În această lună, ziua a noua, pomenirea sfântului mucenic Nichifor.
Sfântul Nichifor a trăit pe vremea împăraţilor Valerian şi Galin, şi era om de jos. El avea ca prieten pe un preot al Bisericii creştine, cu numele de Sapriciu, care din îndemn diavolesc, s-a pornit cu ură asupra sfântului Nichifor şi-i purta pizmă. Însă când Sapriciu a fost prins de slujitorii idolilor şi supus la multe chinuri, sfântul Nichifor a trimis la el mijlocitori, cerându-i iertare, dar acesta nu a voit să audă de rugăciunile lui. Dar când sfântul Nichifor a văzut că duc pe Sapriciu să-i taie capul, a alergat şi a căzut la picioarele lui, cerându-i iertare. Şi, aducându-i aminte de poruncile lui Hristos privitoare la dragostea creştină, Sapriciu nu l-a ascultat. Şi, trecând prin multe chinuri şi apropiindu-se de cunună şi de răsplată, ca unul care urma să fie junghiat pentru Hristos, Sapriciu n-a primit să-i dea sfântului Nichifor iertare şi dezbrăcat fiind de ajutorul lui Dumnezeu, a zis călăilor: lăsaţi-mă, că voi aduce jertfă idolilor. Atunci sfântul Nichifor, văzând aceasta s-a dat pe sine călăilor, şi mărturisind pe faţă pe Hristos, i s-a tăiat capul din porunca tiranului, luând îndată răsplata dragostei pe care se nevoia să o plinească pentru Dătătorul dragostei, Hristos.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Roman Cilicianul.
Acest cuvios Roman, fiind cilician de neam din cetatea Rosos s-a nevoit pentru fapta bună în Antiohia. Căci făcându-şi o căscioară în afară de zidurile cetăţii, la o margine, se nevoia sihăstreşte fără a întrebuinţa foc şi fără a avea lumină de lumânare. Hrană avea pâine şi sare; băutură, apă de izvor; avea haină de peri de capră; şi părul lung ajungea până la picioare. Şi mult dar i s-a dat lui de la Dumnezeu: că a vindecat multe boli grele, şi multe femei sterpe prin rugăciunile lui au dobândit prunci. Şi astfel bine nevoindu-se a adormit în pace.
Tot în aceastã zi, pomenirea sfinţilor mucenici Marcel episcopul Siciliei, Filagriu episcopul Ciprului şi Pangratiu episcopul Tavromeniei.
Aceşti sfinţi au fost câteşitrei ucenici ai sfântului apostol Petru. Şi încă de pe când umbla Hristos cu trupul pe pământ şi făcea minuni, Marcel auzind, s-a dus de la Antiohia la Ierusalim, împreună cu Pangratiu, ca să-L vadă. Pangratiu de atunci făcându-se cunoscut sfântului Petru, după înălţarea lui Hristos, i-a urmat lui Petru şi, fiind făcut de acesta episcop al Tavromeniei şi slujitor al lui Hristos, a fost omorât pe ascuns de eleni. Iar Marcel, fiind hirotonisit de asemenea episcop al Siciliei şi pe mulţi din necredincioşi întorcându-i către Domnul, s-a săvârşit din viaţă. Tot astfel şi Filagriu, ajungând arhiereu la Cipru, şi învăţând şi acolo în numele lui Hristos şi multe chinuri suferind pentru adevărata credinţă, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Petru Damaschin, care de sabie s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.Luna ianuarie în 9 zile: pomenirea Sfântului Mucenic Polieuct (+255).
Acesta a trait pe vremea imparatilor Decius (250-253) si Valerian (253-260) si era ostas de seama in Meletina, din tara Armeniei. Si facuse legamant cu prietenul sau, Mucenicul Nearh, sa ramana tari in credinta, orice prigoana s-ar abate peste inchinatorii lui Hristos. Si iesi, nu peste multa vreme, porunca imparateasca pentru prinderea tuturor crestinilor si silirea lor sa se lepede de credinta in Hristos si sa se inchine idolilor. Si era aspra porunca imparatului, ca cine nu se lepada de Hristos era osandit la moarte si la infricosate chinuri.
Si Polieuct era de curand crestinat si ardea de dorinta de a marturisi si de a-si varsa sangele pentru Hristos. Deci, indata ce a fost prins, el a marturisit cu indrazneala si a propovaduit pe fata pe Hristos. Si a fost dat la chinuri, iar el ca nimic nu socotea bataile. Si i se fagaduiau dregatorii inalte si multa cinste de catre dregator, care era si socrul sau, si-l rugau si femeia si copii lui, cu lacrimi fierbinti, sa se lepede de Hristos, ca sa nu fie omorat. Dar Sfantul Polieuct a ramas tare si neschimbat in marturisirea credintei lui, neplecandu-se nici la fagaduinte, nici la plangerile femeii si copiilor sai si a fost osandit sa i se taie capul.
