Acatistul Sfintelor Mironosite Marta și Maria, surorile Dreptului Lazăr (4 iunie)

 

Traducere din limba rusa

Condacul 1

Alesi de Dumnezeu, slujitorii Harului celui nou, Sfantul Lazăr cel Drept impreuna cu surorile lui iubitoare de Dumnezeu, Marta și Maria, L-ati urmat în faptă, în credință și in dragoste pe Hristos, iar acum stati in fața ingerilor, bucurându-va de frumusețea și bucuria Raiului. Rugati-va cu indrazneală Domnului sa ne elibereze din necazurile și căderile noastre pacatoase astfel încât sa învățam sa Il bucuram pe Hristos Dumnezeu, si să nu ne oprim să-I strigăm cu tandrețe: Aliluia!

Icos 1

Domnul Iisus Hristos, după ce a cunoscut bunătatea sufletelor voastre, V-a iubit până la sfârșit, Sfintelor Marta si Maria, iar in zilele vieții Lui pământești a vizitat casa voastra binecuvântată și l-a inviat pe fratele vostru Lazăr din morți. Noi suntem păcătoși, ca sa vedem o astfel de îngăduință, dar în tandrețea inimilor noastre strigăm catre voi astfel:

Bucurati-va, caci cu toată inima, cu tot sufletul și cu toate gândurile voastre L-ati iubit pe Dumnezeu;

Bucurati-va, caci dragostea voastra s-a manifestat nu prin cuvânt sau vorbe, ci prin faptă și adevăr;

Bucurati-va, căci ati primit credință în Hristos Fiul lui Dumnezeu de la Tatăl Ceresc prin iubire;

Bucurati-va, caci prin credință, ascultare, prin fapte de dragoste și milă I-ati slujit lui Dumnezeu;

Bucurati-va, cele care ati moștenit Împărăția Cerurilor;

Bucurati-va, fecioare nevinovate și femei neprihanite, laudate și impodobite;

Bucurati-va, Sfintelor Mironosite Marta și Maria, icoane care ne aratati credința și iubirea!

Condacul 2

Domnul Iisus Hristos, care nu avea unde sa se odihneasca, a venit in casa voastra, iar voi L-ati ascultat cu credință și dragoste ca pe un Învățător Divin, si cu zel I-ati slujit. Același lucru pe care l-ati invatat de la Dumnezeu, sa Ii slujiti simplu si cu inchinare pentru binele vostru, invatati-ne si pe noi, cântându-I: Aliluia.

Icos 2

Ne-ati invatat, Sfinte Marta si Maria, să nu renunțăm la dragostea noastră și sa ne straduim cu sârguință sa aflam despre Cuvântul lui Dumnezeu, caci omul nu va trăi numai cu pâine, ci si cu tot cuvântul ce iese din Gura lui Dumnezeu. Asa incat, Domnul și Învățătorul nostru Iisus Hristos nu respins slujirea ta, Sfanta Marta, iar Sfanta Maria s-a așezat la picioarele Sale. În același mod, vom cânta despre aceste femei iubitoare de Dumnezeu:

Bucură-te, Sfanta Marta, de dragul lui Hristos pe care L-ai primit în casa ta;

Bucură-te, ca nu ai fost respinsa în slujba ta pentru nevoile trupului Său;

Bucură-te, și ne învață prin fapte de milă să-I slujim;

Bucură-te, Sfanta Maria, ca asezata la picioarele lui Iisus ascultai cuvântul Sau;

Bucură-te, căci ai ales partea cea bună;

Bucură-te, de dragul râvnei pentru că ai auzit cuvintele Domnului cu cei binecuvântați ai Săi;

Bucurati-va, Sfintelor Mironosite Marta și Maria, icoane care ne aratati credința și iubirea!

Condacul 3

Întărite de puterea Harului, nu ati fost biruite de descurajare, când l-ati văzut pe fratele vostru chinuit de o boală grava, si ati trimis cuvant cu speranță către Vindecătorul tuturor bolilor, Domnul Iisus Hristos, spunandu-I: “Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav”. În tot restul vietii noastre și în toate împrejurările, să nu ne predăm deznădăjduirii, cu speranță în Hristos Dumnezeu strigând: Aliluia.

Icos 3

Iisus, care le iubea pe Marta și pe sora ei Maria și pe Lazăr și, incercandu-le credința în Împărăția vieții veșnice, a rostit: “Această boală poate duce la moarte, dar prin ea Dumnezeu se va slavi, iar Fiul lui Dumnezeu va fi proslăvit”. Dar voi, surori iubitoare de Dumnezeu, nu v-ați îndoit în fața morții fratelui vostru, ci ati avut dragoste pentru Hristos si credință în puterea Sa Divină. Pentru aceasta, acceptați de la noi următoarele laude:

Bucurati-va, ca ne ajutati în deznădăjduirea fără speranță si ne scoateti din durere;

Bucurati-va, ca ii incurajati pe cei împovărati cu durerile vieții de zi cu zi;

Bucurati-va, ca alungati mâhnirea cu rugaciuni către Doctorul sufletelor și trupurilor, Domnul Iisus;

Bucurati-va, ca ati trait în bună ascultare fata de El;

Bucură-te, că în această încercare credința voastra a fost puternică, precum credinta lui Avraam;

Bucurati-va, cele ce ati suferit, avand răbdare fermă ca a lui Iov;

Bucurati-va, Sfintelor Mironosite Marta și Maria, icoane care ne aratati credința și iubirea!

Condacul 4

Domnul Atotputernic și Mântuitorul nostru le-a spus în predica Lui catre ucenici: “Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn”; învățându-i pe toți sa umble în lumina feței lui Dumnezeu și sa cântate către Dătătorul vieții: Aliluia.

Icos 4

Mulți dintre evrei au venit la Marta și Maria, dandu-le mângâiere pentru moartea fratelui lor Lazăr. Ele insa fugeau de mangaierile lor, pentru ca aveau speranță în Iisus Hristos. Când a auzit Marta că vine Iisus, I-a ieşit înainte. Pentru o dragoste atât de puternică a surorilor lui Lazar pentru Hristos și credința lor vadita, să le cântăm cu voci vesele:

Bucurati-va, ca prin bunătatea sufletelor voastre, ati cucerit inimile impietrite ale evreilor necredincioși;

Bucurati-va, ca nu ati avut deznădejde deșartă, ci v-ati predat harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, că în mâhnirea voastra v-ati pus nădejdea în bunătatea unică a lui Hristos;

Bucurati-va, ca L-ati asteptat cu sarguinta;

Bucurati-va, avand speranta de la Cel îndreptățit;

Bucurati-va, ca ne invatati ca mângâierea în mâhnire nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu;

Bucurati-va, Sfintelor Mironosite Marta și Maria, icoane care ne aratati credința și iubirea!

Condacul 5

Fericita Marta, alergand la Domnul, cauta consolare de la El, spunandu-i: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu”. Lui din toate sufletele noastre sa ii strigăm: Aliluia.

Icos 5

Domnul Iisus Hristos, ca Stăpânul vieții și al morții, ti-a spun tie, binecuvantata Sfanta Marta: “Fratele tău va învia”. “Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”. Pentru aceasta, noi învățăm credința în Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si vă lăudăm:

Bucură-te, binecuvântata Sfanta Marta, care a auzit promisiunea învierii fratelui tău de la Însuși Dătătorul de Viață;

Bucură-te, căci ai fost întrebata de El despre credința ta;

Bucură-te, căci ai fost învățata de El, si L-ai mărturisit cu fermitate pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu;

Bucură-te, căci aceasta este piatra credinței, pe care Domnul a creat Biserica Sa;

Bucură-te, ca devii în mărturisirea ta ca apostolul suprem Petru;

Bucură-te, cu adevărat demna de a fi comparata cu apostolii;

Bucurati-va, Sfintelor Mironosite Marta și Maria, icoane care ne aratati credința și iubirea!

Condacul 6

Maria și evreii care erau cu ea au venit plângând la mormant, unde L-au gasit pe Iisus care si El plangea.  Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”. Si noi, cei slabi, aflati în durere, alergam fără teamă la El cu lacrimi, strigandu-I: Aliluia.

Icos 6

Cu adevărat binecuvântat pentru fratele tău a fost strigătul tău, Maria, caci văzându-l, Iisus a plâns. Din acest motiv, cu afecțiune, te rugăm să primesti aceste laude:

Bucură-te, Maria iubitoare de Dumnezeu, ca în suferinta dragostea ta pentru Domnul nu s-a stins;

Bucură-te, ca ai plâns pentru Lazăr, inmuiand în inimile noastre;

Bucură-te, că ai plans cu lacrimi din firea ta cea căzuta pentru a-L primi pe Hristos Dumnezeu;

Bucură-te, ca ești milostiva cu slăbiciunea noastră, si în lacrimile Domnului Isus ne-ai arătat untdelemnul mângâierii tuturor celor care plâng și sunt bolnavi;

Bucură-te, ca in durerile noastre ne compatimesti;

Bucură-te, împreună cu sora ta Marta, ca Hristos a avut indurare de voi, femei plăcute lui Dumnezeu;

Bucurati-va, Sfintelor Mironosite Marta și Maria, icoane care ne aratati credința și iubirea!

Condacul 7

Arătându-ti natura umană, ai întrebat despre Lazăr, Doamne Iisuse: “Unde l-ati pus?” Și Le-ai poruncit să ridice piatra din mormânt, astfel încât buzele necredincioase sa fie amutite de amintirea morții. Dar noi, credincioși, cu îndrăzneală către Tine, care venind Ai biruit moartea, Iti strigam: Aliluia.

Icos 7

Marta, sora lui Lazar, si-a dezvăluit slăbiciunea firii umane, zicandu-I lui Iisus: “Doamne, deja miroase, că este a patra zi”. Iar Maria, văzând piatra rostogolită de pe mormânt, a rămas în tăcere. Ascultând această tăcere a Mariei cu tandrețe, va chemăm astfel:

Bucură-te, Sfanta Maria, ca ai venit la mormânt într-o tăcere cutremurătoare pentru Hristos;

 Bucură-te, căci cu aceasta ne-ai învățat pe toți să ascultăm cu credință;

Bucură-te, Sfanta Marta, căci ne înveți să biruim slăbiciunea credinței noastre;

Bucură-te, ca ai rostit: “Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume”;

Bucurați-vă, surori binecuvântate, ca desi aveati slăbiciune in sufletele și trupurile voastre, nu v-ati indepartat de Hristos, ci L-ati urmat cu dragoste;

Bucurați-vă, ca ati ajuns până la înălțimea înțelegerii pline de har, daruita de Însuși Atotștiutorul;

Bucurati-va, Sfintelor Mironosite Marta și Maria, icoane care ne aratati credința și iubirea!

Condacul 8

In Slava Lui, ca Singurul Născut al Tatălui, in fata tuturor credincioșilor, lăudându-L pe Tatăl Său, Iisus a strigat tare: “Lazăre, vino afară”. Și Lazar, primind suflare, din moarte s-a ridicat și din mormânt a iesit afară. Această minune nu este în zadar, iar noi Ii vom cânta cuceritorului morții: Aliluia.

Icos 8

Hristos, Dumnezeul nostru, a facut o minune grozavă și cumplită, ridicând pe Lazăr la patru zile din morți. Și credința în El, ca Fiu al lui Dumnezeu, ne va mijloci nemurirea sufletului și învierea la viata vesnica. Noi, închinandu-ne Celui care a facut acest lucru minunat, il vom lauda pe Lazar cel care a fost înviat de El și le vom chema pe surorile lui asa:

Bucurati-va, neprihănite surori ale lui Lazăr, care L-ati iubit pe Hristos fără îndoială;

Bucurati-va în Hristos pentru credincioșia si dragostea voastra;

Bucurati-va, ca ati vazut învierea lui Lazar înaintea patimirii lui Hristos;

Bucurati-va, ca ne întăriti credința prin credința voastra;

Bucurati-va, ucenice slăvite ale lui Hristos;

Bucurati-va, fațe ale adevăratei comuniuni apostolice;

Bucurati-va, Sfintelor Mironosite Marta și Maria, icoane care ne aratati credința și iubirea!

Condacul 9

Fiii întunericului, în împietrirea inimilor, nu au crezut în Hristos nici până în ziua de azi, fiind orbiți. Noi însă nu ne plecam acestor nebunii, ci crezând în învierea propovaduita de glasul Fiului lui Dumnezeu, ca Dătător de Viață, vom striga cu voce tare și din toată inima: Aliluia.

Icos 9

După ce a facut slavita minune din Betania, Iisus, înainte cu șase zile de Paște, a ramas langa voi. I-ati făcut o cină, iar Lazăr a fost unul dintre cei care au ramas cu El, iar voi, surori mereu binecuvântate, ati fost recunoscătare Dătătorului de Viata. Marta ii slujea din toată inima, iar Maria ii sorbea invataturile de la picioarele Sale. Pentru aceasta, în bucuria noastra, va chemăm cu afecțiune:

Bucurati-va, femei dumnezeiești înțelepte, care aveti parte de laudă și mulțumire pentru plinătatea lui Dumnezeu;

Bucură-te, Marta cea harnica, ce ai slujit Domnului la cina;

Bucură-te, ca această slujire recunoscătoare a fost primita de milostivul Dom;

Bucură-te, Maria, care l-ai uns pe cel mai dulce Iisus cu mir de mare valoare;

Bucurati-va, ca ati fost lauda lui Iisus cea fost cinstită;

Bucurati-va, ca ne iubiti si ne ajutati cu sarguinta din splendoarea Casei lui Dumnezeu;

Bucurati-va, Sfintelor Mironosite Marta și Maria, icoane care ne aratati credința și iubirea!

Condacul 10

Ne straduim, Sfintelor Marta și Maria, cele credincioase, sa va urmam in credinta fata de Hristos Mântuitorul și, cerând vindecarea neputințelor noastre și invierea din somnul păcatelor, să-i cântăm cu buze recunoscătoare Lui: Aliluia.

