Sfanta Olga, imparateasa Rusiei, este pomenita de Biserica Ortodoxa pe 11 iulie. Sfanta Sfanta Olga si Sfantul Vladimir, nepotul sau (pomenit la 15 iulie), sunt cei care au increstinat poporul rus. Documentele vremii o consemneaza pe Sfanta Olga ca fiind prima femeie care a condus Rusia si, totodata, primul membru al familiei regale care s-a convertit la credinta crestina.

Rugaciunea la Sf.Olga ajuta pe cei singuri sa se casatoreasca avand casatorie binecuvantata!

SF.Olga este ocrotitoarea casatoriilor si femeilor singure ce vor sa se casatoreasca.Protejeaza mamele si ajuta mamicile cu copi-protejand copii de necazuri.Ajuta la o casatorie reusita si binecuvantata!Ajuta la intoarcerea sotului in familie.Grabnic tamaduitoare de toate bolile.Ocrotitoarea casatoriilor!Un dar de nepretuit celor ce au numele de Olga,Olguta,Olesia.-Patroana celor ce ii poarta numele si celor nascuti de ziua ei!

Mamele de fii  și văduvele primesc o protecție specială si ajutor de la Sf.Olga

Icoana Sfintei Olga este capabilă să protejeze casa de intruși și de oamenii cu gânduri necurate. E important ca toate femeile care ii poartă numele si sunt nascute de ziua ei să o aibă in casa.

Fiind soția Marelui Duce Igor, după asasinarea acestuia, ea și-a îndreptat toate forțele pentru a guverna statul și a-l conduce cu curaj. În 954, Olga a făcut un pelerinaj religios la Constantinopol, asociat cu o importantă misiune de stat.În orașul Constantinopol, a fost botezată cu numele de Elena, iar împăratul Constantin Porfirogenitus i-a devenit naș. Revenind, ea a început să construiască primele biserici și să propovăduiască doctrina creștină.Și deși nu i-a fost atat de usor, ea a convertit mulți oameni la credință ortodoxa. Chiar și nepotul ei, prințul Vladimir, care a botezat mai târziu intreaga Rusia, a fost botezat exact după exemplul ei.

Imparateasa Olga a devenit primul dintre conducătorii ruși care a devenit creștina, făcând acest lucru chiar înainte de Botezul Rusiei. Ortodocșii onorează memoria acestui conducător înțelept și creator al culturii Rusiei Kievene. Olga a fost canonizată ca sfântă în 1547.

În fața icoanei Sfintei Olga se roagă pentru mângâierea văduvelor și pentru întărirea creștinilor nou convertiți. Sfânta imparateasa a devenit primul domnitor creștin rus, așa că la ea se roagă pentru răspândirea credinței ortodoxe, pentru întărirea puterii de apărare a țării,pentru conducatorii tarii sa conduca tara cu discernamant si bunatate asupra poporului.

Sf. Imparateasa Olga roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! Multumim pentru toate darurile primite!

Icoana cu argint Sf. Olga- simbolizeaza inca din Evul Mediu victoria binelui asupra raului, devenind, din aceasta pricina, integrat in numeroase traditii si sarbatori crestine de pretutindeni! Aceasta icoana este BINECUVANTAREA FAMILIEI  - prin ocrotirea ei de boli si necazuri si duhuri necurate, cu ajutorul prezentei Sfanta Olga, imparateasa Rusiei , Cadoul ideal pentru, aniversari de nume, botez, nunti,casa noua - simbolizand Ocrotirea FAMILIEI .

 

Acatistul Sfintei Olga, Împărăteasa Rusiei

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Celei alese din tot neamul rușilor, slăvitei, întocmai cu Apostolii și plăcutei de Dumnezeu Împărătese Olga, laudă îi tocmim, căci ca o rază luminoasă ai strălucit în întunericul închinării la idoli și calea către Hristos tuturor ai arătat. Tu, ca ceea ce ai îndrăznire către Domnul, Cel ce te-a preamărit, ocrotește-ne pe noi cu rugăciunile tale de toate necazurile, ca să-ți cântăm: Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Icosul 1

Ziditorule al îngerilor și al oamenilor, Care ai pus timpurile și anii întru a Ta stăpânire, iar soarta împărățiilor și a popoarelor o conduci după a Ta voie, când ai binevoit să luminezi neamul rușilor cu Sfântul Botez, atunci, văzând bunătatea inimii tale, Sfântă Olga, te-a chemat să fii tuturor rușilor chip și îndrumătoare întru credința creștină. Pentru aceasta te lăudăm așa:
Bucură-te, luceafărul dimineții pe cerul rusesc, care ai binevestit, după Apostolul cel Întâi Chemat, în munții Kievului;
Bucură-te, preaminunată floare primăvăratică din care a crescut marele copac al dreptei credințe în pământurile Rusiei;
Bucură-te, prima noastră învățătoare și luminătoare;
Bucură-te, că prin tine rușii au cunoscut să se închine Făcătorului nostru în Sfânta Treime;
Bucură-te, că prin tine preasfânt numele Domnului este proslăvit de toți rușii;
Bucură-te, că și preamărit numele tău, dimpreună cu al lui Vladimir cel întocmai cu Apostolii, este lăudat în toată lumea;
Bucură-te, comoară duhovnicească a Rusiei;
Bucură-te, podoabă preamărită a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, mare binefăcătoare a orașelor Kiev și Pskov;
Bucură-te, grabnică ajutătoare împotriva dușmanilor;
Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Condacul al 2-lea