Si, mergand spre locul de osanda, indemna pe toti pe care-i intalnea sa se lepede de idoli si sa creada in Hristos. Si, primindu-si sfarsitul prin sabie, trupul lui a fost luat in taina de crestini si ingropat cu cinste in pamantul tarii sale. Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne pe noi! Amin.
Întru aceastã zi, cuvânt despre
un cãlugar înselat de diavol, care s-a mântuit.
Un oarecare calugar, temator de Dumnezeu, anume Grigore, ne spunea: "Mi-a venit mie un gand sa ma duc la Ierusalim, ca sa ma inchin Sfintei Invieri a Domnului nostru Iisus Hristos si la toate Sfintele Locuri, care sunt acolo. Si, cand am ajuns la un anume loc, am aflat un mal mare si inalt si intr-insul o pestera si sub malul acela era o manastire. Si-mi spuneau mie calugarii din manastirea aceea ca, mai inainte de aceasta vreme, un frate dintre ei avea dorirea ca sa locuiasca in pestera care era mai sus si-l ruga pentru aceasta pe egumen. Iar acesta, fiind cu dreapta socoteala, i-a zis lui: "Fiule, cum vei petrece singur in pestera, fiindca n-ai biruit nicidecum inca patimile gandurilor trupesti si sufletesti? Pentru ca celui ce voieste sa se linisteasca, i se cade sa fie langa invatatori, iar nu singur sa se chiverniseasca. Iar tu nicidecum n-ai ajuns la o masura ca aceasta si ceri de la mine ca sa-ti dau invoire sa petreci singur in pestera. Eu socotesc ca n-ai cunoscut inca cursele cele de multe feluri ale diavolului. Si mult mai de folos iti este tie ca sa slujesti parintilor si cu rugaciunile acestora, sa primesti ajutor de la Dumnezeu si impreuna cu dansii, in vremile cele oranduite, sa slavesti si sa lauzi pe Stapanul tuturor, decat sa te lupti singur cu gandurile cele necurate. Au doar n-ai auzit pe graitorul de Dumnezeu, Parintele Ioan Scararul, scriitorul Scarii, graind: "Vai de cel ce petrece singur, ca de va cadea in lene, nu este cine sa-l ridice pe el?" Iar unde sunt doi sau trei adunati in numele Mau, acolo sunt si Eu in mijlocul lor, zice Domnul.
Acestea graind, egumenul catre dansul, n-a putut sa-l intoarca pe el de la niste ganduri ca acelea, stricatoare de suflet. Ci, vazandu-i dorirea lui cea neschimbata, cu care se ruga ca sa petreaca el in pestera, l-a slobozit pe el egumenul. Iar, dupa ce, cu rugaciunea egumenului a intrat in pestera, apoi, la vremea de pranz ii ducea lui mancare un frate, iar el, avand o cosnita legata cu franghie, o slobozea si lua mancarea. Iar diavolul, cel ce de-a pururea se lupta cu cei ce voiesc a vietui cu placere dumnezeiasca, nu inceta a-l tulbura pe acesta, ziua si noaptea, cu ganduri rele. Apoi, dupa putine zile, inchipuindu-se in ingerul luminii, diavolul i s-a aratat lui, zicandu-i: "Sa stii ca pentru curatia ta si pentru viata ta cea cu bune obiceiuri, m-a trimis Domnul ca sa slujesc sfintiei tale." Iar calugarul i-a raspuns: "Dar ce bine am facut eu ca sa-mi slujeasca mie ingerii?" Iar el a zis: "Toate cate le-ai facut mari si inalte sunt. Ca toate cele frumoase le-ai lasat si te-ai facut calugar. Apoi, cu postul, cu rugaciunea si cu privegherea te ostenesti. Inca, iarasi, lasand si manastirea, te-ai salasuit aici. Apoi, cum sa nu-ti slujeasca sfintiei tale ingerii?" Cu aceste barfeli l-a ingamfat pe el sarpele cel pierzator de suflete si l-a adus la mandrie si totdeauna i se arata lui.
Iar, intr-o zi, un om fusese calcat de talhari si omul a mers la acest calugar. Si necuratul drac, care in chip de ingeri i se arata lui, i-a zis: "Acest om este pradat de talhari, iar cele furate sunt in cutare loc ascunse, deci spune-i lui ca, mergand acolo, sa si le ia." Si, venind, omul s-a inchinat la pestera, iar calugarul, de sus, i-a zis lui: "Bine ai venit, frate, stiu ca ai un necaz, ca talharii au venit si ti-au furat cutare si cutare lucru. Nu te necaji peste masura, ca sunt puse toate in cutare loc, iar tu, mergand acolo, le vei afla toate si te roaga si pentru mine." Deci, omul, auzind aceasta, s-a mirat si, ducandu-se si-a aflat cele furate si l-a proslavit pe el in toata ziua aceea zicand: "Calugarul, ce a intrat in pestera, este prooroc." Si se aduna la el multime de oameni si-l ascultau pe dansul si se minunau de diavoleasca invatatura lui. Ca ii spunea fiecaruia cele ce vor sa fie si se implineau intocmai. Si asa, s-a inselat ticalosul acela calugar, catava vreme.