Icos 10

Credinciose până la sfârșit în slujirea lui Hristos în zilele intruparii Sale și a grelelor patimi suferite de El,  slavitele Marta și Maria au fost printre purtătoarele de mir. Ele sunt acum la tronul slavei lui Dumnezeu, facand rugăciunile catre El, iar noi laudam faptele lor slavite:

Bucură-te, Sfanta Marta, ca ai ramas în slujba lui Hristos pana la capat;

Bucură-te, model al pelerinilor și milă față de surori;

Bucură-te, Sfanta Maria, iubită ucenică a lui Hristos si al lui Ioan, care a devenit asemenea Lui în dragoste aprinsă pentru El;

Bucurati-va, fecioare nevinovate, ca L-ati avut pe Hristos în viața voastra;

Bucurați-vă, surori iubitoare de Dumnezeu, atât prin viața, cât și prin intentia inimii de a-L urma pe Hristos;

Bucurati-va, ca ne invatati a-i plăcea Domnului;

Bucurati-va, Sfintelor Mironosite Marta și Maria, icoane care ne aratati credința și iubirea!

Condacul 11

Laudam Învierea lui Hristos, bucuria universală. Si voi, Sfinte Marta si Maria, împreună cu alte femei purtătoare de mir, ați primit vestea Invierii Lui în această zi mare și sfântă; iar noi slavim Invierea lui Hristos si îi cântăm Lui: Aliluia.

Icos 11

Fiecare în felul vostru, ca ucenice credincioase ale lui iisus Hristos, L-ati urmat cu un singur duh de credință și dragoste, Sfinte Marta si Maria. Pentru aceasta, munca și faptele voastre sunt amintite și ne bucurăm de slava voastră în Împărăția lui Hristos, si vă cântăm aceasta:

Bucurați-vă, ucenice credinciose ale lui Hristos, ca ati gasit placere nu la om, ci la Dumnezeu;

Bucurati-va, că ati dobândit Împărăția Cerurilor prin bogatia sufleteasca;

Bucurati-va, ca în duhul blândeții ati moștenit țara făgăduinței;

Bucurati-va, ca ati fost cinstite prin fapte de milă de la Domnul în Împărăția Lui;

Bucurati-va, ca ati avut inima curată de la Dumnezeu, care este Cuvântul;

Bucurati-va, mărturisitoare ale credinței lui Hristos, care ati primit bogatii în ceruri;

Bucurati-va, Sfintelor Mironosite Marta și Maria, icoane care ne aratati credința și iubirea!

Condacul 12

Prin harul Dumnezeului Atot-Milostiv, ati acceptat cu îndrăzneala porunca Lui, o, binecuvântate surori. Înălțați rugăciunile și cererile voastre pentru noi păcătoșii la tronul slavei Sale, să fim mântuiți prin mijlocirea voastră, iar Celui Înviat și tuturor împreună cu Acela care a înviat cântarea îngerească, să-I cântăm: Aliluia.

Icos 12

Cântând acum, cu toate puterile cerești, un cântec ingeresc către minunatul Dumnezeu din sfinții Săi, o, binecuvântate surori ale lui Lazar, priviți din înălțimile cerului în jos spre noi păcătoșii, copleșiți de valurile mării vieții, tanjind dupa Raiul in care sunteti si slavindu-va cu dragoste:

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucurati-va, domnind în slavă cu îngerii și cu toți sfinții în ceruri;

Bucurati-va, ca pe pământ în Biserica lui Hristos sunteti preamărite în cântare;

Bucură-te, ca straluciti prin virtuțile voastre precum stelele cerului în întunericul veacului acesta;

Bucurati-va, dăruite noua de Dumnezeu ca invatatoare;

Bucurati-va, sfinte femei primordiale slujind lui Hristos;

Bucurati-va, sfinte femei care ne aduceti caldura dragostei lui Dumnezeu pentru noi;

Bucurati-va, Sfinte Mironisite Marta și Maria, icoane care ne aratati credința și iubirea!

Condacul 13

O, surori iubitoare de Dumnezeu, ucenice credincioase ale lui Hristos, slavite Sfinte Mironisite Marta și Maria, cele ce ati intrat în Împărăția slavei prin puterea Celui Înviat, aprindeti în sufletele noastre focul iubirii și al credinței, si cereți-i lui Hristos Dumnezeul nostru ajutor in căile noastre de aici, de pe pământ, pentru a ajunge a locui în Patria Cereasca împreună cu voi și cu toți sfinții, iar noi, vazand tronul slavei lui Dumnezeu, sa cântam un cântec îngeresc: Aliluia! (Acest contact se spune de 3 ori)

Icos 1

Domnul Iisus Hristos, după ce a cunoscut bunătatea sufletelor voastre, V-a iubit până la sfârșit, Sfintelor Marta si Maria, iar in zilele vieții Lui pământești a vizitat casa voastra binecuvântată și l-a inviat pe fratele vostru Lazăr din morți. Noi suntem păcătoși, ca sa vedem o astfel de îngăduință, dar în tandrețea inimilor noastre strigăm catre voi astfel:

Bucurati-va, caci cu toată inima, cu tot sufletul și cu toate gândurile voastre L-ati iubit pe Dumnezeu;

Bucurati-va, caci dragostea voastra s-a manifestat nu prin cuvânt sau vorbe, ci prin faptă și adevăr;

Bucurati-va, căci ati primit credință în Hristos Fiul lui Dumnezeu de la Tatăl Ceresc prin iubire;

Bucurati-va, caci prin credință, ascultare, prin fapte de dragoste și milă I-ati slujit lui Dumnezeu;

Bucurati-va, cele care ati moștenit Împărăția Cerurilor;

Bucurati-va, fecioare nevinovate și femei neprihanite, laudate și impodobite;

Bucurati-va, Sfintelor Mironosite Marta și Maria, icoane care ne aratati credința și iubirea!

Condacul 1

Alesi de Dumnezeu, slujitorii Harului celui nou, Sfantul Lazăr cel Drept impreuna cu surorile lui iubitoare de Dumnezeu, Marta și Maria, L-ati urmat în faptă, în credință și in dragoste pe Hristos, iar acum stati in fața ingerilor, bucurându-va de frumusețea și bucuria Raiului. Rugati-va cu indrazneală Domnului sa ne elibereze din necazurile și căderile noastre pacatoase astfel încât sa învățam sa Il bucuram pe Hristos Dumnezeu, si să nu ne oprim să-I strigăm cu tandrețe: Aliluia!

Rugăciune

O, sfinte și preavrednice ucenice ale lui Hristos, Marta și Maria, femei iubitoare de Dumnezeu! Cereti-i iubitului vostru Iisus, pe care l-ati mărturisit în mod firesc, ca si Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să ne dea noua păcătoșilor, iertarea păcatelor, credința dreapta, neclintita și ferma. Insuflați în inimile noastre duhul fricii de Dumnezeu, speranță umilă în El, răbdare și milă față de aproapele nostru. Izbăviti-ne cu rugăciunile voastre de ispitele vieții, de necazuri și nenorociri și dati-ne o viață liniștită și pașnică aici, astfel incat cu gânduri nevinovate, cu o inimă curată, cu îndrăzneala credinței și a speranței, sa ne infatisam la Judecata de Apoi unde sa dam răspuns bun, si sa fim invredniciti de bucuriile veșnice în Împărăția Cerurilor. Amin.

A doua rugăciune

O, binecuvântate și sfinte femei, care l-ati urmat pe Dumnezeu prin credință și dragoste față de Hristos și locuiti in Raiul Tatălui Ceresc! În zilele acestea eu, cel păcătos, (numele) alerg la voi și mă rog cu smerenie: învațati-mă și ajutati-mă să merg spre Dumnezeu pe cărările voastre nepătate și veșnice, ca sa moștenesc si eu viața de veci.

O Marta, cea dreaptă, care ai plăcut lui Hristos cu mărturisirea fermă a credinței tale, întărește credința mea slabă. Tu, cea care ai slujit sarguincios Domnului și fratilor tai, ajută-mă ca ascultarea mea sa o fac fără sa murmur și cu tot sufletul. Tu te-ai dus şi ai chemat-o pe Maria, sora ta, zicându-i în taină: “Învăţătorul este aici şi te cheamă”. Acum, in acest ceas greu in care mi se testeaza credinta și dragostea, te rog din adâncul inimii sa ma ridici, ca și cum Domnul Iisus ar veni la mine nevazut, astfel încât prin aceste  încercări sa ma apropii de El! Adu-mi, Sfanta Marta, putere de la Domnul nostru, astfel încât, după ce am gasit calea spre El, să ma închin și în umila Sa iubire sa gasesc pacea și mântuirea sufletului meu.

Și tu, o, iubitoare de Dumnezeu, Maria, care la picoarele Lui Iisus ti-ai gasit locul, roagă-L sa ne aseze si pe noi de partea cea bună si sa ne mantuim. Il implorăm acum pe Hristos Dumnezeu sa ne dea rugăciune și lacrimi de pocăința pentru curățirea sufletelor și gand luminat sa infaptuim faptele cele bune, astfel încât Domnul să vină la inimile noastre reînnoite de toate acestea și să isi intemeieze acolo un lacas al Sau.

Voua, sfintelor femei neprihănite, Marta și Maria, cadem și ne rugam cu smerenie: nu ne părăsiti în zilele încercărilor dificile, nu ne lăsati sa fim ispititi de cei coruptibili și rai ai acestei lumi, si mai ales în ceasul de separare amară a sufletului nostru de trup fiti cu noi si rugati-L pe Mantuitorul să se uite cu un ochi milostiv la noi si la puterile noastre sarace și, după ce ne-a iertat toate păcatele, sa ne ridice la o viață nesfârșită în locuința binecuvântată a Tatălui Ceresc. Amin.

Tropar, glas 3

Dreptul Lazăr impreuna cu surorile sale iubitoare de Dumnezeu, Marta și Maria, cele mai slavite, L-ati primit cu  inimă curată pe Hristos în viața voastra, iar voi sfintelor femei ati fost printre purtătoarele de mir; iar El, ca și Fiul lui Dumnezeu, v-a mărturisit si pe voi in fata Tatalui Ceresc, asa incat acum va bucurati in Imparatia Raiului impreuna cu Îngerii și toți sfinții, in slava lui Dumnezeu. Rugati-va si pentru noi, păcătoșii, să fim primiti în credința și dragostea lui Hristos și să mostenim si noi Împărăția Cerurilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Sfintele Muceniţe Marta şi Maria (6 februarie)

 

Mai facem pomenirea şi a Sfintelor muceniţe fecioare: Marta şi Maria, surori de mamă, care, arzînd cu dreaptă credinţă şi dragoste spre Hristos, se asemănau surorilor din Evanghelie, Marta şi Maria; şi a fratelui lor, Sfîntul mucenic Licarion, copilul. Acelea au fost în părţile Asiei, în vremurile în care Biserica lui Hristos era prigonită de împăraţii şi de boierii păgîni, închinători la idoli. Marta şi Maria petreceau în feciorie slujind lui Hristos, şi doreau să moară pentru El. Odată, s-a întîmplat păgînului voievod a merge pe lîngă casa lor şi Marta, deschizînd uşa, a strigat cu sora sa către voievod: "Sîntem creştine". Dar voievodul cu slugile nu băgau de seamă şi treceau înainte, iar ele au strigat iarăşi în urma voievodului: "Sîntem creştine". Iar voievodul le-a răspuns: "Vă iert pentru tinereţele voastre, căci nu vreau să vă ucid".

Sfînta Marta a zis: "O, voievodule, moartea mucenicească nu este moarte, ci viaţă". Voievodul, auzind acestea, s-a mîniat foarte şi a poruncit s-o prindă. Apoi a ieşit şi Sfînta Maria şi a zis către voievod: "Cele ce a grăit sora mea şi eu le mărturisesc". Apoi a ieşit după surori acel copil, anume Licarion şi a strigat: "Precum au zis Marta şi Maria, asemenea şi eu grăiesc, sînt creştin". Atunci voievodul a poruncit să-i spînzure pe cruci, pe cîte trei. Iar maica lor sta şi le zicea: "Mîntuiţi-vă scumpii mei fii şi primiţi cununa de la Hristos". Maria, care era spînzurată pe cruce, a zis: "Mîntuită să fii şi tu maica noastră, cu rodul pîntecelui tău, că ne-ai adus lui Hristos". Şi un ostaş a străpuns cu sabia pe Marta pe Maria şi pe Licarion, fiind pe cruce, şi toţi trei şi-au dat duhul în mîinile Domnului.

Sfîntul Mucenic Iulian, din cetatea Emesiei (6 februarie)

 Acesta, din vîrsta tinereţelor ştiind bine meşteşugul doctoricesc, tămăduia nu numai trupurile oamenilor, dar şi sufletele, căci tămăduindu-i de boli, îi învăţa să creadă în Hristos şi pe mulţi din elini îi întorcea la Hristos Dumnezeu. Şi fiind prinşi Sfinţii Mucenici Silvan episcopul, Luca diaconul şi Mochie citeţul, a căror pomenire se face în Ianuarie, în 29 zile şi ducîndu-i spre mîncarea fiarelor în temniţă, Iulian a alergat la dînşii, i-a sărutat şi-i ruga să nu se înfricoşeze de moarte pentru Domnul. Atunci l-au prins şi, închizîndu-l într-o peşteră, i-au bătut un piron lung în cap. Asemenea, pironindu-i mîinile şi picioarele, şi-a dat duhul său lui Dumnezeu.

