Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Pelaghia------ iertarea păcatelor și vindecarea de boală

 

Troparul Sfintei Cuvioase Pelaghia

Glasul al 8-lea

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Pelaghia, duhul tău.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmosul

Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Punându-şi Sfânta Pelaghia Dum­nezeiasca pomenire, ca pe un ospăţ înaintea tuturor, îndeam­nă toată lumea, cu Taină, să se îndulcească toţi de bucatele nevoinţelor ei.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorirea cea mai presus de toată pofta sălăşluindu-se în sufletul tău cinstită, ţi-a înfocat mintea şi aprinzând văpaia duhului, te-a luminat şi a uscat tina patimilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Scăpând cinstită de viforul mării păcatului, ai ajuns în Li­manul cel lin al lui Hristos, Sfântă Preacuvioasă Pe­laghia; pentru aceea, prin po­căinţa ta, ai moştenit pământul celor blânzi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Liniştea oamenilor celor înviforaţi în viaţă, Neclintită În­tărire, Liman Tare şi Ocârmuire tu eşti, Preacurată, întotdeauna îndreptându-ne către tine şi mântuindu-ne.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica...

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zburat-ai la ceruri, porum­biţă a lui Hristos, înălţându-te cu aripile înfrânării şi cu multele osteneli.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De noroiul cel urât mirositor al patimilor, spălându-te cin­stită, cu Apa lui Hristos, mir te-ai arătat Lui, Sfântă Pelaghia.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Armă de moarte cu adevă­rat s-a făcut vrăjmaşului dra­gostea ta cea fierbinte către Dumnezeu şi dorirea ta, prea­fericită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca o rouă de dimineaţă, pi­curând mila ta, Preacurată, stinge cuptorul patimilor pentru cei ce pururea te laudă pe tine.

Irmosul

Se veseleşte de Tine Biseri­ca Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduialâ, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o tămâie preacinstită arzându-te în jăratecul înfrână­rii, Preacuvioasă Pelaghia, te-ai făcut bun miros lui Hristos, Dumnezeului nostru, curgând mirosul miru­lui Lui.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumuseţea trupului tău, ce a fost mai înainte noroiul păcatului, Sfântă Cuvioasă Pelaghia, cu totul o ai prefăcut în frumuseţe neîn­tinată, precum Mirele tău Hristos a dorit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Darul Duhului sălăşluindu-se în sufletul tău, Sfântă Pelaghia, ca o scânteie a Cuvântului, a aprins înalta văpaie a credinţei şi a topit păcatul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toiag ai odrăslit, Născătoare de Dumnezeu, din care a Răsă­rit Floarea Cea Înţelegătoare a Dumnezeieştii bune miresme, care a umplut toată lumea, Hristos Dumnezeul nostru, Cel Ce este Scump Mir Nedeşertat.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Tu, Doamne, Lumina mea, în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adăpându-te cu apele cele de Taină ale Duhului, ai înflorit întru credinţă prin ostenelile sihăstriei, bună rodirea fapte­lor bune.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu Doamne, eşti Lumină ce­lor ce zac în întuneric. Tu ai Strălucit în inima cuvioasei, Raza cunoştinţei de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ostenelile tale, Preacinstită Pela­ghia, semănându-se cu lacrimi de veselie, ai adunat în ceruri multă bucurie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Minunat s-a arătat harul tău cu adevărat, Preacurată, lu­crând Puteri preamărite şi semne peste tot pământul.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-se Raza Cea Ne­înserată a lui Hristos Dumnezeu, în sufletul Sfintei Pelaghia, s-a gonit de acolo stăpânitorul întunericului şi s-a sălăşluit harul Duhului şi credinţa Lui.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceea ce de demult era prinsă în cursa şarpelui, s-a făcut acestuia cursă, oprind puterea lui şi călcându-i viclenia, cu Pu­terea lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iubind pe Mirele Hristos Dumnezeu, fiind împodobită cu virtuţile şi înfrumuseţată cu ostenelile sihăstreşti, te-ai în­vrednicit de Cămara Lui cea de mire, Sfântă Cuvioasă Pelaghia.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dorit-au Dumnezeieşte toţi Proorocii, cei de odinioară, să vadă mărirea ta cea negrăită, Născătoare de Dumnezeu; dar, în zi­lele cele de pe urmă, te-ai ară­tat nouă, celor ce dorim de tine, Fecioară fără prihană.

Irmosul

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele Cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Căutând cele de sus...

Trupul tău cu posturi topindu-ţi, cu rugăciuni neadormite pe Ziditorul ai rugat, ca să iei iertare desăvârşită pentru fap­tele tale; şi ai şi luat cu adevă­rat, cuvioasă, alergând pe calea pocăinţei.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

În cuptorul persan, tinerii lui Avraam, de dorirea dreptei credinţe, mai vârtos decât de văpaia focului fiind aprinşi, au cântat: Binecuvân­tat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Noian de isprăvi Dumneze­ieşti te-ai arătat cu adevărat, în care ai înecat toată puterea vrăjmaşului. Pentru aceea, cântai: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În cuptorul înfrânării ţi-ai lămurit trupul şi sufletul ca un Dumnezeiesc aur curat şi ai arătat mai luminată frumuse­ţea cea dintâi, Preacinstită Pelaghia, cu sihăstria ta cea desăvârşită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin baia cea Dumnezeiască, dezbrăcându-te de omul cel vechi şi stricat de patimi, te-ai îmbrăcat în omul cel nou, care este după Chipul lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce şade pe Scaunul Părin­tesc, Cuvântul lui Dumnezeu, minunat S-a Sălăşluit întru tine, Născătoare de Dumnezeu şi a zidit din nou frământătura noas­tră, înălţând-o întru sine ca un Milostiv.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucesc ca soarele razele cele luminoase ale minu­nilor tale, arată toată lumina vieţii tale şi arată la toată lu­mea Raza Dumnezeieştii tale credinţe, care a strălucit întru tine, Cinstită Pelaghia.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu legătură nedezlegată legându-te prin credinţă cu Hristos, te-ai alipit de Dânsul şi ai rămas nedespărţită de unirea dragostei Lui, potrivindu-te prin gând cu credinţa Lui, Sfântă Preacuvioasă, Preacin­stită Pelaghia.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Primind prin Duhul cunoş­tinţa cea adevărată în inima ta, în­dată ai părăsit toată deşertă­ciunea vieţii. Pentru aceea ai înspăimântat pe oameni, cu repe­de schimbarea ta, cinstită şi cerurile le-ai umplut de veselie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Măririle tale, Fecioară Cura­tă, le laudă Oştile cele înţelegă­toare, le propovăduiesc lumi­nat toţi patriarhii şi proorocii, dimpreună cu Apostolii şi cu ce­tele mucenicilor şi cu toată mulţimea cuvioşilor; cu care împreună şi noi ne închinăm înaintea ta.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Întinzându-şi Daniel mâinile, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, cu virtutea încingându-se tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos Piatra Cea Netăiată de...

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorit-ai cu adevărat, să vezi Frumuseţea doritu­lui tău Hristos, pentru Care te-ai răstignit lumii şi veştejind floarea cea frumoasă a trupu­lui, cuvioasă, te-ai lepădat cu totul de cele trecătoare.

Stih: Sfântă Cuvioasă Pelaghia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată frumuseţea trupului lepădând-o Sfântă Pelaghia, prin po­căinţă şi osteneli, te-ai suit la Locaşurile cele Cereşti, unde te îndulceşti de Frumuseţea Celui Iubit al tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Acum priveşti de sus către toţi cei ce te cinstesc cu dra­goste, cuvioasă şi către cei ce-ţi săvârşesc pomenirea cea de peste an. Roagă pe Făcătorul şi Ziditorul tău, să ne împărtăşim şi noi de Mărirea Lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Laud naşterea ta, Fecioară şi măresc harul tău; că tu eşti cu adevărat Luminarea şi Mângâ­ierea sufletului meu; Grabnică Ajutătoare, Mântuire şi Sprijin.

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta, veselindu-ne, te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu roua pocăinţei stingând văpaia patimilor, viaţa o ai în­chinat lui Dumnezeu Mântui­torului tău; şi pentru El fugind din lume, ai sihăstrit în pustie şi ai ajuns la viaţa cea îngerească. Pentru aceea, aflând şi sfârşitul cu mărire şi cinste de la Dum­nezeu, te-ai făcut cunoscută până la marginile lumii, Prealăudată Pelaghia; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Căzând în supărări de multe feluri, de la vrăjmaşii cei nevă­zuţi şi văzuţi, cuprins sunt de valurile greşelilor mele, celor fără de număr; ci, ca la o Ajută­toare Fierbinte şi Acoperământ, alerg la limanul bunătăţii tale, Preacurată. Roagă neîncetat, Preasfântă, pe Cel Întrupat din tine fără de sămânţă, pentru toţi robii tăi, care te laudă neînce­tat, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce se închi­nă cu credinţă Preasfintei Naş­terii tale.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Fiind tras Cuvinte spre Cru­ce de oamenii cei fărădelege, Maica Ta, în sine tulburându-se, se tânguia şi lăcrimând, zicea: vai mie, Ceea ce Te-am născut, Fiule, cum pătimeşti fără dreptate, Preabunule Cu­vinte. Cum, voind, suferi pălmuirile obrazului şi cum rabzi scuipările şi moartea cea fără dreptate? Cum Te văd pironit pe Cruce cu piroane? Dar ştiu că pătimeşti, voind, Cel Ce din fire eşti Iubitor de oameni.

Acatistul Sfintei Cuvioase Pelaghia cea din Antiohia si Ierusalim (8 octombrie)

 

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

 

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, care pretutindeni esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinarea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi (de 3 ori).

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Prea Sfanta Treime, miluieste-ne pe noi; Doamne curateste pacatele noastre; Stapane iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in cerurui, sfinteasca-se numele Tau,vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbazveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacul 1

Celei alese din marea involburata a lumii, spre slujirea lui Hristos, celei ce s-a departata de lume luand port barbatesc in pustia Eleonului, acesteia cu glas de lauda sa-I aducem cantare: Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Icosul 1

Cu totul despartindu-te de lume ai pustnicit maica in muntele Eleonului umbland pe urmele Mirelui tau si ai taiat ispitele si patimile trupului cu sabia nevointelor pentru care cinstind pomenirea ta iti cantam:
Bucura-te maica de Duh Sfant purtatoare,
Bucura-te ca ai crescut spre Hristos ca floarea spre soare,
Bucura-te ca in port barbatesc la Locurile Sfinte ai plecat,
Bucura-te caci in chip pocaintei noua te-ai aratat,
Bucura-te ca pestera ta mormant si inviere ti-a fost,
Bucura-te ca in intunericul ei L-ai gasit pe Hristos,
bucura-te ca de trup nicicum nu te-ai ingrijit,
bucura-te ca in aspre nevointe mult ai patimit,
bucura-te ca ai incalzit pietrele cu lacrimile tale,
bucura-te ca ele au odraslit spre Hristos a ta cale,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 2

Venind episcopul Non in Antiohia si vazandu-te ce ravna aveai de a te impodobi ca sa placi ochilor vremelnici a plans cu mare glas soarta ta si a rostit cuvant de folos tuturor ca sa se sarguiasca tot crestinul sa placa ochilor nepieritori si atotvazatori ai Domnului Caruia sa-I cantam cu umilinta: Aliluia!

Icosul 2

Nu a covarsit intunericul lumina, caci unde s-a inmultit pacatul acolo a prisosit Harul, precum zice apostolul. De aceea, cuvioasa Pelaghia din porumbita intinata ai devenit pasare alba ca zapada inaltandu-te in vazduh, precum mai inainte te-a visat fericitul episcop Non. Pentru aceastea, dand slava lui Dumnezeu graim:
Bucura-te ca episcopul Non pentru tine cu multe lacrimi s-a rugat,
Bucura-te ca in vis ca porumbita intinata te-ai aratat,
Bucura-te ca episcopul Non in porumbita alba ca zapada te-a preschimbat,
Bucura-te ca spre ceruri inaltandu-te nu te-ai mai oprit,
Bucura-te ca a doua zi la Biserica Sfantului Iulian ai venit,
Bucura-te ca pentru sarguintele tale Sfantul Botez degrab ai primit,
Bucura-te ca ravna si smerenia ta pe toti i-a uimit,
Bucura-te ca diaconita Romana te-a primit ca fiica duhovniceasca,
Bucura-te ca atunci s-a aprins dorul tau spre viata mohaniceasca,
Bucura-te ca in curand vietii de sihastru in port barbatesc te-ai facut urmatoare,
Bucura-te ca desi erai frumoasa la vedere, frumusetea ta sufleteasca s-a dovedit a fi mai mare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 3

Nebanuite sunt caile si judecatile Domnului, asa cum nestiuta de oameni a fost viata cuvioasa, caci afland Margaritarul Cel de mult pret, toate le-ai socotit ca nimic si ai alergat spre El inaltandu-te cu rugaciunea ca ciocarlia spre soare, neincetat cantand Aleluia!