Iar a doua zi, din saptamana a doua dupa Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos, i s-a aratat lui spurcatul drac si i-a zis: "Sa stii, parinte, ca pentru viata ta cea fara de prihana si asemenea ingerilor, vor sa-ti vie si alti ingeri si asa cu trup cu tot te vor lua la ceruri si vei vedea negraita frumusetea Stapanului, impreuna cu toti ingerii." Acestea zicandu-le, dracul s-a facut nevazut. Iar iubitorul de oameni si milostivul Dumnezeu, Cel ce nu voieste sa piara cineva, i-a pus in inima lui ca sa vesteasca si pe egumen. Deci, venind, dupa obicei, fratele care ii aducea lui hrana, ivindu-se el de sus, i-a zis: "Frate, mergi de spune egumenului ca sa vina aici." Iar fratele, ducandu-se, a spus egumenului si acesta, sculandu-se degraba, a venit si cu o scara s-a suit la dansul si i-a zis lui: "Pentru ce, fiule, mi-ai poruncit sa viu aici?" Iar acela, i-a raspuns lui: "Ce-ti voi rasplati, parinte sfinte, de toate cate ai facut nevredniciei mele." Iar egumenul i-a zis: "Ce bine ti-am facut tie?" "Asa, parinte, a zis el, de multe si mari bunatati m-am invrednicit, prin tine. Ca, prin tine, m-am invrednicit a ma imbraca in chipul ingeresc si, prin tine, vad ingerii si cu dansii a vorbi m-am invrednicit si, prin tine, darul proorocirii am luat." Iar egumenul, auzind acestea, s-a mirat si a zis: "Ticalosule, dar tu vezi pe ingeri? Sau te-ai invrednicit tu de darul proorociei? Vai de tine, lipsitule de minte. Nu ti-am spus eu tie sa nu mergi in pestera, ca sa nu te inseli de draci? Si acestea graindu-le egumenul, i-a zis fratele: "Sa nu zici de acestea, cinstite parinte, ca eu, pentru sfintele tale rugaciuni, vad ingeri. Iar maine dimineata am sa fiu inaltat de ingeri la ceruri cu trupul meu si sa stii, sfintia ta, ca dupa ce ma voi sui eu, vreau sa cer si aceasta la Domnul Dumnezeul nostru, ca si pe tine sa te ia ingerii, ca impreuna cu mine sa fii intru slava aceea."
Deci, acestea auzindu-le, egumenul l-a lovit peste obraz si i-a zis: "Te-ai indracit, ticalosule. Dar de vreme ce am venit aici, nu ma voi duce, ci aici voi sedea, pana ce voi vedea ce se va intampla tie. Ca ingerii, spurcatii aceia draci, de care vorbesti, eu nu-i voi vedea pe dansii, iar tu de-i vei vedea venind, indata sa-mi spui mie." Dupa aceea a poruncit sa ia scara si a ramas in pestera, postind cu cel inselat si canta psaltirea neincetat. Si, dupa ce a venit ceasul, intru care nadajduia cel inselat ca se va inalta la ceruri, a vazut pe dracii cei ce venisera si a spus: "Au venit, parinte." Atunci egumenul, cuprinzandu-l pe el a strigat, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta robului tau acesta, ce s-a inselat, si nu-l lasa pe el sa fie stapanit de dracii cei necurati." Acestea zicandu-le el, dracii trageau de cel inselat, vrand sa-l rapeasca de la staret, iar acesta ii certa pe dansii. Si, luand dracii mantia celui inselat, au pierit nevazuti. Dar se vedea mantia inaltandu-se catre inaltimea vazduhului, pana ce nu s-a mai vazut, iar dupa vreme destula, iata a cazut jos mantia, zburand spre pamant. Atunci staretul a zis celui inselat: "Oare, vezi, lipsitule de minte, ce au facut dracii mantiei tale? Asa era sa-ti faca si tie. Ca, precum Simon vrajitorul, asa te-ar fi inaltat in vazduh si, slobozindu-te jos, te-ar fi sfaramat si asa ti-ai fi dat ticalosul tau suflet."
Atunci a strigat egumenul pe frati si le-a poruncit sa aduca scara si a pogorat pe cel inselat. Si i-a poruncit lui sa slujeasca la bucatarie, la pitarie si la celelalte slujbe ale fratilor, ca, adica, sa-si smereasca gandurile lui. Si asa a izbavit pe fratele acela. Deci, sa luam aminte la noi insine si cu toata grija sa ne pazim inima si sa nu primim gandurile pe care dracii le vara intru noi. Ci, mai mult, sa gandim la moarte si la vesnicele munci, iar gandurile sa le omoram cu postul, cu privegherea si cu rugaciunea, rugandu-ne lui Dumnezeu, cu smerita inima, ca sa ne pazeasca pe noi de toate cursele vrajmasilor, celor ce ne vaneaza pe noi. Dumnezeului nostru slava!