 

Acatistul Sfintei Mucenice Doroteia din Cezareea Capadociei, Sfânta care a primit 3 mere si 3 trandafiri roșii din Rai (6 februarie)

iul.29

Condacul 1

Celei străine de frumusețile lumești dar lipită cu inima de bucuriile cerești, care a primit prin rugăciune trei mere și trei trandafiri din Rai, Sfintei Mucenițe și fecioare Doroteia ne rugăm. Iar tu, Sfântă Doroteia, apleacă-te cu îngăduință spre cântarea aceasta și miluiește-ne, iar noi cu evlavie te chemăm: Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Icosul 1

Dumnezeu cel Bun și Iubitor de oameni de la naștere a zămislit în tine sămânța îngerească, Sfântă Doroteia, și crescându-ți aripi de Heruvim te-ai ridicat pe culmile mărturisirii până la moarte pentru Cel care a poruncit ca numai Lui să I te închini și numai Lui să Îi slujești, iar noi pătrunși de taina muceniciei te slăvim:

Bucură-te, izvor de daruri cerești;

Bucură-te, fericire sădită în lacrimi;

Bucură-te, rodnică roabă a Stăpânului Dumnezeu;

Bucură-te, că ai crescut dint-un mugur al Pomului Vieții;

Bucură-te, că te-ai desăvârșit în Iubire;

Bucură-te, Heruvim ce luminezi Cerul și pământul;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Condacul 2

Te-a născut în cetatea Cezareei dn Capadocia, Sfântă fecioară, și deprinzând de mică dulceața rugăciunii ai crescut precum o vie roditoare, slujind zii și noapte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Trăiai în curăție și în trezvia luptătoare având întreaga înțelepciune de la Duhul Sfânt, purtându-te cu smerenie și cu blândețe, postind și rugându-te neîncetat:

Bucură-te, că mare era frumusețea chipului tău;

Bucură-te, că mai frumoasă erai la suflet;

Bucură-te, că răspândeai lumină în jur;

Bucură-te, că locul unde erai tu se umplea de har;

Bucură-te, cea înțeleaptă în viața duhovnicească;

Bucură-te, păzindu-ți fecioria ca jertfă pentru Mirele Hristos;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Condacul 3

Toți cei care te cunoștea lăudau numele Domnului Hristos care avea o roabă ca tine, Sfântă Doroieta, cu viață cinstită și sfântă, cu fecioria neprihănită și cu înțelepciunea neasemănată și Îl slăveau pe Făcătorul celor văzute și nevăzute: Aliluia!

Icosul 3

Iubindu-L tu pe Domnul atât de tare, te-ai făcut desăvârșită în lupta împotriva trupului și a diavolului, mânuind cu iscusință sabia războiului duhovnicesc și pentru cei care te cheamă așa:

Bucură-te, biruind uneltirile diavolești;

Bucură-te, dezlegând legăturile vrăjitorești;

Bucură-te, vrednică de Cămara Cerească a lui Hristos;

Bucură-te, că inima ți-ai deșertat-o de tine, primind har dumnezeiesc;

Bucură-te, că te-ai golit de patimi, făcând loc sfințeniei;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Condacul 4

Vestea despre viața ta îmbunătățită a ajuns până la urechile lui Saprichie ighemonul, prigonitorul creștinilor, care a poruncit să fii prinsă și adusă înaintea lui la judecată, dar tu stând înaintea lui te rugai și chemai ajutorul lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Ighemonul te-a pus să jertfești zeilor, înfricoșându-te cu chinuri cumplite pentru a te face pildă altora, dar Duhul Sfânt te-a întărit și ți-a dat a grăi cu chibzuială:

Bucură-te, că ai rămas a sluji Împăratului ceresc;

Bucură-te, că ai nesocotit porunca împăratului păgân;

Bucură-te, că ne ajuți a alege porunca cea mântuitoare;

Bucură-te, că alungi teama;

Bucură-te, că alegându-L pe Dumnezeu, ai vrut a muri pentru El;

Bucură-te, că toate chinurile tale au fost vremelnice;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Condacul 5

Făcându-te priveliște celorlalți creștini, ai îndurat multe munci de la păgâni dar neîncetat aveai pe buze numele Sfânt al Domnului Hristos cu care îți linișteai durerile trupești: Aliluia!

Icosul 5

Ighemonul te-a dus la două femei surori după mamă, Hristina și Calista, care fuseseră creștine dar care de teama muncilor se lepădaseră de Hristos și deznădăjduindu-se, viețuiau în necurăție, plăceri și deșertăciune lumească, iar noi te cinstim:

Bucură-te, că Saprichie le-a cerut să te convingă să crezi în zei;

Bucură-te, că surorile erau întristate de păcatul lor;

Bucură-te, că le mustra lepădarea de Hristos;

Bucură-te, că tu, Sfântă Doroteia, le-ai făcut a se pocăi;

Bucură-te, că Dumnezeu le-a iertat, la rugăciunile tale;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Condacul 6

Trecând o vreme, ighemonul v-a chemat la sine pe cele voi, cele trei femei care petreceți ziua și noaptea în rugăciune neîncetată la Dumnezeu, cerându-I întărire și puterea de a-L mărturisi până la capăt spre bucuria Îngerilor: Aliluia!

Icosul 6

Înfuriindu-se păgânul auzind pocăința celor două surori, și-a rupt hainele de pe el de ciudă și a poruncit să le bage într-un vas de smoală și să pună lemne să le ardă, iar tu Sfântă Doroteia te fericeai de mântuirea lor:

Bucură-te, că le-ai încredințat de iertarea păcatelor;

Bucură-te, că Duhul Sfânt glăsuia prin tine;

Bucură-te, că le-ai vorbit de cununa muceniciei;

Bucură-te, că sfintele femei Hristina și Calista s-au săvârșit în Domnul;

Bucură-te, că focul le-a fost drum lin spre Cer;

Bucură-te, că deznădejdea le-ai schimbat-o în viața veșnică;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Condacul 7

Mai mult te-a chinuit fiul pierzării, Sfântă fecioară, spânzurându-te de mâini și strujindu-ți carnea cu sete de moarte, dar tu erai cuprinsă de atâta veselie de parcă deja intrasei în cămara iubitului Mire, Iisus Hristos: Aliluia!

Icosul 7

Te-au ars cu făclii aprinse dar fața ta era și mai bucuroasă și luminoasă, iar apoi păgânul a poruncit a te tăia cu sabia fiindcă nu mai putea îndura puterea unei fete tinere care se arăta mai curajoasă ca un ostaș.

Bucură-te, că veselie mare era și la cer;

Bucură-te, că îngerii se bucurau de sufletele mântuite;

Bucură-te, că arhanghelii dănțuiau;

Bucură-te, că toți Sfinții, Apostolii, Mucenicii și Proorocii cântau;

Bucură-te, că doreai degrabă a te alătura lor;

Bucură-te, cea ce ai întregit cetele Heruvimilor;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Condacul 8

Ducându-te pe drum spre locul de tăiere, ai întâlnit în cale un învățat păgân pe nume Teofil care era cunscător în științele filozofiei și care te-a batjocorit strigând la tine să îi trimiți mere și trandafiri din Raiul Mirelui tău pe care tu abia așteptai să Îl vezi: Aliluia!

Icosul 8

I-ai răspuns, Sfântă Muceniță: ”Cu adevărat voi face aceasta!”, și sosind la locul tăierii l-ai rugat pe călău să te lase puțin să te rogi lui Dumnezeu:

Bucură-te, că îndată a apărut un înger sub formă de prunc mic, foarte frumos;

Bucură-te, că aducea într-o basma curată trei mere și trei trandafiri roșii;

Bucură-te, că rugăciunea ta întotdeauna e ascultată;

Bucură-te, că ne trimiți și nouă bucurii cerești;

Bucură-te, că ne îndestulezi cu dulceața merelor din Rai;

Bucură-te, că ne înfrumusețezi cu mireasma florilor împărătești;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Condacul 9

Apoi ți-ai plecat sfântul cap sub sabie, ducându-te dănțuind la Hristos Domnul pe care din tinerețe L-ai iubit și ai primit cununa biruinței din mâna Lui: Aliluia!

Icosul 9

Îngerul Domnului, făcând întocmai cum l-ai rugat, înfățișat ca un prunc de patru ani s-a dus la Teofil care se afla pe stradă, râzând cu prietenii lui păgâni de promisiunea ta de a-i trimite mere și flori din Rai, și punând înaintea lui basmaua cu darurile tale, Sfântă Muceniță, îngerul i-a zis: „Precum a făgăduit, Sfânta fecioară Doroteia ţi-a trimis acestea din Raiul Mirelui său”:

Bucură-te, că Teofil știa că e luna februarie;

Bucură-te, că nu se puteau găsi mere așa frumoase și trandafiri iarna în Capadocia;

Bucură-te, că mireasma lor era nepământeană;

Bucură-te, că se mira de pruncul ce grăise ca un bărbat desăvârșit;

Bucură-te, că Teofil pe loc a crezut în Dumnezeu;

Bucură-te, că s-a făcut bucurie nouă în Cer pentru sufletul lui;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Condacul 10

Pentru mărturisirea de credință a lui Teofil ighemonul l-a dat pe acesta la moarte, că el striga în toată cetatea Numele Domnului Hristos, binecuvântându-te Sfântă Doroteia pentru luminarea ce se făcuse prin rugăciunile tale, cunoscând că Dumnezeu este cel ce l-a întors din rătăcire și cu bucurie și-a dat viața pentru El: Aliluia!

Icosul 10

Dumnezeu este nevăzut, viu şi de viaţă dătător și de grabă împlinește doriririle cele bune ale robilor Săi care vor cu tot dinadinsul a ajunge în Împărăția Lui, iar noi te slăvim, Sfântă Doroteia:

Bucură-te, cea ce ne trimiți îngeri vestitori;

Bucură-te, că mijlocești mila lui Dumnezeu;

Bucură-te, trezindu-i la credință pe cei pierduiți;

Bucură-te, hrănindu-ne cu mană cerească;

Bucură-te, desăvârșită muceniță și fecioară;

Bucură-te, crinul preacurat din soborul Maicii Domnului;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Condacul 11

Viața ta a fost ca o picătură de rouă pe pământul arid al cetății slujitorilor idolești, Sfântă Doroteia, dar prin chinuri te-ai schimbat într-un fluviu curgător plin de viață, lăsând în urma ta albia harului în inimile celor ce ți-au privit mucenicia: Aliluia!

Icosul 11

Acele urme s-au arătat rodnice fiindcă după Teofil și alți păgâni, atinși de aripa Duhului Sfânt, au crezut în Hristos Dumnezeu și au ales a muri pentru El, iar noi ne închinăm așa:

Bucură-te, deschizând pecetea inimilor împietrite;

Bucură-te, cheia ușii minții celor orbiți de demoni;

Bucură-te, apărătoarea celor înșelați de diavoli;

Bucură-te, vindecătoarea sufletelor păgubite de vrăjitori;

Bucură-te, dezlegarea blestemelor ce aduc tristețe și deznădejde;

Bucură-te, înger ce ne acoperi cu aripile tale de Heruvim;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Condacul 12

Multe și nenumărate minuni faci pentru cei care aleargă la mijlocirea ta cu credință, Sfântă Doroteia, de aceea credem cu putere că nu ne vei lăsa nemiluiți și vei răspunde rugăciunilor noastre spre slava lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Binecuvântată ai fost, Sfântă fecioară, să primești împlinirea dorinței tale celei bune, primind din Rai darurile sfinte și înmiresmate! Aleargă și pentru noi la bunăvoința lui Dumnezeu și adu-ne minunea împlinirii cererilor noastre, a celor care te strigăm:

Bucură-te, alăută a Duhului Sfânt;

Bucură-te, harfă a armoniei dumnezeiești;

Bucură-te, apă curgătoare ce speli îndoiala;

Bucură-te, râu bineplăcut ce alungi durerea,

Bucură-te, fluviu ce treci prin mijlocul inimii noastre;

Bucură-te, adăpându-ne setea de Dumnezeu;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Condacul 13

Sfântă Muceniță Doroteia, mireasa Domnului Hristos, te rugăm primește aceste rugăciuni și apără-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți, de ispite, de vrăji, de blesteme și de toată lucrarea diavolească, să fim eliberați de chinuri și să ne îndestulăm de bunătățile Raiului încă de pe acum: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Dumnezeu cel Bun și Iubitor de oameni de la naștere a zămislit în tine sămânța îngerească, Sfântă Doroteia, și crescându-ți aripi de Heruvim te-ai ridicat pe culmile mărturisirii până la moarte pentru Cel care a poruncit ca numai Lui să I te închini și numai Lui să Îi slujești, iar noi pătrunși de taina muceniciei te slăvim:

Bucură-te, izvor de daruri cerești;

Bucură-te, fericire sădită în lacrimi;

Bucură-te, rodnică roabă a Stăpânului Dumnezeu;

Bucură-te, că ai crescut dint-un mugur al Pomului Vieții;

Bucură-te, că te-ai desăvârșit în Iubire;

Bucură-te, Heruvim ce luminezi Cerul și pământul;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Condacul 1

Celei străine de frumusețile lumești dar lipită cu inima de bucuriile cerești, care a primit prin rugăciune trei mere și trei trandafiri din Rai, Sfintei Mucenițe și fecioare Doroteia ne rugăm. Iar tu, Sfântă Doroteia, apleacă-te cu îngăduință spre cântarea aceasta și miluiește-ne, iar noi cu evlavie te chemăm: Bucură-te, Sfântă Muceniță Doroteia, aducându-ne daruri sfințite din Rai!

Rugăciune:

Celei fericite între fecioare, care s-a învrednicit a primi trei mere și trei trandafiri roșii din Rai pentru încredințarea păgânului teofil de puterea lui Dumnezeu, Sfintei Mucenițe Doroteia îi cerem a ne milui cu rugăciunile ei la Tronul lui Dumnezeu, să ne primească pocăința și să ne dea iertare de păcate, să fim curați ca lacrima pentru a putea intra în Împărăția Lui cea cerească, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Pătimirea Sfintei Muceniţe Doroteia şi a celor împreună cu dînsa (6 februarie)

 

În părţile Capadociei, în cetatea Cezareei, se afla Sfînta fecioară Doroteia, slujind în toate zilele lui Dumnezeu întru curăţie în trezire şi întru întreaga înţelepciune, cu smerenie şi cu blîndeţe, postind şi rugîndu-se neîncetat. Ea era foarte înţeleaptă, încît abia bărbaţii cei mai aleşi întru înţelepciune puteau să fie asemenea ei şi toţi cei ce o ştiau preamăreau numele lui Iisus Hristos, Domnul nostru, Care avea o roabă ca aceasta, a cărei vedere era cinstită, viaţa sfîntă, înţelepciunea neasemănată şi fecioria neprihănită. Iar întru dragostea lui Iisus Hristos era atît de desăvîrşită, încît s-a făcut vrednică de cămara Lui cerească şi şi-a îndoit nevoinţa sa pentru El, biruindu-şi trupul şi pe diavolul. Apoi, împletindu-şi cununa îndoită - una a fecioriei, iar alta a muceniciei - şi, bucurîndu-se, a trecut la Hristos, Mirele ei, pentru Care a pătimit pe pămînt, precum se va arăta în povestirea de faţă.

