucenice Uar, sfărâmând inima vrăjmaşului celui ce a născocit răutatea.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndemânaticul luptător, văzându-şi cărnurile sale căzând pe pământ, se bucura, socotind mai înainte cu luminarea gândului Dumnezeieştile răsplătiri cele veşnice.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Te laud pe Tine, Doamne Dumnezeule şi Te slăvesc şi mă închin Ţie; că m-am învrednicit de bunurile pe care le-ai gătit, celor ce Te iubesc pe Tine, striga Mucenicul Uar atunci când pătimea.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce cu adevărat te-ai arătat mai Sfântă decât Heruvimii şi decât Serafimii, cea cu totul fără prihană, sfinţeşte pe toţi cei ce te fericesc acum pe tine cu credinţă şi miluieşte cu mijlocirea ta pe cei ce te laudăpe tine.
Cântarea a 6-a
Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu ai luat în seamă cuvintele judecătorului celui fărădelege; şi focul durerilor celor nesuferite cu vitejie l-ai răbdat, mult pătimitorule Mucenice Uar, rugătorule pentru cei ce cu credinţă te laudă pe tine.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
N-a încetat tiranul cel fără de minte chinuindu-te fără de milă cu rănile, până ce ţi-ai dat sfinţitul suflet în mâinile lui Dumnezeu, fiind luminat cu podoabele chinurilor tale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înălţatu-te-ai pe lemn, urmând lui Hristos şi fiind spânzurat pe el, ţi-ai dat sufletul tău lui Dumenzeu, Celui Ce te-a încununat pe tine, răbdătorule de chinuri; că te-ai purtat vitejeşte pentru Lege.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Îndreptează, Stăpână, smeritul meu suflet, că este înviforat totdeauna întru adâncul răutăţilor; şi-l scoate către Limanul cel lin, ca să te fericesc pe tine cu cuget neîndoit.
Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
CONDAC
Glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Lui Hristos ai urmat, Sfinte Mucenice Uar, al cărui pahar l-ai băut şi cu cununa muceniciei te-ai încununat; deci, cu îngerii dănţuind, roagă-te neîncetat pentru sufletele noastre.
Cântarea a 7-a
Irmos: Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri. Iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te cu adaosul patimilor, te-a dus Cleopatra, mărite, la îngropare, aflând prin tine laudă vrednică de credinţă; pe care călduros a arătat-o către tine, cu gând desăvârşit.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vărsând lacrimi peste tine şi ungându-te cu miruri, cinstite, te-a ascuns sub pământ preacinstita femeie, pe tine care ai îngropat gândul cel viclean şi cu strălucirile cele din mormânt ne-ai luminat pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
N-a încetat cea pururea pomenită, slujindu-ţi cu cuviinţă ţie, slugii lui Hristos, până ce te-ai arătat ei solitor de Împărăţia Cerurilor, înţelepte; de care prin tine s-a învrednicit, împreună cu iubitul ei fiu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind sfărâmat de nenumărate călcări ale poruncilor, înnoieşte-mă pe mine, Fecioară, cu mijlocirea ta, vindecându-mi sufletul şi dându-mi cuvânt a cânta: Binecuvântată eşti, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup.
Cântarea a 8-a
Irmos: În văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ascultând rugăciunile maicii, mucenice, luminat ostaş te-ai făcut în Oastea cea Cerească şi ai arătat că şi cinstitul copil se va împărtăşi de lauda ta, prin negrăita milostivire.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din Egipt te-a adus Cleopatra, mucenice, ca pe o vistierie de mult preţ, care ai îmbogăţit cu daruri de Dumnezeieşti tămăduiri toată Palestina, care te şi cinsteşte pe tine cu dragoste.
Binecuvântă pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Cu bucurie ţi-ai săvârşit luptele, ostaşule preaviteaz al Atotţiitorului; şi ca un biruitor te-ai încununat de El, Mucenice Uar, Preafericite, lauda cea mare a mucenicilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Păcate adaug peste păcate şi de înfricoşătoarea judecată ce va să fie, nu mă cutremur. Biruieşte pururea Curată, orbirea sufletului meu şi cu rugăciunile tale întoarce-mă şi mă miluieşte.
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: În văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Cetele îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care mărindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Puterea vrăjmaşului ai surpat-o, fiind încins arătat cu Puterea cea Dumnezeiască, purtătorule de chinuri, viteazule, Sfinte Mucenice Uar; pentru aceasta te lăudăm, luând vindecare din destul de la moaştele tale, noi, credincioşii.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un Luceafăr de dimineaţa, ca Soarele cel mare, s-a întins peste tot pământul pomenirea ta, Sfinte Uar, luminând pe toţi cu strălucirile cele luminate ale cinstitelor tale lupte, alungă întunericul inimilor, prealăudate.
Stih: Sfinte Mucenice Uar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzând iubitoarea de fiu pe fiul său strălucind cu mărire multă, a lăudat pe Dumnezeul tuturor; iar pe tine, mucenice, mai ales te-a mărit, avându-te pe tine ca pe un mare ocrotitor, prin care cu adevărat s-a îmbogăţit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pământul unde zace trupul tău cel mult răbdător, înţelepte, Dumnezeieşte s-a sfinţit. Deci cu rugăciunile tale dă-ne nouă dezlegare de păcate, îndreptare vieţii şi izbăvire de toate necazurile, Sfinte Mucenice Uar.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătându-se Domnul din tine, Fecioară, din Norul cel Luminos, pe toţi idolii Egiptului i-a dat de tot pieirii; şi S-a învrednicit a avea mulţime de purtători de lupte, care au râvnit Cinstitele Lui Patimi.
Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Cetele îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care mărindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.
SEDELNA
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
Văzând luptele cinstiţilor mucenici şi sărutând cu dragoste lanţurile lor, te-ai suit la înălţimea mucenicilor, preaminunate. Căci, fiind spânzurat pe lemn, ai răbdat loviturile până ce ţi-ai dat duhul în mâinile Domnului.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
Născătoare de Dumnezeu, Marie Curată, Ceea ce nu ştii de nuntă, Ceea ce Singură eşti Ocrotitoare şi Acoperământ credincioşilor, izbăveşte de primejdii, de necazuri şi de cumplite nevoi, pe toţi cei ce au nădejdile la tine, Fecioară şi miluieşte sufletele noastre cu Dumnezeieştile tale rugăciuni.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău...
Mieluşeaua cea Neîntinată, văzând pe Mieluşelul şi Păstorul mort, spânzurat pe Lemn, tânguindu-se, grăia, văitându-se ca o Maică: cum voi suferi plecăciunea Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi Pătimirea cea de bună voie, Preabunule Dumnezeu?