A fost tăiat pentru Hristos capul Sfântului Nichifor, în locul lui Saprichie, în nouă zile ale lunii Februarie, și s-a dus, bucurându-se, către Hristos Domnul, ca să ia cununa biruinței din dreapta Lui și să stea în ceata sfinților mucenici.
În Antiohia cea mare a Siriei se afla un preot, anume Saprichie și un cetățean, anume Nichifor. Aceștia aveau între ei mare prietenie și dragoste, încât alții îi socoteau că sunt frați de-o mamă. Viețuind ei cu cinste multă vreme într-o prietenie mare ca aceasta, i-a zavistuit vrăjmașul, urîtorul binelui, și a semănat între dânșii atâta vrajbă, încât, după aceea, nici nu voiau să se mai întâlnească. Astfel se urau unul pe altul cu ură nedreaptă, căci, pe cât de mare era înainte dragostea și prietenia lor, pe atât de mult a crescut, mai pe urmă ura și vrajbă, prin lucrare diavolească.
După multe zile, fiind ei în vrajbă și ură, Nichifor, venindu-și în sine și cunoscând că acea răutate este de la diavol, a rugat pe niște prieteni și vecini că, mergând la preotul Saprichie, să-l roage ca să-l ierte pe cel ce se pocăiește și să-l primească în dragostea sa cea dintâi, pentru Domnul. Preotul n-a voit să-l ierte. Nichifor iarăși a trimis pe alți prieteni cu rugăminte, însă preotul nici nu voia să-i asculte. A treia oară i-a izgonit pe trimiși și, pe cei ce-l rugau, nu i-a ascultat, nici s-a înduplecat spre milă, să ierte pe fratele care cu smerenie cerea iertare. Astfel, învârtoșându-și inima sa, a rămas neplecat, uitând cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, Care a zis: Iertați și se va ierta vouă. Și iarăși: Deci de vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, să-ți lași darul tău înaintea altarului și, mergând, mai întâi te împacă cu fratele tău. Și iarăși: De nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru ceresc nu vă va ierta greșelile voastre.
Nichifor, văzând că Saprichie, preotul, n-a primit pe mijlocitorii care l-au rugat pentru dânsul, a mers singur la el și, căzând la picioarele lui, îi zicea: „Iartă-mă, părinte, iartă-mă pentru Domnul”. Dar Saprichie nu voia nici să se uite la dânsul, fiind nemilostiv, neavând dragoste și nici frică lui Dumnezeu, deși era dator ca pe fratele lui să-l ierte chiar mai înainte de rugăciune, ca unul ce era creștin și preot. Deci, s-a dus Nichifor de la dânsul rușinat, necâștigând iertare.
În acea vreme s-a făcut fără de veste, în Antiohia, prigonire mare contra creștinilor, în împărăția lui Valerian și a lui Galerie. Și a fost prins Saprichie preotul și l-au dus la întrebare înaintea ighemonului, zicându-i: „Cum îți este numele tău?”. El i-a răspuns: „Saprichie mă numesc”. Zis-a ighemonul: „Ești cleric?”. Saprichie a răspuns: „Da, sunt preot”. Zis-a ighemonul: „De ce neam ești?”. Saprichie a răspuns: „Sunt creștin”. Zis-a ighemonul: „Împărații noștri, stăpânii acestor țări și ai hotarelor Romei, Valerian și Galerie, au poruncit ca cei ce se numesc creștini să aducă jertfe zeilor celor fără de moarte, iar dacă cineva va defăima și va lepăda porunca împărătească, să știe că unul ca acela, după multe munci, va fi osândit la cea mai grea moarte”.
Saprichie, stând înaintea ighemonului, a zis: „Noi creștinii, o! ighemonule, avem Împărat pe Hristos Dumnezeu, căci Acela Unul ne este adevăratul Dumnezeu, Creatorul cerului, al pământului, al mării și al tuturor celor ce sunt într-însele; iar toți zeii păgânilor, fiind diavoli, să piară de pe fața pământului, căci nu pot să ajute nimănui, fiind lucruri de mâini omenești”. Atunci, ighemonul mâniindu-se, a poruncit ca să-l întindă pe roată și să-l chinuiască fără milă. Fiind torturat, Saprichie a zis ighemonului: „Putere ai asupra trupului meu, dar asupra sufletului meu nu ai, fără numai Domnul meu, Iisus Hristos, Care l-a creat”.