Pentru viaţa ei, străbătînd slava printre oameni, vestea despre dînsa a ajuns pînă la Saprichie, ighemonul, prigonitorul creştinilor. Acesta, nezăbovind, a venit în cetatea Cezareei, unde, îndată a prins pe Sfînta Doroteia şi a poruncit s-o pună înaintea judecăţii sale nedrepte. Deci sfînta fecioară stătea înaintea păgînului judecător, rugîndu-se în sine către Domnul şi chemînd în ajutor pe Dumnezeu, Mîntuitorul său. Apoi, a întrebat-o ighemonul: "Spune-mi, cum te numeşti?". Sfînta a răspuns: "Numele îmi este Doroteia". Saprichie a zis: "De aceea te-am chemat: ca să aduci jertfă zeilor celor fără de moarte, după porunca împăraţilor noştri".

Sfînta Doroteia a zis: "Dumnezeu, Care este Împărat al cerului, Acela mi-a poruncit ca Lui, unuia, să-I slujesc". Pentru că astfel este scris: Domnului Dumnezeului Tău să te închini şi Aceluia unuia să-I slujeşti. Şi iarăşi: zeii care n-au făcut cerul şi pămîntul să piară de pe pămînt. Deci, se cade a socoti cărui împărat sîntem datori a ne supune: celui pămîntesc sau Celui ceresc? Şi pe cine să ascultăm: pe Dumnezeu sau pe om? Pentru că, ce sînt împăraţii? Decît numai oameni muritori, precum au fost şi acei zei ai voştri, la care vă închinaţi". Saprichie a zis: "De vei voi să fii întreagă, sănătoasă şi curată, lasă-ţi creştinătatea şi jertfeşte zeilor, iar de nu, apoi, după lege, vei fi cumplit chinuită şi spre pildă altora".

Sfînta a răspuns: "Voi fi pildă tuturor credincioşilor, ca să se teamă de Dumnezeu, iar de oamenii cei răi să nu se teamă, pentru că aceia fac ceea ce fac cîinii cei răi, care rup pe oamenii cei nevinovaţi, neavînd nici o pricepere sau înţelegere şi care se sălbăticesc, se mînie, latră şi cu dinţii lor apucă şi rup pe cei ce trec alăturea". Saprichie a zis: "Tu, precum văd te-ai hotărît să fii neschimbată în mărturisire, bîrfitoare şi voieşti să mori cu alţii, astfel cu amar. Ascultă-mă şi jertfeşte, ca să scapi de chinurile cele cumplite". Iar sfînta a zis: "Chinurile tale sînt vremelnice, iar ale gheenei sînt veşnice. Deci, ca să scap de chinurile cele veşnice, nu mă voi teme de cele vremelnice căci îmi aduc aminte, de cuvintele Domnului meu: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă; dar mai mult vă temeţi de cel ce poate ca şi sufletul şi trupul să-l piardă în gheena focului.

Saprichie a zis: "Eşti datoare să te temi de zei, ca nu cumva mîniindu-se să-ţi piardă sufletul şi trupul tău, de nu le vei aduce jertfe". Sfînta Doroteia a răspuns: "Acum ţi-am spus, Saprichie, că nicidecum nu vei putea să mă îndupleci să aduc jertfă diavolilor care au locuit în acei oameni deşerţi, care au trăit atît de rău încît şi a grăi, de ei, este ruşine. Astfel au murit ca nişte dobitoace necuvîntătoare de vreme ce, fiind vii, n-au cunoscut pe Cel ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi cele ce sînt într-însele. Deci sufletele acelora ard în focul cel nestins, care se închină la idolii făcuţi din diferite materii; şi de nevoie va fi să se trimită în veşnicul foc şi aceia care, lăsînd pe Ziditorul lor, au voit ca acelora să le fie închinători".

Acestea auzind Saprichie s-a mîniat foarte şi, întorcîndu-se către slujitorii care erau gata a o chinui, le-a zis: "Puneţi-o în locul de chinuire ca, temîndu-se de chinuri, să voiască a fi slujitoare zeilor noştri". Iar roaba lui Dumnezeu stînd la locul cel de chin, cu bărbăţie şi fără de temere, a zis către judecător: "Ce tot zăboveşti, nechinuindu-mă? Fă ceea ce ai să faci, ca să pot vedea degrab pe Acela pentru a Cărui dragoste nu mă tem a pătimi şi a muri". Saprichie a zis: "Cine este Acela pe care-L doreşti atîta?" Sfînta a zis: "Hristos, Fiul lui Dumnezeu". Zise Sapirichie: "Unde este Hristos?"

Sfînta a răspuns: "Cu prea puternica sa Dumnezeire este pretutindeni, iar cu omenirea Îl mărturisim că este în ceruri, şezînd de-a dreapta Tatălui Său, cu Care împreună şi cu Duhul Sfînt este o Dumnezeire şi ne cheamă în raiul desfătărilor celor veşnice, unde răsadurile aduc roade în toată vremea, adică crini şi trandafiri, şi unde toate florile cele frumoase înfloresc totdeauna, unde cîmpurile, munţii, dealurile totdeauna sînt verzi, izvoarele dulci şi sufletele sfinţilor întru Hristos se veselesc. Nişte lucruri ca acestea pe care ţi le-am spus ţie, de le-ai fi crezut, o! Saprichie, te-ai fi izbăvit de pierderea ta şi ai fi intrat în raiul plăcerilor dumnezeieşti celor negrăite". Saprichie a zis către dînsa: "Se cade să laşi deşertăciunea şi să jertfeşti zeilor ca să ai bărbat şi să te înveseleşti în viaţa ta şi să nu pieri asemenea ca şi părinţii tăi, care au pierit pentru nebunia lor". Iar sfînta a zis: "Nici nu voi jertfi diavolilor, de vreme ce sînt creştină, nici nu voi lua bărbat, de vreme ce sînt mireasa lui Hristos. Aceasta este credinţa mea, care mă va duce în Rai şi în cămara Mirelui Meu". Atunci a chinuit-o cumplit pe sfînta.

După aceasta, Saprichie, ighemonul, a poruncit ca, punînd capăt chinuirii sfintei, s-o ducă la două femei care erau surori, ale căror nume erau: Hristina şi Calista. Acestea, mai înainte fuseseră creştine, dar, temîndu-se de chinuri, se lepădaseră de Hristos şi, deznădăjduindu-se, vieţuiau cu necurăţie în plăceri şi în deşertăciunea lumească, fiind îmbogăţite de închinătorii de idoli pentru a lor cădere de la Hristos. Lor le-a încredinţat Saprichie pe Sfînta fecioară Doroteia, zicîndu-le: "Precum voi aţi lăsat deşertăciunea şi vrăjile creştineşti, aducînd jertfe zeilor celor nebiruiţi şi aţi luat de la noi daruri, astfel şi pe aceasta s-o întoarceţi de la nebunia creştinească la zeii noştri, căci noi, cu mai mari şi mai multe daruri vă vom cinsti, de veţi putea s-o înduplecaţi pe aceasta către noi". Ele, luînd-o în casa lor, au zis către dînsa: "Ascultă pe judecătorul şi te învoieşte cu el, mîntuieşte-te de chinuri precum am făcut şi noi. Mai bine este ţie să te îngrijeşti, ca să nu pierzi lumea aceasta văzută şi viaţa cea plăcută şi să nu pieri mai înainte de vreme". Sfînta Doroteia a răspuns: " Dacă voi, ascultînd sfatul meu, v-aţi fi pocăit de jertfele cele aduse idolilor şi iarăşi de v-aţi fi întors la Hristos, v-aţi fi mîntuit de chinurile gheenei, pentru că bun este Domnul nostru şi mult-milostiv celor ce se întorc către El cu toată inima".

Hristina şi Calista ziseră către dînsa: "Am greşit o dată, căzînd de la credinţa în Hristos, cum se poate acum, dar, a ne întoarce iarăşi la El?" Zis-a, către ele, sfînta: "Este mai mare păcat a se deznădăjdui cineva de mila lui Dumnezeu, decît a se închina idolilor. Nu vă deznădăjduiţi, nici vă îndoiţi de Doctorul cel bun şi iscusit, căci poate tămădui rănile voastre. Nu este rană pe care El n-ar voi s-o tămăduiască, căci de aceea Se numeşte Mîntuitor, fiindcă El mîntuieşte; de aceea, Răscumpărător, căci El ne răscumpără; de aceea Eliberator, căci eliberează. Voi numai să vă întoarceţi din tot sufletul spre pocăinţă şi fără de îndoială vă veţi învrednici iertării". Atunci, amîndouă surorile acelea s-au aruncat la picioarele ei, plîngînd şi dorind ca ea să se roage Milostivului Dumnezeu pentru dînsele şi, primind pocăinţa lor, să le dea iertare de păcate.

Sfînta a strigat către Dumnezeu cu lacrimi, zicînd: "Dumnezeule, cel ce ai zis: Nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu! Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai adeverit că mai multă bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu de un păcătos care se pocăieşte, decît de cei 99 de drepţi, care n-au greşit, arată darul Tău acestor oi ale Tale, pe care diavolul le-a răpit şi s-a sîrguit să le ia de la Tine. Întoarce oile Tale către turma Ta. O! bunule Păstor, prin chipul acestora să se întoarcă la Tine toţi cei căzuţi".

Trecînd cîtăva vreme, Saprichie ighemonul a chemat la el pe cele două femei cu Sfînta Doroteia, şi luînd pe amîndouă surorile le întrebă dacă au putut să înduplece pe Doroteia la zeii lor. Hristina şi Calista, ridicînd glasurile lor, au răspuns: "Am rătăcit şi rău am făcut, căci, temîndu-ne de muncile cele vremelnice, am jertfit zeilor (idolilor), de aceea, am rugat-o şi ne-a dat pocăinţa, prin care vom putea să cîştigăm de la Hristos, Domnul nostru, iertarea de păcatele noastre". Atunci Saprichie şi-a rupt hainele şi cu mare mînie a poruncit să le lege la un loc pe amîndouă surorile, împreunîndu-le la spate şi să le bage într-un vas cu smoală şi, punînd lemne, să le ardă.

Ele, strigînd către Dumnezeu, au zis: "Doamne Iisuse Hristoase, primeşte pocăinţa noastră şi dă-ne iertare". Deci, fiind arse femeile acelea, Sfînta Doroteia se înveselea de acea privelişte şi striga către dînsele: "Mergeţi mai înaintea mea, o! surorilor şi fiţi încredinţate de iertarea păcatelor voastre, iar cununa muceniciei, pierdută mai înainte, acum fără îndoială aţi aflat-o şi va ieşi întru întîmpinarea voastră milostivul Părinte, înveselindu-Se ca de aflarea fiului celui desfrînat. Apoi vă va îmbrăţişa ca pe fiicele Sale, vă va preamări înaintea îngerilor Săi şi vă va rîndui în cetele sfintelor muceniţe". Astfel, sfintele femei, Hristina şi Calista, surorile cele de o mamă, sfîrşindu-se întru pocăinţă muceniceşte, au luat iertare şi cunună de biruinţă de la Hristos Dumnezeul nostru.

Saprichie a poruncit ca pe Sfînta Doroteia s-o aducă iarăşi la chinuri, spînzurînd-o, s-o chinuiască ca şi mai înainte. Sfînta, fiind prigonită, se cuprinsese de atîta veselie, ca şi cum ar fi intrat acum în cămara iubitului ei Mire, Hristos. Saprichie a zis către dînsa: "Ce este, oare, că arăţi pe faţa ta o bucurie ca aceasta, fiind chinuită?" Sfînta a răspuns: "Niciodată în viaţa mea nu m-am bucurat astfel, ca acum, căci mă bucur pentru sufletele acelea pe care diavolul, prin tine, le luase de la Dumnezeu, iar prin mine le-a primit Hristos.

Acum este veselie mare la cer, căci îngerii se bucură de sufletele acelea, arhanghelii se înveselesc, împreună cu toţi sfinţii Apostoli, iar mucenicii şi proorocii dănţuiesc. Deci, sîrguieşte-te, o! Saprichie, şi fă degrab ceea ce ai să faci, ca să pot să trec şi eu îndată la veselia sfinţilor şi să mă bucur în ceruri cu aceia cu care am plîns pe pămînt".

Atunci, Saprichie a poruncit să o ardă cu făclii aprinse pe sfînta muceniţă. Ea, cu şi mai multă veselie şi arătînd faţa luminoasă şi bucuroasă judecătorului, a strigat către el: "Ticălosule, tu eşti un nimic, cu idolii tăi". Tiranul, pogorînd-o de pe lemn, a poruncit s-o bată cu palme peste obraz, zicînd: "Să se bată faţa ta, care mă batjocoreşti pe mine". Iar sfînta, fiind bătută, nu înceta a se bucura; şi au slăbit cei ce o băteau pe ea. Apoi, ighemonul a dat o hotărîre de moarte asupra ei: "Pe Doroteia, fecioara cea mîndră, care n-a voit să aducă jertfă zeilor celor fără de moarte şi să trăiască, ci a voit ca, de bună voie, să moară, pentru un oarecare om, neştiut, ce se zice Hristos, poruncim să o taie cu sabia".