Icosul 3

Parasind viata pacatoasa ai lasat calea cea larga si spre cea stramta grabindu-te, nevoindu-te ai alergat in locuri numai de tine stiute spre a ne arata tuturor calea pocaintei pentru care te fericim cantandu-ti asa:
Bucura-te ca sufletul tau L-a dorit pe Hristos, Mirele Cel adevarat,
Bucura-te ca episcopul Non calea dreptei credinte ti-a aratat,
Bucura-te ca voind numaidecat a te schimba ajutorul lui ai dorit,
Bucura-te ca socotindu-te nevrednica de a veni la dansul o scrisoare de la tine a primit,
Bucura-te ca pentru dorinta ta cea arzatoare de a te schimba ai fost grabnic botezata,
Bucura-te ca la opt zile de la Botez lumii pentru totdeauna te-ai facut uitata,
Bucura-te ca avutia ta la saraci o ai impartit,
Bucura-te ca fiind inca in lume pe diavol cu semnul crucii l-ai gonit,
Bucura-te ca in ispitele cele de multe feluri ne esti ajutatoare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 4

“Doamne, sa nu pierzi zidirea mainilor Tale, sa nu slujeasca diavolilor niste frumuseti ca aceste” s-a rugat fericitul episcop Non pentru tine. Iar Dumnezeu Care pururea asculta rugaciunea spre bine a celor ce fac voia Sa a facut sa se mareasca prin tine numele Lui cel sfant Caruia ii cantam: Aliluia!

Icosul 4

Vazutu-te-a fericitul Episcop Non trecand prin fata Bisericii Sfantului Iulian cu alaiul tau si aprinzandu-se de dor pentru Hristos a strigat: “Cate ceasuri a zabovit acea femeie in camara sa impodobindu-se pentru vremelnicii ei curtezani? Iar noi avand in ceruri pe Mirele Cel fara de moarte nu ne silim sa ne impodobim sufletul ca sa arate placut in fata ochilor lui Dumnezeu”. Iar tu, fericito, urmand indemnului te-ai sarguit a place atunci Mirelui Celui nepieritor pentru ca auzi de la noi unele ca acestea:
Bucura-te ca ravna cea pierzatoare ai transformat-o in ravna mantuitoare,
Bucura-te ca impodobirea trupului cea trecatoare ai prefacut-o in impodobirea sufletului cea nepieritoare,
Bucura-te ca ochii sufletului atunci ti s-au deschis prima data,
Bucura-te ca atunci constiinta ti-a fost desteptata,
Bucura-te ca ai intors spatele slujirii la idoli si la desertaciunile vietii trecatoare,
Bucura-te ca prin baia Botezului sufletul tau a primit hrana tesuta din lumina cea nepieritoare,
Bucura-te ceea ce ne inveti prin pocainta a sufletului dobandire,
Bucura-te privighetoare ce canti despre a firii celei cazute izbavire,
Bucura-te ca a vietii mohanicesti cale ti-ai ales,
Bucura-te ca luand jugul pe calea cea stramta ai mers,
Bucura-te a rugaciunii neincetate lucratoare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 5

Dorind sa-ti petreci restul vietii aproape de Mirele Tau Hristos, Cuvioasa Maica Pelaghia, a opta zi de la Botez ai lepadat camasa cea alba a celor botezati si ai luat haina aspra de par si punand deasupra o haina veche a fericitului episcop Non ai parasit lumea pentru a-L dobandi pe Hristos Caruia Ii cantai: Aliluia!

Icosul 5

Mers-ai pe urmele Mantuitorului si lacas al nevointei si al rugaciunii ai ales pustia Eleonului, unde si Domnul ades mergea si Se ruga. Iar noi urmarindu-te cu sufletul strigam asa:
Bucura-te ca te-ai rastignit lumii vestejindu-ti frumusetea trupului,
Bucura-te ca mai frumoasa ti-a fost podoaba sufletului,
Bucura-te, noian de ispravi dumnezeiesti in pustie rasarit,
Bucura-te, bob de tamaie cu bun miros pe jaraticul nevointelor topit,
Bucura-te, aur curat lamurit in cuptorul infranarii,
Bucura-te ca rugaciunea ti-a fost curata ca azurul zarii,
Bucura-te pilda sihastrilor si indreptarea pacatosilor,
Bucura-te ca sporirea ta duhovniceasca s-a facut grabnic cunoscuta tuturor,
Bucura-te ca din rugi si lacrimi ti-ai tesut scara pana la ale cerului hotare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 6

Vrand Iacov, diaconul fericitului episcop Non a se inchina la Sfintele Locuri, dupa ani de la plecarea ta, cuvioasa, a fost trimis de inaintevazatorul sau episcop sa-l caute si pe monahul Pelaghie si sa ia binecuvantare de la acesta. Iar el a mers cantand lui Dumnezeu cel minunat intru sfintii Sai ascuns: Aliluia!

Icosul 6

Aflat-a chilia ta, cuvioasa, Iacov cel trimis, dar chiar de a putut vorbi cu tine taina nu ti-a aflat-o, caci infranarile peste masura ofilisera floarea frumusetii tale. Iar noi laudand ravna ta cea buna iti graim:
Bucura-te ca taina de a fi parte femeiasca in port barbatesc numai dupa moartea ta s-a aflat,
Bucura-te ca Iacov venind a doua oara la a ta chilie ti-a gasit trupul pe podea culcat,
Bucura-te ca vestea mortii tale ca flacara s-a imprastiat,
Bucura-te ca multimea de calugari ce te iubeau la chilia ta au alergat,
Bucura-te caci cu multe lacrimi trupul de ingropare ti l-au pregatit,
Bucurat-te ca mare le-a fost uimirea cand faptul ca erai parte femeiasca au descoperit,
Bucura-te ca Dumnezeu prin acestea te-a preamarit,
Bucura-te ca sfintele tale moaste in chilia ta cea din stanca au primit ingropare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 7

Cu adevarat asemeni ingerilor te-ai invrednicit a fi, fericita maica a pustiului, caci vazandu-te pentru ultima oara in viata, Iacov, diaconul episcopului Non, mult s-a folosit de intalnirea cu tine si dand slava lui Dumnezeu Care indumnezeieste omul prin har a strigat: Aliluia!

Icosul 7

Fiind dinainte instiintata ca sfarsitul iti este aproape si primind sa vezi pe diaconul Iacov cel ce venea din partea episcopului Non, te-ai bucurat, maica si l-ai rugat sa se roage pentru tine. Iar noi luand aminte la smerenia ta iti graim:
Bucura-te ca diaconul Iacov de vederea ta mult s-a folosit,
Bucura-te ca umbland el in multe manastiri despre sporirea duhovniceasca a pustnicului Pelaghie a auzit,
Bucura-te ca in viata nimeni nu s-a priceput a afla taina portului tau in haine barbatesti,
Bucura-te ca la moartea ta nimeni nu a putut ascunde adevarul firii tale femeiesti,
Bucurate ca la sfarsitul vietii ai primit veste de la cel ce ti-a inceput viata in Hristos,
Bucura-te ca inalta ta traire multor monahi le-a fost de folos,
Bucura-te ca pestera mica locas al slavei la moarte s-a aratat,
Bucura-teca multi calugari si credinciosi la moastele tale atunci s-au inchinat,
Bucura-te ca peste veacuri mica pestera e a vietii tale tainica marturisitoare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Condacul 8

Cine va putea spune ispitele si infricosarile patimite de tine din cauza demonilor, infiorarile sufletului, tresaltarile trupului, lacrimile, o, cuvioasa maica a pustiei? Singur Dumnezeu, Cel ce te-a chemat la aceasta viata, iti stie suspinurile negraite Caruia te-ai invoit a-I canta: Aliluia!

Icosul 8

Prin viata pustniceasca ti-ai luminat haina sufletului, gatind-o de nunta, spalandu-o cu lacrimile pocaintei si impodobind-o cu postul, cu privegheri si cu rugaciuni prin care te-ai sarguit a-I place Mirelui ta ceresc. Iar noi vazand schimbarea ta de la trairea in pacat la inalta si duhovniceasca vieturie nadajduim in mantuirea noastra zicand:
Bucura-te ca pe omul cel vechi prin multa nevointa l-ai biruit,
Bucura-te povatuitoarea tacuta a pocaintei prin suspinul negrait,
Bucura-te ca in linistea pustiei lacrimile tale au strigat catre Hristos,
Bucura-te ca in intunericul pesterii ele au stralucit ca diamantul de luminos,
Bucura-te, ceea ce cu mici diamante ai rascumparat sufletul tau,
Bucura-te ceea ce sufletul si trupul ti le-ai facut local al lui Dumnezeu,
Bucura-te floare rara rasarita in pustia neprietenoasa,
Bucura-te ca stramtoarea si saracia au fost a ta casa,
Bucura-te ca la bogatii nepieritoare te-ai mutat,
Bucura-te ca acum locasul tau esti pururi luminat,
Bucura-te , inger in trup care prin rugaciuni a invatat sa zboare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 9

Nu te-ai inspaimantat de ispitele vietii pustincesti, ci acoperindu-te cu rugaciunea ca si cu o haina, te intareai pururea cu numele lui Hristos Caruia si noi inchinandu-I-ne Ii strigam: Aleluia!

Icosul 9

Adanca a fost credinta ta, maica a pustiei, caci chiar de a incercat vrasmasul diavol prin multe feluri de ispitiri sa te intoarca din hotararea cea mantuitoare, ravna ta s-a aratat biruitoare. Pentru aceasta aprinzandu-ne de dorinta mantuirii iti cantam:
Bucura-te, cea adanca in credinta, dragoste si pocainta,
Bucura-te, cea din “adancul faradalegilor si marea pacatelor” cum tu insati te numeai, ai iesit,
Bucura-te caci episcopul Non vazandu-ti lacrimile izvorate din adancul sufletului, Sfantului Botez te-a invrednicit,
Bucura-te ca insusi numele tau se talcuieste “cea adanca”,
Bucura-te ca din dragostea de Hristos a aparut in tine ca apa din stanca,
Bucura-te ca adancul faradelegilor pisc al sfinteniei ai devenit,
Bucura-te ca din adancul pesterii tale cu rugaciunea pana la cer te-ai suit,
Bucura-te, cea adanca, a Imparatiei celei de sus cautatoare,
Bucura-te ca dupa ce ai gasit-o ne esti si noua calauzitoare,
Bucura-te, liniste adanca cu salas in inima rugatoare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 10

Tainic este locul unde stanca a zamislit chilia ta, sfanta, in muntele unde Domnul mergea des sa Se roage. Mergand pe urmele Lui ai cazut cu fata la pamant ca oarecand Mirele tau, Caruia Ii strigai cu lacrimi: Aliluia!

Icosul 10

Multe veacuri au trecut de la adormirea ta, sfanta maica a pustiei, dar pestera ta aduce si acum marturie tacuta a existentei tale pentru care preamarind pe Hristos iti graim:
Bucura-te ca micuta incapere lacas al zdrobirii si rascumpararii ti-a fost,
Bucura-te caci in intunericul ei lumina ti-a fost Hristos,
Bucura-te ca sufletul tau in intunecime s-a luminat,
Bucura-te ca-n spatiul ingust cale lunga de strabatut ai aflat,
Bucura-te ca pestera ta usa nu a avut,
Bucura-te ca intrand in ea randuiala zavoratilor ai tinut,
Bucura-te, pustnica ce pentru Hristos de vie in mormant ai intrat,
Bucura-te, sfanta care cu Hristos dupa moarte in Imparatie te veselesti neincetat,
Bucura-te caci la nevointe de negandit te-ai supus,
Bucura-te caci zidindu-ti intrarea chiliei ti-ai construit si calea cea de sus,
Bucura-te a monahilor si pustnicilor ocrotitoare,
Bucura-te a pacatosilor ce se pocaiesc calda ajutatoare,
Bucura-te sfanta cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 11

Toate cetele ingeresti s-au bucurat de vietuirea ta, sfanta, caci traind tu ca una fara de trup si firea omeneasca infrangand cu nevointa, cu adevarat ingerilor te-ai adaugat inca din viata pe cand cantai impreuna cu ei lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Neinsemnate au devenit pentru tine, maica, avutiile cele multe pe care le aveai, frumusetea si bunul trai caci toate degraba le-ai lepadat si alergand ai cumparat tarina unde era ingropata comoara cea de mare pret pe care si noi nadajduind sa o dobandim, iti cantam:
Bucura-te ca talantii cu dobanda i-ai inmultit,
Bucura-te locas al Domnului cu totul sfintit,
Bucura-te sluga buna careia multe acum I s-au dat,
Bucura-te caci priveghind in tot ceasul pe Stapanul L-ai asteptat,
Bucura-te, drahma cea pieduta din visteria cea de Sus,
Bucura-te caci gasirea drahmei multa bucurie in ceruri a adus,
Bucura-te, oaia ratacita pe care Domnul prin lume o a cautat,
Bucura-te ca dupa ce te-a gasit pe umerii Lui in Imparatia Cerurilor te-a purtat,
Bucura-te ca Imparatia este a bobului de grau ce moare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 12

Lumina staruitoare in pustie te-ai arata Sfanta Pelaghia, caci ai purtat biruitoare zaduful zilei si zdrobindu-ti trupul cel vremelnic cu nevointe peste masura te-ai salasluit acum in taramul ce nu are nevoie de soare caci Domnul Insusi lumineaza, Caruia cu ingerii Ii canti neincetat: Aliluia!