Fiind chinuit mult, Saprichie a răbdat toate torturile cu bărbăție. Apoi, văzându-l neînduplecat, necuratul judecător a dat asupra lui hotărâre de moarte, zicând: „Lui Saprichie, preotul, care a defăimat împărăteștile porunci și n-a voit să aducă jertfe zeilor celor fără de moarte și nici nu s-a lepădat de creștineasca nădejde, poruncim să i se taie capul cu sabia”. Fiind dus Saprichie la tăiere, sârguindu-se spre cereasca cunună, a auzit despre aceasta fericitul Nichifor. Deci, i-a ieșit în cale și s-a aruncat la picioarele lui, zicându-i: „Mucenice al lui Hristos, iartă-mă că ți-am greșit!”. Iar el nu i-a răspuns, căci inima lui era cuprinsă de răutate diavolească. Sfântul Nichifor, alergând pe altă cale, l-a întâmpinat și iarăși, căzându-i înainte, îl ruga, zicând: „Mucenice al lui Hristos, iartă-mă că ți-am greșit ca un om, căci, iată, ți se dă din cer cunună de la Hristos, pentru că nu te-ai lepădat de El, ci ai mărturisit numele Lui cel sfânt, înaintea a multe mărturii”. Dar Saprichie, orbindu-se de ură și fiind aspru la inimă, stătea neînduplecat, nevrând nicidecum să-l ierte. Ba, nici un cuvânt n-a zis către fratele care se ruga lui, încât și prigonitorii se mirau de împietrirea lui Saprichie și ziceau lui Nichifor: „Om nebun ca tine niciodată n-am văzut. Iată acesta merge la moarte, iar tu cu tot dinadinsul ceri de la el iertare. Oare după moarte va putea să te vatăme cu ceva? Ce trebuință îți este să te împaci cu cel ce va muri îndată?”. Sfântul Nichifor le-a răspuns: „Voi nu știți ceea ce cer eu de la mărturisitorul lui Hristos, ci numai Dumnezeu știe”.
Sosind Saprichie la locul în care avea să fie tăiat, Sfântul Nichifor iarăși a zis către dânsul: „Te rog, mucenice al lui Hristos, iartă-mă de ceea ce ți-am greșit ca om, căci este scris: Cereți și se va da vouă; dă-mi, deci, iertare”. Acestea și altele asemenea spunând Nichifor, nu l-a ascultat împietritul la inimă, prietenul său, Saprichie, nici nu s-a înduplecat, fiind rugat de atâtea ori, neaducîndu-și aminte de ceea ce s-a zis: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Ci și-a închis urechile inimii și ale trupului ca o aspidă surdă care nu aude glasul vânătorilor. De aceea, Dumnezeu, judecătorul cel drept, care nu caută în față - de vreme ce Saprichie n-a luat aminte la cele zise în Evanghelie: „Iertați și se va ierta vouă” și „cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va măsura” – a luat darul Său de la Saprichie, cu dreapta Sa judecată și îndată a căzut de la Dumnezeu și s-a lipsit de cunună cea împletită.
Deci, când i-au zis prigonitorii: „Pleacă-ți genunchii, ca să ți se taie capul”, Saprichie a zis către dânșii: „Pentru ce voiți să mă tăiați?”. Aceia au răspuns: „Pentru că n-ai voit să aduci jertfe zeilor și ai defăimat porunca împărătească, pentru un om numit Hristos”. Auzind aceasta, ticălosul Saprichie a zis către dânșii: „Să nu mă ucideți, că voi face ceea ce poruncesc împărații, mă voi închina zeilor și le voi aduce jertfe”. Așa l-a orbit ura și de darul lui Dumnezeu s-a depărtat, încât el, care mai înainte era în cumplitele chinuri și nu se lepădase de Hristos Domnul, fiind acum la sfârșit și așteptând să ia cununa muceniciei și a slavei, s-a lepădat de viața cea veșnică și s-a depărtat de Domnul.
Auzind Sfântul Nichifor acele ticăloase cuvinte spuse de Saprichie, l-a rugat cu lacrimi, zicând: „Să nu faci asta, o frate iubite, să nu te lepezi de Domnul nostru Iisus Hristos, să nu-ți pierzi cununa cea cerească, pe care prin pătimirea multor chinuri ți-ai împletit-o! Iată, stă lângă ușă Stăpânul Hristos, Care îndată ți se va arăta și Îți va da răsplătire viața veșnică, pentru această vremelnică moarte, căci pentru El ai venit la locul acesta ca să o iei”. Saprichie nicidecum nu voia să-l asculte, ci se sârguia spre pierzarea cea veșnică, pierzând viața nesfârșită pe care era să o câștige prin lovirea de sabie ce avea să o primească peste grumaji.
Văzând Sfântul Nichifor că Saprichie a căzut cu totul din sfânta credință și s-a lepădat de Hristos, adevăratul Dumnezeu, a început a striga cu glas tare către călăi: „Eu sunt creștin și cred în Domnul nostru Iisus Hristos, de Care Saprichie s-a lepădat! Deci, tăiați-mă pe mine în locul lui”. Călăii n-au îndrăznit să-l ucidă fără voia ighemonului și toți se mirau că de bună voie se oferă morții, strigând: „Sunt creștin și zeilor voștri nu mă închin și nu voi jertfi”.