Tot în această zi, Sf. Leontie filozoful care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, Sfinţii Felix preotul şi Eusebie diaconul care de sabie s-au săvârşit.
Tot
în această zi, Cuviosul părintele nostru Ioan, făcătorul de minuni,
care la muntele Rila (Bulgaria) s-a nevoit şi a zidit mănăstirea de
acolo, şi care în pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Proorocul Ioil a trait cu opt sute de ani inainte de Intruparea lui Hristos. Ca nume, Ioil insemneaza "dragostea lui Dumnezeu" si el a proorocit dupa intoarcerea evreilor din Babilon.
Tot ce avem de la Proorocul Ioil este o carte de patru capitole, care se afla in Biblie. Doua proorociri arata noutatea, intre profeti, a Proorocului Ioil. Intai, proorocia despre Ziua Domnului, adica despre ziua judecatii din urma a tuturor popoarelor. Dumnezeu este drept si fara pocainta nu se poate mantui nimeni. Poporul lui Dumnezeu se va mantui prin post si rugaciune, caci ele fac milostiv pe Dumnezeu. Ca simbol al judecatii din urma, Ioil descrie urgia unei navaliri de lacuste si cheama poporul sa se intoarca la Dumnezeu. Cat despre judecata, ea va avea loc la Ierusalim, in Valea lui Iosafat sau Valea Judecatii.
A doua noutatea proorociei sale este
fagaduinta mantuirii, prin revarsarea Duhului Sfant peste lume, inainte
de ziua judecatii. Ca zice Proorocul: "Iata vin zilele, zice Domnul, cand
voi turna din Duhul meu peste tot trupul si fiii si fiicele voastre vor
prooroci si cei mai tineri ai vostri vedenii vor vedea si batranii vostri
vise vor visa. Inca si peste slugile mele si peste slujnicele mele voi
turna, in acele zile, din Duhul si vor prooroci. Si tot cel ce va chema
numele Domnului, se va mantui." In Cuvantul sau la Pogorarea
Duhului Sfant, Apostolul Petru arata ca, o data cu nasterea Bisericii,
Dumnezeu pune inceput revarsarii Duhului Sfant peste toata lumea. Si asa,
proorocind pana la adanci batraneti, Ioil Proorocul s-a mutat la Domnul,
cu pace, si a fost ingropat in pamantul sau.
Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Uar si a celor dimpreuna cu el,
si pomenirea Fericitei Cleopatra si a fiului ei Ioan (†304).
Acest Sfant Uar a trait in zilele imparatului Maximian Galeriu (293-311), nascandu-se in Egipt, din neam mare, luminat si drept credincios. Deci, fiind la inchisoare oarecare sapte sfinti, multa vreme Uar le purta lor de grija in toate zilele. Si, murind unul din acesti sapte, s-a pus Uar le purta lor de grija in toate zilele. Si, murind unul din acesti sapte, s-a dus Uar singur in locul aceluia. Deci, mergand la stapanitor cu ceilalti impreuna, a fost mai intai batut cu toiege si multa vreme, i-au strujit coastele. Si intr-aceste chinuri aflandu-se vreme de cinci ceasuri si pe lemn fiind pironit, Uar si-a dat cinstitul si sfantul sau suflet in mainile Domnului. Iar slujitorii, socotind ca este inca viu, bateau si chinuiau trupul cel mort. Vazand apoi ca murise, l-au pogorat de pe lemn, si, dupa porunca dregatorului, scotandu-l afara din cetate, l-au aruncat pe el spre mancare cainilor, unde se arunca starvurile celor necuvantatoare.
Si era acolo o vaduva, anume Cleopatra, de neam din Palestina, al carei barbat murise, fiind capitan de oaste in Egipt. Si mai avea ea un fiu, anume Ioan, prunc mic fiind. Aceasta, pe cand Sfantul Uar era in chinuri, privea de departe la patimirea lui, si crestina fiind, suspina si isi batea pieptul sau. Iar dupa ce au aruncat trupul lui afara din cetate, ea, sculandu-se noaptea, a luat pe niste slugi ale sale si, ducandu-se a aflat mult patimitul trup al Sfantului Uar si, ducandu-l in casa ei, a sapat mormant in camera ei, langa pat si acolo l-a pus pe el.
Iar a doua zi, stapanitorul a scos din temnita pe ceilalti Mucenici si, mult chinuindu-i pe ei, i-a taiat cu sabia si i-a aruncat afara din cetate. Iar trupurile lor, tot noaptea, alti tainuitori crestini le-au dat ingroparii. Si Cleopatra in toate zilele aprindea lumanari si dadea cu miresme la mormantul Sfantului Uar, avandu-l pe el mare folositor pentru sine, si catre Dumnezeu mijlocitor. Si, trecand cativa ani si alinandu-se prigoana, a voit Cleopatra sa se intoarca in patria sa si se gandea cum ar putea sa ia cu sine moastele Sfantului Uar. Deci, a pregatit un dar si a rugat pe stapanitorul, printr-un oarecare mijlocitor, zicand: "Barbatul meu a fost dregator in oaste si a murit aici in slujba imparateasca. Iar eu, vaduva si straina fiind, voiesc ca sa ma intorc in patria mea intre rudeniile mele. Deci, sa-mi poruncesti mie, stapanul meu, sa iau cu mine moastele iubitului meu barbat si, inmormantandu-l la mosia mea, intre stramosii mei, sa-l pun pe el, cu cinstita ingropare, ca voiesc ca, si dupa moarte, sa nu ma despart de el. Si aceasta a facut-o femeia ca nu cumva crestinii instiintandu-se ca ea duce din cetate moastele Sfantului Mucenic, sa o opreasca pe ea sa ia de la dansa acea comoara de mult pret. Deci, stapanitorul, luand darul ei, a poruncit ca sa fie dupa cererea ei. Iar ea, in locul barbatului sau, a luat moastele Sfantului Uar si le-a mutat pe ele, ca pe o vie din Egipt, in Palestina, in satul sau ce se numea Edra, care este aproape de Tabor si le-a pus cu parintii sai. Si apoi, in toate zilele, iesea la mormant si tamaia, aprinzand lumanari. Acest lucru vazandu-l, ceilalti crestini ce vietuiau acolo au inceput a merge cu dansa la Sfantul si a-si aduce pe bolnavii lor, care, cu rugaciunile Sfantului Uar, castigau tamaduiri la mormantul lui. Si s-a facut tuturor crestinilor stire de Sfantul Uar si toti alergau cu credinta la mormantul lui.