Văzându-te pe tine, Sfântă Olga, ca un crin răsărit în mijlocul spinilor, chiar dacă neamul în care te-ai născut se închina la idoli, totuși tu ai avut scrisă în inima ta legea lui Dumnezeu și neprihănirea ți-ai păstrat-o precum lumina ochilor, de aceea cântăm cu mulțumire lui Dumnezeu Cel minunat întru sfinții Săi: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu mintea ta văzătoare a tot binele ai priceput, de Dumnezeu înțelepțită Olga, că idolii cei făcuți de mâini omenești nu sunt dumnezei și te-ai silit să cunoști pe adevăratul Dumnezeu. Pentru acesta îți aducem cântare de laudă:
Bucură-te, cea dintâi între femei care ai cunoscut rătăcirea rușilor și ai priceput deșertăciunea închinării la idoli;
Bucură-te, cea care ai căutat cu osârdie dreapta credință și adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cea care înainte de a pricepe legea lui Dumnezeu ai dus o dreaptă viețuire după legea firii;
Bucură-te, cea care înainte de a primi credința creștină ai săvârșit fapte asemenea creștinilor;
Bucură-te, că țara ta de năvălirea dușmanilor vitejește o ai apărat;
Bucură-te, că pentru supușii tăi drepte judecăți ai săvârșit;
Bucură-te, căci cu slavă împărătească ești cinstită în cer și pe pământ;
Bucură-te, că ești preaslăvită de Dumnezeu ca una între Apostoli;
Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Condacul al 3-lea

Fiind purtată de puterea harului dumnezeiesc, te-ai grăbit, Împărăteasă Olga, să ajungi la Constantinopol ca să vezi cu ochii tăi frumusețea podoabelor Bisericii și să asculți învățătura cuvintelor dumnezeiești, te-ai aprins cu toată inima ta de dragostea lui Hristos, iar pentru aceasta noi Îi cântăm cu mulțumire: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având inima precum un pământ bun, ai primit cu ușurință, Împărăteasă Olga, semințele sfintei credințe și L-ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat. De aceea ai primit Sfântul Botez din mâinile patriarhului Constantinopolului, care ți-a și spus că de acum vei fi fericită de toți fiii rușilor. De aceea și noi îți cântăm acestea:
Bucură-te, că prin credință ai fugit de multe rele;
Bucură-te, ceea ce ai dobândit viață veșnică întru Hristos;
Bucură-te, că te-ai născut duhovnicește prin harul Duhului Sfânt;
Bucură-te, turturea care ai scăpat în zbor din ghearele vrăjmașului păgubitor de suflete;
Bucură-te, cea care te-ai adăpostit sub aripile Vulturului Ceresc;
Bucură-te, cea care prin botezul tău ai adus mulțime de suflete la Hristos;
Bucură-te, că pe cei care vin la tine cu credință neîndoielnică îi luminezi cu lumina cinstitelor tale moaște;
Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Condacul al 4-lea

Cum am putea să nu ne mirăm de cumințenia ta, Preafericită Olga, că ai refuzat cu înțelepciune propunerea de căsătorie a împăratului și i-ai răspuns: „Nu am venit aici să mă căsătoresc și nici să împărățesc împreună cu tine, ci ca să mă îmbrac cu Botezul Nemuritorului Mire, al lui Hristos Dumnezeu, căci pe El mai mult decât pe toate Îl iubește sufletul meu și Lui, de acum și până în veac, nu voi conteni să-I cânt: Aliluia!”

Icosul al 4-lea

Auzind de la patriarhul ce te-a botezat cuvânt bun despre curăție, post, rugăciune și despre toate virtuțile ce se cuvin unui creștin, pus-ai în inima ta hotărâre să le împlinești pe toate. Iar noi după datorie îți cântăm:
Bucură-te, ceea ce inima ta o ai curățat precum o țarină de spinii patimilor ucigătoare de suflet;
Bucură-te, ceea ce sufletul l-ai udat cu lacrimi de pocăință;
Bucură-te, că semințele cuvântului dumnezeiesc au prins rădăcină în inima ta precum într-un pământ roditor;
Bucură-te, că văduvia curată și neprihănită ai păstrat;
Bucură-te, că te-ai făcut plăcută lui Dumnezeu prin înfrânare și rugăciune;
Bucură-te, că ai fost miluită prin milostivirea Ziditorului;
Bucură-te, că ai fost milostivă cu cei neputincioși și în necazuri;
Bucură-te, ceea ce ai văzut mai înainte că pământul rusesc va fi luminat cu lumina învățăturii lui Hristos;
Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Condacul al 5-lea

Îmbrăcându-te cu îmbrăcămintea Sfântului Botez țesută de Dumnezeu și întărindu-te duhovnicește cu hrana cea nepieritoare a Preacuratului Trup și Sânge al lui Hristos, nu te-ai înfricoșat să te duci la necredincioșii tăi supuși, strămoșii rușilor, ca să le propovăduiești pe Unul și Adevăratul Dumnezeu, Căruia cu o singură gură Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând, Sfântă Olga, că oamenii pământului rusesc sunt afundați în întunericul slujirii idolești, cu osârdie te-ai grăbit să-i luminezi cu lumina învățăturii lui Hristos și să-i faci fii ai zilei și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Amintindu-ne deci marea ta grijă pentru ei, îți aducem cântare:
Bucură-te, preaînțeleaptă stăpână a poporului rusesc;
Bucură-te, că te-ai asemănat cu prima împărăteasă creștină, Elena, în râvna față de Dumnezeu;
Bucură-te, că numele ei l-ai luat la Sfântul Botez;
Bucură-te, că cinstita cruce a lui Hristos și sfinte icoane ai adus de la Constantinopol la Kiev;
Bucură-te, că ai adus preoți și clerici cu tine în Rusia;
Bucură-te, că prin cuvintele tale preaînțelepte ai învățat pe oameni să lase întunericul păgânătății și să primească lumina credinței creștine;
Bucură-te, că ai fost prima sfântă a pământurilor rusești;
Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Condacul al 6-lea