Icosul 12

N-a ramas lumina ascunsa sub obroc ci prin voia Domnului a fost pusa in sfesnic sa lumineze tuturor ca toti sa vada rodul pocaintei si sa fericeasca pe ceea ce pentru Hristos a ars ca o facile cu foc de sus. Iar noi cautand spre tainica flacara cea din sufletul nostru iti graim:
Bucura-te, ca in pustie glasul celui ce striga “Pocaiti-va!” l-ai auzit,
Bucura-te ca desi de oameni Scriptura n-ai fost invatata, de la calea cea dreapta nu te-ai ratacit,
Bucura-te ca vietuirea cea calugareasca ti-a fost viata ingereasca,
Bucura-te ca din patria ingereasca ajuti pe cei din viata mohaniceasca,
Bucura-te ceea ce cu iutime ai gasit drumul pe care multi doar il pipaim,
Bucura-te ceea ce zburand te-ai intaltat pe cand multi si a merge ne poticnim,
Bucura-te, ca mainile la rugaciune cand le ridicai simteai cerul in varful degetelor,
Bucura-te ca cerurile la venirea ta si-au deschis portile lor,
Bucura-te fluture de nimeni invatat sa zboare,
Bucura-te pom de mai de nimeni invatat sa dea floare,
Bucura-te ca Domnul ti-a fost singurul invatator,
Bucura-te ca in fata ta Scripturile si-au aratat singure talcuirea lor,
Bucura-te a inimii spre sihastrie tainica chemare,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 13

O, Sfanta Cuvioasa Pelaghia, ceea ce din “adancul faradelegii” chip al pocaintei si al sfinteniei noua te-ai arata. Sfanta ce te-ai nascut a doua oara prin lacrimi si rugaciuni din pantecele cel de piatra al chiliei tale, arata-ne noua tuturor calea cea de sus. Roaga-te la Cel pe Care L-ai aflat sa fie milostiv noua ca prin nemasurata mila Sa sa ne invrednicim a afla vesnicele bunatati ca dimpreuna cu tine, cu toti ingerii si cu toti sfintii sa-I cantam neincetat: Aliluia!
(acest Condac se zice de 3 ori )

Apoi:

Icosul 1

Cu totul despartindu-te de lume ai pustnicit maica in muntele Eleonului umbland pe urmele Mirelui tau si ai taiat ispitele si patimile trupului cu sabia nevointelor pentru care cinstind pomenirea ta iti cantam:
Bucura-te maica de Duh Sfant purtatoare,
Bucura-te ca ai crescut spre Hristos ca floarea spre soare,
Bucura-te ca in port barbatesc la Locurile Sfinte ai plecat,
Bucura-te caci in chip pocaintei noua te-ai aratat,
Bucura-te ca pestera ta mormant si inviere ti-a fost,
Bucura-te ca in intunericul ei L-ai gasit pe Hristos,
bucura-te ca de trup nicicum nu te-ai ingrijit,
bucura-te ca in aspre nevointe mult ai patimit,
bucura-te ca ai incalzit pietrele cu lacrimile tale,
bucura-te ca ele au odraslit spre Hristos a ta cale,
Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Condacul 1

Celei alese din marea involburata a lumii, spre slujirea lui Hristos, celei ce s-a departata de lume luand port barbatesc in pustia Eleonului, acesteia cu glas de lauda sa-I aducem cantare: Bucura-te Sfanta Cuvioasa Pelaghia, a pustiului adanca rugatoare!

Amin.

Pătimirea Sfintei fecioare şi Muceniţe Pelaghia (4 mai)

 

Diocleţian, păgînul împărat al Romei, pornind prigoană în toată lumea asupra creştinilor, mulţi din ei fugeau în munţi, temîndu-se de mînia tiranului, iar cei mai tari în credinţă şi cei ce se temeau mai mult de Dumnezeu decît de oameni, petreceau în sfintele biserici, rugîndu-se Domnului să-i întărească în nevoinţe şi să-i facă biruitori asupra vrăjmaşilor.

În acea vreme era în Tars, cetatea Ciliciei, un episcop cu numele Clinon, care pe mulţi elini, adică păgîni, aducîndu-i la adevăratul Dumnezeu şi botezîndu-i, ca un bun păstor îi împreuna cu turma lui Hristos şi îndemna pe fiecare cu sfaturi folositoare de suflet, ca să stea cu bărbăţie pentru Hristos Domnul său şi să-şi pună pentru Dînsul sufletul, aşteptînd să ia de la Dînsul cununa biruinţei în Împărăţia Cerurilor. De aceasta auzind împăratul Diocleţian, fiind atunci în Cilicia, a poruncit să caute pe acel episcop, încuind porţile cetăţii Tarsului, ca să nu scape. Înştiinţîndu-se episcopul prin dumnezeiasca descoperire, mai înainte de vreme a ieşit în taină din cetate, neştiind nimeni, de vreme ce încă nu venise ceasul lui, şi se ascundea împreună cu alţi creştini prin munţi şi prin pustietăţi. Neputînd împăratul să afle pe episcop şi-a întors mînia sa spre aceia pe care i-a botezat episcopul şi, prinzîndu-i, i-a aruncat în temniţă.

În acea cetate era o fecioară cu numele Pelaghia, de neam bun şi bogat, minunată la frumuseţe, înţeleaptă şi plină de frica lui Dumnezeu. Auzind ea de la creştini despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a aprins de dragostea Lui, crezînd într-Însul, şi şi-a pus în minte să nu se însoţească cu nimeni din oamenii pămînteşti cei muritori şi stricăcioşi, ci să se facă mireasa Mirelui Celui ceresc, Care este fără de moarte şi nestricăcios, dorind foarte mult Sfîntul Botez. Înştiinţîndu-se ea că episcopul creştin a fugit din cetate, s-a întristat şi s-a mîhnit cu duhul, dorind ca să-l vadă şi să primească botezul din mîinile lui, pentru că nu-l văzuse, ci numai auzise de dînsul. Ea avea maică văduvă elină, căreia îi tăinuia credinţa şi dorinţa ei cea întru Hristos.

În vremea aceea, auzind fiul împăratului de frumuseţea cea minunată a Pelaghiei şi într-adins vrînd s-o vadă, a trimis la dînsa bărbaţi cinstiţi, dorind să o ia de soţie, lucru de care era foarte bucuroasă mama Pelaghiei. Dar, fericita fecioară Pelaghia, însemnîndu-se cu semnul Sfintei Cruci, a răspuns fără frică: "Eu m-am logodit cu Fiul lui Dumnezeu, cu Împăratul cel fără de moarte". Întorcîndu-se trimişii, au spus fiului împăratului cele auzite din gura fecioarei. Atunci, umplîndu-se el de mare mînie, voia să se răzbune, dar nu îndată, pentru că nădăjduia că se va lega fecioara şi se va învoi la dorinţa lui.

Pelaghia a zis către mama sa: "Voiesc să mă duc la doica mea, pentru că nu am văzut-o de mult". În acea vreme, doica petrecea într-un sat, afară din cetate. De aceea s-a gîndit să se ducă la dînsa, pentru că poate să afle pe episcopul creştin, de care auzise în taină de la oarecare creştini în ce loc s-a ascuns. Dar mama sa, fiind învăţată de diavol, nu s-a învoit cu cererea ei, ci în tot chipul o oprea, zicîndu-i: "Nu-ţi este cu putinţă, o, fiică, să te duci acum acolo, ci vei merge altădată". Pentru aceasta Pelaghia era mîhnită. În noaptea aceea i s-a arătat ei Domnul în chipul episcopului Clinon, negrăind nimic către dînsa, ci numai arătîndu-i asemănarea episcopului. Fecioara se miră de bărbatul ce i se arăta în vedenie, că faţa lui era cinstită şi prealuminată, iar îmbrăcămintea minunată. Deşteptîndu-se din somn, a trimis în taină pe doi oameni credincioşi ai săi în temniţa unde erau ţinuţi creştinii în legături, ca să-i întrebe pe dînşii cum este chipul episcopului. Ducîndu-se aceia şi cercetînd de asemănarea feţei episcopului, s-au întors, spunînd Pelaghiei cele ce au văzut, iar ea s-a minunat, pentru că toate cele ce spuneau ei, se asemănau cu vedenia cea din somn, şi a cunoscut din aceasta, că în adevăr a văzut pe episcopul Clinon.

Deci ea se bucura cu duhul, iar cu inima dorea să-l vadă la faţă. Pentru aceasta se ruga lui Dumnezeu, zicînd: "Învredniceş-te-mă, Doamne, ca să văd pe slujitorul Tău, pe vestitorul bunătăţilor Tale şi nu mă lipsi pe mine de tainele Tale cele sfinte!" Apropiindu-se către maică-sa, a zis: "Doamnă, mama mea, mă rog ţie, lasă-mă să mă duc la doica mea, că de mult n-am văzut-o. Iar maică-sa, deşi nu voia să-i dea voie, însă în cele din urmă s-a învoit a o lăsa, de teamă să n-o mîhnească şi să se îmbolnăvească. Deci, a poruncit să se pregătească carete, cai şi multe slugi şi a împodobit-o cu porfiră împărătească, cu podoabe de aur şi cu pietre scumpe, ca pe o fecioară logodită cu fiul împăratului; iar pe lîngă dînsa a pus slugi şi fameni credincioşi. Astfel, aşezînd-o într-o caretă aleasă, a trimis-o, zicîndu-i: "Mergi sănătoasă, fiica mea, şi cu ale mele cuvinte te închină doicii tale!" Pelaghia s-a dus bucurîndu-se în cale, înconjurată de o mulţime de slugi.

După ce s-a depărtat de cetate, ca la zece stadii, s-a apropiat de un munte oarecare cu păduri şi unul din slujitori, cu numele Longhin, a văzut pe un bărbat cinstit, pogorîndu-se din munte. Acela era episcopul Clinon care, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, i s-a întîmplat de a întîmpinat pe cei ce veneau. Cunoscîndu-l Longhin, cel ce era în ascuns creştin, a zis către altul ce era asemenea în taină creştin: "Frate Iuliane, cunoşti pe bărbatul ce vine înaintea noastră? Acesta este omul lui Dumnezeu, episcopul Clinon, prin care a străbătut slava în tot Răsăritul cu minunile făcute de dînsul şi, înştiinţîndu-se împăratul, l-a căutat mult şi nu l-a aflat; pentru aceea a pornit prigoană împotriva creştinilor". Vorbind acestea între ei, Longhin şi Iulian, cei doi fameni pe care Pelaghia îi trimisese în temniţă la creştini ca să-i întrebe pentru asemănarea feţei episcopului, au auzit cele vorbite şi îndată au vestit Pelaghiei cele ce auziseră.

Pelaghia a poruncit să oprească careta şi, ieşind dintr-însa, a mers pe jos în întîmpinarea omului lui Dumnezeu, iar slugilor le-a poruncit ca să fie departe şi să se odihnească sub copacii dumbrăvii, pentru că nu voia ca elinii cei necuraţi să audă tainele sfintei credinţe. Apropiindu-se către omul lui Dumnezeu, i-a urat de bine, zicîndu-i: "Bucură-te, slujitorul lui Hristos!" Iar episcopul a răspuns: "Fiică, fie pacea Hristosului meu cu tine". Zis-a Pelaghia: "Bine este cuvîntat Dumnezeu, Cel ce mi-a arătat mie în vedenie asemănarea feţei tale şi te-a trimis pe tine la mine, ca să mîntuieşti sufletul meu din pierzare. Deci, acum rogu-te pe tine, pentru Dumnezeul Căruia Îi slujeşti, spune-mi oare tu eşti Clinon, episcopul creştinilor?" Răspuns-a acela: "Eu sînt păstorul oilor celor cuvîntătoare ale lui Hristos, care se nădăjduiesc a cîştiga viaţa cea veşnică". Iar Pelaghia a zis către dînsul: "Şi ce porunceşti oilor cuvîntătoare ca să poată avea viaţă veşnică?"