Atunci unul din călăi, alergând la ighemon, i-a spus că Saprichie făgăduiește să aducă zeilor jertfă, dar este altul care voiește să moară pentru Hristos și care strigă cu glas tare: „Sunt creștin și zeilor voștri nu voi jertfi, iar împărăteștile porunci nu le ascult”. Ighemonul, auzind aceasta, a poruncit ca pe Saprichie să-l slobozească, iar pe acel creștin să-l taie cu sabia. Deci a fost tăiat pentru Hristos capul Sfântului Nichifor, în locul lui Saprichie, în nouă zile ale lunii Februarie, și s-a dus, bucurându-se, către Hristos Domnul, ca să ia cununa biruinței din dreapta Lui și să stea în ceata sfinților mucenici, care slăvesc pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe cel Unul în Treime Dumnezeu, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, slavă și stăpânire în veci. Amin.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Nichifor
Troparul Sfântului Mucenic Nichifor
Glasul al 4-lea
Mucenicul tău, Doamne, Nichifor, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1
Glasul al 8-lea
Irmosul
Pe Faron cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea şi pe Israel, cel ce fugea şi mergea pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Marea vieţii înălţându-se şi învăluind cumplit luntrea sufletului meu cu supărări şi cu patimi, Hristoase, Cel Ce eşti Izvorul păcii, ca un Făcător de bine, întru linişte adâncă prefă-o, cu rugăciunile Mucenicului Tău Nichifor.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cuget socotit, preaînţeleptule, ai supus cu evlavie sufletului înţelept patima mâniei; şi ai alergat către aproapele Sapriciu, stăruind a te împăca cu el, sfinte, plecându-te, Legilor Mântuitorului.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind îmbrăcat cu Puterea Crucii şi luptându-te cu vrăjmaşul, mucenice, cu multă tărie l-ai surpat şi purtător de biruinţă te-ai făcut, cel ce erai de mai înainte numit cu numele biruinţei, Prealăudate Nichifor, mucenice al lui Hristos, pururea pomenite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Întocmai la Putere, de aceeaşi Fire şi deopotrivă de un Scaun şi de aceeaşi Fiinţă, cinstim Strălucirea Cea cu Trei Lumini a unei Singure Dumnezeiri, mărturisind-o în Trei Feţe, propovăduind fără osebire pe Cuvântul, cu Tatăl şi cu Duhul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Nici mintea cerească nu poate să înţeleagă, cu adevărat, Taina cea de Nepriceput, Prealăudată; că Cel de un Scaun cu Tatăl, sălăşluindu-Se în pântecele tău, a binevoit a Se naşte din tine, cunoscut în două firi.
Cântarea a 3-a
Irmos: Cel Ce ai întărit dintru...
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel numit cu numele de Nichifor, cu faptele s-a vădit a fi purtător de biruinţă; că risipind negura înşelăciunii, a stricat-o cu lumina harului, strigând: nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Încredinţat fiind că Stăpânul a fost ucis pentru tine, de bunăvoia ta ai alergat la moarte, dorind după omorârea Lui cea de bunăvoie, ca un mucenic purtător de biruinţă, întărit de Dumnezeiasca Putere.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe pământ luptător şi în cer încununat s-a arătat cu adevărat slujitorul lui Hristos, Sfântul Mucenic Nichifor, împreună cu Cetele cele fără de trup, strigând: nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luminându-se cu credinţă din insuflatele de Dumnezeu dogme, toţi mărturisim o Dumnezeire Nezidită, pe Tatăl, Mintea Cea Mare, pe Fiul, Cel Ce a ieşit din Ea şi pe Sfântul Duh, Cel Purces dintr-Însa.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Luând în pântece, Fecioară, fără de ispită bărbătească, ne-ai născut nouă pe Cel Născut din Tatăl mai înainte de veci, pe Dumnezeu împreună şi Om, în amândouă Firile Desăvârşit, iar nu împărţit.
Irmosul
Cel Ce ai întărit dintru început cerurile cu înţelepciune şi ai întemeiat pământul pe ape, întăreşte-mă pe piatra Poruncilor Tale, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a
Irmosul
Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea. Cel Ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viaţă Dumnezeiască ai dobândit, Fericite Mucenice Nichifor; de Strălucire Dumnezeiască te-ai învrednicit, fericite; iar acum trimiţi strălucire din Dumnezeiasca Lumină, ca nişte raze, celor ce săvârşesc pomenirea ta, înţelepţite de Dumnezeu, care cu credinţă strigă: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Laolaltă fiind cu mucenicii lui Hristos străluceşti; că ai stricat rătăcirea credinţei în idoli, tăindu-ţi-se capulcu sabia şi cu curgerea sângelui tău toată înşelăciunea idolilor ai stricat, strigând către Stăpânul: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sapriciu nepăzind Legile Tale, Mântuitorule, s-a dezbrăcat de Dumnezeiescul Tău har; şi fugind de vrăjmaşi, s-a lipsit, ticălosul, de mărirea mucenicilor Tăi. Pentru aceasta mirându-ne de purtarea Ta de grijă cea dreaptă, strigăm: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Lumină fără de început este Tatăl şi Pricinuitor al tuturor; Lumină este Cuvântul; Lumină şi Duhul Sfânt, Strălucind în chip de negrăit de la Tatăl, ca dintr-un Izvor mai înainte de toţi vecii; O Dumnezeire în Trei Sori, întru O Fiinţă, întru O Putere şi întru O Slavă se cunoaşte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Deplin întru tine înnoieşte pe om, unindu-Se tot cu toată omenirea, Preacurată, Cel Ce n-a părăsit Sânurile Cele Părinteşti şi a primit să locuiască în pântecele tău, Care din bogăţia milostivirii a sărăcit de bună voie şi a îmbogăţit lumea cu Dumnezeirea.