Iar Cleopatra, vazand ca se aduna crestinii spre rugaciune la mormantul Sfantului, s-a gandit sa zideasca o biserica in numele lui si ceea ce ea a gandit, aceea a si facut. Iar fiul ei Ioan, crescand in varsta, Cleopatra se sarguia ca sa-l trimita in oastea imparatului si a cerut, prin oarecare mijlocitori, de la imparatul, si a castigat o dregatorie pentru fiul ei. Ca, pe cand se zidea biserica, s-a trimis de la imparatul fiului ei scrisoare pentru oase si brau, spre cinstita dregatorie ostaseasca. Iar ea a zis: "Sa nu se imbrace acum fiul meu in cele ostasesti, nici sa mearga la slujba imparateasca, pana ce se va sfarsi Casa lui Dumnezeu. Ca voiesc ca, impreuna cu mine, fiul meu sa duca patul Sfantului Mucenic, iar, dupa aceea, va implini porunca imparateasca. Deci, sfarsindu-se biserica, a chemat episcopii si preotii si calugarii si, luand din mormant cinstitele moaste ale Sfantului Mucenic, le-au pus pe un pat de mult pret. Iar deasupra moastelor au pus braul, si haina cea ostaseasca, cu care avea sa se imbrace fiul ei, ca sa se sfinteasca de moastele Sfantului. Si l-a rugat ea cu deadinsul pe Sfantul ca sa fie in ajutor fiului ei, pe care toti arhiereii si preotii cei adunati l-au binecuvantat. Si s-a adunat si multime de popor crestinesc fara de numar si asa, impreuna cu Cleopatra si fiul ei, luand patul cu moastele, le-au dus la biserica. Si sfintita fiind biserica, au pus moastele Sfantului in jertfelnic si se savarsi dumnezeiasca Liturghie. Iar Cleopatra, cazand inaintea moastelor Sfantului Uar, se ruga zicand: "Rogu-ma tie, purtatorule de chinuri al lui Hristos, sa ceri pentru mine de la Dumnezeu ceea ce-I va fi Lui placut si mie de folos, asemenea si pentru fiul meu. Ca nu indraznesc sa cer mai mult decat ceea ce singur El voieste. El stie ce este noua de trebuinta. Voia Lui cea buna, desavarsit sa se savarseasca intru noi."
Iar, dupa sfarsitul sfintei slujbe, s-a facut ospat mare celor adunati si ea insasi cu fiul ei slujea celor ce sedeau, si a poruncit fiului ei sa nu guste nimic pana seara, pana ce se va termina masa si osapatul, si sa manance dupa aceea din ceea ce va ramane. Deci, slujind, fiul ei s-a imbolnavit napraznic si s-a dus la patul sau. Iar dupa ce s-au ridicat toti de la pranz, a venit Cleopatra, chemand pe fiul ei, ca sa manance cu dansa din ramasitele de la pat. Iar Ioan nu putea nici un cuvant sa graiasca, avand trupul cuprins de caldura. Si, vazand pe fiul ei bolnav, a zis: "Viu este Domnul, nici eu nu voi pune bucate in gura mea, pana ce voi vedea ce se va face cu fiul meu." Si sedea langa el, racorindu-i, pe cat ii era cu putinta vapaia cea din boala, cu durere in inima pentru unul nascut fiul ei. Iar la miezul noptii, a murit tanarul, lasand nemangaiata plangere mamei sale, care, cu amar plangand, a alergat la biserica Sfantului Uar si, cazand la mormantul lui striga: "Oare aceasta mi-ai rasplatit mie, care atata m-am ostenit pentru tine, o placutule al lui Dumnezeu? Oare acest fel de ajutor mi-ai fost mie, care am defaimat pe barbatul meu pentru tine? Si la acest ajutor m-am asteptat eu de la tine? Ai omorat pe unul nascut fiul meu, ai pierdut nadejdea mea, ai luat lumina ochilor mei. Ca, cine ma va hrani la batranete? Cine ma va ingriji la moartea mea? Sau cine va da mormantului trupul meu? Mai bine imi era, eu insami sa fi murit decat sa-l vad mort pe prea iubitul meu fiu, tanar fiind, ca o floare vestejita inainte de vreme. Deci, sau pe fiul meu da-mi-l, precum oarecand Elisei pe fiul samaritencei, ori si pe mine indata sa ma iei. Ca nu pot sa vietuiesc in necazul meu cel amar." Asa strigand ea, cu plangere la mormant, a adormit putin, de multa ei osteneala si de necazul ei cel mare.
Si i s-a aratat ei in vis Sfantul Uar, tinand pe tanar in bratele sale. Si erau amandoi luminati ca soarele, iar hainele lor albe ca zapada, incinsi cu braie de aur si cununi avand pe capetele lor, cu negraita podoaba. Iar fericita Cleopatra, vazandu-i pe ei, s-a pornit a se inchina lor, dar Sfantul Uar a ridicat-o pe ea, zicandu-i: "O, femeie, pentru ce strigi impotriva mea? Au, doara, am uitat eu facerile tale de bine pe care mi le-ai lucrat mie in Egipt si pe cale? Sau, socotesti ca n-am simtit cand ai luat trupul meu dintre starvurile cele dobitocesti si le-ai pus in camara ta? Au, nu ascult eu totdeauna rugaciunile tale? Au, nu ma rog eu pentru tine lui Dumnezeu? Mai intai m-am rugat lui Dumnezeu, este adevarat, pentru neamul tau, cu care impreuna m-ai pus in mormant, ca sa li se ierte lor pacatele. Apoi, pe fiul tau l-am luat in oastea imparatului ceresc. Au, nu tu singura m-ai rugat aici, ca sa-ti cer tie, de la Dumnezeu ceea ce Ii este Lui placut, iar tie si fiului tau de folos? Deci, am rugat pe bunul Dumnezeu si a binevoit, dupa a Sa negraita bunatate, ca sa faca pe fiul tau, ostas al Sau, in ostile cele ceresti; si iata, fiul tau, precum vezi, este unul din cei ce stau inaintea inaltului Sau scaun, iar, de voiesti, ia-ti-l pe el si-l trimite la slujba imparatului celui pamantesc si vremelnic, de vreme ce nu voiesti sa slujeasca fiul tau Imparatului celui ceresc si vesnic."