Asemănându-te apostolilor ce propovăduiau purtați de Duhul, ai străbătut toate cetățile stăpânirii tale aducând oamenii, pe cât se putea, la credința lui Hristos și învățându-i să cânte lui Dumnezeu Cel slăvit în Treime: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Intărind în patria ta sâmburele credinței creștine, ai zidit biserici în cetatea Kievului și în pământurile natale, pe râul Velika, lângă cetatea Pskovului. Și astfel au început rușii să slăvească pretutindeni pe Hristos, Dumnezeul nostru, iar ție, ca unei luminătoare, îți aducem cântare de laudă:
Bucură-te, că din izvorul cel curat al Sfintei Biserici Sobornicești și Apostolești ai primit învățătură curată;
Bucură-te, că ai dărâmat capiștile idolilor;
Bucură-te, că precum Apostolul cel Întâi Chemat ai străbătut pământurile rusești propovăduind Evanghelia;
Bucură-te, că prin locurile propovăduirii tale cinstite cruci ai înălțat, care cu puterea lui Dumnezeu multe semne și minuni au săvârșit spre încredințarea celor necredincioși;
Bucură-te, că prin tine Preabunul Dumnezeu S-a făcut cunoscut poporului rus;
Bucură-te că prin El și alte multe popoare s-au luminat cu lumina credinței;
Bucură-te, că din cinstita ta rădăcină Domnul ni l-a arătat pe Sfântul și întocmai cu Apostolii cneazul Vladimir;
Bucură-te, că, privind la viețuirea ta, Sfântul cneaz Vladimir s-a hotărât să îmbrățișeze credința creștină;
Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Condacul al 7-lea

Vrând să izbăvești pe fiul tău Sveatoslav de pieirea veșnică, cu osârdie l-ai îndemnat să lase închinarea la idoli și să creadă în Dumnezeul Cel adevărat. Dar acesta nu a luat în seamă îndemnurile tale și nici nu s-a lepădat de închinarea la idoli. Pentru aceasta, ca un necredincios, s-a îndepărtat de viața veșnică și nu s-a învrednicit a fi împreună cu tine în Împărăția Cerurilor și să cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Un mare semn al bunăvoinței Sale ți-a arătat Domnul, când în chipul Sfintei Treimi trei raze preastrălucite din cer au înconjurat cu lumină un loc umbros și tu le-ai văzut pe toate într-una, dar și oamenii care erau acolo au văzut aceasta și au proslăvit pe Dumnezeu Cel Unul în Treime. Noi însă, văzând împlinită prorocia ta, că în acel loc se va zidi biserică în numele Sfintei Treimi, te fericim cântându-ți unele ca acestea:
Bucură-te, slugă plăcută lui Dumnezeu, care te-ai învrednicit de darul prorociei;
Bucură-te, că ai văzut lumină în trei străluciri;
Bucură-te, primă împlinitoare a voii lui Dumnezeu după Apostolul Andrei, întru luminarea poporului rus;
Bucură-te, întemeietoarea cetății Pskovului;
Bucură-te, apărătoarea și ocrotitoarea tuturor pământurilor rusești;
Bucură-te, că prin voia lui Dumnezeu pământurile rusești se întind de la o mare la alta;
Bucură-te, că în bisericile tale se aduce lui Dumnezeul jertfa nesângeroasă și se cântă slavă Sfintei Treimi;
Bucură-te, că locuitorii cetăților Pskov și Kiev îndoit te preamăresc și te fericesc;
Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Condacul al 8-lea

Călătoria pământească împlinind, te-ai rugat cu căldură Domnului, fericită Olga, să nu lase pământurile rusești și după moartea ta să petreacă în întunericul necunoștinței, ci să pună în inimile rușilor gândul de a se întoarce la Dumnezeu și să-I cânte: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Fiind plină de har dumnezeiesc, prealăudată Olga, ai văzut cu ochii minții că întreg poporul tău va fi luminat și ai prorocit că mulți sfinți plăcuți lui Dumnezeu, precum stelele luminoase, vor străluci în pământurile rusești, după cum s-a și împlinit cu bunăvoința și harul Preaputernicului Dumnezeu. Pentru aceasta după datorie îți cântăm:
Bucură-te, că pe tine Hristos vas vrednic te-a ales, prin care a început să reverse harul său asupra pământurilor rusești;
Bucură-te, că mai înainte ai văzut măreția și slava împărăției Sale;
Bucură-te, maica noastră duhovnicească, cea care ai cerut de la Dumnezeu ca străbunii rușilor să fie luminați cu lumina lui Hristos;
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu, văzând bunătatea sufletului tău, a iubit foarte pe toți rușii;
Bucură-te, că, împlinindu-se prorocia ta, mulți sfinți din neamul acesta au strălucit;
Bucură-te, ziditoarea casei Treimii Celei Începătoare de Viață;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne ești apărătoare în necazuri și supărări;
Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Condacul al 9-lea

Fiind dăruită cu multe virtuți, Olga preafericită, ți-ai încredințat, cu rugăciunea pe buze, duhul tău în mâinile lui Dumnezeu, ca să te sălășluiască în locașurile cerești, și prima dintre toți rușii ai fost primită în rândul celor plăcuți Lui și întocmai cu Apostolii. Pentru aceasta cere și pentru noi de la Domnul sfârșit creștinesc și cu pace să încredințăm sufletele noastre în mâinile lui Hristos Dumnezeul nostru, cântându-I cântare de laudă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei înțelepți nu pot să te laude cu vrednicie pe tine, Olga, de Dumnezeu înțelepțită; pentru că, nefiind învățată de oameni, ai cunoscut deșertăciunea închinării la idoli și dreapta credință o ai căutat și precum Elena, cea întocmai cu Apostolii, ai aflat mărgăritarul cel de mult preț, pe Hristos, a Cărui față văzând-o acum în ceruri te desfătezi. Nu ne uita pe noi, cei ce suntem întunecați cu patimile acestei lumi și pe cele veșnice le-am uitat, ca să-ți aducem aceste laude:
Bucură-te, căci cu faptele tale cele bune și cu voința dreaptă a minții și a inimii te-ai gătit pe tine lăcaș al harului dumnezeiesc;
Bucură-te, că Însuși Duhul Sfânt ți-a fost învățător în cunoașterea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că nevăzând semne și minuni ai crezut în Hristos;
Bucură-te, că umilindu-te cu desăvârșire în fața voii lui Dumnezeu și chemându-te glasul harului, te-ai arătat supusă Duhului Sfânt;
Bucură-te, că ai lucrat în via Domnului din ceasul al unsprezecelea și plată ai luat împreună cu cei dintâi;
Bucură-te, că Domnul te-a înțelepțit ca cinstea împărătească, bogăția și mărirea să le îmbini cu smerenia creștină;
Bucură-te, că în acest chip ne-ai arătat nouă că bunurile pământești nu sunt piedică pentru cei iubitori de Dumnezeu în dobândirea bunătăților cerești;
Bucură-te, că prin tăria credinței și prin neprihănirea viețuirii tale ai primit de la Dumnezeu darul prorociei;
Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Condacul al 10-lea