Cântarea a 5-a
Irmosul
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci, te rog întoarce-mă la Lumina Poruncilor Tale şi îndreptează căile mele.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu curgerea sângelui tău ai adăpat grădina Bisericii, care se împarte în patru începuturi de fapte bune Dumnezeieşti, fericite; din care scoatem haruri Dumnezeieşti sufletelor noastre, Fericite Nichifor.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Semănătorul răutăţii a pus stăpânire pe ticălosul pizmăreţ; iar Pricinuitorul bunătăţii şi al păcii a tras la Sine, în locul aceluia, pe Sfântul Nichifor cel Dumnezeiesc şi împodobit cu chip luminos, mucenicul cel înţelepţit de Dumnezeu.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Se jertfeşte înţelepţitul de Dumnezeu, urmând Patimii Tale celei de voie, Mântuitorule; că picurând asupra lui picăturile de Sânge cele din coasta Ta, aduce Ţie în schimb vărsarea sângelui său, trecând la Tine prin sabie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ştiind că Ortodoxia este temeiul mântuirii, propovăduim împreună cu Tatăl Cel fără de început şi pe Cuvântul şi pe Duhul Sfânt: O Dumnezeire în Trei Feţe, O Începătură, O Fiinţă, O Voinţă şi o lucrare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Duhovniceşte a pătruns Tainele tale ceata Proorocilor; că Stăpânul te-a arătat pe tine Poarta cerului pe pământ şi din tine, Fecioară, Întrupându-Se, ca un Soare al dreptăţii a Strălucit celor dintru întuneric.
Cântarea a 6-a
Irmos: Adâncul păcatelor...
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tămăduieşte zdrobirea sufletului meu, de Dumnezeu înţelepţite Mucenice Nichifor şi alungă negura patimilor, risipind-o cu Luminile Dumnezeieştii Străluciri, ce sunt întru tine, rugând pe Izbăvitorul Hristos, fericite.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Străbătând cu îndemnare întreitele valuri ale viforului idolesc, cu vetreala Crucii şi cu vânturile Duhului, nebiruite Mucenice Nichifor, ai ajuns la Limanul cel Lin al lui Hristos.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nevoitu-te-ai muceniceşte şi te-ai făcut cu adevărat purtător de biruinţă, stricând cu bărbăţie măiestriile balaurului; şi făcându-te părtaş al Patimilor Stăpânului, fericite, acum după vrednicie te-ai mărit împreună cu Dânsul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Se cutremură, înspăimântându-se, Cetele îngerilor, văzând Prunc Născut cu Trupul din pântecele tău, pe Cel Ce este împreună cu Tatăl şi cu Duhul, mai înainte de veci, Născătoare de Dumnezeu Preacinstită.
Irmosul
Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă pe mine; ci, întinde-mi şi mie mâna Ta cea tare, ca şi Apostolului Petru şi din pierzare mă mântuieşte.
CONDAC
Glasul al 3-lea
Podobie: Fecioara astăzi...
Într-aripându-te, fericite, cu dragostea Domnului şi Crucea Lui pe umeri purtând, mărite, ai ruşinat meşteşugirile diavolului şi te-ai luptat până la moarte pentru adevăr. Pentru aceasta te-ai arătat purtător de biruinţă şi tăinuitor al harului lui Dumnezeu.
Cântarea a 7-a
Irmosul
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon, oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu picioare vesele, ca într-o grădină săltând, au strigat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Moartea s-a făcut ţie, Fericite Nichifor, ca o trecătoare, trecându-te fericite, din cele de aici către cer şi spre cele cereşti, ca împreună cu îngerii să cânţi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-te în pătimirile neputinţei, ai surpat la pământ ochiul cel trufaş şi sprânceana cea îngâmfată a stăpânitorului lumii, înţelepţitule de Dumnezeu, strigând Ziditorului tău: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Alergând Sfântul Mucenice Nichifor pe calea mărturisirii Tale, Doamne, a străbătut-o până la capăt, lărgită fiindu-i inima cu lucrarea Dumnezeiescului Duh; şi acum cu bucurie strigă Ţie, Stăpânului: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ţie, Tatălui, pe Care Te ştim Mintea Cea mai dintâi şi fără de început, Care ai născut fără de patimă şi mai înainte de timp pe Cuvântul Cel împreună fără de început şi ai purces pe Preasfântul Duh, strigăm: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Amândouă din fire eşti: şi Fecioară şi Maică, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, care în chip de negrăit ai zămislit în pântece pe Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat din tine; care a fost Cunoscut în două firi, petrecând pe pământ ca Dumnezeu şi Om.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori tiranul...