Iar tanarul, in bratele lui Uar sezand, a cuprins pe Uar, zicand: "Nu stapanul meu, nu asculta pe maica mea, nu ma da in lumea cea plina de nedreptate si de toata faradelegea, dintru care, prin venirea ta, m-am izbavit. Nu ma izgoni pe mine, parinte, de la impartasirea si din petrecerea cea cu sfintii." Iar, catre maica sa, a zis: "De ce strigi asa, o, maica? Eu la imparatul Hristos in oaste sunt randuit si mi s-a dat mie sa stau inaintea Lui, dimpreuna cu ingerii din cer, iar tu, acum, ceri sa ma iei pe mine de la imparatie la saracie?" Si fericita Cleopatra, vazand pe fiul ei imbracat in randuiala ingereasca, a zis: "Luati-ma, dar, si pe mine cu voi, ca si eu sa fiu cu voi." Iar Sfantul Uar i-a zis: "Si aici fiind, esti cu noi, deci mergi acum cu pace, iar dupa o vreme, cand Domnul va porunci, vom veni si te vom lua pe tine." Si, acestea zicand, nevatamati s-au facut de la ochii ei. Iar ea, venindu-si intru sine, si-a aflat plina inima ei de negraita bucurie. Si a spus acel vis preotilor, cu care impreuna au ingropat cu cinste pe fiul ei, langa mormantul Sfantului Uar, acum neplangand, ci veselindu-se in Domnul. Dupa aceasta, si-a impartit averile sale celor ce le trebuiau, iar ea, lepadandu-se de lume, vietuia langa biserica Sfantului Uar, slujind lui Dumnezeu, in post si in rugaciune, ziua si noaptea. Si in toate Duminicile, cand se ruga, i se arata ei Sfantul Uar si cu fiul ei, intru mare slava.
Iar dupa sapte ani ai vietii sale, in acest fel, fericita Cleopatra a adormit cu pace in Domnul si s-a pus trupul ei in biserica Sfantului Uar, langa fiul ei Ioan. Iar sfantul ei suflet, impreuna cu Sfantul Uar si cu Ioan sta in ceruri intru veselie, inaintea lui Dumnezeu, Caruia se cuvine slava in vecii vecilor! Amin.
Intru aceasta zi, Cuvand din Limonar,
despre demonul care a jucat inaintea unui calugar si a pierit din pricina Psalmului 67.
Cuviosul Pavel, egumen la o viata de obste din Teogni, spunea fratilor: Am auzit pe un oarecare batran zicand: Sezand eu odinioara in chilia mea si lucrand lucrul mainilor mele, cantam Psaltirea pe de rost si am vazut un copil de turc, intrand pe usile mele, imbracat in haine lautaresti si cu ciucuri. Si, stand inaintea mea, a inceput a juca in vreme ce eu cantam Psaltirea si dormitam. Si, mi-a zis mie: "Mosule, oare iti joc bine?" Si iarasi imi zicea: "Oare iti plac eu tie si-ti place si cum joc?" Si, neraspunzand cu nimic catre dansul, mi-a zis mie: "Socotesti, calugare, ca faci mare lucru in viata ta? Dar, de vreme ce faci aceasta cu lenevire, ca citesti si gresesti in Psalmul 67, pentru aceea am indraznit de am intrat la tine." Iar eu, sculandu-ma, zicea batranul, m-am inchinat lui Dumnezeu si am inceput a zice: "Sa se scoale Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui!" (Ps. 67, 1) Si atunci indata s-a stins.
Deci, aceasta stiind-o, fratilor, cu
luare aminte sa cititi Psaltirea, ca sa nu fie de bucurie vrajmasului,
Dumnezeului nostru, slava!
Sfântul Cuvios Ioan de la Rila
Sfântul Cuvios Ioan de Rila este cinstit ca ocrotitor al bulgarilor de pretutindeni și cel mai mare sfânt al acestui neam ortodox.
Sfântul cuvios părintele nostru Ioan, cel mare între postnici, era din hotarele slăvitei cetăți Sredsca, din satul care se numea Scrina, în vremea împărăției iubitorului de Hristos, Petru, împăratul româno-bulgar, și al împăratului grecesc Constantin Diogen, având părinți dreptcredincioși. După încetarea din viață a părinților săi, toate cele rămase le-a împărțit la săraci, căci din tinerețe a iubit pe Dumnezeu și, luând chip monahicesc, a ieșit din țarina sa, neavând pe trupul său decât o haină de piele. Suindu-se într-un munte înalt și pustiu, se nevoia acolo cu viață îmbunătățită, hrănindu-se cu buruieni sălbatice. După puțină vreme, din îndemnare diavolească, au năpădit noaptea asupra lui tâlharii și, bătându-l foarte mult, l-au izgonit de acolo. Iar Ioan, plecând din muntele acela, s-a sălășluit în pustiul Rilei și, intrând într-un copac scorburos, petrecea în post, în rugăciune și în lacrimi, rugându-se lui Dumnezeu neîncetat. În acel loc a locuit șaizeci de ani, hrănindu-se numai cu buruieni. Față omenească n-a văzut, ci numai fiare sălbatice.
Văzând Dumnezeu marea răbdare a lui Ioan, a poruncit ca în acel loc să crească mazăre si cu aceasta s-a hrănit fericitul mulți ani. Apoi, niște păstori, văzându-l, au spus despre dânsul altor oameni și au început oamenii a veni la dânsul, aducându-și bolnavii lor și câștigând sănătate cu sfintele lui rugăciuni. Vestea despre cuviosul Ioan s-a dus în tot pământul acela și mulți, râvnind la îmbunătățită viață a sfântului, au vrut să locuiască cu dânsul. Au făcut biserică în peștera care era în apropiere, apoi au întemeiat mănăstire, având începător și păstor pe cuviosul Ioan. Iar el, având grijă bine de turma sa, a adus la Domnul pe mulți și a făcut minuni. Ajungând la adânci bătrâneți, și-a dat obștescul sfârșit cu pace, mutându-se la neîmbătrânita fericire. A fost îngropat de ucenicii săi, cărora li s-a arătat după o vreme oarecare, poruncindu-le să mute moaștele lui în cetatea Sredsca, iar ei, descoperind mormântul, au văzut trupul sfântului întreg, nedat stricăciunii și bună mireasmă slobozind. Au preamărit pe Domnul și cu cinste l-au mutat la Sredsca, punându-l în Biserica Sfântului Evanghelist Luca. Mai pe urmă s-a zidit o biserică foarte frumoasă în numele lui și a fost pus în ea trupul cuviosului care făcea minunate și preamărite tămăduiri.
Trecând multă vreme, craiul unguresc, pornindu-se cu multă oaste asupra pământului grecesc, l-a prădat și, ajungând la cetatea Sredsca, a luat racla cu trupul cuviosului – căci auzise de minunile sfântului – și a poruncit să ducă cu cinste racla în țara sa și să-l pună în biserica din cetatea care se numea Ostrogoma, Arhiepiscopul Ostrogomei, auzind că cuviosul Ioan de la Rila este plăcut înaintea lui Dumnezeu și preamărit prin minuni în toate țările, nu credea. „Nu știu pe acesta a fi pomenit în scripturile cele vechi”, zicea el. Atunci nu voia să meargă să se închine sfântului. Și de năprasnă s-a legat limba lui cu amuțire. El, cunoscând pricina amuțirii lui, căci hulise pe cuviosul, a alergat degrabă la racla sfântului și, căzând la pământ, l-a sărutat, cerând iertare. Iar sfântul Ioan, plăcutul lui Dumnezeu, ascultând degrabă pe arhiepiscop, în același ceas i-a dezlegat limba și iar i-a dat graiul curat. Apoi el, câștigând tămăduire, cu plângere își mărturisea la toți greșeala săvârșită.