Zis-a episcopul: "Le învăţ cunoştinţa Tatălui, a Fiului şi a Sfîntului Duh şi le povăţuiesc la viaţa cea plăcută lui Dumnezeu, în frica şi în dragostea lui Iisus Hristos!" Zis-a Pelaghia: "Spune-mi, părintele meu, ce este mai ales şi mai de trebuinţă celor ce voiesc să se unească cu Dumnezeul tău?" Zis-a episcopul: "Îţi vestesc botezul, întru iertarea păcatelor şi întru viaţa veşnică, că mai mult decît acela nimic nu este mai de trebuinţă".

Căzînd Pelaghia la picioarele episcopului, îl ruga, zicînd: "Miluieşte-mă, stăpîne, şi-mi dă acel dar, că de cînd ai început a vorbi cu mine, lumina lui Dumnezeu a răsărit în inima mea şi mă lepăd de satana, de îngerii lui, de meşteşugurile lui şi de idolii cei fără de suflet pe care i-am urît demult ca pe nişte netrebnici şi care nu sînt pricinuitorii vieţii, ci ai morţii şi ai pierzării veşnice. Iar acum rog pe Dumnezeul cel ceresc că, deşi sînt nevrednică a fi mireasa Fiului Său, Care mi-a luminat inima mea, totuşi cred că Acela este soarele dreptăţii".

Episcopul, auzind nişte cuvinte ca acelea, se mira de osîrdia ei cea atît de mare către Dumnezeu, bucurîndu-se de dînsa cu duhul. Ridicîndu-şi mîinile spre cer, a zis: "Dumnezeule şi Părinte al Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce şezi în cer şi ai chemat pe această fecioară întru cunoştinţa Ta, trimite ei Sfîntul Botez al iubitului Tău Fiu". Aşa rugîndu-se episcopul, deodată un izvor de apă vie a izvorît din pămînt înaintea lor. Şi, văzînd episcopul, a preamărit pe Dumnezeu, zicînd: "Mare eşti Dumnezeul nostru Tată, Fiule şi Duhule Sfinte, că ai dat botezul ca moştenire fiilor omeneşti spre viaţa veşnică. Şi acum, Doamne, ştiutorul de inimi, Tu ştii smerenia robului Tău, că mă ruşinez a boteza pe fecioara aceasta. Deci, Tu, Atotputernice, rînduieşte cu purtarea Ta de grijă şi mă învaţă ce mi se cade să fac!"

Pelaghia a zis către dînsul: "Stăpîne şi părinte, s-a auzit rugăciunea ta; că iată, văd pe doi tineri purtători de lumină, stînd la izvor şi ţinînd o pînză curată prealuminată. Deci nu te îndoi a mă boteza pe mine!" Iar episcopul, mulţumind lui Dumnezeu, s-a apropiat de izvor şi a văzut doi îngeri ai lui Dumnezeu, precum îi spusese Pelaghia, care ţineau o pînză mai albă decît zăpada, ca să acopere trupul cel fecioresc. Şi, sfinţind apa, se ruga, zicînd: "Împărate a toată făptura, Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară foc, fă-mă pe mine vrednic a boteza pe această fecioară, pe care ai trimis-o la mine, s-o aduc Ţie jertfă vie, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, şi o numără pe ea cu ceata aleşilor Tăi în ziua Împărăţiei Tale, şi ia-o cu cele cinci fecioare înţelepte în cămara Hristosului Tău, avînd aprinsă făclia sa". Sfîrşindu-şi rugăciunea, a botezat pe fericita fecioară Pelaghia în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, şi a împărtăşit-o pe ea cu părticica Trupului lui Hristos, pe care o purta cu sine.

După aceasta Sfînta fecioară Pelaghia s-a închinat episcopului şi, sărutînd picioarele lui, i-a zis: "Stăpîne al meu şi fericite părinte, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine ca să mă întărească pe mine cu Duhul Său cel Sfînt". Episcopul i-a zis: "Dumnezeul Căruia te-ai dat pe tine, să-ţi trimită ajutor din sfîntul Său locaş şi să-ţi dăruiască biruinţă asupra potrivnicului!" Iar fecioara, fiind plină de multă bucurie de la Sfîntul Duh, a zis episcopului: "Părinte, pentru Dumnezeu Cel ce mi-a dat prin tine mîntuire, rogu-te pe tine, nu trece cu vederea această rugăminte a mea, de vreme ce prin sfintele tale mîini am luat porfira duhovnicească şi nestricăcioasă a Împăratului Cel veşnic. Deci, de acum nu mi se cuvine mie a purta această porfiră pămîntească stricăcioasă şi aceste podoabe; ia-le pe acestea tu, părinte, şi le vinde, iar preţul să-l împarţi la cei ce au trebuinţă, căci mie de acum toate acestea îmi sînt urîte".

Zis-a către dînsa episcopul: "Deşi îmi este cu neputinţă ca în mîinile mele să iau acestea, însă le voi lua, ca să nu te mîhnesc pe tine, de vreme ce, chemîndu-l pe Dumnezeu, mă pofteşti pe mine, voi face precum porunceşti". Zis-a Pelaghia: "Eu am auzit că Domnul nostru zice în Sfînta Evanghelie: Nu poate nimeni să slujească la doi domni; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. Deci şi eu, vrînd a-i sluji lui Dumnezeu Unul, lepăd pe mamona!" Episcopul s-a minunat de înţelegerea ei, apoi, rugîndu-se pentru dînsa şi binecuvîntînd-o, s-a dus. Deci, sfînta se bucura întru Duhul Sfînt şi slăvea pe Dumnezeu, mulţumindu-I că a învrednicit-o a primi darurile cele cereşti, şi s-a întors la slugile sale cele ce o aşteptau, pe care i-a găsit întunecaţi cu ochii din lucrarea diavo-lească şi nu puteau să vadă, nici nu ştiau unde se vor duce. Sfînta, cunoscînd că aceea li s-a făcut din răutatea vrăjmaşului, a însemnat pe fiecare cu semnul Sfintei Cruci şi îndată a gonit întunericul din ochii lor şi au început a vedea bine, ca şi mai înainte.

Şi au întrebat-o pe ea, zicînd: "Unde este omul acela cu care ai vorbit, doamnă? Căci am văzut şi pe o femeie prealuminată stînd între voi, care avea pe capul ei două coroane, iar deasupra coroanelor strălucea o cruce". Iar Sfînta Pelaghia le-a poruncit să tacă. După aceea, a început a-i învăţa pe ei credinţa întru Domnul nostru Iisus Hristos, la care i-au răspuns: "O, doamna noastră, cum nu vom crede în Acela, Care după moarte ne poate izbăvi de muncile cele veşnice şi ne dăruieşte viaţa veşnică în ceruri?" Şi se bucura sfînta de întoarcerea lor şi-i sfătuia să se boteze fără zăbavă.

După acestea, suindu-se în caretă, a mers la doica sa, care a ieşit în întîmpinarea Sfintei Pelaghia şi a văzut-o pe ea cu faţa mai frumoasă decît frumuseţea ei de mai înainte, fiind neîmbrăcată în hainele cele scumpe şi fără de toate podoabele. Şi, primind-o pe ea cu bucurie, a văzut toate obiceiurile ei schimbate, nu ca mai înainte, mîndră şi măreaţă; ci acum era smerită, blîndă; înainte era limbută, iar acum tăcută; mai înainte se hrănea cu multe feluri de bucate şi dulceţuri, iar acum petrecea în posturi şi în înfrînări, mulţumindu-se cu puţină hrană. Mai înainte îşi petrecea zilele în deşertăciuni şi mîngîieri şi nopţile dormind pe pat moale, iar acum cea mai mare parte a zilei o petrecea în rugăciuni şi se odihnea pe pat vîrtos, iar noaptea se scula la rugăciune.

Deci, doica a cunoscut că Pelaghia a primit credinţa creş-tinească şi a început a-i zice: "Iubita mea fiică, precum cu frumuseţea trupească cea foarte mare ai făcut pe fiul împăratului să se minuneze şi pe toţi cei ce te vedeau, tot aşa cu frumuseţea cea adevărată sufletească, sîrguieşte-te ca să fii plăcută Fiului lui Dumnezeu, Împăratul cel veşnic, Căruia te-ai dat pe tine ca mireasă, pentru că în adevăratul Dumnezeu, precum văd, ai crezut. Acela să te întărească pe tine la nevoinţa cea pătimitoare pentru El şi să-ţi dăruiască ţie biruinţă asupra potrivnicului şi cu cunună de dănţuire să te încununeze pe tine întru slava Sa. Deci, du-te cu pace în grabă de la mine, fiica mea, pentru că nu voiesc să zăboveşti în casa mea, căci mă tem de primejdie şi de risipire din partea fiului împăratului, care se mîndreşte că te are pe tine ca logodnică. Şi nu numai pe mine singură mă cruţ, că de aş pătimi cu tine, apoi şi răsplătire de la Dumnezeu împreună cu tine aş fi luat, dar cruţ pe tot neamul meu. Pentru că dacă va şti fiul împăratului, care te doreşte pe tine, că tu eşti creştină şi zăboveşti în casa mea, apoi îndată nu numai pe mine singură, ci şi toată casa mea, cu tot neamul meu ne va pierde". Nişte cuvinte ca acestea ale doicii auzindu-le Sfînta Pelaghia, plecîndu-se cu smerită faţă, s-a dus de la ea şi s-a întors la maica sa.

Apropiindu-se Pelaghia de casa sa, i-a ieşit maica ei în întîmpinare, care s-a înspăimîntat cînd a văzut pe Pelaghia că nu e în porfiră împărătească, nici în podoabe, ci în haine proaste; dar nu pricepea cauza. Atunci una dintre slugi, i-a spus ei în taină toate cele ce se făcuseră pe cale, cum Pelaghia a luat credinţa creştinească, botezîndu-se de episcopul creştinesc.

Auzind aceasta maica ei, s-a făcut ca o moartă şi zăcea pe patul durerii de mîhnire mare. Apoi, venindu-şi în sine şi nezicînd nimic fiicei sale, a alergat la împăratul şi a cerut să-i dea ei ostaşi, ca să-i trimită să caute pe episcopul creştinesc, să-l prindă şi să-l aducă la judecată, pentru că a amăgit pe fiica ei. Şi împăratul i-a dat mulţime de ostaşi înarmaţi, călăreţi şi pedeştri. În acea vreme, fericita Pelaghia, văzînd pe maica sa foarte mînioasă, şi-a luat pe famenii ei şi pe cîteva slugi care crezuseră în Hristos şi a ieşit cu dînşii în taină din casă, trecînd un rîu ce se numea Kidnos şi s-au ascuns acolo.

Maica ei, venind în casă cu ostaşii, n-a găsit pe Pelaghia şi, căzînd într-un îndoit necaz, a trimis pretutindeni ostaşi, ca să caute pe Pelaghia şi pe episcopul Clinon. Deci s-au dus prin toate părţile de primprejur, întrebînd la drumuri, căutînd prin munţi şi prin cetăţi şi prin pustietăţi şi nu-i putea afla, fiind acoperiţi de dumnezeiasca sprijinire. Şezînd Sfînta Pelaghia pe cealaltă parte de rîu, vedea pe ostaşii cei ce o căutau, iar ei, fiind orbiţi, nu o vedeau pe ea, nici pe cei ce erau cu dînsa. Sfînta a zis către slugile sale: "Vedeţi oare, că Domnul nostru iubeşte şi acoperă pe robii Săi cei ce nădăjduiesc spre Dînsul?" Deci, ostaşii, căutîndu-i pretutindeni, s-au întors osteniţi la cea care i-a trimis, neaflînd nici pe Pelaghia, nici pe episcop. Atunci maica ei mai mult s-a mîhnit şi s-a scîrbit şi a rămas abia vie din acea întristare mare.

După aceea, Sfînta Pelaghia, primind sfat bun de la Duhul Sfînt şi aprinzîndu-se de dragostea Mirelui său cel ceresc, voia să se dea la munci pentru Dînsul. Pentru aceea s-a dus acasă la maica sa şi a început a grăi: "Pentru ce te mînii în zadar, o maică? Pentru ce nu voieşti să cunoşti adevărul? Nu te-ai ruşinat oare a trimite ostaşi spre căutarea bărbatului cel sfînt, care cinsteşte pe Dumnezeu cel Atotputernic, pe Ziditorul a toată făptura? Nu te ruşinezi tu a ridica război asupra Dumnezeului ceresc? Nu ştii că episcopul, robul Lui, de ar fi cerut de la Dînsul i-ar fi trimis numaidecît un înger al Său, care într-o clipeală a ochiului ar fi omorît toate cetele oştilor împărăteşti?"