Auzind acestea, Sfînta muceniţă Doroteia a zis: "Mulţumesc Ţie, iubitorule de suflete, Hristoase, că mă chemi în raiul Tău şi în cămara Ta, cea prea sfîntă, mă aduci". Sfînta muceniţă, ducîn du-se la moarte, cînd ieşea din divan, un scolastic, anume Teofil, sfetnic al ighemonului, a strigat către dînsa, batjocorindu-o: "Ascultă, mireasa lui Hristos, trimite-mi mere şi flori de trandafiri din raiul Mirelui tău". Sfînta Doroteia i-a zis: "Cu adevărat voi face aceasta". Şi, sosind ea la locul tăierii, a rugat pe călău să o lase puţin să se roage Dumnezeului său. Apoi, sfîrşind rugăciunea, a stat înaintea ei îngerul Domnului, în chip de prunc mic, foarte frumos, aducînd într-o basma curată trei mere preafrumoase şi trei flori de trandafir roşii. Iar sfînta a grăit către prunc: "Rogu-mă ţie, să le duci acestea lui Teofil şi să-i spui: "Iată, ai ceea ce ai poruncit". Acestea zicînd şi-a plecat sub sabie sfîntul său cap şi, fiind tăiată, s-a dus dănţuind la Hristos Domnul, Mirele său, pe Care din tinereţe L-a iubit şi a primit cununa biruinţei din mîna Domnului, în cămara Lui cea nestricăcioasă.Teofil, rîzînd de făgăduinţa Sfintei fecioare Doroteia, spunea prietenilor săi şi celor de o vîrstă: "Acum, cînd Doroteia era dusă la moarte, spuind că e mireasă a lui Hristos şi lăudîndu-se că va intra în raiul Lui, am zis către dînsa: "Ascultă, mireasa lui Hristos, cînd vei intra în Raiul Mirelui tău, să-mi trimiţi de acolo flori de trandafir şi mere". Iar ea mi-a răspuns: "Cu adevărat îţi voi trimite". Acestea zicînd Teofil către prietenii săi, rîdea fără de măsură. Dar iată că deodată s-a oprit înaintea lui îngerul acela, cu trei mere bune şi cu trei flori frumoase, apoi i-a zis lui: "Precum a făgăduit, Sfînta fecioară Doroteia ţi-a trimis acestea din Raiul Mirelui său".

Teofil, văzînd merele şi florile şi luîndu-le în mîini a strigat cu mare glas: "Adevărat Dumnezeu este Hristos şi nu este nici o nedreptate întru Dînsul". Iar prietenii şi vîrstnicii i-au zis: "Te îndrăceşti, Teofile, sau glumeşti?" Răspuns-a lor Teofil: "Nu mă îndrăcesc, nici nu glumesc, ci înţelepciunea cea sănătoasă îmi porunceşte să cred că Dumnezeu cel adevărat este Iisus Hristos". Apoi întrebau aceia: "Pentru ce te-ai schimbat, deodată?" Grăit-a lor, Teofil: "Spuneţi-mi, care lună este acum?" Zis-a lui: "Februarie". Grăit-a lor, Teofil: "Toată Capadocia o acoperă în această vreme iarna, gerul şi gheaţa şi nu este nici un copac sau buruiană care s-ar împodobi cu frunzele sale. De unde socotiţi că sînt aceste flori?" Zicînd acestea, le arătă merele şi florile cele de trandafir.

Ei, văzîndu-le şi pipăindu-le, cum şi mireasma cea frumoasă a lor mirosind-o, se mirau şi ziceau: "Noi nici în vremea cea obişnuită a roadelor şi a florilor n-am văzut roade aşa de frumoase". Grăit-a lor Teofil: "Eu socoteam pe fecioara Doroteia cea dusă la moarte că este nebună, căci zicea că Mirele său este Hristos şi pomenea de Raiul Lui. Deci, am zis către dînsa ca spre o nebună, batjocorind-o: "Cînd vei merge în Raiul Mirelui, să-mi trimiţi de acolo mere şi flori". Iar ea mi-a răspuns: "Cu adevărat îţi voi trimite". Eu rîdeam de cuvintele ei, dar iată că, după tăierea ei, mi-a venit înainte un prunc mic, cu vîrsta ca de patru ani, cu frumuseţe negrăită, pe care nu-l credeam că ştie a vorbi ceva. Însă el a început ca un bărbat desăvîrşit a grăi către mine, zicînd: "Sfînta fecioară Doroteia, precum a făgăduit, ţi-a trimis daruri din Raiul Mirelui său". Acestea zicînd şi dîndu-mi în mîini acestea, s-a făcut nevăzut. Iarăşi a strigat Teofil: "Fericiţi cei ce cred în Hristos şi pătimesc pentru El şi pentru numele Lui, căci Acela este adevăratul Dumnezeu şi tot cel ce crede în el este înţelept cu adevărat". Acestea strigînd Teofil, cineva a intrat la ighemonul şi i-a zis: "Scolasticul Teofil, care pînă acum ura pe creştini şi le dădea lor moarte ucigătoare, acela acum strigă înaintea porţilor, lăudînd şi binecuvîntînd numele lui Iisus Hristos şi foarte mulţi cred în El, ascultînd cuvintele lui Teofil".

Ighemonul, poruncind ca îndată să-l aducă la sine, i-a zis: "Ce ai grăit înaintea porţilor?" Răspuns-a Teofil: "Am lăudat pe Hristos, pe Care l-am hulit pînă astăzi". Zis-a lui ighemonul: "Mă mir de tine, fiind om înţelept, că lauzi numele Aceluia, pentru Care, pe cei ce-L lăudau i-ai prigonit pînă acum". Zis-a Teofil: "Dintr-aceasta se cunoaşte că Dumnezeu adevărat este Hristos. Căci, îndată m-a întors din rătăcire la calea cea dorită şi dreaptă şi m-a făcut să-L cunosc pe El ca Dumnezeu adevărat". Zis-a ighemonul: "Toţi înţelepţii întru înţelepciune sporesc şi cresc, iar tu din înţelept te-ai făcut nebun, numind Dumnezeu pe Cel pe Care iudeii L-au răstignit, precum ai auzit şi de la creştini".

Teofil a zis: "Am auzit că Hristos a fost răstignit şi rătăceam, nesocotindu-L pe El că este Dumnezeu şi am hulit în toate zilele numele Lui. Acum, căindu-mă de păcatele mele, cele de mai înainte şi de hule, îl mărturisesc pe El că este Dumnezeu adevărat". Zis-a ighemonul: "Unde şi cînd te-ai făcut creştin, tu cel ce ai adus jertfe zeilor pînă astăzi?" Grăit-a Teofil: "Într-acel ceas în care am crezut în Hristos. Pentru aceasta, din toată inima crezînd în El ca în Fiul lui Dumnezeu, Cel fără de moarte, propovăduiesc numele Lui cel adevărat, numele cel sfînt, numele cel fără de prihană, numele în care nici o făţărnicie nu se află, nici o înşelătorie şi Care împărăţeşte peste idoli".

Zis-a ighemonul: "Au doară, împărăţeşte înşelăciunea peste zeii noştri?". Grăit-a Teofil: "Oare nu împărăţeşte înşelăciunea în idolii aceia pe care o mînă omenească din lume i-a cioplit, din aramă şi din fier i-a făurit şi din plumb i-a turnat? Pe care îi străjuiesc păsări de noapte, pe care păianjenii îşi fac laţurile lor şi ale căror scobituri sînt pline de şoareci? De nu este aşa, precum grăiesc eu, apoi mincinos să fiu. Însă tu socoteşte singur: oare nu grăiesc adevărul? Şi, de vreme ce nu mint, apoi cu dreptate este ca şi tu să te învoieşti cu adevărul şi să te întorci de la minciună. Pentru că se cade ţie, judecătorul care judeci pe alţii pentru minciună, singur de la minciună să te întorci la adevărul care este în Hristos Dumnezeu". Zis-a ighemonul: "Deci zeii noştri, oare nu sînt vii?"

Grăit-a Teofil: "Asemănarea idolilor o vedem omenească, dar nu au nici o simţire, însă Dumnezeu este nevăzut, viu şi de viaţă dătător. Idolii, dacă vor fi făcuţi din materie de mare preţ, sînt străjuiţi ca să nu se fure de tîlhari, iar Dumnezeul ceresc de nimeni nu este străjuit, ci El îi străjuieşte pe toţi, îi păzeşte şi-i fereşte ca pe zidirea Sa. Ighemonul zise: "O, ticălosule Teofile, văd că doreşti să pieri cu grea moarte". Grăit-a fericitul Teofil: "Eu doresc să cîştig viaţa bună". Ighemonul zise: "Gîndeşte-te că de vei petrece în acea nebunie a ta, mai întîi îţi voi da chinuri multe, apoi voi porunci cu amar să te ucidă".

Fericitul Teofil răspunse: "De aceea am început eu a dori să fiu ucis pentru Hristos Dumnezeu". Ighemonul zise: "Adu-ţi aminte de casa ta, de femeie, de copii şi de rudenii şi nu te duce nebuneşte la moartea cea amară; căci mare nebunie este aceasta ca, de bună voie, să te dai la chinuri şi la pedepse cu care se pedepsesc tîlharii". "Nu este nebunie aceasta, ci o mare înţelepciune, ca pentru bunătăţile cele mari şi veşnice, defăimînd muncile cele mici şi vremelnice, pentru viaţa cea nesfîrşită să suferi moartea cea de scurtă durată". Ighemonul zise: "Mai bine îţi alegi muncile decît odihna şi doreşti moartea mai bine decît viaţa?" Sfîntul Teofil răspunse: "Eu nu mă tem de munci şi nici de moarte nu mă cutremur, ci mă tem de chinurile cele fără de sfîrşit precum şi de moartea aceea care aduce pedeapsa veşnică. Chinurile date de tine degrab se vor sfîrşi, iar chinurile pregătite închinătorilor de idoli nu se vor sfîrşi niciodată".

Atunci ighemonul a poruncit ca pe Sfîntul Teofil să-l spîn- zure gol, de un lemn şi să-l bată cumplit. Dar, pe cînd îl bătea, sfîntul zicea: "Iată acum m-am făcut creştin, căci sînt ridicat pe cruce pentru păcatele mele, pentru că lemnul acesta este asemenea crucii. Mulţumesc Ţie, Hristoase Dumnezeule, că m-ai învrednicit să fiu spînzurat pe lemn". Ighemonul zise către dînsul: "Ticălosule, cruţă-ţi trupul tău". Sfîntul Teofil răspunse: "Ticălosule, cruţă-ţi tu sufletul. Eu nu-mi voi cruţa trupul cel vremelnic pentru ca sufletul să se bucure în veci". Tiranul, mîniindu-se atunci mai mult, a poruncit să strujească pe mucenic cu unghii de fier şi să-l ardă cu făclii. Sfîntul se veselea în chinuri ca şi cum nu simţea durerea şi nu zicea nimic altceva, decît numai acestea: "Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pe Tine Te mărturisesc, numără-mă în ceata sfinţilor Tăi".

Faţa lui era luminoasă, iar slujitorii, au slăbit de multă osteneală, Saprichie ighemonul a dat un răspuns de moarte asupra sfîntului, care era aşa: "Atunci lui Teofil, care a adus pînă acum jertfe zeilor celor fără de moarte, iar acum s-a răzvrătit şi de la zei s-a abătut către creştineasca adunare, poruncim să i se taie capul". Sfîntul Teofil, auzind acel răspuns dat asupra sa, a zis: "Mulţumesc Ţie, Hristoase, Dumnezeul meu". Apoi, bucurîndu-se şi-a plecat sub sabie sfîntul său cap şi, fiind tăiat, s-a încununat prin mucenicie, luînd plata ca lucrătorul care venise în ceasul al unsprezecelea - asemenea ca cel dintîi - în Împărăţia lui Hristos Dumnezeul nostru. Căruia, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, I se cuvine cinste şi slavă în veci. Amin.

Pătimirea Sfintei Muceniţe Fausta Fecioara, a lui Evilasie, a lui Maxim şi a celor împreună cu dînşii (6 februarie) (După Sfîntul Simeon Metafrast)

 

Această sfîntă fecioară, Fausta, mireasă neîntinată a Stăpînului Hristos, născută în zilele lui Maximian, păgînul împărat, a fost crescută în bună credinţă în cetatea Cizicul, de părinţi de neam bun, bogaţi şi credincioşi, care după ce au răposat şi şi-au dat sufletele lor către Domnul, fecioara a rămas singură, cînd avea treisprezece ani. Ea se îndeletnicea în post şi rugăciuni şi întru citirea dumnezeieştilor cărţi. Apoi trecînd cu vederea toată înşelăciunea lumii acesteia - bogăţia, dulceţile şi plăcerile trupului şi umblînd pe calea cea strîmtă şi grea a vieţii, s-a făcut cunoscută şi slăvită tuturor, pentru că nu puteau să tăinuiască atîtea fapte bune ale ei, după cuvîntul Domnului: Nu poate cetatea să se ascundă, stînd deasupra muntelui, ci a ajuns vestea despre dînsa pînă la împăratul Maximian care, îndată, a trimis din palatul său împărătesc pe cel întîi slujitor idolesc, anume Evilasie, în cetatea Cizicul, să caute şi să afle pe mireasa lui Hristos, Fausta poruncindu-i astfel: de se va îndupleca să aducă jertfe zeilor, bine îi va fi ei, iar de nu, apoi să o arunce în adîncul apei.

Mergînd Evilasie în Cizic, a aflat-o ca ani tînără, dar cu credinţa şi înţelepciunea bătrînă; apoi aducînd-o la judecata sa, o silea să jertfească zeilor. Sfînta i-a răspuns: "Eu nu voi jertfi zeilor acelora care sînt surzi, orbi şi nu au nici o simţire, fiind lucruri de mîini omeneşti, pentru că am ca Mire pe Iisus Hristos în cer şi nu pot să-l las pe Acela, nici nu voiesc a pierde moştenirea pe care o am de la Domnul meu". Evilasie a zis: "Jertfeşte, Fausto, zeilor, ca să nu mori chinuită şi cu amar". Răspuns-a sfînta: "Să nu mă socoteşti că sînt ca o femeie de cele fără de minte, căci, deşi sînt tînără cu anii, însă dorinţa mea este mai mare înaintea Domnului". Iar Evilasie, umplîndu-se de mare mînie, a poruncit să-i tundă părul capului spre ocară şi batjocură şi, spînzurînd-o de un lemn, să o bată tare.