Alte multe și preamărite minuni și tămăduiri a făcut sfântul în pământul unguresc. Socotindu-le pe toate acestea craiul, minunându-se de preamăritele minuni ale sfântului și cuprinzându-se de spaimă mare, a împodobit racla lui cu argint și cu aur și, sărutând moaștele lui, le-a trimis cu mare cinste înapoi la Sredsca și iarăși s-au așezat moaștele lui în sfânta sa biserică, în anul 6605 sau 1090 după Hristos.
Nu după multă vreme, Dumnezeu a binevoit să înnoiască iarăși stăpânirea româno-bulgară cea învechită de silnicia grecească și a înălțat fruntea împărăției româno-bulgărești, prin iubitorul de Hristos împăratul Ioan Asan. Acesta, la începutul împărăției sale, înnoind cetățile cele căzute și întărindu-le, umbla cu oastea, supunând orașe și luând cetăți. Apoi, ajungând și la Sredsca și pustiind-o, a văzut pe sfântul și cuviosul loan de la Rila și, auzind cele preamărite despre dânsul, s-a închinat sfintei racle și, sărutând cinstitele lui moaște, le-a mutat cu slavă în împărăteasca sa cetate Târnovo, prin Vasile patriarhul. Acolo le-a pus în biserica cea zidită pentru el, slăvind pe Unul în Treime Dumnezeu, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Căruia și de la noi să-I fie cinste și slavă în veci. Amin.
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)
Condacul 1
Pe tine, alesul Domnului, cel ce din tinerețe L-ai iubit pe Hristos și I-ai urmat pe calea cea îngustă, iar pentru multele tale nevoințe și râuri de lacrimi, te-ai îmbogățit cu darurile Sfântului Duh, te fericim, mare sihastru al Rilei, și te rugăm, ca unul ce ai îndrăznire multă înaintea Sfintei Treimi, să ne izbăvești din tot necazul, ca să strigăm ție: Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Icosul 1
Înger pământesc și om ceresc ai fost, Sfinte Cuvioase Ioane. Cum ne vom învrednici, deci, să cântăm slava ta, noi, cei cuprinși de multe neputințe? Ci tu singur pune cântare de laudă în gurile noastre, ca să-ți strigăm ție:
Bucură-te, cel născut din părinți binecredincioși;
Bucură-te, cel crescut de ei în frica de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce din tinerețe ai iubit sfânta biserică;
Bucură-te, cel ce, prin învățăturile ei, ai câștigat minte plină de har;
Bucură-te, credincios păzitor al poruncilor dumnezeiești;
Bucură-te, viețuitor sârguincios în post și privegheri neîncetate;
Bucură-te, cel ce, după adormirea părinților tăi, puțina ta avere ai împărțit-o săracilor;
Bucură-te, cel ce, pentru viețuirea ta cea bună, ai îndurat prigoana oamenilor vicleni;
Bucură-te, cel ce ai răbdat nedrepte clevetiri;
Bucură-te, cel ce cu blândețe ai purtat necazurile;
Bucură-te, următor al lui Hristos, cu iubire de serafim;
Bucură-te, cel ce ai pornit pe calea cea strâmtă a călugăriei;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Condacul 2
Văzând deșertăciunea lumii acesteia, Cuvioase, ai trecut-o cu vederea și nimic nu te-a putut despărți de Hristos: nici robia, nici tinerețea, nici mărirea, nici frumusețea și nici plăcerile vieții. De aceea, pe toate întru nimic socotindu-le, ai alergat către Hristos, asemenea unui cerb însetat, la izvoarele apelor, zicând: Aliluia!
Icosul 2
Dumnezeieștii înțelegeri te-ai supus, fericite, când în vis ai văzut pe Domnul, Care ți-a poruncit să ieși din pământul tău și locul mântuirii tale ți-a arătat. Astfel, te-ai sălășluit în obștea monahală de la Ruen, unde ai primit chipul îngeresc. Pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ai iubit viața călugărească;
Bucură-te, cel ce ai ales să te lupți cu păcatul până la moarte;
Bucură-te, cel ce, împreună cu părul, ți-ai tăiat și poftele lumești;
Bucură-te, cel ce după nevoințele călugărești ai tânjit cu sete nepotolită;
Bucură-te, cel ce ai alergat spre cele dinaainte, uitând pe cele dinapoia ta;
Bucură-te, cel ce dulceața viețuirii sihăstrești ai aflat;
Bucură-te, cel ce, pentru dragostea dumnezeiască, ai iubit pustnicia;
Bucură-te, cel ce cu binecuvântare ai părăsit obștea;
Bucură-te, cel ce ai suit muntele care ți s-a arătat în vedenie;
Bucură-te, cel ce în colibă de ramuri te-ai sălășluit;
Bucură-te, pustnic luminat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, următor al cinstitului Înaintemergător Ioan;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Condacul 3
De Duhul Sfânt ocrotit fiind, în pustie te-ai sălășluit, Sfinte Ioane, ca, în liniște viețuind, să vorbești fără opreliște cu Dumnezeu, să-L slăveşti neîncetat asemenea îngerilor, să fii luminat de razele harului necreat şi să te rogi Mântuitorului nostru pentru toţi oamenii şi pentru făptura întreagă, pururea cântându-I: Aliluia!
Icosul 3
Aprinsă dorire având să-L vezi pe Dumnezeu, ca oarecând Moise, în munte ai urcat să primeşti descoperirile slavei dumnezeieşti, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi care la inima omenească nu s-au suit. Cine poate înfăţişa toate nevoinţele tale săvârşite în linişte? Iar noi, minunându-ne de a ta vieţuire, îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce mari nevoinţe asupra ta ai luat;
Bucură-te, cel ce i-ai minunat pe îngeri, prin viețuirea ta;
Bucură-te, cel ce nu cu pâine, ci cu ierburi și rădăcini te-ai hrănit;
Bucură-te, cel ce pe acestea după asfințitul soarelui cumpătat le mâncai;
Bucură-te, cel ce, cu măsură, îți potoleai setea cu apă;
Bucură-te, cel ce ca o pasăre a cerului ai viețuit;
Bucură-te, cel ce râuri de lacrimi din ochi ai vărsat;
Bucură-te, rugător neîncetat către Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce, prin nevoințe, de patimi te-ai curățit;
Bucură-te, cel ce ai rușinat pe diavolii cu chip de fiară;
Bucură-te, diamant nezdrobit de vicleniile vrăjmașului;
Bucură-te, cel ce ispite și necazuri ai răbdat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni;
Condacul 4
Furtuna ispitelor voind să o domolești, într-o peșteră întunecată te-ai sălășluit, Părinte Ioane, trupul tău supunându-l și de lumina soarelui lipsindu-te, pentru a nu te lipsi de dumnezeiasca lumină în Împărăția Domnului tău, ci împreună cu toți Sfinții cântare să-I aduci: Aliluia!