Sfînta Pelaghia, grăind acestea pentru Domnul nostru Iisus Hristos, sfătuia pe maica sa să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, dar n-a sporit întru nimic. Maica sa, fiind orbită cu nebunia şi împietrită cu răutatea, nu lua aminte la cuvintele ei cele insuflate de Dumnezeu, ci a trimis la fiul împăratului, zicîndu-i: "Iată, logodnica ta s-a însoţit cu Dumnezeul cel ceresc!" Auzind aceasta tînărul, s-a umplut de jale mare şi de întristare şi s-a deznădăjduit cu totul de aşteptarea sa, că se gîndea cît de mult tatăl lui muncea pe creştini, şi n-a putut pe nici unul să-l plece la gîndul său.

El, şezînd tulburat şi mîhnit în palatul său, socotea în sine: Dacă Pelaghia a crezut în Dumnezeul creştinesc şi s-a însoţit cu Dînsul, apoi nicidecum nu va voi să se depărteze de Dînsul şi să-mi fie mie soţie. Deci, ce voi face? S-o dau la munci, nu va folosi la nimic, pentru că ştiu cu cîtă bucurie creştinii pentru Dumnezeul lor se dau de bunăvoie la toate muncile şi la cea mai cumplită moarte. Astfel va face şi Pelaghia. Mai iute ar vrea să moară, decît să-mi fie soţie; iar eu mă voi umple de ruşine şi de jale mai mare. Ruşine şi ocară îmi va fi de la creştini, iar jale pentru moartea ei, că o iubesc fără măsură şi nu pot suferi văpaia dragostei ce arde în mine aprinsă. Însă ştiu ce voi face: să nu privesc la muncile ei, ca să nu mă muncesc de durerea inimii rănite de dragoste şi mă voi ucide singur. Pentru că mai bine îmi este ca să mor odată, decît în toate zilele trecîndu-mă cu vederea şi urîndu-mă de necaz, cu a cărei dragoste sînt rănit.

Zicînd acestea, şi-a scos sabia şi, golindu-şi pieptul, l-a rezemat de vîrful sabiei cel ascuţit şi a zis, plîngînd: "Amar de ceasul în care ochii mei au văzut acea frumuseţe, de care nu mă îndulcesc, nici nu mă satur de ea, pentru că îndată mă voi izbăvi de tot necazul". Zicînd acestea, s-a înjunghiat cu sabia şi îndată a murit.

Mama Pelaghiei, înştiinţîndu-se de moartea fiului împăratului, s-a înspăimîntat, temîndu-se de împăratul Diocleţian, ca să nu o piardă cu toată casa şi cu tot neamul ei, răzbunîndu-şi moartea fiului său. Deci, singură a legat pe fiica sa şi a dus-o la împărat, asupra căreia punea pricina morţii fiului lui, şi a dat-o pe ea spre pedeapsă. Iar Diocleţian, căutînd spre ele, a zis cu jale: "Ce aţi făcut voi acum? Aţi omorît pe fiul meu". Şi a zis mama: "Iată, o, împărate, ţi-am adus-o pe aceasta, care este pricina morţii fiului tău, pe aceasta să o pedepseşti şi să răzbuni moartea fiului tău!"

Văzînd Diocleţian frumuseţea cea negrăită a Pelaghiei, cea mai frumoasă decît toate femeile şi însoţitoarele lui, o frumuseţe pe care niciodată n-o văzuse, s-a mutat spre alt gînd, dar nu de izbîndire, ci de desfrînare, şi căuta cum ar întoarce-o pe ea de la Hristos şi s-o ia de femeie pentru el. Atunci îndată a poruncit ca să aducă mulţime de aur şi pietre scumpe înaintea fecioarei, vrînd să amăgească pe mireasa lui Hristos, iar mamei ei i-a dat libertate şi o sută de talanţi, pe care, luîndu-i, s-a dus acasă, bucurîndu-se cu o bucurie diavolească; iar Sfînta Pelaghia a rămas în palatele împărăteşti, păzindu-se cu cinste de slujnicile împărăteşti.

A doua zi a poruncit împăratul să aducă cu cinste pe sfînta fecioară înaintea lui, iar el şedea cu tot sfatul său de ostaşi întru slava sa. Şi a început înaintea tuturor a grăi către fecioară: "Un lucru poftesc de la tine: să te lepezi de Hristos şi eu te voi lua de soţie şi vei fi cea dintîi în casa mea. Voi pune pe capul tău coroana împărătească şi vom stăpîni împreună toată împărăţia mea şi de voi avea fiu din tine, acela, după mine, va şedea la scaunul meu, împărăţind toată lumea".

Sfînta Pelaghia, umplîndu-se de dumnezeiască rîvnă, a răspuns fără frică: "O, împărate, ce, ai înnebunit de vorbeşti unele ca acestea către mine? Să ştii cu adevărat că nu voi face voia ta, fiindu-mi greaţă de nunta ta cea urîtă, pentru că am mire pe Hristos, Împăratul cel ceresc. Nici cununa ta împărătească cea deşartă şi de puţină vreme nu doresc; căci îmi sînt gătite la Dumnezeul meu în cereasca împărăţie, trei cununi nestricăcioase: cea dintîi pentru credinţă, că am crezut cu toată inima în adevăratul Dumnezeu; a doua pentru curăţie, că mi-am logodit Lui fecioria mea neîntinată; iar a treia cunună, pentru mucenicie, că voiesc să pătimesc toate muncile pentru Dînsul şi să-mi pun sufletul meu pentru dragostea Lui cea dumnezeiască".

Auzind Diocleţian aceste cuvinte îndrăzneţe, s-a umplut de mînie, şi îndată a poruncit să ardă un bou de aramă, vrînd ca aşa să înfricoşeze pe fecioară. Iar după ce a ars boul, încît scotea scîntei ca un cărbune aprins, ducea spre el pe sfînta fecioară. Între poporul care privea la acea privelişte, erau mulţi creştini şi preoţi tăinuiţi. Aceia, văzînd pe fecioară ducînd-o la mucenicie, se rugau pentru ea în taină lui Dumnezeu, ca s-o întărească cu puterea Sa. Deci, împăratul şi boierii, cu toţii sfătuiau pe sfînta fecioară, cu îmbunări şi cu certări, ca să facă voia împăratului, însă după ce fecioara a rămas neclintită ca un stîlp în hotărîrea sa, atunci împăratul a poruncit ca s-o dezbrace de toate hainele şi s-o pună pe ea goală înaintea lui.

Văzînd sfînta pe cei ce voiau s-o dezbrace, a strigat cu glas mare către Diocleţian: "Adu-ţi aminte, o, împărate, de femeile şi de însoţitoarele tale, căci şi eu port acelaşi trup ca şi acelea". Însă împăratul, fiind plin de pofta cea necurată şi vrînd prin vedere să-şi sature ochii cei desfrînaţi de goliciunea feciorească, a poruncit ca s-o dezbrace mai degrabă. Ea, neaşteptînd să fie dezbrăcată de mîinile celor necuraţi, însemnîndu-se cu semnul Sfintei Cruci, îndată s-a dezbrăcat singură de toată îmbrăcămintea sa şi a aruncat-o înaintea feţii împăratului şi stătea goală la priveliştea îngerilor şi a oamenilor, împodobindu-se cu ruşinea cea feciorească ca şi cu o porfiră împărătească, şi ocăra pe împăratul, zicînd: "Socotesc, că tu eşti acel şarpe, care a înşelat pe Eva şi l-a îndemnat pe Cain să ucidă pe Abel. Tu eşti diavolul acela, care a cerut pe dreptul Iov de la Dumnezeu să-l ispitească, dar degrabă vei pieri cu sunet, vrăjmaş al lui Hristos, împreună cu toţi cei de un gînd cu tine".

Acestea zicînd, şi-a făcut iarăşi semnul Sfintei Cruci şi a alergat singură la boul cel înroşit, neaşteptînd pînă ce o vor arunca pe ea. Dar cînd s-a apucat cu mîinile de boul acela, îndată cinstitele ei mîini s-au topit ca ceara de iuţimea focului, însă ea, ca şi cum n-ar fi simţit durerea, şi-a băgat capul în fereastra boului şi a intrat cu tot trupul înăuntru, slăvind cu glas mare pe Dumnezeu şi zicînd: "Slavă Ţie Doamne, Unule născut Fiul lui Dumnezeu cel de sus, Care m-ai întărit pe mine neputincioasa la această nevoinţă şi mi-ai ajutat să biruiesc pe diavolul şi meşteşugurile lui, Ţie şi Părintelui Tău Cel fără de început, împreună cu Sfîntul Duh, se cuvine slavă şi închinăciune în veci".

Astfel şi-a dat sfîntul ei suflet în mîinile Celui Preacurat şi fără de moarte Mire al său şi a intrat împreună cu El în cămara cea cerească, în glasul bucuriei şi al cîntării cetelor îngereşti. Iar trupul ei cel cinstit s-a topit ca untul în boul cel de aramă şi s-a revărsat ca un mir de bună mireasmă, umplîndu-se toată cetatea de acea negrăită bună mirosire.

Iar oasele ei cele cinstite, a poruncit păgînul împărat, să le arunce afară din cetate şi le-au dus la un munte ce se numea Linaton. Atunci, mergînd patru lei din pustie, şedeau lîngă ele, păzindu-le de alte fiare şi de păsările cele mîncătoare de trupuri; iar descoperirea lor s-a făcut de către Dumnezeu fericitului episcop Clinon, atît despre sfîrşitul Sfintei Pelaghia, cît şi de oasele ei. Deci, ducîndu-se episcopul la muntele acela, a găsit cinstitele ei oase şi pe leii aceia şezînd lîngă ele. Iar după ce au văzut leii pe omul lui Dumnezeu, au mers la el şi, plecîndu-se înaintea lui, s-au întors în pustie.

Deci, episcopul, luînd oasele sfintei muceniţe, le-a dus la un loc mai înalt al acelui munte şi le-a pus într-o piatră, unde mai pe urmă, pe timpul împărăţiei lui Constantin, strălucind buna credinţă pretutindeni, a făcut biserică deasupra cinstitelor moaşte ale miresei lui Hristos şi a scris numele sfintei pe acea piatră astfel: "Sfînta fecioară Pelaghia, care s-a dat pe sine lui Dumnezeu şi pînă în sfîrşit s-a nevoit pentru adevăr, aici se odihneşte cu moaştele sale, iar sufletul ei împărăţeşte în cer, împreună cu îngerii întru slava lui Hristos".

Astfel şi-a sfîrşit pătimirea Sfînta Muceniţă Pelaghia, întru Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Teodosie de la Lavra Pecerska (1)

 

Cântarea 1

Glas 8

Irmosul: Pe Faraon...

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nevoință plăcută lui Dumnezeu câștigând, părinte Teodosie, văzător de Dumnezeu te-ai arătat; pentru aceea, roagă-te lui Dumnezeu, Căruia I-ai plăcut, ca să gonească negura neștiinței mele și să-mi dăruiască cuvânt, ca să te laud pe tine.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Din pântecele maicii tale te-ai lipit de Dumnezeu, preacuvioase, precum înțeleptul Pavel și precum de demult Ieremia, pentru aceea, dumnezeiesc dar te-a numit Teodosie prin buzele slugii lui Dumnezeu.

Slavă...

Poruncilor Mântuitorului din tinerețe ascultător fiind, înțelepte, viața aceasta întru nimic o ai socotit, dorind ca să porți crucea pe umerii tăi. Și toate cele pământești le-ai urât, privind la cele cerești, Teodosie.

Și acum... Al Născătoarei...

Întrupatu-S-a din preacuratul tău pântece, Fecioară Preasfântă, Cuvântul lui Dumnezeu și tuturor a strălucit dragostea cunoștinței de Dumnezeu, și pe oameni să fie prăznuiți cu cetele îngerești i-ai învrednicit, suindu-i la cele cerești.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul: Cel ce ai întărit...

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu daruri nestricăcioase și duhovnicești, dumnezeiescul și fericitul tău suflet îmbogățit fiind, sfinte, ai dorit ca să vezi mormântul Domnului, ci ai fost oprit de sus din dumnezeiasca pronie.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Jertfă desăvârșit adevărată și fără prihană ai voit, fericite, ca să fii Mielului, Care cu preacurat sângele Său păcatele a toată lumea a curățit, pentru aceea, jertfă fără de sânge ai adus Lui.

Slavă...

Agonisitor de rânduieli tu ai fost, părinte, din vârsta tinereților și singur stăpânitor minții, că, luând povățuire de la dumnezeiescul Duh, ai fugit de noianul lumii. 