Calea mântuirii întinzând pentru fiii rușilor și dorința ta cea înainte de moarte împlinind-o, Preabunul Dumnezeu a crescut în nepotul tău Vladimir sămânța creștină semănată de tine și, printr-însul, întreg pământul rusesc s-a luminat prin Sfântul Botez. Pentru aceasta te preamărim pe tine, fericită Olga, ca pe pricinuitoarea luminării noastre cu lumina sfintei credințe și cu umilință cântăm lui Hristos, Mântuitorul nostru: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Primind Sfântul Botez, nepotul tău Vladimir s-a grăbit să scoată din pământ moaștele tale nestricate și pline de minunată mireasmă și, împreună cu Sfântul Ierarh Leontie cu mulțime multă de popor, le-a așezat în Biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu și de acolo au început să izvorască felurite vindecări celor ce veneau cu credință. Pentru aceasta te lăudăm așa:
Bucură-te, că harul Sfântului Duh, sălășluindu-se în tine, a făcut din moaștele tale izvor vindecător de felurite neputințe;
Bucură-te, că îi opreai să vină la moaștele tale pe cei cu puțină credință;
Bucură-te, că prin descoperirea moaștelor tale, Biserica Rusă, ce era încă la începuturi, s-a veselit foarte;
Bucură-te, că prin preamărirea lor nepotul tău Vladimir s-a veselit;
Bucură-te, că până astăzi oamenii cucernici se îndulcesc cu amintirea ta cea slăvită;
Bucură-te, că prin mijlocirea ta către Dumnezeu credincioșii de multe daruri se învrednicesc;
Bucură-te, că L-ai rugat cu osârdie pe Dumnezeu pentru luminarea pământului rusesc;
Bucură-te, că ai prorocit că peste puțin timp multe lucruri sfinte și minunate vor fi pe pământul rusesc;
Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilință îți aducem ție, Sfântă a lui Dumnezeu, și cu smerenie te rugăm: mijlocește pentru noi la Unul și Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, să nu întoarcă fața Sa de la noi nevrednicii, care pururea păcătuim și mâniem bunătatea Sa, să nu ne pedepsească pe noi, ci să fie ca un Părinte iubitor de fii și în veacul ce va să fie să ne mântuiască și să ne miluiască pe noi ca un Judecător drept și nemitarnic și astfel, izbăvindu-ne de munca veșnică, să ne învrednicim a petrece cu tine în lăcașurile cerești și să cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Luminată de lumina cea întreită, acum stai în ceruri, cu toți sfinții, înaintea scaunului Împăratului împăraților, fericită Olga, și de acolo, ca un luminător preastrălucit, luminezi toată Rusia izgonind înșelăciunea rătăcirilor și arătându-ne cale spre adevărata luminare și fericire cerească. Pentru aceasta preamărindu-te, îți cântăm:
Bucură-te, îndrumătoare care ne arăți calea cea dreaptă spre mântuirea veșnică;
Bucură-te, puternică ajutătoare și întăritoare a celor ce propovăduiesc credința ortodoxă;
Bucură-te, că ești pururea apărătoare a celor ce se trudesc spre binele obștesc;
Bucură-te, că stingi răzvrătirile și neînțelegerile;
Bucură-te, tămăduitoare milostivă a celor bolnavi;
Bucură-te, că dai credincioșilor ajutor prin rugăciunile tale către Dumnezeu;
Bucură-te, că ești mijlocitoarea și apărătoarea întregului pământ rusesc;
Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Condacul al 12-lea

Cere pentru noi harul Preasfântului Duh, povățuitoarea noastră, de la Atotbunul Dumnezeu și Mântuitorul nostru, Care ne înțelepțește și ne întărește pe noi în lucrarea mântuirii, ca să nu rămână fără de rod sămânța sfintei credințe semănate de tine, să răsară și să aducă rod și cu acesta să ne hrănim sufletele noastre în viața viitoare, unde toți sfinții cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând faptele tale bune și preaslăvite pe care le-ai arătat în Rusia, întru luminarea cu lumina credinței lui Hristos, îți aducem cu mulțumire aceste laude:
Bucură-te, îngrădirea cea neînfrântă, acoperământul și apărarea pământului rusesc;
Bucură-te, că ești fecioarelor exemplu de viață neîntinată;
Bucură-te, că ești învățătoarea mamelor întru buna viețuire și frumoasa creștere a copiilor;
Bucură-te, că ești pentru văduve dreptar spre mântuire;
Bucură-te, că ești părtașă în ceruri cu propovăduitorii credinței lui Hristos;
Bucură-te, mijlocitoare zeloasă pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, rugătoare către Dumnezeu în ceasul morții noastre;
Bucură-te, că după ieșirea din trupul nostru cel muritor ne dai mângâiere și ajutor;
Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Condacul al 13-lea

Sfântă și întocmai cu Apostolii Mare Împărăteasă Olga, primește cu milostivire această laudă de mulțumire adusă pentru toți cei pe care prin tine ni i-a dat Domnul, părinți și strămoși ai noștri, și roagă-L pe Atotbunul Dumnezeu să înmulțească mila Sa asupra noastră și asupra neamului nostru, să ne întărească în dreapta credință și în evlavie, să ne păzească de toate ispitele, nevoile și relele și să ne învrednicească împreună cu tine, precum fiii și maica lor, să cântăm în veci lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Icosul 1