Icosul 4
Auzind de tine, Cuvioase, fiul fratelui tău, copilul Luca, de părinții săi s-a ascuns, în pustie a venit și, de tine povățuit fiind, ale tale nevoințe a agonisit. Iar noi, de puterea darului tău minunându-ne, toți cântare îți aducem:
Bucură-te, cel ce cu dumnezeiasca lumină pe al tău ucenic ai luminat;
Bucură-te, cel ce, dintr-un copil, pustnic ai făcut;
Bucură-te, cel ce, pentru aceasta, ai suferit năpastă de la cel viclean;
Bucură-te, cel ce ai răbdat cu nădejde în Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai îndurat batjocura adusă ție de fratele tău;
Bucură-te, cel ce pentru tânărul râvnitor te-ai rugat;
Bucură-te, cel ce l-ai rușinat pe diavol prin rugăciunea cu lacrimi;
Bucură-te, cel ce ai pregătit mântuirea copilului mușcat de șarpe;
Bucură-te, floare a Raiului, pe stâncile muntelui Rila crescută;
Bucură-te, cel adăpat cu apă vie de dumnezeiasca Piatră-Hristos;
Bucură-te, floare tainică a Domnului, care n-ai rămas neștiută;
Bucură-te, candelă a lui Hristos, ce în bezna peșterii ai strălucit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Condacul 5
Asemenea stelelor călăuzitoare sunt Sfinții, care arată și celorlalți oameni calea mântuirii întru Hristos. Pentru aceasta, cel viclean îi războiește, iar pe tine, Sfinte Ioane, te-a chinuit prin tâlharii care te-au izgonit din cea dintâi locuință a ta. Atunci și mai adânc ai intrat în pustiul Rilei și în scorbura unui stejar mare te-ai sălășluit, ca, astfel, cu mai mari nevoințe pe Domnul să-L preaslăvești și să-I cânți: Aliluia!
Icosul 5
Văzând Domnul marea ta osârdie, a poruncit pământului să rodească naut sălbatic pentru hrana ta; El te-a arătat păstorilor celor necredincioși, pentru ca și noi, împreună cu aceștia, care au văzut minunile tale, să te lăudăm, zicând:
Bucură-te, nebiruit ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, cel ce mari chinuri de la demoni ai luat;
Bucură-te, cel îndelung-răbdător;
Bucură-te, cel acoperit de atotputernica mână a lui Hristos;
Bucură-te, cel slăvit de Dumnezeu înaintea păstorilor;
Bucură-te, cel a cărui viață ni s-a făcut astfel cunoscută;
Bucură-te, cel ce cu ierburi pe păstori i-ai hrănit;
Bucură-te, cel ce cu semn minunat la plecare i-ai povățuit;
Bucură-te, propovăduitor al lui Hristos prin fapte;
Bucură-te, cel sărac cu trupul, dar bogat întru duhul;
Bucură-te, cel ce pe îndrăcitul aflat în grele pătimiri l-ai vindecat;
Bucură-te, cel ce ți-ai pus întreaga nădejde în Dumnezeu;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Condacul 6
Smerenie ai arătat, când te-ai rugat pentru izbăvirea demonizatului și ai zis: „Dumnezeule Milosârde, nu sunt vrednic nici numele Tău să-L rostesc cu necuratele mele buze!” Pentru aceasta, învață-ne și pe noi a ne ruga Domnului în chip smerit și curat, ca, primind împlinirea cererilor, să-i cântăm: Aliluia!
Icosul 6
Poporul cel dreptslăvitor ți-a arătat credință și dragoste mare ție, celui ce cu mari minuni ai strălucit. Dar tu, de slava deșartă ai fugit prin multe locuri, ca de lauda oamenilor să te îndepărtezi. De aceea, pentru smerenia ta, toți te lăudăm, grăind:
Bucură-te, cel ce ai iubit dumnezeiasca smerenie;
Bucură-te, cel ce ai disprețuit slava omenească;
Bucură-te, cel ce ai învățat de la Hristos a fi blând și smerit cu inima;
Bucură-te, cel ce ziceai că nu nouă, ci lui Dumnezeu se cuvine laudă;
Bucură-te, duhovnicească înălțime, care, din smerenie, nicio faptă bună în tine nu ai văzut;
Bucură-te, cel ce ai fost asemenea unui pom roditor, cu ramurile aplecate spre pământ;
Bucură-te, cel care ai râvnit smerenia lui David, care se socotea mai prejos de orice om;
Bucură-te, cel ce împreună cu Prorocul Isaia ai strigat: O, vai mie!
Bucură-te, cel ce, împreună cu Apostolul, te-ai numit „cel dintâi dintre păcătoși”;
Bucură-te, cel ce în smerenia ta Domnului ai urmat;
Bucură-te, cel ce, fără odihnă, cu slava deșartă ai luptat;
Bucură-te, cel ce pe aceasta ai biruit-o;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Condacul 7
Sârguindu-te spre mari osteneli pentru dragostea lui Hristos, stâlpnicului Simeon te-ai asemănat, Cuvioase Ioane; pe stâncă te-ai urcat, zi și noapte rugându-te și stânca udând-o cu lacrimi. Iar noi, această nevoință văzând, preaslăvim în tine pe Domnul Atotțiitorul, cântându-I: Aliluia!