Și acum... Al Născătoarei...

Bucură-te, ceea ce una ai născut pe Domnul tuturor; bucură-te, ceea ce mai înainte ai vestit bucurie oamenilor; bucură-te, cort și munte netăiat, întărire credincioșilor, una prealăudată.

 

Sedealna

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Mai presus de mintea omenească te-ai arătat, preacuvioase, pe pământ, pom sfințit al lui Dumnezeu și, în mijlocul casei Domnului stând, dai rodul durerilor tale ucenicilor tăi, căci, cu darul duhului, din gura ta i-ai crescut pe dânșii. Chip ai fost nevoințelor și povață celor ce iubesc pe Domnul, pe Care nu înceta acum a-L ruga ca să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul: Tu ești tăria mea...,

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Darul duhului crescând întru tine, părinte, când ai văzut pe ceea ce te-a născut, tare plângând și tânguindu-se, tu ai stat înaintea aceleia, care vărsa pâraie de lacrimi, ca un stâlp neclintit și nemișcat rămânând.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Vrăjmașul cel preaviclean, prin oameni cumpliți, s-a silit a te smulge pe tine, Teodosie, din cuibul cel preaînfrumusețat, care era dorit de tine. Ci tu, pe acesta întru nimic nebăgându-l în seamă, cetele lui cu rugăciunile tale le-ai gonit și ai cântat: „Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni!”

Slavă...

Stropindu-te pe tine cu ploi duhovnicești, cu izvoare de viață te-ai adăpat și cu dumnezeiești spice ale lui Antonie, ale povățuitorului limbilor, ai crescut, și ai hrănit mulțimi cu adevărat, făcându-te ca niște jitnițe nedeșertate ale lui Iosif.

Și acum... Al Născătoarei...

Cine poate să spună cu vrednicie adâncul minunilor tale, Preacurată, că lumea, aducând laudă ție, prin tine miluită va fi și se izbăvește de nevoi cumplite și de felurite răutăți, de vrăjmași și de năpaste.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul: Pentru ce m-ai lepădat...,

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu nevoința faptelor bune au strălucit isprăvile tale, părinte, că simplu fiind mai înainte locașul, mai larg l-ai făcut, aducând pe mulți închinători lui Dumnezeu și dându-le acestora toate din destul cu rugăciunile tale.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu strălucitele raze ale nevoințelor tale, izgonite au fost mulțimile dracilor de la locașul tău, că mergea împreună cu tine darul Duhului Făcătorului a toate și te-a arătat slăvit pe tine, Teodosie.

Slavă...

Pe Înduratul Mântuitor în mijlocul bisericii L-ai cântat; pentru aceea, îndurările Sale cele bogate ți le-a trimis dezlegând grija lipsei, iar turmei tale izvorăște daruri pururea curgătoare.

Și acum... Al Născătoarei...

Mai presus de puterile cele de sus a fost de Dumnezeu dăruit Cuvântul pe Care L-ai zămislit, Care cu cuvântul toate le-a făcut. Și ai născut pe Acela, Care mai înainte de veci negrăit de la Tatăl S-a născut.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul: Iartă-mi mie...,

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cu rugăciunile și cu privigherile, și cu cântarea psalmilor neîncetat, sufletul tău rai dumnezeiesc l-ai făcut și lemn cinstit purtător de viață al Mântuitorului și Domnului, cu adevărat, l-ai arătat.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ai voit a avea smerenie ascunsă, asemănându-te sărăciei Stăpânului, fericite, și de bună voia ta, mergând pe cale cu porunca robului celui leneș, aducând carul la locul cel dumnezeiesc, te-ai făcut cunoscut de cei ce te întâmpinau.

Slavă...

Asemănându-te Aceluia, Care a spălat picioarele ucenicilor Săi, de Dumnezeu înțelepțite, a scoate apă și a o aduce pe umeri ai primit, și lemne a tăia, și a le aduce cu mâinile tale, arătând călugărilor prin tine ostenelile Stăpânului.

Și acum... Al Născătoarei...

Omorât a fost, Născătoare de Dumnezeu, prin tine meșteșugărețul vrăjmaș, care mai înainte toată făptura cu stricăciune o a pierdut. Că noi, cei ce eram morți, prin tine, către viață ne-am suit. Pentru că tu, cu adevărat, ai născut pe Domnul, viața tuturor.

 

Condac

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Pe steaua cea luminoasă astăzi să o cinstim, care a strălucit de la Răsărit și de la Apus a venit, că toată partea aceasta cu minunile și cu bunătatea o a îmbogățit, și pe noi toți, cu lucrarea și cu darul, ce este pravilă a călugărilor, preafericite Teodosie. 

Icos

Cine poate să spună nevoințele tale, părinte, sau cine poate să numere mulțimea ostenelilor tale și minunile cele de mirare, că, încă în trup fiind, pe Cel fără de trup L-ai văzut, în chip trupesc vorbind către tine și, dar aducându-ți, aur de Dumnezeu trimis. Tu mai presus decât omul te-ai arătat, cu smerenia și cu firea cea blândă și plină de duhovnicească înțelepciune. Pentru aceea, primind pe Duhul întru tine, văzut ai fost ca soarele strălucind întru lumină; și pe mine, pe cel ce te laud pe tine, luminează-mă cu strălucirea ta, preacuvioase, cel ce ești rânduiala călugărilor, dumnezeiescule Teodosie.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea...,

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Către rugăciunile tale, fericite, tot cel ce aleargă cu credință, niciodată nu se rușinează, luând darul cererii, părinte, și, întorcându-se, dănțuiește cântând: „Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri!”

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Tu, tată săracilor și sprijinitor te-ai arătat, nădejde văduvelor și tuturor celor ce zac ridicare ai fost, părinte. Pentru aceea, cântăm: „Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri!”

Slavă...

Podoaba călugărilor și calea mântuirii oamenilor ai fost, că, îmbogățind pe toți cu dumnezeiești taine, prin graiurile tale, ai învățat să zică: „Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri!”

Și acum... Al Născătoarei...

Din pântece fecioresc întrupându-Te, Hristoase, Te-ai arătat spre mântuirea noastră. Pentru aceea, știind pe Maica Ta, Născătoare de Dumnezeu, cu mulțumire strigăm: „Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri!”

 

Cântarea a 8-a

Irmosul: De șapte ori...,

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ca un prooroc dumnezeiesc ce vede pe cele mai înainte, Teodosie, te arăți, preafericite, că ai poruncit să aducă către tine evangheliceasca scrisoare, cel ce a adus-o, și a strigat către tine cu cuget curat, mărturisind că jertfă a Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu cu adevărat este.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Către locașul tău alergând ca un cerb, binecredinciosul cneaz, către izvorul cel pururea curgător, ca să câștige el hrana cea nestricăcioasă, vrând ca să cineze, și economul spunându-ți de lipsă, îndată, cu porunca ta, sa umplut tot vasul tău de miere.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul,

Nevoințele tale puterile îngerești le-au cântat, Teodosie, și viața ta cetele preacuvioșilor o au lăudat, luminată și înfrumusețată bucurie a călugărilor. Pentru aceasta, și acum, bucurându-te împreună cu dânșii, te veselești cântând într-un glas: „Tineri, bine cântați, preoți, lăudați-L, popoare, preaînălțați-L pe El întru toți vecii”.

Și acum... Al Născătoarei...

Pe tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, vieții mele înainte te pun păzitoare și sprijinitoare nebiruită. Fii mie ajutătoare în nevoi și în scârbe, izbăvind pe necredinciosul robul tău, pe cel ce cântă cu dragoste: „Tineri, binecuvântați, preoți, lăudați-L, popoare, preaînălțațiL pe El întru toți vecii”.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul: Spăimântatu-s-a de aceasta...,

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pomenirea ta a strălucit nouă astăzi ca soarele, preacuvioase. Și ne bucurăm sărutând sicriul tău, stând împrejur, ca în jurul dumnezeiescului chivot, și cu credință cântăm împreună cu cetele cele de sus adormirea ta, Teodosie.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Bucură-te, pământul nostru, luând vistierie nefurată de la Domnul, pe marele ajutător, pe de Dumnezeu fericitul și cald sprijinitorul Teodosie, și împreună cu cetele pustnicilor te veselește și tu, cetate binecuvântată.

Stih: Sfinte Părinte Teodosie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Adunatu-s-a mulțimea acum către pomenirea ta, ca să laude pe Domnul, pe Cel Ce ți-a dat ție bunele nevoințe, pe care tu le-ai răbdat. Pentru aceea, roagă-te Lui, sfinte, ca să se izbăvească turma aceasta de smintelile vrăjmașului, pe care tu o ai izbăvit, înțelepte, cu rugăciunile tale.

Slavă...

Mântuiește-mă, Unule Izbăvitorule, Cel Ce ai primit pocăința cea cu căldură a desfrânatei și a desfrânatului, și suspinarea vameșului, Mântuitorule; și fii mie, desfrânatului, milostiv, Hristoase, pentru rugăciunile plăcutului tău, gonind mulțimea păcatelor mele.

Și acum... Al Născătoarei...

Cruță-mă, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai născut și ai păzit nestricată după naștere pe ceea ce Te-a născut, când vei ședea să judeci faptele mele, păcatele mele și fărădelegile mele, să le treci cu vederea, Cel Ce ești fără de păcate și milostiv, ca un Izbăvitor de oameni.

Acatistul Sfântului Cuvios Teodosie de la Lavra Pecerska (Kiev) – 3 mai

 

Condacul 1

Ales fiind prin puterea Domnului nostru Iisus Hristos și chemat din tinerețe pentru viața călugărească, Preacuvioase Părinte al nostru Teodosie, fost-ai întemeietor al monahismului de obște în Rusia și mare făcător de minuni. Roagă-L pe Dumnezeu să ne izbăvească din toate necazurile și din tot păcatul, ca să-ți strigăm ție: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Teodosie, întemeietor al monahismului de obște în Rusia!

Icosul 1

Ai fost, Preacuvioase Părinte Teodosie, înger pământesc și om ceresc, și ca un luceafăr ai luminat Biserica din Rusia, alungând orice întuneric al păcatului prin viața și învățătura ta luminată și aducându-i pe mulți oameni la lumina lui Hristos. Pentru aceasta, primește de la noi laudele acestea:

Bucură-te, rod sfânt al orașului Vasiliev;

Bucură-te, bună creștere a ținutului Kursk;

Bucură-te, cel ce din tinerețe L-ai iubit pe Hristos;

Bucură-te, cel ce pentru El fier ai purtat pe trupul tău;

Bucură-te, cel ce cu sârguință te-ai îndreptat spre locașul Domnului;

Bucură-te, ostaș al Bisericii lui Dumnezeu prin faptele tale evlavioase;

Bucură-te, cel ce ai rămas orfan de tatăl trupesc și ai fost primit ca fiu de Părintele ceresc;

Bucură-te, cel ce, din pricina dragostei tale pentru Dumnezeu, ai suferit multe necazuri și bătăi de la mama ta;

Bucură-te, cel ce ai fost mucenic de bună voie;

Bucură-te, cel ce nu te-ai lăsat ademenit nicidecum de cinstirile lumești;

Bucură-te, cel ce cu mâinile tale pregăteai prescurile pentru altarul Domnului;

Bucură-te, cel ce în pâinea curată însuți sufletul tău l-ai dăruit Sfintei Treimi;

Bucură-te, Sfinte Teodosie, întemeitor al monahismului de obște în Rusia!

Condacul 2

Văzând mama ta, Părinte Teodosie, cum dispețuiai tot ce era pământesc și cum din tinerețe cugetai la cele de sus, s-a pornit asupra ta foarte tare, străduindu-se fie prin rugăminți, fie prin amenințări și bătăi, să te întoarcă de la slujirea lui Dumnezeu. Însă nimic nu a reușit, ci mai mult te-a întărit în credința către Dumnezeu și pentru El ai suferit cu bucurie bătăi și huliri din partea ei, cântând zi și noapte cântarea îngerească: Aluluia!