Ziditorule al îngerilor și al oamenilor, Care ai pus timpurile și anii întru a Ta stăpânire, iar soarta împărățiilor și a popoarelor o conduci după a Ta voie, când ai binevoit să luminezi neamul rușilor cu Sfântul Botez, atunci, văzând bunătatea inimii tale, Sfântă Olga, te-a chemat să fii tuturor rușilor chip și îndrumătoare întru credința creștină. Pentru aceasta te lăudăm așa:
Bucură-te, luceafărul dimineții pe cerul rusesc, care ai binevestit, după Apostolul cel Întâi Chemat, în munții Kievului;
Bucură-te, preaminunată floare primăvăratică din care a crescut marele copac al dreptei credințe în pământurile Rusiei;
Bucură-te, prima noastră învățătoare și luminătoare;
Bucură-te, că prin tine rușii au cunoscut să se închine Făcătorului nostru în Sfânta Treime;
Bucură-te, că prin tine preasfânt numele Domnului este proslăvit de toți rușii;
Bucură-te, că și preamărit numele tău, dimpreună cu al lui Vladimir cel întocmai cu Apostolii, este lăudat în toată lumea;
Bucură-te, comoară duhovnicească a Rusiei;
Bucură-te, podoabă preamărită a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, mare binefăcătoare a orașelor Kiev și Pskov;
Bucură-te, grabnică ajutătoare împotriva dușmanilor;
Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Condacul 1

Celei alese din tot neamul rușilor, slăvitei, întocmai cu Apostolii și plăcutei de Dumnezeu Împărătese Olga, laudă îi tocmim, căci ca o rază luminoasă ai strălucit în întunericul închinării la idoli și calea către Hristos tuturor ai arătat. Tu, ca ceea ce ai îndrăznire către Domnul, Cel ce te-a preamărit, ocrotește-ne pe noi cu rugăciunile tale de toate necazurile, ca să-ți cântăm: Bucură-te, Sfântă, de Dumnezeu înțelepțită și întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga!

Rugăciune către Sfânta întocmai cu Apostolii Împărăteasă Olga

Sfântă și întocmai cu Apostolii Mare Împărăteasă Olga, prima între sfinții Rusiei, rugătoare caldă și mijlocitoare a noastră către Dumnezeu! La tine alergăm cu credință și ne rugăm cu dragoste: fii ajutătoarea noastră întru tot binele și precum în viața vremelnică te-ai ostenit să-i luminezi pe strămoșii Rusiei cu lumina sfintei credințe și să-i înveți să facă voia lui Dumnezeu, așa și acum, petrecând în luminile cerești, cu rugăciunile tale cele bineprimite către Dumnezeu, ajută-ne nouă să ne luminăm mintea și inima cu lumina Evangheliei lui Hristos, ca să propășim în credință, în evlavia și în iubirea lui Hristos. Celor ce sunt în necazuri și suferințe dă-le mângâiere, celor nenorociți întinde-le mână de ajutor, pe cei rătăciți îi înțelepțește și cere pentru noi de la bunul Dumnezeu toate cele de folos pentru viața vremelnică și veșnică și astfel, bineviețuind aici, să ne învrednicim de moștenirea veșnicelor bunătăți în Împărăția lui Hristos Dumnezeul nostru, Căruia împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfânta Olga, Împărăteasa Rusiei 

Sfântă și întocmai cu Apostolii Mare Împărăteasă Olga, prima între sfinții Rusiei, rugătoare caldă și mijlocitoare a noastră către Dumnezeu! La tine alergăm cu credință și ne rugăm cu dragoste: fii ajutătoarea noastră întru tot binele și precum în viața vremelnică te-ai ostenit să-i luminezi pe strămoșii Rusiei cu lumina sfintei credințe și să-i înveți să facă voia lui Dumnezeu, așa și acum, petrecând în luminile cerești, cu rugăciunile tale cele bineprimite către Dumnezeu, ajută-ne nouă să ne luminăm mintea și inima cu lumina Evangheliei lui Hristos, ca să propășim în credință, în evlavia și în iubirea lui Hristos. Celor ce sunt în necazuri și suferințe dă-le mângâiere, celor nenorociți întinde-le mână de ajutor, pe cei rătăciți îi înțelepțește și cere pentru noi de la bunul Dumnezeu toate cele de folos pentru viața vremelnică și veșnică și astfel, bineviețuind aici, să ne învrednicim de moștenirea veșnicelor bunătăți în Împărăția lui Hristos Dumnezeul nostru, Căruia împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sfinții 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei 10 Iulie

 

Au trăit în timpul împăratului Liciniu (308-321).

În acea perioadă, deși creştinii erau prinşi şi omorâţi, numărul lor, în loc să scadă, creştea fără încetare. Credinţa în Hristos luminase, în acel oraş, şi cugetele căpeteniilor, între care se aflau: Leontie, Mavrichie, Daniil şi Antonie.

Aceştia, fără vreo teamă, îşi arătau credinţa lor în Hristos Cel înviat din morţi. Pentru aceasta au îndurat chinuri pe care numai o minte rătăcită le putea născoci şi, împreună cu ei, au pătimit şi alţi 41 de creştini.

În Nicopolea Armeniei Sfântul Leontie a fost adus înaintea judecătorului Lysius, împreună cu mai mulți prieteni ai lui. Ei au mărturisit înaintea lui Lysius, care era reprezentant și prieten al lui Licinius, că sunt creștini.

„Și unde este Hristos al vostru?” a întrebat Lysius: „Au nu s-a răstignit el și nu a murit în chinuri?”

La acestea a dat răspuns Sfântul Leontie: „Din moment ce știi că Hristos al nostru a murit pe cruce, atunci cunoaște, judecătorule, că El a și înviat din morți și S-a înălțat la cer”.
După o vorbire lungă despre credință, Lysius a poruncit să fie biciuiți iar apoi aruncați în temniță, unde să nu li se dea nici mâncare, nici băutură.