Sfînta Fausta, fiind foarte chinuită, şi-a ridicat ochii spre cer şi se ruga lui Dumnezeu. Deci, rugîndu-se ea destul, s-a pornit un trăznet atît de înfricoşător, încît mulţi au murit. Evilasie, văzînd aceea s-a temut foarte şi, chemînd pe Sfînta Fausta, a zis către dînsa: "Femeie, spune-mi, cine eşti tu? Pentru că eu te văd făcînd lucruri de farmece". Iar sfînta a zis: "Ascultă-mă, Evilasie, porunceşte unui zugrav să zugrăvească chipul meu". Şi, făcîndu-se aceasta degrabă a poruncit ostaşilor să sfîşie icoana ei. Apoi a zis către stăpînitor: "Viu este Domnul Dumnezeu, precum eu nu simt nici cea mai mică durere pentru cîte aţi făcut icoanei acesteia, care este chipul şi asemănarea mea. Astfel şi sufletul meu nu simte nicidecum muncile ce le daţi trupului meu. Ci, cît mă chinuiţi, eu am în minte pe Stăpînul meu, Hristos, Care îmi micşorează durerile".

Atunci a poruncit ca, punînd-o într-un sicriu de lemn şi întărind cu piroane de lemn sicriul, să taie sicriul cu ferăstrăul. Pe cînd slujitorii făceau cu sîrguinţă cele poruncite lor, sfînta în sicriu cînta, slăvind pe Dumnezeu. Şi s-au ostenit slujitorii multă vreme, dar nimic nu puteau să sporească, pentru că nu putea ferăstrăul să o taie şi nici să vatăme pe sfînta fiind ca un diamant vîrtos. Slăbind slujitorii, au rămas ca morţi. Apoi, mergînd la Evilasie, îi ziceau: "Stăpîne, femeia pe care ne-ai dat-o spre chinuire, din ceasul întîi pînă la al şaselea ferestruind-o în sicriu, nimic n-am sporit, pentru că şase ferăstraie schimbînd, n-am putut să ne atingem de ea. Apoi şi foc am pus lîngă raclă, ca s-o ardem, dar n-a ars racla. Iar ea cînta zicînd: "De voi merge prin mijlocul focului, nu mă va arde şi văpaia nu mă va vătăma".

Atunci Evilasie s-a mîhnit foarte şi, punînd de faţă pe sfînta, i-a zis: "O! femeie, mă înspăimînţi, făcînd aceste minuni. Am 80 de ani şi niciodată n-am văzut unele ca acestea, deci, te jur pe Dumnezeul tău, în care crezi, să-mi spui tot adevărul". Sfînta i-a răspuns, zicînd: "Rogu-mă ţie, stăpînul meu, să asculţi într-adins cele ce-ţi voi spune. Puterea lui Dumnezeu este aceea care mă păzeşte în chinuri, precum singur ai văzut. De vei asculta cu luare aminte cuvintele mele, te vei îndupleca degrabă ca să te faci prieten credinţei mele".

A zis tiranul: "Spune-mi degrabă adevărul şi eu voi asculta cu luare aminte". Grăit-a sfînta: "Dumnezeu este fără de moarte şi veşnic şi lucrurile Lui sînt adevărate, iar judecata Lui este sfîntă şi dreaptă. Acela păzeşte în tot locul pe robii Săi cei ce vieţuiesc cu dreptate şi cu cuvioşie. Ei ruşinează pe diavolul, lepădînd pe idolii cei ce se cinstesc de voi ca nişte dumnezei, apoi lucrurile cele rele ale lumii acesteia biruindu-le şi defăimînd cele pămînteşti, ei doresc cele cereşti şi, vieţuind în curăţie, păzesc poruncile lui Dumnezeu fără prihană. Pe aceştia Dumnezeu cel preaînalt îi păzeşte de tot răul, de vreme ce ei Îl ştiu pe El că este Unul Dumnezeu şi că nu este altul afară de Dînsul, Care S-a pogorît pe pămînt şi sălăşluindu-Se întru Preasfînta şi Preacurata Fecioară - precum El singur ştie -, S-a născut dintr-însa negrăit. După aceea, pe scurt, după ce a făcut multe şi prea slăvite minuni, învăţînd pe oameni, a venit de bună voie la cruce şi a pătimit ca să ne mîntuiască pe noi. Apoi, fiind îngropat, a înviat a treia zi şi întru slavă S-a înălţat la ceruri, de unde iarăşi va veni la sfîrşitul veacurilor, să judece viii şi morţii şi să-i răsplătească fiecăruia după faptele lui. Drept aceea, şi noi, urmîndu-L, ne dăm la bătăi şi la chinuri pentru împărăţia cerurilor, ca să nu pierim în veci, pentru că aici murim, iar acolo înviem, în viaţa cea nesfîrşită".

Auzind acestea, Evilasie a început a cunoaşte puterea cea mare a lui Dumnezeu cel viu şi, umplîndu-se de Duhul Sfînt, se întorcea spre bine, iar pe Sfînta muceniţă Fausta, dezlegînd-o din legături, a lăsat-o liberă. Atunci, una din slugile lui, alergînd la împăratul Maximian, i-a zis: "Stăpîne împărate, Evilasie a părăsit dragostea ta şi voieşte să se facă creştin; deci sîrguieşte să-l răpeşti de la înşelăciunea creştinească, mai înainte de a primi creştineasca desăvîrşire". Împăratul, mîniindu-se foarte mult, a chemat degrabă pe Maxim, eparhul său, care era foarte aspru şi fără de omenie, şi jurîndu-i pe zeii săi, l-a trimis în Cizic, la Evilasie. Acesta, sosind mînios la Cizic l-a întrebat pe fericitul Evilasie, zicînd: "Spune-mi, răule, cum ai îndrăznit a lăsa pe zeii cei mari şi a-i defăima, crezînd nebuniilor creştineşti şi a te apropia de dînşii?" Evilasie răspunse: "Mă jur pe capul meu că şi tu, de vei asculta pe fecioara Fausta, degrab vei cunoaşte pe Dumnezeul cel viu şi vei fi fericit". Eparhul Maxim, mîniindu-se foarte, a poruncit să-l spînzure pe lemn şi să-l bată cumplit. Fiind bătut mult, striga către Hristos Dumnezeu, zicînd: "Stăpîne, Dumnezeule Atotputernice, Care ai ajutat roabei tale Fausta în toate chinurile ei şi ai arătat ochilor mei minunile Tale, izbăveşte-mă pe mine, smeritul, de acest amar şi preacumplit eparh, deoarece pe Tine Te-am dorit Doamne, pentru minunile Tale cele multe şi mari".

După aceasta, eparhul a poruncit să ardă coastele mucenicului cu făclii aprinse. Şi, cînd se ardea, pătimitorul a rugat pe Sfînta Fausta, care sta acolo şi privea la pătimirea lui, să se roage pentru dînsul către Domnul. Sfînta, milostivindu-se de dînsul, a început a se ruga, zicînd: "Doamne, Dumnezeul meu, arată-Ţi darul Tău şi mă ascultă pe mine, roaba Ta, primeşte pe Evilasie în staulul turmei Tale celei cuvîntătoare şi-l rînduieşte în numărul drepţilor Tăi, că bine eşti cuvîntat în veci, amin". Atunci eparhul a poruncit ca şi pe Sfînta Fausta s-o pună înaintea nedreptei sale judecăţi, fiindcă povăţuise pe Evilasie să se facă creştin. Şi a zis către dînsa Maxim: "Necuratule chip, cum ai îndrăznit tu să abaţi pe cinstitul slujitor Evilasie de la zeii cei mari şi să-l aduci la Dumnezeul tău?" Sfînta Fausta răspunse: "Nădăjduiesc spre bunul şi milostivul Dumnezeul meu, Care a chemat pe Evilasie să fie fiu al adevărului şi Care şi pe tine te va chema El întru a Sa cunoştinţă şi închinăciune dumnezeiască". Eparhul zise: "Fausto, să nu mă socoteşti că sînt nebun ca Evilasie care te-a ascultat". Şi îndată a poruncit s-o lege şi să-i bată piroane de fier în picioare.

Făcîndu-se aceasta cu sîrguinţă de către slujitori, sfînta nu simţea dureri deloc şi văzînd eparhul Maxim că muceniţa nu bagă în seamă un chin ca acela, a chemat o ceată de ostaşi şi le-a poruncit să înceapă asupra ei mai mare şi mai cumplit chin. Unul din ostaşi, al cărui nume era Claudie a zis: "Stăpîne, de voieşti s-o omori repede, apoi dă-o spre mîncare fiarelor". Deci, îndată a poruncit eparhul să se facă aşa, şi sfînta a fost dusă goală la locul acela unde era să fie mîncată de fiare.

Apoi, sloboziră la dînsa o leoaică, dar aceea, alergînd, s-a închinat sfintei. Slobozind şi pe celelalte fiare, toate cădeau la picioarele ei şi se închinau. Eparhul, văzînd o minune ca aceea, se miră foarte şi porunci să o lege de picioare cu o funie şi s-o tîrască pe pămînt, aşa goală. Atunci, sfînta a strigat către Domnul, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, acopere făptura Ta, ca ochii celor fără de ruşine şi necuraţi să nu privească goliciunea trupului miresei Tale". Îndată, pogorîndu-se un nor de sus, a acoperit pe sfînta ca cu o haină aleasă. După aceasta, un alt ostaş, anume Eusebiu, a zis lui Maxim eparhul: "Va voi strălucirea ta să mi-o dea mie în stăpînire?" Eparhul zise: "Ia-o şi chinuieşte-o cum poţi şi voieşti". El, luînd pe sfînta muceniţă, a dus-o la un fierar care, făcînd o mulţime de piroane de fier lungi, i le-a bătut în cap, în frunte, în ochi, în piept, în fluierele picioarelor şi în tot trupul. Iar sfînta se ruga în sine: "Mulţumesc Doamne, Iisuse Hristoase, că Tu eşti cunoscătorul inimilor, slava şi cununa drepţilor. Învredniceşte-mă, dar, şi pe mine, smerita şi nevrednica roaba Ta, ca să mă aflu în calea ce duce la limanul neviforat, iar pe Maxim, eparhul, adu-l la sfînta credinţă şi la dragostea Ta. Întăreşte-l în frica Ta şi-l rînduieşte cu cei ce te mărturisesc pe Tine, adevăratul Dumnezeu, ca toţi să Te ştie, că eşti unul Dumnezeu şi că Ţi se cuvine cinste şi slavă dumnezeiască, în vecii vecilor. Amin".

Eusebiu, văzînd că o fecioară tînără ca ea care, fiind străpunsă cu piroanele şi sîngele curgîndu-i, nu băga în seamă un chin ca acela - nesimţind de fel durerile -, a poruncit să aducă o căldare mare şi s-o umple cu smoală şi pucioasă. Apoi, fierbînd-o tare, au aruncat într-însa pe Sfînta Fausta, împreună cu Sfîntul Evilasie, şi au pus foc mare dedesubt. Sfinţii mucenici stînd în căldarea aceea ca într-un loc verde şi răcoros, cîntau şi preamăreau pe Dumnezeu. Îndată, focul s-a stins şi căldarea s-a răcit. Atunci, Maxim eparhul, văzînd credinţa şi răbdarea sfinţilor, a zis : "Dumnezeule veşnic, Cel ce ai făcut pe Evilasie a fi părtaş patimilor roabei Tale Fausta, primeşte-mă şi pe mine, ticălosul şi păcătosul şi mă rînduieşte cu aceşti doi ca şi eu, mai micul, să împlinesc numărul de trei, în chipul Sfintei Treimi. Cu adevărat Doamne Dumnezeul puterilor, arată-Ţi bunătatea Ta spre mine, nevrednicul robul Tău şi fă degrab cu mine după milostivirea Ta, ca şi în mine să Te proslăveşti mai mult".

Acestea zicînd, s-au deschis cerurile şi el a văzut pe Fiul lui Dumnezeu cu cetele sfinţilor, îngeri şi arhangheli şi cu adunările tuturor sfinţilor strălucind ca o lumină. Văzînd Maxim o înfricoşată şi înspăimîntătoare taină ca aceea, a strigat cu glas mare către Dumnezeu: "Doamne, primeşte-mă precum ai primit pe robul Tău Evilasie, şi nu pomeni fărădelegile şi nedreptăţile mele. Iartă pe păcătosul şi nevrednicul robul Tău, şi mă primeşte precum ai primit pe tîlhar, odată".

După aceasta, îndată a alergat la căldarea în care erau Sfînta Fausta şi Sfîntul Evilasie şi, ridicîndu-şi ochii spre cer, şi-a făcut semnul crucii, zicînd: "În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh; şi eu sînt cu voi". Atunci dezbrăcîndu-se de hainele sale şi iarăşi însemnîndu-se cu semnul crucii peste tot trupul, s-a aruncat în căldare. Atunci Sfînta şi fericita Fausta s-a umplut de mare bucurie şi veselie căci a ascultat-o Dumnezeu şi a adus şi pe Maxim la dreapta credinţă. Şi a zis: "Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că nu voieşti să piară nimeni, ci toţi să se mîntuiască şi să vină la cunoştinţa adevărului. Căci iată mă aflu între aceşti doi robi ai Tăi, ca o viţă de vie ce are struguri. Apoi fă treimea aceasta nedezlipită, de vreme ce ai zis, Doamne: Unde sînt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sînt şi Eu în mijlocul lor.

Astfel grăind sfînta cu veselie, s-a auzit un glas din cer zicînd: "Veniţi la Mine cei osteniţi întru nevoinţă şi însărcinaţi cu pătimirile, pentru numele Meu, şi vă voi odihni pe voi întru împărăţia cerească". Sfinţii, auzind acest glas, s-au umplut de negrăită bucurie şi, mulţumind lui Dumnezeu, şi-au dat sufletele în mîinile Lui în şase zile ale lunii februarie. Cu ale căror rugăciuni, Doamne, iertîndu-ne greşelile noastre, învredniceşte-ne şi pe noi, pe toţi, milostivirii Tale, fă-ne părtaşi vieţii celei veşnice, căci eşti binecuvîntat, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh şi preamărit în veci. Amin.