Icosul 2

Înțelegând bine că trăind în mijlocul deșertăciunii acestei lumi îți este greu să dobândești mântuirea, ai dorit, Cuvioase Părinte Teodosie, să ajungi la sfânta cetate a Ierusalimului, iar cu mintea să atingi cerescul Ierusalim. Însă fiind oprit de la acest gând de mama ta, a trebuit să viețuiești în continuare în orașul patriei tale. Iar noi, văzând râvna ta pentru mântuirea sufletului, îți strigăm ție așa:

Bucură-te, cel ce, fiind născut din trup omenesc, L-ai iubit pe Dumnezeu Cel netrupesc;

Bucură-te, cel ce nu te-ai mulțumit doar cu dragostea de mamă;

Bucură-te, cel ce ai lepădat toată slujirea lumească;

Bucură-te, cel ce ai dorit să-I slujești doar lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ai purtat îmbrăcăminte sărăcăcioasă;

Bucură-te, cel ce te-ai ostenit cu osârdie la coacerea prescurilor;

Bucură-te, cel ce cu sârguință ai mers în locașul Domnului pentru rugăciune;

Bucură-te, cel ce ai iubit rugăciunea neîncetată;

Bucură-te, cel ce ai trăit ca înger dumnezeiesc în casa mamei tale;

Bucură-te, cel ce ți-ai ridicat ochii inimii către Domnul;

Bucură-te, căci cu osârdie L-ai rugat pe Dumnezeu să te elibereze din robia păcatului;

Bucură-te, Sfinte Teodosie, întemeietor al monahismului de obște în Rusia!

Condacul 3

Puterea lui Dumnezeu te-a întărit spre fapte bune, Cuvioase Părinte Teodosie, căci cu ajutorul Lui ai părăsit în taină casa părintească și ai ajuns la un bun povățuitor, la Cuviosul Antonie din orașul Kiev, care locuia într-o peșteră, rugându-l pe acesta să te primească și pe tine în turma păstorită de el. Iar el, văzând bunătatea ta sufletească, te-a primit cu dragoste și a poruncit Cuviosului Nicon să te îmbrace în sfântul chip îngeresc, pentru a cânta împreună cu dânșii lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Având mare dragoste pentru Hristos, te-ai lipit de Cuviosul Antonie și văzând viața sa cuvioasă și sfântă din peșteră, te-ai străduit să-i urmezi lui întru totul, și toate cuvintele sale le-ai păstrat în inima ta. De aceea, noi te lăudăm cu aceste cântări:

Bucură-te, cel ce ai început cu bucurie drumul ce duce la mântuirea sufletului;

Bucură-te, cel ce ai arat în orașul Kiev pășunea cea duhovnicească;

Bucură-te, cel ce ai primit adăpost pentru a ta mântuire în peștera Cuviosului Antonie;

Bucură-te, cel îmbrăcat în chipul îngeresc prin mâinile Cuviosului Nicon;

Bucură-te, cel ce te-ai lepădat cu totul de înțelepciunea acestei lumi prin tunderea părului în călugărie;

Bucură-te, cel îmbrăcat în veșmântul smereniei;

Bucură-te, cel încălțat cu sandalele ascultării;

Bucură-te, cel ce ai semănat sămânța bunătății tale;

Bucură-te, cel ce ai luat asupra ta datoria propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce totdeauna ai avut în mâna ta sabia cea duhovnicească;

Bucură-te, cel ce, cu numele lui Iisus, ai pus pe fugă pe vrăjmașii nevăzuți;

Bucură-te, Sfinte Teodosie, întemeietor al monahismului de obște în Rusia!

Condacul 4

Trecând prin furtunile vieții, Cuvioase Părinte, ai petrecut în linistea peșterii viață plăcută lui Dumnezeu, fiind povățuit de Cuviosul Antonie spre tot felul de virtuți.  Nu te-ai lăsat nicicum înduioșat de rugămințile mamei de a te întoarce în lume, ci prin rugăciunile tale către Domnul ai adus-o și pe mama ta la viața călugărească, cântând lui Dumnezeu care a înmuiat inima ei cântarea: Aliluia!

Icosul 4

Auzind, Părinte Teodosie, învățăturile povățuitorului tău Cuviosul Antonie, ai ascultat cu evlavie cuvintele lui și le-ai împlinit cu fapta, iar ele te-au povățuit spre mântuire și te-au făcut bine plăcut lui Dumnezeu, iar fiind tu bun ucenic al blândului tău învățător, vrednic ești de a primi de la noi unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce ai dobândit multă smerenie;

Bucură-te, cel ce zi și noapte te-ai aflat în rugăciune;

Bucură-te, oglindă a ascultării călugărești;

Bucură-te, chip al sârguinței;

Bucură-te, cel ce prin fapte duhovncești ți-ai supus trupul duhului;

Bucură-te, cel ce ți-ai petrecut nopțile fără de somn;

Bucură-te, cel ce ai tors lână cu mâinile tale;

Bucură-te, cel ce cu gura ai cântat psalmi;

Bucură-te, cel ce înaintea tuturor veneai la bisercia Domnului la rugăciune;

Bucură-te, cel ce ai purtat cu multă dragoste neputințele fraților tăi;

Bucură-te, cel ce și lucrul de mână în locul lor îl împlineai;

Bucură-te, Sfinte Teodosie, întemeietor al monahismului de obște în Rusia!

Condacul 5

Străbătut-ai, Cuvioase Părinte Teodosie, calea lui Dumneze, urcând din putere în putere și fiind vas încăpător al harului lui Dumnezeu ai fost sfințit preot și așezat stareț al monahilor din peșteri, fiind ales de către ei și fiind binecuvântat de Cuviosul Antonie. Iar împreună cu acesta ai lucrat cu multă osârdie la mântuirea sufletelor omenești, pentru care acum, în locașurile cele de sus, cu dulce glas Îi cânți lui Dumnezeu, Celui în Trei Persoane: Aliluia!

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Icosul 5

Te vedem, Cuvioase Părinte Teodosie, ostenindu-te cu multă râvnă pentru întemeierea Mănăstirii Pecerska și alcătuind cu înțelepciune rânduielile pentru viața monahală, care apoi au devenit model pentru toate mănăstirile rusești. Pentru care, strigăm către tine așa:

Bucură-te, Cuvioase, cel plin de înțelepciune dumnezeiască;

Bucură-te, cel împodobit cu darurile Sfântului Duh;

Bucură-te, cel ce ai iubit cuvintele psalmistului David;

Bucură-te, cel ce ai așezat rânduielile vieții de obște în locașurile Pecerskăi;

Bucură-te, primul întemeietor al vieții chinoviale în Rusia;

Bucură-te, mare apărător al vieții monahicești de obște;

Bucură-te, cel ce ai rânduit ca monahii să aibă totul în comun;

Bucură-te, cel ce însuți ai împlinit întru totul rânduielile vieții monahicești;

Bucură-te, cel ce, stareț fiind, cărai apă și tăiai lemne;

Bucură-te, cel ce, prin exemplul tău i-ai învățat pe toți monahii dragostea de muncă;

Bucură-te, cel ce i-ai hrănit pe cei sărmani și i-ai adăpostit pe pelerini;

Bucură-te, cel ce pentru pelerini ai poruncit să se ridice un adăpost și o bolniță;

Bucură-te, Sfinte Teodosie, întemeietor al monahismului de obște în Rusia!

Condacul 6

Fost-ai, Părinte Teodosie, propovăduitor al cuvântului lui Dumnezeu nu numai pentru monahi, ci și pentru mireni, cneji și boieri, și pe toți i-ai învățat cu râvnă virtuțile creștinești adică dragostea de aproapele, smerenia, cumpătarea și curăția. Te rugăm, Preacuvioase, să ceri prin mijlocirea ta cea cerească și pentru noi aceste virtuți plăcute lui Dumnezeu, ca să fim izbăviți din robia patimilor lumești și cu evlavie să cântăm Mântuitorului nostru: Aliluia!

Icosul 6

Ai strălucit, Cuvioase Părinte, ca o stea luminoasă a lui Dumnezeu în pământurile Rusiei și mulți oameni ai povățuit spre locașul cel ceresc prin învățătura ta sfântă, căci tu nu doar ai învățat ci ai și împlinit întru totul virtuțile poruncite nouă de Hristos. Pentru aceasta, ca pe un învățător și împlinitor al Evangheliei, te ludăm pe tine așa:

Bucură-te, cel ce ai adus lumină lumii prin strălucirea vieții tale;

Bucură-te, cel ce ai povățuit mulți oameni spre mântuire;

Bucură-te, bunule păstor, străin de orice fățărnicie;

Bucură-te, învățătorule înțelept, plin de iubire pentru cei apropiați;

Bucură-te, cel ce ai vestit fără teamă adevărul lui Dumnezeu puternicilor acestei lumi;

Bucură-te, cel ce ai fost povățuitor spre cucernicie pentru cneji și boieri;

Bucură-te, cel ce i-ai convins pe iudeii necredincioși că creadă în Hristos;

Bucură-te, cel ce ai dăruit celor săraci milostenie din destul;

Bucură-te, cel ce ai plâns cu cei care plângeau;

Bucură-te, cel ce i-ai mângâiat pe cei plini de mâhnire;

Bucură-te, ocrotitorul văduvelor și al orfanilor;

Bucură-te, apărătorul celor prigoniți și izgoniți;

Bucură-te, Sfinte Teodosie, întemeietor al monahismului de obște în Rusia!

Condacul 7

Vrând Domnului să arate oamenilor cum prin bunăvoință dumnezeiască Mănăstirea Pecerska cea povățuită de tine, Preacuvioase Părinte Teodosie, este păzită, a arătat o prealuminată lumină strălucind noaptea deasupra ei, iar celor ce vroiau să înfrumusețeze biserica li s-a arătat biserica înălțată la cer în chip minunat, iar în ea s-au auzit cântări îngerești. Iar noi, cunoascând cât de mare slujitor al lui Dumnezeu ai fost și cât de mult poate rugăciunea ta către Domnul, îi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul 7

Te-a rânduit Domnul pe tine, Sfinte Preacuvioase Părinte Teodosie, să fii stareț al obștii monahicești, iar prin tine a proslăvit Lavra Pecerka, maica mănăstirilor rusești, căci în ea din vechime a înflorit viața monahicească și mulți cuvioși I-au slujit lui Dumnezeu, între care și tu ca o lună plină strălucești neîncetat cu lumina virtuților și minunilor tale. Pentru aceasta, pe toți ne îndemni să-ți zicem așa:

Bucură-te, omule cu îngerească fire;

Bucură-te, pustnicule de Dumnezeu dăruit;

Bucură-te, mare făcătorule de minuni;

Bucură-te, închinătorule plin de râvnă;

Bucură-te, cel ce ai primit în taină aur de la înger;

Bucură-te, cel ce cu acest aur ai cumpărat hrană pentru cei flămânzi;

Bucură-te, cel ce prin minune ai împlinit lipsa vinului și a untdelemnului din locașul tău;

Bucură-te, cel ce ai umplut cu făină cămara cea goală;

Bucură-te, cel ce ai umplut cu miere vasul cel deșert;

Bucură-te, cel ce ai săvârșit minuni preaslăvite în viața ta;

Bucură-te, cel care ai proslăvit pe Dumnezeu prin faptele tale;

Bucură-te, cel înzestrat de Dumnezeu cu daruri duhovnicești;

Bucură-te, Sfinte Teodosie, întemeietor al monahismului de obște în Rusia!

Condacul 8

Ai iubit, Părinte Teodosie, să adăpostești pelerinii ca și Avrram, trimițând pâine din belșug pentru cei închiși în temință, ascultând cuvintele lui Hristos, Care spune că pe călători și pe cei din temniță, El însuși îi primește cu bunăvoință. Ajută-ne și pe noi, iubitorule de Dumnezeu, să urmăm aceste fapte ale tale, ca prin milostenie să bineplăcem lui Dumnezeu și să-I cântăm Lui cu dragoste: Aliluia!

Icosul 8

Te-ai dăruit cu totul, Sfinte Teodosie, Părintele nostru, slujirii lui Dumnezeu și aproapelui tău, și ai păstorit bine turma cea cuvântătoare încredințată ție de Dumnezeu, pe cei neputincioșo întărindu-i, pe cei căzuți ridicându-i, pe cei tari ocrotindu-i și veghind întru rugăciune ca să nu răpească vrajmașul cel nevăzut nici una din oile tale. Pentru aceasta te slăvim zicându-ți:

Bucură-te, cel ce ai primit de la Dumnezeu mare putere asupra duhurilor necurate;

Bucură-te, cel ce ai curățit, cu rugăciunile tale, locul cel bântuit de arătări diavolești;

Bucură-te, cel ce, prin rugăciunile tale, i-ai păzit pe ucenicii tăi de mrejele vrăjmașilor nevăzuți;

Bucură-te, cel de multe ori încercat, care i-ai ajutat pe cei aflați în ispită;

Bucură-te, omule al lui Dumnezeu prin credință nezdruncinată;

Bucură-te, luptător aprig împortiva lăcomiei, care niciodată nu te-ai îngrijit de nevoile tale pentru ziua de mâine;

Bucură-te, cel ce ai nădăjduit în Dumnezeu prin credință nezdruncinată;

Bucură-te, cel ce, prin credința ta, ai primit de la Dumnezeu toate cele necesare din belșug;

Bucură-te, cel ce totdeauna ai înălțat mulțumire Domnului pentru toate darurile Lui;

Bucură-te, cel ce ai ocrotit cu însuflețire pe frații tăi de cârtirea celor slabi în credință;

Bucură-te, Sfinte Teodosie, întemeitor al monahismului de obște în Rusia!