O femeie creștină din înalta aristocrație, pe nume Vlassiana, le-a adus apă pe care le-a strecurat-o prin ferestruica temniței. Iar apoi un înger al Domnului a venit la ei, care i-a mângâiat și i-a întărit.

Când a sunat ceasul rostirii osândei, înaintea lui Lysius s-au înfățișat doi dintre soldații lui și i-au declarat în față că sunt creștini, împreună și cu mai mulți alții, întru totul patruzeci și cinci de suflete.

Judecătorul i-a osândit imediat pe toți la moarte, poruncind ca să li se taie mâinile și picioarele, iar trupurile astfel mutilate să le fie aruncate în foc. Această tortură bestială a fost împlinită întocmai, iar sufletele cele mucenicești s-au înălțat la împăratul Hristos, strămutându-se la viața veșnică.

Acești Sfinți patruzeci și cinci de mucenici au luat cu cinste cununa mărturisirii celei sângeroase la anul 319.

Troparul, glas 4:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot la această dată, Mineiul mai face pomenirea următorilor:

• Sf. Mucenic Chindeu preotul
• Sf. Cuvios Leon din Mandra
• Sf. Mucenic Marcian
• Sf. Mucenic Martiroclis
• Sf. Cuvios Nicodim
• Sf. Noului Cuvios Mucenic Nicodim
• Sf. Olga  

Canon de rugăciune către Sfinţii 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei

Tropar Sfinţilor 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei

Glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Gasul al 5-lea

Irmos: Mântuitorului Dumnezeu, Cel Ce a povăţuit pe popor prin mare, cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe ostaşii lui Hristos cei purtători de chinuri, să-i lăudăm credincioşii cu cuget dumnezeiesc, ca pe nişte surpători ai rătăcirii şi luminaţi biruitori, cântând lui Dumnezeu laudă de biruinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pătimitorilor cei ce v-aţi nevoit luminat pe pământ şi aţi răbdat chinurile, aţi primit în cer cununile, cântând cu un glas lui Dumnezeu cântare de biruinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind legaţi prin credinţă de unirea sufletului, aţi năvălit împotriva rătăcirii şi v-aţi arătat, biruitori purtători de cununi, cântând împreună cu un glas laudă de biruinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată Maica lui Dumnezeu, roagă neîncetat pe Dumnezeu, Cel Ce S-a întrupat din tine şi de sânurile Tatălui nu S-a depărtat, să izbăvească de toată primejdia pe cei pe care i-a zidit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc Răstignirea Ta cea mântuitoare.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Voi, ostaşi ai lui Hristos, fiind împodobiţi cu înţelegerea, cu râurile sângiurilor voastre aţi înecat pe vrăjmaşul cel necredincios.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dându-vă trupul la chinuri amare şi nesuferite, aţi luat prin credinţă dumnezeiască moştenire, vrednicilor de laudă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Din porunca tiranului fiind sfărâmaţi cu aruncări de pietre, cu adevărat aţi păzit ancora dreptei credinţe, pătimitorilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă-te, Preacurată, neîncetat, Celui Ce a ieşit din coapsele tale, ca să izbăvească de rătăcirea diavolului pe cei ce te laudă pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Irmos: Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc Răstignirea Ta cea mântuitoare.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am glasul puterii Crucii Tale, că Raiul s-a deschis prin ea şi am grăit: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata purtătorilor de chinuri cea adunată cu legile dragostei celei iubitoare de Dumnezeu, întărindu-se cu puterea lui Hristos, a biruit pe vrăjmaşul cel potrivnic lui Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata cea chemată de Hristos, a pătimitorilor Lui, a răsturnat mulţimea necredincioşilor cea potrivnică lui Dumnezeu, cântând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Purtătorii de chinuri văzând lumină neapropiată în temniţă, întărindu-se cu dumnezeiască puternicie, au risipit negura cea întunecoasă a nebuniei idoleşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceata mucenicilor cea pururea pomenită, uitându-se la frumuseţea bunătăţilor celor nepieritoare, s-a lepădat de nestatornica curgere a lucrurilor omeneşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Umbritu-te-a pe tine, Fecioară, puterea Celui din Înălţime şi te-a făcut Rai de desfăşurare, având în mijloc Lemnul vieţii, pe Mijlocitorul şi Domnul.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dis-de-dimineaţă grăim către Tine, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuvintele Sfântului Duh fiind hrăniţi mucenicii, au făcut să înceteze necuvântarea idolilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stele purtătoare de lumină v-aţi făcut, pătimitorilor şi flori ale credinţei, trimiţând mirosul cel bun.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcutu-v-aţi, sfinţilor, Celui Preaînalt, holdă secerată cu secerile muceniciei, prealăudaţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nu înceta a te ruga Celui pe care L-ai născut, Născătoare de Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre, ale celor ce te lăudăm pe tine neîncetat.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul, iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni şi m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Veselindu-se mucenicii strigau: primeşte, Stăpâne, duhurile noastre în mâinile Tale şi le odihneşte, că dorim de Tine, Mult Milostive.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata mucenicilor Tăi, Iubitorule de oameni, săvârşind călătoria, s-a făcut împreună locuitoare cu îngerii; şi acum se roagă să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lauda cea bună a mucenicilor, ceata cea aleasă de Dumnezeu a mucenicilor, bună cuviinţa mucenicilor, rugaţi-vă cu fierbinţeală, să ne mântuim toţi, cei ce scăpăm către voi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Care cuvânt va putea tâlcui minunea zămislirii tale cea mai presus de fire, Preacurată? Că ai zămislit pe Dumnezeu, Care a venit la noi pentru milostivirea Sa.

Irmos: Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul, iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni şi m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Podobie: Ca o pârgă a firii...