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind însemnat cu harul Mântuitorului, de tine însuţi fiind chemat, ai mers bărbăteşte la luptă; şi câştigând biruinţă împotriva vrăjmaşilor, mucenice al lui Hristos, te-ai împodobit cu cununi de biruinţă, Dumnezeieşte cântând: preoţi bine cuvântaţi, popoare preînălţaţi pe Hristos în veci.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având sângele tău, ca o scară de Taină, te-ai suit, după junghiere, către Cel Ce Şi-a vărsat Sângele Său pentru tine pe Cruce, scăpând de meşteşugirile vrăjmaşului şi bucurându-te strigi: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinţit fiind prin apă şi prin Duh, Fericite Nichifor şi înroşit cu sângele cel mucenicesc te-ai împodobit ca un mucenic adevărat al lui Hristos Dumnezeu, cu cununa luminoasei tale străluciri, preafericite, întru care strigi acum: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Un Singur Izvor de bunătate pururea Curgător, Nefăcut, fără de început, cu totul Desăvârşit, pe Dumnezeirea Cea în Trei Feţe, Ziditoarea şi Stâpânitoarea tuturor, împreună cu Cetele cele fără de trup, tineri bine cuvântaţi-O, preoţi lăudaţi-O, popoare preaînălţaţi-O întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mai Sfântă eşti Născătoare de Dumnezeu Prealăudată decât Ceata îngerilor, cea mai presus de lume; că ai născut pe Ziditorul şi Domnul lor, din pântece Fecioresc Neispitit de nuntă, în două firi Neamestecate şi Neschimbate şi într-un Singur Ipostas, Dumnezeu Întrupat.
Irmosul
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori tiranul haldeilor nebuneşte a ars cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia de o mai mare Putere mântuiţi, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri bine cuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înfrumuseţat fiind ca un mire în veşminte ţesute din sânge mucenicesc, te-ai mutat la Împărtăşirea Dumnezeieştii Străluciri a Celui Ce S-a Împodobit şi S-a Înfrumuseţat pe Cruce cu Patima cea Preacinstită, Făcătorul de bine al tuturor, Preafericite Nichifor.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Atras ai fost de Frumuseţile Stăpânului, decât care nimic altceva nu este mai frumos, mărite şi grăbindu-te a câştiga Strălucirea Lui cea pururea fiitoare şi plină de măreţie, ai îndemnat pe tirani să-ţi taie capul cu sabia, înflăcărat fiind de dragostea Domnului tău, Mucenice Nichifor.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luptându-te plin de strălucire împotriva înşelăciunii, mucenice al lui Hristos şi înfrângând-o ca un biruitor, ai primit pe creştetul tău cununa harurilor, mărite; şi acum dănţuieşti cu veselie cu cetele mucenicilor împrejurul Scaunului Împăratului tuturor, Preafericite Nichifor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Slăvind pe Fiul Cel Născut din Tatăl Cel Nenăscut, cu Dumnezeiască cuviinţă şi pe Duhul Cel Drept, mai înainte de veci Purces, Trei Ipostasuri cinstim ale Treimii Celei mai presus de fiinţă şi Începătoare, unite cu Unire Neamestecată şi mărturisind simţăminte de evlavie, O mărim.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai, Fecioară Maică a lui Dumnezeu, că ai născut mai presus de fire cu Trup pe Cuvântul Cel Bun, din inima ta; pe Care Tatăl ca un Bun L-a născut mai înainte de toţi vecii; şi pe Care acum Îl înţelegem mai presus de trupuri, deşi S-a îmbrăcat în Trup.
Irmosul
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor Trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Voievozii Cetelor îngereşti şi omeneşti te măresc.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Arătându-te împlinitor al Poruncilor Domnului, te-ai împăcat cu vrăjmaşul, cel ce avea mereu gândul împotriva ta, mucenice; şi în locul aceluia ai luat sfârşitul prin sabie, fericite, chemându-te pe tine Dumnezeu. Pentru aceasta arătându-te purtător de biruinţă, aşa precum îţi era numele, însuşi te-a încununat ca un stăpân, precum se cuvenea, luptătorule nebiruit; roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Laudă de mulţumire după datorie aduc ţie, Stăpână, pentru toate darurile tale, ca văduva aceea, cei doi bănuţi; că tu te-ai arătat Acoperământ şi Ajutor, scoţându-mă pururea din ispite şi din necazuri. Pentru aceasta, izbăvindu-mă ca din mijlocul cuptorului cel învăpăiat, de cei ce mă necăjesc, din inimă strig ţie: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi mie, rugând pe Fiul tău şi Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşeli; că pe tine te am Nădejde eu nevrednicul, robul tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul văzându-L Mieluşeaua pe Cruce lăcrimând se jelea şi cu amar striga: lumea se bucură primind Izbăvirea, iar cele dinlăuntru ale mele se aprind, văzând Răstignirea pe care tu o rabzi, din milostivirea milei Tale, Preabunule Dumnezeu, Doamne, Cel fără de răutate; Aceleia cu credinţă să strigăm: milostiveşte-te spre noi, Fecioară şi dăruieşte iertare de păcate celor ce ne închinăm Patimilor Lui.