Condacul 9

I-ai ajutat, Cuvioase Părinte, pe toți cei care au cerut al tău ajutor și ai arătat multă milă față de cei sărmani și neputincioși, căci ai fost într-adevăr ochi pentru cei orbi, picioare pentru cei schiopi, mâini pentru cei nejautorați și nimeni nu a plecat de la tine nemângâiat. Prin dragostea ta, îndreaptă-ți privirea și spre noi, slujitorule al lui Dumnezeu, și ne dăruiește cu rugăciunile tale vindecare de rănile păcatului, ca să cântăm cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Rușinând prin viața ta, preaînțelepte Teodosie, întortocherile viclene ale vieții, ai părăsit tulburarea cea deșartă și ai primit viața cea schivnicească, căci vedem întru tine întruparea viețuirii celei cerești și a obiceiurilor îngerești. De aceea, minunându-ne de sfințenia ta îngerească, te lăudăm prin aceste cântări:

Bucură-te, steaua dimineții care ai izgonit din Rusia întunericul diavolesc;

Bucură-te, ocrotitor preatare de vrajmașii văzuți și nevăzuți;

Bucură-te, stâlp al propovăduirii sfintei credințe ortodoxe;

Bucură-te, podoabă dăruită de Dumnezeu Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, ocrotitorule ceresc al patriei tale celei pământești;

Bucură-te, povățuitorule pe calea mânturii, nesupus măgulirilor pământești;

Bucură-te, mare voievodule al oastei luptătorilor duhovnicești;

Bucură-te, comandantule viteaz, care ai învins oștirile cele diavolești;

Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit să vorbești cu îngerii;

Bucură-te, cel ce I-ai slujit lui Dumnezeu cu mare osârdie;

Bucură-te, cel ce urmezi îndeaproape milostivirii lui Dumnezeu;

Bucură-te, preaales slujitor al Sfintelor Taine;

Bucură-te, Sfinte Teodosie, întemeietor al monahismului de obște în Rusia!

Condacul 10

Ai pus temelia bisericii sfinte de la Pecerska, ca adăpost al mântuirii și locaș sfânt al slavei Domnului, cu multe semne și minuni înălțându-o până la ceruri, Cuvioase Părinte Teodosie, și cu mâinile tale ai ajutat celor ce o ridicau, rugându-L mereu pe Domnul și pe Sfânta Fecioară ca această biserică să fie adăpost al harului dumnezeiesc și ca Domnul să audă aici rugăciunile credincioșilor Săi, care Îi strigă cu credință: Aliluia!

Icosul 10

Fost-ai, purtătorule de Dumnezeu Sfinte Teodosie, credincios slujitor al lui Hristos, Împăratul ceresc, căci te-ai învrednicit împreună cu Cuviosul Antonie a sta înaintea împărătesei cerești într-o arătare minunată din biserica din Vlaherne, când ea a poruncit zidarilor să meargă la Kiev să ridice marea biserică a Pecerskăi și le-a dăruit icoana dumnezeiască a adormirii sale ca binecuvântare pentru totdeauna a lăcașului tău. Pentru care toți îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, întemeietor al marii biserici a Pecerskăi;

Bucură-te, cel ce i-ai pus temelia în loc minunat și arătat prin multe minuni;

Bucură-te, cel ce întru rugăciuni ai udat cu lacrimi temelia ei;

Bucură-te, cel ce ai așezat piatra ei de temelie cu mâinile tale;

Bucură-te, slujitor credincios al Sfinte Fecioare Maria;

Bucură-te, cel ce ai primit cu bucurie icoana minunată a Adormirii ei;

Bucură-te, cel ce ai așezat cu multă cinste această icoană binecuvântată în lăcașul tău;

Bucură-te, cel ce ai înălțat în fața acestei icoane rugăciuni pline de evlavie;

Bucură-te, cel acoperit de binecuvântarea Sfintei Fecioare;

Bucură-te, cel răsplătit de ea cu descoperiri dumnezeiești;

Bucură-te, alesul Fiului său, Domnul nostru Iisus Hristos;

Bucură-te, Sfinte Teodosie, întemeitor al monahismului de obște în Rusia!

Condacul 11

Ai înălțat, Cuvioase Părinte Teodosie, cântare preamare lui Dumnezeu Celui în Trei Ipostasuri, și nu ai încetat până la sfârșitul vieții să-L slăvești prin rugăciunile tale pe Domnul. Astfel ai dăruit prin rugăciuni pline de evlavie sufletul tău în mâinile Domnului, pe care sfinții l-au înălțat cu slavă în locașul cel din înălțime, unde te-ai odihnit împreună cu slujitorii lui Dumnezeu și cânți cu bucurie Făcătorului îngerilor și al oamenilor cântarea: Aliluia!

Icosul 11

Fața ta, Cuvioase Părinte, s-a luminat de strălucirea cerească și ai fost cuprins cu blândețe de somnul morții, fiind petrecut cu multe lacrimi la mormânt de către frații și fii tăi, ce plângeau și se tânguiau la despărțirea ta de ei. Iar noi îți închinăm aceste cântări de îngropare:

Bucură-te, cel ce ți-ai petrecut viața pământească fără prihană și cu dragoste de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ai primit cunună veșnică din mâinile lui Hristos;

Bucură-te, căci amintirea ta este cinstită cu laude de Sfânta Biserică;

Bucură-te, căci adormirea ta este prăznuită în chip luminos de cei credincioși;

Bucură-te, cel ce ai gustat moartea, dar care nu ai cunoscut putrezirea;

Bucură-te, cel ce ai arătat slava cerească prin strălucirea feței tale;

Bucură-te, cel îngropat de frații tăi în peșteră cu multe lacrimi;

Bucură-te, cel ce după optzeci de ani ai fost aflat neputrezit;

Bucură-te, cel ce ai fost strămutat cu cinste în marea biserică a Pecerskăi;

Bucură-te, cel ale cărui moaște la mutare au fost luminate de o minunată strălucire cerească;

Bucură-te, cel pentru care s-au arătat trei cercuri luminoase pe drumul de la peșteră la biserica Pecerskăi;

Bucură-te, cel de la ale cărui moaște se înalță o minunată mireasmă;

Bucură-te, Sfinte Teodosie, întemeitor al monahismului de obște în Rusia!

Condacul 12

Sfânta raclă cu moaștele tale s-a arătat a fi plină de har dumnezeiesc, Cuvioase Părinte Teodosie, căci dăruiește vindecare celor suferinzi și tămăduiește orice boală a celor ce se apropie de ea cu credință și cu dragoste, chemând întru rugăciuni numele tău cel sfânt. De asemenea, ne închinăm si la locul odihnei tale după moarte, sărutând înfățișarea sfântă a feței tale de acolo și strigăm lui Dumnezeu, Cel minunat întru Sfintții Săi: Aliluia!

Icosul 12

Cântând faptele și minunile tale, Cuvioase Părinte Teodosie, ne rugăm ție cu stăruință: roagă-te cu noi și pentru noi către Dumnezeu, Cel iubitor de oameni și milostiv față de toți, ca să nu slăbească în noi sfânta credință strămoșească, căci prin ajutorul ei tu ai ajuns la desăvârșirea duhovnicească iar noi să devenim urmașii tăi în credința adevărată și în fapte bune, ca astfel să putem să-ți strigăm:

Bucură-te, podoabă minunată a sfintei și marii lavre Pecerska, cea asemenea cerului în măreție;

Bucură-te, cel ce ai înzestrat locașul Sfintei Fecioare cu slăvitele tale minuni;

Bucură-te, el a cărui raclă a fost împodobită în chip minunat cu aur și argint;

Bucură-te, căci înaintea raclei tale s-au făcut multe vindecări;

Bucură-te, tămăduitorul celor bolnavi;

Bucură-te, mângâietor al celor cuprinși de mâhnire;

Bucură-te, cel ce ai sărit în ajutorul celor sărmani;

Bucură-te, cel ce dăruiești ocrotirea ta celor ce te cinstesc;

Bucură-te, cel ce ne ești tuturor ajutător neînfruntat în ceasul morții;

Bucură-te, puternicul nostru apărător în fața curselor diavolești;

Bucură-te, apărător preatare al Lavrei Pecerska;

Bucură-te, nădejdea noastră înaintea lui Dumnezeu și a Sfintei Fecioase;

Bucură-te, Sfinte Teodosie, întemeietor al monahismului de obște în Rusia!

Condacul 13

O, mare făcătorule de minuni și grabnic ajutătorule, Cuvioase Părinte Teodosie! Ascultă cu îngăduință această mică rugăciune a noastră înălțată cu credință și cu dragoste în cinstea ta, și roagă-te Domnului Dumnezeu să ne scape de toate nevoile și necazurile și să ne izbăveascăde chinurile cele veșnice, ca împreună cu tine să-I cântăm Lui în Împărăția cerului: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Ai fost, Preacuvioase Părinte Teodosie, înger pământesc și om ceresc, și ca un luceafăr ai luminat Biserica din Rusia, alungând orice întuneric al păcatului prin viața și învățătura ta luminată și aducându-i pe mulți oameni la lumina lui Hristos. Pentru aceasta, primește de la noi laudele acestea:

Bucură-te, rod sfânt al orașului Vasiliev;

Bucură-te, bună creștere a ținutului Kursk;

Bucură-te, cel ce din tinerețe L-ai iubit pe Hristos;

Bucură-te, cel ce pentru El fier ai purtat pe trupul tău;

Bucură-te, cel ce cu sârguință te-ai îndreptat spre locașul Domnului;

Bucură-te, ostaș al Bisericii lui Dumnezeu prin faptele tale evlavioase;

Bucură-te, cel ce ai rămas orfan de tatăl trupesc și ai fost primit ca fiu de Părintele ceresc;

Bucură-te, cel ce, din pricina dragostei tale pentru Dumnezeu, ai suferit multe necazuri și bătăi de la mama ta;

Bucură-te, cel ce ai fost mucenic de bună voie;

Bucură-te, cel ce nu te-ai lăsat ademenit nicidecum de cinstirile lumești;

Bucură-te, cel ce cu mâinile tale pregăteai prescurile pentru altarul Domnului;

Bucură-te, cel ce în pâinea curată însuți sufletul tău l-ai dăruit Sfintei Treimi;

Bucură-te, Sfinte Teodosie, întemeitor al monahismului de obște în Rusia!

Condacul 1

Ales fiind prin puterea Domnului nostru Iisus Hristos și chemat din tinerețe pentru viața călugărească, Preacuvioase Părinte al nostru Teodosie, fost-ai întemeietor al monahismului de obște în Rusia și mare făcător de minuni. Roagă-L pe Dumnezeu să ne izbăvească din toate necazurile și din tot păcatul, ca să-ți strigăm ție: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Teodosie, întemeietor al monahismului de obște în Rusia!

Rugăciune:

O, povățuitorule sfânt, îngerule pământesc și omule ceresc, Preacuvioase și purtătorule de Dumnezeu Părinte al nostru Teodosie, slujitorule credincios al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cel care ai înălțat în numele ei sfânt un locaș prea minunat în munții Pecerskăi și ai strălucit aici prin nenumărate minuni! Te rugăm cu multă osârdie: mijlcește pentru noi înaintea lui Dumnezeu și cere pentru noi mare și bogată milă, credință adevărată, nădejde neîndoielnică de mântuire, dragoste lipsită de fățărnicie pentru toți, evlavie statornică, sănătate trupească și sufletească, cele trebuitoare vieții noastre și mai ales să nu prefacem în răutate lucrurile bune dăruite nouă cu mărinimie de Dumnezeu, ci toate să le facem spre slava numelui Său cel Sfânt și spre mântuirea noastră. Veghează, Cuvioase făcătorule de minuni, ca patria noastră, toate satele și orașele ei dar și credincioșii care vin să se închine la cinstitul tău mormânt să rămân neatinși de orice rău sau vătămare.

Acoperă-ne pe toți din sfântul tău locaș cu binecuvântarea ta cerească și ne izbăvește prin milostivirea ta de toate relele și nenorocirile, iar în ceasul morții noastre să ne arăți nouă ocrotirea ta atotputernică, pentru ca mântuindu-ne prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu de puterea cumplitului vrăjmaș, să ne învrednicim a moșteni împărăția Sa cea cerească. Arată-ne, Părinte, milostivirea ta și nu ne lăsa singuri și neajutorați, ca lăudând ocrotirea ta cea sfântă, veșnic sa-L slăvim pe Dumnezeu Cel minunat între sfinții Săi, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!