Multe chinuri aţi suferit pentru Hristos, Mucenicilor, toată mulţimea zeilor cea idolească şi toată înşelăciunea învăţăturii celei rele aţi surpat, călcând acestea cu puterea lui Hristos. Iar pe noi, pe toţi, ne-aţi învăţat să cântăm cu credinţă: Aliluia.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cel Ce, în cuptorul cel cu foc, pe tinerii cei cuvântători de cântare i-ai mântuit, binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind în cuptor purtătorii Tăi de chinuri, Hristoase, cântau: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Purtătorilor de chinuri, fiind luminaţi cu lumina Treimii, cu veselie v-aţi dat sufletele voastre.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Purtătorilor de chinuri, stând pururea înaintea lui Dumnezeu, purtând cununi, rugaţi-vă pentru noi neîncetat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca nişte luminători ai adevărului, ca nişte turnuri ale bunei credinţe, v-aţi arătat credincioşilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe mijlocirea mântuirii noastre te rugăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, îmblânzeşte-L nouă, pe Cel Ce S-a întrupat din tine.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Fiul şi Dumnezeul, Cel Ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci şi în anii cei mai de pe urmă din Fecioara Maică S-a întrupat, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cererile noastre ale celor credincioşi să se facă împreună cu mucenicii şi să ne învrednicim a fi părtaşi moştenirii lor, lăudând pe Domnul şi preaînălţându-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata pătimitorilor celor tari cu bucuria inimii, în chip încuviinţat, a primit de la Hristos cununa şi luminat, Îl laudă şi-L preaînalţă întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Roşindu-vă cu pâraiele sângiuirilor voastre, vrednicilor de laudă, împărăţiţi în ceruri împreună cu Hristos, cu dreaptă credinţă lăudându-L şi preaînălţându-L pe El în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Pe ostaşii cei tari, pe sfeşnicele luminii celei nestinse, pe părtaşii luminătorilor, pe stelele cele ce pururea luminează cu dreaptă credinţă să-i lăudăm şi să-i preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai Înaltă decât heruvimii te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu Curată, că ai purtat în pântecele tău pe Cel Ce este purtat de ei; pe Care noi oamenii împreună cu cei fără de trup Îl preaslăvim întru toţi vecii.

Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Pe Fiul şi Dumnezeul, Cel Ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci şi în anii cei mai de pe urmă din Fecioara Maică S-a întrupat, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai presus de minte şi de cuvânt, care ai născut în chip de negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Rugaţi-vă pentru mântuirea de obşte, prealăudaţilor mucenici, cei ce staţi înaintea lui Hristos, pentru Care aţi răbdat şi nevoinţele.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Surpând cetatea rătăcirii cu putere tare, nebiruiţilor, v-aţi învrednicit a locui în casă cerească împreună cu îngerii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Bunii biruitori mucenici, arătându-se pururea ca nişte luminători, neîncetat luminează sufletele noastre cu străluciri dătătoare de lumină.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

După legile şi rânduielile muceniciei biruind pe vrăjmaşul tiran, aţi primit cununile dreptăţii, pururea cinstiţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, pe Care L-ai născut şi cere să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu credinţă te laudă pe tine.

Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai presus de minte şi de cuvânt, care ai născut în chip de negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Oştindu-se bine ostaşii lui Hristos cei viteji, cu desăvârşire au înecat în curgerile sângiurilor lor pe Veliar. Căci, cu pietre fiind zdrobiţi, cu sabia tăiaţi, cu foc arşi şi în apă aruncaţi, purtători de cununi luminat s-au arătat. Pentru aceasta, sunt cinstiţi şi cu credinţă sunt măriţi.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Mulţimea gândurilor mele cele necurate şi ploaia cugetelor mele cele necuvioase cine le va putea spune, Preacurată? Şi împotrivirile vrăjmaşilor mei cei fără de trup şi răutatea lor cine o va povesti? Dar, cu rugăciunea ta, ceea ce eşti bună, dăruieşte-mi izbăvire de toate acestea.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat...

Fecioara ceea ce Te-a născut, Hristoase, în vremile cele de pe urmă pe Tine, Care eşti Născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te pe Cruce spânzurat, striga: Vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum Tu, Cel Ce eşti de îngeri slăvit ca un Dumnezeu, de bunăvoie eşti răstignit acum, Fiule, de oamenii cei fărădelege! Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.

“Oricât ni s-ar părea de neobişnuit, dar adevărul acesta rămâne: că ne-a trimis Dumnezeu în lumea aceasta, ca să învăţăm a ne lepăda de ea şi să o căutăm pe cea adevărată” (Pr. Arsenie Boca).

 

Vreau să spun că observaţia Părintelui Arsenie Boca este mult mai profundă decât îşi închipuie cineva. Pare simplă la prima vedere şi un joc de cuvinte, dar, în aceste cuvinte se cuprinde toată filozofia existenţei noastre pe pământ. Chiar dacă lumea aceasta este creată de Dumnezeu, El, Creatorul, ne vrea lepădaţi de ea. De ce? Pentru că lumea aceasta nu ne este proprie nouă celor făcuţi de mâna lui Dumnezeu, ci ne este una în care am căzut prin păcatul neascultării. Este lumea în care ne-a fugărit Dumnezeu, pedepsindu-ne, din lumea în care ne-a creat pentru veşnicie şi în care nu ne-am putut menţine, din cauza neascultării, s-a alterat chipul lui Dumnezeu din om.

Această lume în care trăim este lumea blestemului dat de Dumnezeu omului pentru greşeala de a-l fi ascultat pe şarpe în loc să-L asculte pe Dumnezeu. Este lumea în care:“blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, pâna ce te vei întoarce în pământul din care eşti luat; pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” [117].