Icosul 7
Neputând să rabde noua ta nevoință, fericite, potrivnicul diavol te-a aruncat de pe stâncă în prăpastie. Dar tu, cu chinuri mari te-ai ridicat și te-ai întors la locul rugăciunii tale, biruind pe cel viclean prin stăruință. De aceasta minunându-ne noi, cântăm ție:
Bucură-te, cel ce ai dobândit mare dragoste pentru Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai răbdat chinuri grele de la legiunile de demoni;
Bucură-te, cel ce nu ai luat în seamă durerile;
Bucură-te, cel ce ai iubit pe Hristos mai mult decât viața;
Bucură-te, cel pe care nimic nu te-a îndepărtat de Domnul Iisus;
Bucură-te, cel ce ai fost iubit de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce de slujire îngerească te-ai învrednicit;
Bucură-te, cel ce din mâinile îngerului hrană ai primit;
Bucură-te, cel ce, cu ajutorul lui Hristos, toate ispitele le-ai biruit;
Bucură-te, cel ce toate poruncile Evangheliei le-ai păzit;
Bucură-te, cel ce ai căutat numai slava cea netrecătoare;
Bucură-te, cel ce pentru aceasta ai fost de Dumnezeu slăvit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Condacul 8
Viața ta cea minunată, smerenia ta cea mare și dragostea pentru Hristos au sporit în tine harul pe care l-ai primit la botez. Pentru aceasta, Domnul te-a așezat duhovnicesc soare al Bisericii Ortodoxe, pentru ca, prin tine, fiii acesteia să se lumineze spre mântuire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Tu ai fost vas ales al lui Dumnezeu, Părinte Ioane, prin care s-a arătat că Dumnezeu nu dă Duhul Său cu măsură, ci cu mulțime de daruri te-a împodobit, iar viața ta a fost plină cu mulțime de semne ale lucrării harului. Pentru aceasta, avându-te ca pildă, îți aducem laudă:
Bucură-te, cel ce darul smereniei lui Hristos ai agonisit;
Bucură-te, cel ce darul lacrimilor și al blândeții ai primit;
Bucură-te, cel împodobit cu înțelepciune și curăție;
Bucură-te, cel luminat cu credință făcătoare de minuni;
Bucură-te, cel ce nu doar ai crezut în Hristos, ci ai și suferit pentru El;
Bucură-te, cel încununat cu darul râvnei pentru Dumnezeu;
Bucură-te, cel plin de iubire pentru aproapele;
Bucură-te, cel învrednicit de cunoașterea dumnezeiască;
Bucură-te, cel ce cu darul înainte-vederii ai strălucit;
Bucură-te, cel ce ai avut rugăciune neîncetată;
Bucură-te, cel ce ai păzit până la capăt nădejdea în fericirea viitoare;
Bucură-te, cel ce ai pregustat cereasca fericire încă din viața aceasta;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Condacul 9
Vestea despre tine, Cuvioase, ca primitor al tuturor darurilor Sfântului Duh, a ajuns la Binecredinciosul țar Petru, care a trimis nouă ostași, ca să te afle. Iar tu, văzând cu duhul că sunt înfometați, i-ai săturat cu puțină pâine, pentru care ei, spăimântați de această minune, au cântat Domnului: Aliluia!
Icosul 9
Înțelepții lumii acesteia nu înțeleg cum țarul Petru, în toată slava sa, a alergat la tine cu daruri, fericite, și cum mult s-a întristat când a aflat că nu se poate apropia de locașul tău din pricina înălțimii muntelui. Însă noi, amintindu-ne de cuvintele Domnului spuse tuturor: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui”, îți strigăm:
Bucură-te, cel ce Împărăția cerurilor ai aflat-o încă de pe pământ;
Bucură-te, cel ce ai simțit-o sălășluită în inima ta;
Bucură-te, cel ce ai agonisit comoara harului;
Bucură-te, cel ce ai avut în suflet fericirea Raiului;
Bucură-te, cel ce ai dobândit mărgăritarul cel de mult preț;
Bucură-te, cel ce ai aflat dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce ai umbrit slava împărătească prin strălucirea harului;
Bucură-te, cel ce, având comoară cerească, nu ai primit daruri pământești;
Bucură-te, cel ce, prin scrisoare, l-ai povățuit pe țar să fie milostiv;
Bucură-te, cel ce pe el l-ai învățat să asculte de Biserică și să se pocăiască;
Bucură-te, cel ce ai făgăduit țarului Petru să vă întâlniți în Împărăția cerurilor;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Condacul 10
Voind să te mântuiești până la capăt de cursele vrăjmașului, vreme de șapte ani și patru luni ai viețuit pe stâncă, întru nevoință. Deci, mulți râvnind viețuirii tale, au înălțat biserică și mănăstire lângă acea stâncă, avându-te pe tine cel dintâi păstor și învățător, ca de acolo să înalțe neîncetat cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Zid neclintit a fost pentru tine smerenia în toate zilele vieții tale, Fericite Ioane; și, cunoscând clipa morții tale, cu lacrimi L-ai rugat pe Dumnezeu, grăind: „Părinte Atotputernice, nimic bun nu am săvârșit eu pe pământ! Pentru aceasta Te rog să-mi trimiți înger bun să vină la mine, ca să nu-mi fie cumva oprită calea spre ceruri de către duhurile răutății! Doamne, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul!” Și, zicând aceasta, ai trecut la viața de veci, pentru care îți aducem aceste laude:
Bucură-te, cel ce, prin viața și moartea ta, învățătură ne-ai dat;
Bucură-te, cel care ne-ai chemat să cugetăm la cele cerești;
Bucură-te, cel ce de nicio îndulcire lumească nu te-ai alipit;
Bucură-te, cel dăruit de Dumnezeu cu sfârșit bun;
Bucură-te, cel care viața întreagă la moarte ai cugetat;
Bucură-te, cel ce în fiecare zi ai murit păcatului, trăind pentru Hristos;
Bucură-te, cel ce ai dorit să fii cu Domnul în veci;
Bucură-te, cel ce ai trecut cu adevărat, din moarte la viață;
Bucură-te, cel ce cu lacrimi și rugăciuni pentru trecere te-ai pregătit;
Bucură-te, cel ce, fiind împărtășit cu Sfintele Taine, ai avut Viața lucrând în tine;
Bucură-te, părtaș la bucuria veșnică, împreună cu Hristos;
Bucură-te, cel ce ai dobândit mare îndrăzneală înaintea Sfintei Treimi;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Condacul 11
Venind vremea prăznuirii tale și cu cântări de laudă fiind cinstit, din mormântul tău a început să se răspândească mireasmă bineplăcută, Cuvioase Ioane. Și, desfăcându-l pe acesta, au aflat trupul tău nestricat și plin de bună-mireasmă. De atunci mulțime de minuni s-au săvârșit prin moaștele tale, spre tămăduirea celor ce aleargă la tine și strigă către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Domnul te-a arătat ca pe o făclie purtătoare de lumină, Cuvioase, și ca pe un locaș al Sfântului Duh, iar trupul tău l-a păzit, nefăcându-l părtaș putreziciunii. Văzând darul acesta, te slăvim așa:
Bucură-te, cel ce, prin a ta neputrezire, atotputernicia lui Dumnezeu ai binevestit-o;
Bucură-te, cel ce nemurirea trupurilor după învierea de obște ai preînchipuit-o;
Bucură-te, cel care, prin neputrezirea ta, ai arătat slava lui Dumnezeu în Biserica Sa;
Bucură-te, cel care adevărul învierii morților ai adeverit;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat în vedenie egumenului Mănăstirii Rila;
Bucură-te, cel ce ai poruncit ca moaștele tale să fie mutate la Sofia;
Bucură-te, cel ce prin ele ai făcut mari minuni;
Bucură-te, cel ce și la Târnovo mari semne ai săvârșit;
Bucură-te, cel ce din racla ta reverși sfințire și binecuvântare;
Bucură-te, cel ce ai înspăimântat pe cei necredincioși cu puterea ta;
Bucură-te, cel ce ai dăruit tămăduire împăratului Manuil al Bizanțului;
Bucură-te, cel ce ai înfricoșat prin muțenie pe episcopul Esztergomului, care nu te cinstea;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Condacul 12
Mare dar ți-a dat Dumnezeu pentru dragostea ta cea către El, preaminunate alesule al lui Dumnezeu, Cuvioase Părinte Ioane, prin care neputințele să le tămăduiești, pe cei înșelați să-i luminezi și să te faci toate tuturor celor ce se roagă ție pentru mântuire. Drept aceea, mulțumire aducând Domnului, Care ni te-a dăruit, neîncetat strigăm Lui: Aliluia!