Pătimirea Sfintei Muceniţe Teodula (5 februarie)

 

Pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian, împăraţii Romei, în cetatea Anazavriei era un voievod, anume Pelaghie, care a zis către slujitorii săi: "Duceţi-vă în toată stăpînirea mea, căutaţi pe creştini şi, prinzîndu-i, aduceţi-i la judecată, ca, ascultînd porunca împărătească, să se închine zeilor noştri". Ducîndu-se slujitorii să împlinească porunca, au prins pe o femeie creştină, anume Teodula. Dar ea, netemîndu-se atît de chinuri, pe cît se temea să nu fie necinstită de cei necredincioşi, le da mult aur, rugîndu-i să-i dea drumul. Ei, neluînd în seamă aurul, au dus-o la voievodul lor şi i-au spus despre dînsa cum că voia să se răscumpere cu aur. Atunci, voievodul a lăudat pe slujitorii care nu s-au bucurat de aur şi nu au eliberat-o şi pentru care lucru i-a cinstit cu daruri. El, şezînd la judecată şi punînd de faţă pe acea fericită femeie creştină, a întrebat-o de numele ei. Ea a răspuns: "Sînt creştină". Voievodul Pelaghie a zis: "Mai înainte de a începe să te chinuim, spune-ne numele tău". Sfînta a răspuns: "Ţi-am spus o dată şi n-am minţit, că mă numesc creştină; acesta îmi este numele cel cinstit şi veşnic, iar de oameni sînt numită Teodula. M-am născut din părinţi credincioşi şi sînt prea bine crescută în legea creştină".

Voievodul i-a zis: "Te văd răspunzîndu-mi fără minte". Teodula a răspuns: "Voi sînteţi fără minte, că aţi lăsat pe Dumnezeu şi vă închinaţi pietrelor". Voievodul a zis: "Te sfătuiesc ca pe o soră să jertfeşti zeilor, ca să vii să te desfătezi în averile mele şi să fii în mare cinste". Teodula a răspuns: "Desfătează-te în averile tale tu şi tatăl tău, satana, că veţi fi împreună moştenitorii muncii veşnice". Voievodul zise: "Ştiu că voi, femeile, sînteţi pornite cu năravurile şi ocărîţi pe stăpîni, însă eu sînt negrabnic spre mînie şi cu blîndeţe te învăţ să te supui mie şi să jertfeşti zeilor, ca să nu-ţi pierzi sufletul". Sfînta răspunse: "Eu nu-mi pierd sufletul, ci îl mîntuiesc, petrecînd în mărturisirea lui Dumnezeu, iar trupul va merge în pămînt. Deci nu fără de minte îţi zic să-mi chinuieşti trupul precum voieşti căci Dumnezeu, văzînd răbdarea mea, îmi va trimite ajutorul Său, de vreme ce voiesc a pătimi cu osîrdie pentru El, precum şi El a pătimit pentru noi pe cruce, lucrînd mîntuirea poporului Său". Pelaghie, voievodul, a zis: "Socoteşti că prin aceste cuvinte ale tale mă vei porni spre mînie, ca să te pierd mai degrab. Să ştii bine că te voi chinui multă vreme, tăind unul cîte unul din mădularele tale, pînă ce te voi pierde". Sfînta a răspuns: "Vicleanule şi răpitorule lup, cum vei putea să pierzi pe oaia care are ca păstor pe bunul Hristos, Făcătorul tuturor şi dintr-ale Cărui mîini nimeni nu va putea să mă răpească?"

Atunci, mîniindu-se, tiranul a poruncit să o dezbrace pe sfîntă şi s-o spînzure de cosiţele capului de un chiparos şi s-o chinuiască arzîndu-i pieptul cu ţevi de fier încinse. Sfînta chinuindu-se, a zis: "Să ştii, voievodule, că nu simt chinurile, ci pe tine te văd chinuindu-te şi biruindu-te". Voievodul îi răspunse: "Zeii noştri sînt milostivi şi ştiu că vrei să te întorci către dînşii; de aceea, cruţîndu-te, au luat durerea de la tine, ca să nu simţi muncile". Sfînta i-a zis: "Unde sînt zeii tăi care m-au cruţat? Arată-mi-i, ca să-i cinstesc". Voievodul, auzind acest cuvînt, s-a bucurat foarte şi cu sîrguinţă a poruncit ca, dezlegînd-o, s-o ducă în capiştea lui Adrian, pe care îl aveau ca pe un zeu prea lăudat. Deci, intrînd sfînta în capiştea aceea, a văzut pe idolul lui Adrian şi, rugîndu-se adevăratului Dumnezeu, a suflat asupra idolului şi îndată a căzut, lovindu-se ca de un tunet, şi s-a frînt în trei părţi. Apoi, ieşind sfînta afară, a zis către voievod: "Intră şi dă mînă de ajutor zeului tău, deoarece a căzut şi s-a sfărîmat". Voievodul, intrînd, a văzut pe idol căzut la pămînt, sfărîmat în trei bucăţi şi s-a tînguit după el cu plîngere mare.

Ajungînd vestea la împăraţi despre sfărîmarea lui Adrian, şi au trimis un bărbat în cetatea Anazavriei, ca să afle de este adevărat şi să-l dea pe voievod la fiare. Înştiinţîndu-se de aceasta, voievodul a căzut înaintea Sfintei Teodula cu plîngere, rugînd-o să facă întreg pe zeul lor, iar el a făgăduit să se facă creştin, de va vedea pe zeul acela stînd la locul său, unde fusese mai înainte. Sfînta, făcînd rugăciune către atotputernicul Dumnezeu, a poruncit idolului să se ridice întreg şi să se aşeze la locul lui. Atunci îndată idolul s-a ridicat întreg şi s-a aşezat la locul unde fusese mai înainte. Deci, venind omul cel trimis de la împăraţi şi văzînd pe idol întreg, s-a întors, nefăcînd voievodului nici un rău. După aceasta a venit la Pelaghie o scrisoare de la împăraţi, poruncindu-i ca, chinuind-o pe Teodula cu diferite chinuri, s-o piarză cu moarte. Pelaghie nu numai că nu şi-a îndeplinit făgăduinţa, adică a se face creştin, dar, uitînd şi facerile de bine ale Sfintei Teodula, a pus-o iarăşi la chinuri şi a poruncit să-i ardă picioarele cu ţepuşe înfocate. Făcîndu-se aceasta, s-a apropiat de Pelaghie un închinător de idoli, anume Comentarisie, zicîndu-i: "Mă rog strălucirii tale, voievodule, să-mi dai stăpînire asupra ei şi eu o voi face să se închine zeilor, iar de nu voi face aceasta apoi să-mi tai capul". Deci voievodul i-a dat putere asupra sfintei.

Tiranul, făcînd cinci piroane lungi, a înfipt unul în urechea ei stîngă şi a trecut prin urechea dreaptă. Alt piron l-a înfipt în urechea dreaptă şi a străbătut capătul pironului în cea stîngă, al treilea l-a înfipt în fruntea ei, iar celelalte două în pieptul ei. Sfînta, ridicîndu-şi ochii către cer, s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea răbdare şi îndată a primit ajutorul lui Dumnezeu şi tămăduire, pentru că au căzut piroanele şi a rămas sănătoasă. Comentarisie, luînd pe sfîntă în casa sa, o sfătuia cu cuvinte înşelătoare să se închine zeilor lor, ca şi eu - zicea dînsul - să primesc cinste de la voievod şi tu de la împăraţi să te învredniceşti de mare slavă. Sfînta a zis către el: "Gîndeşte-te tu singur şi te fă creştin, ca să te învredniceşti nu de cinstea cea de puţină vreme, ci de cea veşnică, întru Împărăţia Domnului nostru Iisus Hristos, Celui ce are să judece viii şi morţii şi să răsplătească fiecăruia după faptele lui". Comentarisie a zis: "Spune-mi mie, roaba lui Hristos, tot adevărul, că s-a aprins inima în mine, după cuvintele tale".

Teodula i-a grăit: "Lumea aceasta, bogăţiile şi toată slava ei, degrabă trec, iar veacul cel viitor este nesfîrşit. De va face cineva aici fapte bune, va lua răsplătire bună în veacul acela, iar cei ce fac rele în lumea aceasta, vor fi acolo munciţi în veci. Mai ales cei ce se închină idolilor, ca şi voi, vor cădea în chinurile cele nesfîrşite". Cu aceasta şi cu mai multe cuvinte, Sfînta Teodula l-a adus pe Comentarisie la cunoaşterea adevărului şi, umilindu-se cu inima a zis: "Rogu-mă ţie, doamnă Teodula, nu pomeni răutăţile cele ce ţi-am făcut, ci te roagă pentru mine, Dumnezeului tău, ca şi eu să fiu creştin".

A doua zi, a stat Comentarisie în faţa voievodului cu Sfînta Teodula şi i-a zis: "N-am putut să întorc pe roaba adevăratului Dumnezeu de la dreapta şi fericita ei cale, dar, mai ales, ea m-a povăţuit şi pe mine la calea cea dreaptă, izbăvindu-mă de întunericul neştiinţei şi, aducîndu-mă la Hristos, adevăratul Dumnezeu, în Care cu neîndoire cred şi mărturisesc preasfînt numele Său, şi mă închin Lui, cu osîrdie". Aceste cuvinte ale lui auzindu-le, voievodul a poruncit ca îndată să-i taie capul cu sabia, iar trupul să i-l arunce în mare, şi astfel s-a sfîrşit chinuirea lui în 24 de zile ale lui ianuarie.

Sfînta Teodula a fost aruncată într-un cuptor aprins şi a petrecut într-însul nevătămată. După aceasta, a dat-o în stăpînire unuia, anume Eladie, ajutător al voievodului, ca să o îndemne la închinarea idolilor, dar şi acela, ca şi Comentarisie, prin cuvintele cele de Dumnezeu insuflate ale Sfintei Teodula, a fost adus către Hristos şi, stînd înaintea voievodului, a mărturisit că este creştin; pe care apoi l-a tăiat cu sabia. Atunci, arzînd tiranul o tigaie, a întins pe fericita Teodula pe tigaia aceea şi a turnat peste dînsa smoală fiartă, ceară şi unt. Însă tigaia a crăpat de foc şi aruncînd scîntei mari şi văpaie înfocată, a ars mulţimea poporului ce sta de faţă, iar pe voievod, ajungîndu-l focul şi vătămîndu-l, l-a dat morţii celei amare, pe cînd Sfînta Teodula a rămas fără vătămare.

Această minune văzînd-o mulţimea poporului, a crezut în Hristos, între care era şi Macarie cu Evagrie, cinstiţi cetăţeni. Mai pe urmă, necredincioşii, arzînd ei iarăşi cuptorul, au aruncat într-însul pe Sfînta Teodula şi cu dînsa şi pe Macarie şi Evagrie şi pe mulţimea acelora ce au crezut în Hristos, în acelaşi cuptor. Acolo, rugîndu-se cu toţii, şi-au dat sfîrşitul şi, trecînd la viaţa cea nesfîrşită, se încununează cu cununa biruinţei şi dănţuiesc cu toţi sfinţii, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, în veci. Amin.

Rugăciune către Sfânta Muceniță Agata-apărătoarea femeilor.Rostește-o azi și te va proteja de problemele grave de sănătate

 

Sfânta Muceniţă, Agata ,purtătoare de biruinţă, curată, ajută -mi ca Hristos, Judecătorul tuturor să-mi fie Milostiv, cu rugăciunile tale, rogu-mă, preacinstită. Şi nu înceta rugând pururea pe Cel Milostiv să curăţească mulţimea greşealelor mele, ceea ce eşti podoaba mucenicilor. Lauda credinţei şi a cucerniciei, a cuvioşiei şi a fecioriei, cu râvna muceniciei fiind împodobită, ai fost numită, Sfântă Agata, cuget cuvios, lucrând în libertate, cu adevărată cinste de la Dumnezeu şi rugându-te ca o mireasă lui Hristos, să ne dăruiască nouă mare milă.

O, prea cinstită și sfàntă muceniță Agata, cea dintre păgâni aleasă și lui Hristos logodită, cea cu nume mare, podoaba mucenicilor, roagă-te pentru noi care cinstim acum cu dragoste sfântă pomenirea ta, ca să aflăm dezlegare în greșeli și tămăduire de cancer la sân, iar în ziua cea de apoi să-L faci pe Judecătorul Dumnezeu milostiv față de noi, ca, mântuindu-ne, împreună să ne bucurăm de slava Lui, în veci Amin. 

Astăzi, credincioșii din întreaga lume sărbătoresc Sfânta Muceniță Agata, cunoscută pentru a fi o apărătoare a femeilor care luptă împotriva cancerului la sân. Această sărbătoare este un moment important în credința creștină, deoarece mulți se roagă cu speranța că vor găsi alinare și vindecare în credința lor.

Sfânta Agata este venerată pentru capacitatea ei de a aduce alinare și protecție împotriva bolilor grave, fiind considerată o sursă de inspirație și susținere pentru cei aflați în suferință. Rugăciunile adresate ei sunt văzute ca mijloace de comunicare cu divinitatea, în căutarea vindecării și a protecției

Una dintre rugăciunile recitate în această zi este:

„Agata cea cu nume mare, mireasă a lui Hristos nestricată, frumuseţe dumnezeiască pusă de o parte şi muceniţă împodobită, fă pomenire de cei ce te cinstesc cu credinţă, fecioară înfrumuseţată, ca să afle dezlegare de păcate cei ce săvârşesc cu bucurie sfântă pomenirea ta.

Ajută-mi, muceniţă, purtătoare de biruinţă, curată, ca Hristos, Judecătorul tuturor să-mi fie milostiv, cu rugăciunile tale, rogu-mă, prea cinstită. Şi nu înceta rugând pururea pe Cel milostiv să curăţească mulţimea greşalelor mele, ceea ce eşti podoaba mucenicilor. Amin".

Aceste cuvinte sunt considerate a fi o formă de comunicare spirituală, prin care credincioșii exprimă dorința lor de vindecare și protecție divină.

De asemenea, în data de patru februarie, credincioșii au sărbătorit Soborul Sfinților 70 de Apostoli și au recitat o altă rugăciune puternică la biserică. Aceasta poate fi rostită în orice zi din an:

„Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Apostoli ai lui Hristos asemenea fulgerului, prin Duh ajungând, aţi izbăvit pe cei ţinuţi în noaptea necunoştinţei şi aţi îndreptat la Lumina Vieţii pe cei ce strigă totdeauna: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Intrând în limanul cel prea lin, v-ati arătat celor tălăzuiţi de marea celor cumplite, înţelepţi mântuitori şi îndreptători, cântând: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Preaînţelepţilor, acum fericiţi fiind, ca unii ce aţi avut drept Dascăl pe Dumnezeul Cel cu adevărat Fericit, aţi făcut pe cei mai înainte ticăloşi să ajungă părtaşi ai Fericirii celei Dumnezeieşti.

Vindecă Hristoase, patimile inimilor noastre, pentru rugăciunile celor ce Te-au iubit şi Te-au propovăduit tuturor neamurilor, ca Dumnezeu, împreună şi Domn şi Făcător a toate, alungând toată înşelăciunea idolilor, cu lumina propovăduirii. Amin!".

Aceste momente de rugăciune și comemorare reprezintă o parte importantă a tradițiilor religioase și spirituale ale credincioșilor din întreaga lume, oferindu-le alinare și speranță în fața provocărilor și suferințelor vieții.

Rugaciuni catre Sfanta Mucenita Agata

Sfânta Mucenită Agata este cintită pe 5 februarie. Sfânta Agata s-a născut în cetatea Panorm (astăzi Palermo) din Sicilia. Fiind ea fecioară de neam ales şi bogată de averi pământeşti, era strălucită şi cu frumuseţea trupului, iar dragostea pentru Hristos era podoaba sufletului ei.

În acea vreme, împărăţind păgânul Deciu (249-251), iar Cvintilian fiind pus dregător al Siciliei, a ieşit păgânească poruncă pentru prigonirea şi uciderea creştinilor. Şi dregătorul, auzind de această fecioară că este creştină, cuprins de gânduri necurate, a poruncit să fie adusă la judecata lui, în cetatea Catania. Iar ea, pe drum, între ostaşi, nu înceta a-L ruga pe Hristos să o întărească să-şi mărturisească fără temere credinţa.

Deci, intrând în Catania, a poruncit dregătorul să o ducă în casa unei femei necredincioase, anume Afrodisia, ca să o despartă de credinţa în Hristos şi să o întoarcă spre dragostea lumească. Dar ea, ţinându-se tare în credinţă, dorea să moară mai bine de moarte mucenicească, decât să se lepede de Hristos. Drept aceea, a fost dusă înaintea lui Cvintilian şi, mărturisind ea pe Hristos, dregătorul a poruncit, după alte chinuri, să i se taie amândoi sânii.

Dar a vindecat-o noaptea Dumnezeu în închisoare prin arătarea Sfântului Apostol Petru. Deci, au scos-o iarăşi la judecată şi, rămânând statornică în credinţă, au târât-o pe cioburi ascuţite şi au ars-o cu cărbuni aprinşi. După acestea, aruncată fiind în temniţă, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, la 5 februarie în anul 251.

Creştinii au îngropat trupul ei cu mare cinste, iar la prohodirea ei un înger în chip de tânăr a pus în racla sfintei o tăbliţă de piatră, apoi s-a făcut nevăzut. Pe tăbliţă scria: „Minte cuvioasă, cinste de la Dumnezeu şi izbăvire patriei”. Multe minuni s-au făcut apoi prin cinstitele ei moaşte.În secolul al XI-lea sfintele moaşte au fost mutate la Constantinopol, de unde au fost readuse în Sicilia de către cruciaţi, în anul 1204. Capul sfintei se păstrează astăzi la Mănăstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos, iar celelalte părţi în Catania (Italia), unde până astăzi ziua de 5 februarie este sărbătorită în chip strălucit.

Sfânta Muceniţă Agata este cinstită in chip deosebit la Mănăstirea Antim, locul in care se află un fragment din moaştele sale. Muceniţa Agata este una dintre ocrotitoarele aşezământului monahal deoarece, în ziua prăznuirii sfintei, în urma unei descoperiri divine, Sfântul Antim hotărăşte construirea mănăstirii bucureştene.

Troparul Sfintei Muceniţe Agata, glasul al 4-lea:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agata, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.
Irmosul:
Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care l-a scos din robia Egiptului, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cea dintâi Pricină a bunătăţilor dorind-o, muceniţă, te-ai învrednicit a te numi cu nume asemenea bunătăţii, pronia cea de negrăit cunoscând de mai înainte bunătatea faptelor tale.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ridicatu-te-ai curată către vieţuirea prealuminată, defăimând cugetul trupului şi privind neîncetat către Mirele tău Cel Preaiubit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mireasă a lui Hristos, Dumnezeiască Agata, cu frumuseţile fecioriei fiind împodobită şi cu sângele cel Dumnezeiesc al cinstitei mucenicii, te-ai încununat cu îndoite cununi, mărită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Locaş vrednic de Dumnezeu te-ai făcut, Preacurată, mai Desfătat şi mai Curat decât cerurile, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; iar acum ceata fecioarelor se bucură de tine.

Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta sădeşte-o în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfânta Muceniţă Agata, floarea şi lauda luminată şi înveselitoare a Dumnezeieştilor mucenici, răutatea sufletului meu tămăduind, împodobeşte-l, muceniţă.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu bunătăţi pline de roadă te-ai luminat pe tine, Sfântă Agata şi muceniţă te-ai numit, neţinând seamă de cele vremelnice şi iubind Împărăţia lui Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe Hristos ai ales mai degrabă decât pe oricare dintre cele înveselitoare, Muceniţă Agata, aprinsă fiind de dragostea cea Dumnezeiască şi îngrozirile tiranilor le-ai călcat în picioare cu bună îndrăzneală şi cu bărbăţie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mireasă a lui Dumnezeu, Preacurată, roagă pe Dumnezeu pe Care L-ai născut să fie mântuiţi cei ce te laudă pe tine de supărări şi de primejdii, de patimi şi de nevoi, Preafericită.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta sădeşte-o în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Te laud, Doamne, căci cu auzul meu am auzit şi m-am înspăimântat; că până la mine ai venit, căutându-mă pe mine, cel rătăcit. Pentru aceasta slăvesc marea Ta pogorâre către mine, Mult Milostive.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ruşinatu-s-a şi s-a vădit semeţia vicleanului balaur; căci fecioarele acum calcă în picioare trufia lui; Răsărind pe pământ Hristos din Fecioară şi luminând pe toţi.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
După Lege nevoindu-te cu curăţie neîntinată, muceniţă, bucurându-te ai nimicit duhurile vicleniei, într-armându-te cu harul lui Hristos şi Crucea Lui pe umeri luând.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fii mie apărătoare, preaînţeleaptă, scăpându-mă de cele rele: de viforul supărărilor şi al necazurilor şi de stăpânia vrăjmaşului; ca izbăvindu-mă să te laud ca pe o apărătoare bună, Sfântă Muceniţă Agata, ceea ce eşti numită cu nume asemenea bunătăţii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fără măsură ai întrecut Strălucirile îngerilor, Preacurată, că ai născut în chip de negrăit pe Soarele Cel Duhovnicesc, pe Hristos, Care a luminat cugetele credincioşilor cu Razele Dumnezeirii.

Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, povăţuieşte-ne pe noi la Lumina Poruncilor Tale. Că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
După Dumnezeieştile Porunci ale lui Hristos orânduindu-ţi viaţa, mărită, ca semn pentru aceasta te-ai dezlegat de legăturile poftelor trupeşti, Sfântă Agata, arătându-te măslin mult roditor.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu toată dragostea ta văzând Fulgerele Cele Preastrălucitoare ale lui Hristos, ai defăimat dulceţile cele trecătoare de jos, dorind numai de dulceaţa Aceluia Singur.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca să te învredniceşti a vedea petrecerea cea nespusă a celor aleşi, ai răbdat vitejeşte chinurile, bucurându-te. Sfântă Agata, Prealăudată.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ţie, Ceea ce ai născut pe Hristos, Ziditorul tuturor, strigăm: Bucură-te, Preacurată! Bucură-te, Ceea ce ne-ai Răsărit nouă Lumina. Bucură-te Ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cel Neîncăput!

Cântarea a 6-a.
Irmosul:
De adâncul greşealelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel nepătruns. Din stricăciune Dumnezeule, scoate-mă.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înfumuratul tiran a nădăjduit să te amăgească pe tine, fecioară frumoasă; dar a fost înfruntat cu ruşine, lovindu-se de cugetul tău cel hotărât.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Revărsatu-s-a harul în buzele tale, muceniţă, ceea ce eşti cu numele asemănător bunătăţii, că ai înfruntat cu putere pe cel fără de ruşine, îmbogăţindu-te cu cuvântul cel de la Dumnezeu învăţat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Piatră de mult preţ te-ai arătat, preamărită, având cuget cuvios, lucrând în libertate şi patriei izbăvire adevărată te-ai făcut, Sfântă Agata Preacurată.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca în psalmi lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te, Muntele Cel Preagras al lui Hristos Dumnezeu, întru Care a binevoit să locuiască pentru mântuirea noastră, Mireasă Dumnezeiască.
Irmosul:
De adâncul greşealelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel nepătruns. Din stricăciune Dumnezeule, scoate-mă.

CODAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Să se împodobească astăzi Biserica cu porfiră slăvită înmuiată în curatul sânge al Muceniţei Agata, strigând: bucură-te, lauda Cataniei.

Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri au călcat în picioare porunca cea fără de Dumnezeu de a cinsti chipul cel de aur în câmpul Deiera; şi aruncaţi fiind în mijlocul focului, răcorind u-se au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca ceea ce prealuminat şi prealămurit ai grăit şi ai înspăimântat pe tirani cu cuvântul înţelepciunii şi al harului şi cu răbdarea chinurilor; căci cu tărie răbdând para focului, strigai: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De multă nebunie fiind cuprins vrăjmaşul, se minuna cu tărie văzând întinerirea şi înmugurirea sânilor tăi; căci bucurându-te, muceniţă, glăsuiai strigând către Mirele tău: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sosit-a cu bucurie la tine ucenicul lui Hristos, pe când erai în închisoare, vindecând cumplitele tale răni, pe care le-ai răbdat, nebiruită muceniţă, fecioară a Mântuitorului, veselindu-te şi zicând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Adam a murit călcând Porunca Atotţiitorului; iar tu, născând Viaţa Cea Veşnică, Preacurată Fecioară, l-ai izbăvit de moarte pe el care cu mulţumire strigă ţie: Binecuvântată eşti Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât...
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învrednicindu-te a locui în veci întru Veselie şi întru Bucurie, roagă-te, Sfântă Muceniţă Agata, să se lumineze cu mărirea ta cea de nespus, cei ce te cinstesc şi să se desfăteze de Viaţa Cea Nepieritoare.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cugetul, cu inima şi cu sufletul iubind Preadorita Privire a lui Hristos, Cel mai presus de cuvânt, ai zburat către Dânsul, strigând: după Tine voi alerga şi voi locui împreună cu Tine în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cu podoabe mai presus de fire şi cu haină frumoasă fiind împodobită ai stat înainte, Sfântă Muceniţă Agata, ca o fiică de împărat, întru cinstea lui Hristos, strigând şi preaînălţându-L pe El în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născătoare de Dumnezeu, născând pe Hristos, Mirul Cel Ce S-a Deşertat nouă, ai umplut lumea de bună mireasmă, cu miresme de Dumnezeu însuflate. Pentru aceasta strigăm ţie, Fecioară: Bucură-te şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc, la tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind împodobită cu cununi de biruinţă, de dreapta cea începătoare de viaţă, de Dumnezeu cugetătoare Sfântă Agata, roagă-te acum, să se mântuiască patria ta de furtună, precum mai înainte ai oprit năvălirea focului; ca toţi să te mărim pe tine, neîncetat, cu laude.
Stih: Sfântă Muceniţă Agata, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Hristos, Cel Ce păzeşte toate cu Dumnezeiască purtare de grijă, acum răsplătind bărbăţia ta, muceniţă, te-a sălăşluit în Corturile cele Cereşti, ca pe o mireasă nevinovată a Lui şi te-ai învrednicit să te bucuri împreună cu îngerii şi cu mucenicii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ajută-mi, muceniţă, purtătoare de biruinţă, curată, ca Hristos, Judecătorul tuturor să-mi fie Milostiv, cu rugăciunile tale, rogu-mă, preacinstită. Şi nu înceta rugând pururea pe Cel Milostiv să curăţească mulţimea greşealelor mele, ceea ce eşti podoaba mucenicilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiul, Cel mai înainte de toţi vecii şi fără de început cu Tatăl, Întrupându-Se în chip negrăit din Curatele tale sângiuri, Preacurată Maică Nenuntită, S-a arătat nouă ca un Soare; şi gonind întunericul, a luminat toate.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel rău căzut întru stricăciune, prin mâncare şi din Fecioară Sfântă în chip de negrăit S-a Întrupat pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...
Lauda credinţei şi a cucerniciei, a cuvioşiei şi a fecioriei, cu râvna muceniciei fiind împodobită, ai fost numită, Sfântă Agata, cuget cuvios, lucrând în libertate, cu adevărată cinste de la Dumnezeu şi izbăvirea patriei, rugându-te ca o mireasă, lui Hristos, să ne dăruiască nouă mare milă.

SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...
Întrupându-Te din Fecioară, Hristoase, acum Te-a primit pe Tine Dreptul Simeon, zicând: acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne; iar Sfânta Ana cea nevinovată şi Proorociţă fiind şi mărită Ţi-a adus mulţumire şi laudă Ţie. Şi noi, Dătătorule de viaţă, strigăm: Slavă Celui Ce ai binevoit aşa.