Icosul 12
Cu cântări mărindu-te, nu putem să arătăm în cuvinte neputincioase toate faptele tale cele minunate, însă, mare socotindu-te între cei bineplăcuți lui Dumnezeu, îndrăznim să te lăudăm așa:
Bucură-te, cel ce te-ai arătat preaminunat în nevoințe;
Bucură-te, cel ce ai fost preamărit de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai luminat în Biserica Bulgariei;
Bucură-te, cel cinstit și de celelalte Biserici Ortodoxe;
Bucură-te, cel prin a cărui mână dreaptă, neputrezită, în Biserica Rusă te sălășluiești;
Bucură-te, cel a cărui mănăstire a fost sprijinită de domnii Țărilor Române;
Bucură-te, cel asemenea la nevoință cu marii Părinți Antonie și Macarie;
Bucură-te, cel ce faptele Sfinților ruși Serghie și Serafim le-ai preînchipuit;
Bucură-te, cel care și de regele Ungariei ai fost preamărit;
Bucură-te, cel pe care chiar și sultanii turci te-au cinstit;
Bucură-te, cel ce, în Mănăstirea Rila, de toți ești preamărit;
Bucură-te, cel ce te rogi pentru mântuirea noastră, a celor ce te cinstim;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Condacul 13
O, Cuvioase Ioane, mare făcătorule de minuni de la Rila, primește această puțină laudă a noastră și roagă-te lui Hristos să ne dăruiască milostivirea Sa și să ne învețe adevărata pocăință, ca, izbăvindu-ne din robia celui viclean, să viețuim în dreapta credință și, mântuiți fiind prin a ta mijlocire, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Înger pământesc și om ceresc ai fost, Sfinte Cuvioase Ioane. Cum ne vom învrednici, deci, să cântăm slava ta, noi, cei cuprinși de multe neputințe? Ci tu singur pune cântare de laudă în gurile noastre, ca să-ți strigăm ție:
Bucură-te, cel născut din părinți binecredincioși;
Bucură-te, cel crescut de ei în frica de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce din tinerețe ai iubit sfânta biserică;
Bucură-te, cel ce, prin învățăturile ei, ai câștigat minte plină de har;
Bucură-te, credincios păzitor al poruncilor dumnezeiești;
Bucură-te, viețuitor sârguincios în post și privegheri neîncetate;
Bucură-te, cel ce, după adormirea părinților tăi, puțina ta avere ai împărțit-o săracilor;
Bucură-te, cel ce, pentru viețuirea ta cea bună, ai îndurat prigoana oamenilor vicleni;
Bucură-te, cel ce ai răbdat nedrepte clevetiri;
Bucură-te, cel ce cu blândețe ai purtat necazurile;
Bucură-te, următor al lui Hristos, cu iubire de serafim;
Bucură-te, cel ce ai pornit pe calea cea strâmtă a călugăriei;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Condacul 1
Pe tine, alesul Domnului, cel ce din tinerețe L-ai iubit pe Hristos și I-ai urmat pe calea cea îngustă, iar pentru multele tale nevoințe și râuri de lacrimi, te-ai îmbogățit cu darurile Sfântului Duh, te fericim, mare sihastru al Rilei, și te rugăm, ca unul ce ai îndrăznire multă înaintea Sfintei Treimi, să ne izbăvești din tot necazul, ca să strigăm ție: Bucură-te, Cuvioase Părinte Ioane, făcătorule de minuni!
Rugăciune
O, preaminunate Părinte Ioane, mare făcătorule de minuni de la Rila, primește această rugăciune a noastră și nu-ți întoarce fața ta de la noi, cei care alergăm la a ta mijlocire, așa cum nu ți-ai întors fața de la cei care veneau la tine, cu necazurile lor, în zilele viețuirii tale pe pământ, știind mulțimea de semne ale milostivirii tale pe care ai arătat-o credincioșilor ortodocși, chiar și după a ta adormire. Auzi-ne acum și pe noi, cei cuprinși de mari necazuri și încercări, acum, când diavolul prin cursele sale viclene caută să războiască Sfânta Biserică a lui Hristos, singurul liman de nădejde, de adevărată mântuire și de agonisire a bunurilor vieții veșnice. Roagă-te Domnului Iisus Hristos să ne dăruiască iertare de păcate, însă mai ales iertare pentru păcatul neascultării de maica noastră – Biserica. Dăruiește-ne zdrobirea inimii, ca să pășim cu umilință către Sfânta Taină a Pocăinței și să nu ne fie spre osândă împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, ci spre sănătate și mântuire. Izgonește de la noi duhul urii și ne dăruiește duhul păcii și al iubirii de frați. Unește-ne pe noi toți cu dragostea pentru Hristos și pentru Sfânta Sa Biserică Ortodoxă, ca, împlinind poruncile Sale cele mântuitoare, să fim fii adevărați ai lui Dumnezeu. Călăuzește-ne în toate zilele vieții noastre, ca să păzim credința curată și să săvârșim voia Domnului până la cea din urmă suflare, ca prin mijlocirea ta să fim izbăviți de chinurile cele veșnice și să moștenim fericirea cea negrăită a Împărăției cerești a lui Hristos, împreună cu tine și cu toți Sfinții, în vecii vecilor.