Este lumea în care „voi înmulţi necazurile tale” [118] şi durerile, date omului pentru acelaşi motiv, neascultând de porunca lui Dumnezeu de a se înfrâna. Este blestemul durerilor dat femeii “prin dureri vei naşte prunci”[119]. Este lumea supunerii, a stăpânirii şi a asupririi, prin blestemul dat femeii: “atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni”[120]. Este lumea separării de faţa lui Dumnezeu prin mulţimea de păcate, a alungării omului din grădina Edenului [121], din cauza păcatului pe care omul îl va înmulţi. Este lumea păcatului. Omul este alungat aici, în lumea aceasta, pentru a se căi.

Lumea aceasta este tot a lui Dumnezeu, ca şi celelate locuri pe care le-a creat: Universul, Raiul şi Iadul.
Edenul, locul nostru originar şi lumea noastră s-a închis, a fost pus un Arhanghel cu sabia de foc, ca să păzească intrarea, ca nu cumva omul să se întoarcă înapoi şi să guste din pomul vieţii.

Deci, nu este aici, lumea aceasta, în care ne vrea Dumnezeu. El ne vrea să mergem din nou în lumea noastră în care ne-a pus de la început când ne-a creat. Acolo nu putem merge nerăscumpăraţi, ne-eliberaţi de păcat şi ne-restauraţi. Acolo este lumea noastră proprie şi acolo trebuie să ne întoarcem.

De aceea, Părintele Arsenie Boca ne aduce aminte de acest adevăr, îndemnându-ne, să nu ne legăm cu nimic de lumea aceasta vremelnică, pentru că nu este a noastră, nici de case, nici de bani, nici de bogăţii, nici de nimic ce există pe faţa pământului, nefiind ale noastre, nu le putem lua cu noi când plecăm. O doamnă intervine la ceea ce spun eu şi zice:
-Mulţumesc, Părinte, foarte mult pentru mesajul detaliat. Sunt de acord cu dvs. în ceea ce spuneţi. Mă gândesc că viaţa aceasta, “lumea necazurilor şi a durerilor date omului”, cum spuneţi, trebuie să o trăim, să ne bucurăm de ea şi să fim fericiţi. Căci ne e dată de Dumnezeu. Cum putem reuşi acest lucru, în condiţiile în care trăim în dureri şi suferinţe? Şi nu vorbesc de suferinţele trecătoare şi poate, normale, obişnuite. Ci de cele care durează în viaţa oamenilor şi nu sunt nici puţine şi nici la puţini oameni pe Pământ. Realitatea este că mai mult de jumătate dintre oamenii de pe Pământ sunt nefericiţi şi cuprinşi de suferinţe de toate felurile. Trebuie, totuşi, să ne bucurăm de viaţa pe care o avem, nu-i aşa? Mai ales că este singura dată nouă pe Pământ, prin credinţa hristică. Dar suferinţa nu se împacă cu bucuria. Care este soluţia?

-Aşa este d-na C. Pe undeva aşa este, dar este un adevăr. Unele adevăruri nu pot fi prezentate decât aşa cum sunt, cu toate că le putem îmbrăca şi într-o lumină optimistă. Am vrut doar să explic de ce lumea aceasta nu este a noastră, pentru care motiv suntem în ea şi, ca atare, să nu ne punem nădejdea în ea, în termenii cei mai reali. Că, este, de fapt, una pregătitoare pentru adevărata viaţa şi bucurie, în acelaşi timp, adevăratul motiv pentru care Părintele Arsenie Boca spune “să învăţăm a ne lepăda de ea”. Iar lepădarea de lumea aceasta nu trebuie înţeleasă ca o părăsire a ei din voinţa noastră, sau să ne provocăm plecarea din ea, sau a ne împotrivi existenţei ei, ci în sensul în care dvs aţi punctat, să nu ne legăm de falsa strălucire a ei şi să nu rămânem cu inima în ea, pentru că ne aşteaptă să dobândim strălucirea unei lumi adevărate, adică a unei lumi a noastră pentru veşnicie, pe care putem s-o moştenim, unde frumuseţea dumnezeiască şi bucuria sunt ale noastre şi depline. Însă, nu trebuie să confundăm în discuţia noastră viaţa cu lumea. Datorită vieţii pe care Dumnezeu ne-a dat-o în dar, acceptăm lumea în care trăim şi care nu e rea, în dorinţa de a câştiga lumea vieţii celei veşnice. Nu trăim într-o lume lipsită de bucurii şi frumuseţi, cu toate că uneori ne depăşesc suferinţele, lipsurile şi necazurile. Nu sunt rele nici suferinţele, nici lipsurile, nici munca ostenitoare, nici ce primim de la lume şi nici ce primim de la diavol. Le primim cu supunere şi ne bucurăm când le învingem. Găsim fericirea în ele. În lupta cu ele, îl avem sprijin pe Dumnezeu, pe Maica Domnului şi pe toti sfinţii rugători pentru noi. Deznădejdea şi renunţarea la luptă cu ele ne aduce nefericirea. Prin suportarea a toate acestea, omul se umple de virtuţi şi păşeşte din virtute în virtute până la îndumnezeire, dobândind prin aceasta desăvârşita bucurie sau fericire. Toate sunt dătătoare de “fericire”. Pe Muntele Fericirilor, Mântuitorul spune predica fericirilor vieţii noastre ca trăitori în această lume, aşa: fericiţi cei săraci cu duhul…. fericiţi cei ce plâng… fericiţi cei blânzi…. fericiţi cei flămânzi… fericiţi cei milostivi… fericiţi cei curaţi cu inima… fericiţi făcătorii de pace… fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate… fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni… Încurajându-ne de a le primi şi arătându-ne şi reversul sau corespondentul lor în lumea care ne aşteaptă. Chiar şi în schingiuiri şi torturi sfinţii mărturisitori ai credinţei găseau fericire, ne-mai-simţind durerea provocată de cei ce îi torturau. Din Marea Sa Bunătate, cu toate că nu le merităm, Dumnezeu a presărat frumuseţi, bunătăţi şi bucurii, ca să nu ne deznădăjduim şi să avem puterea sufletească de a da slavă lui Dumnezeu, de a nu-L uita că El este Creatorul a toate frumuseţile ce le-a pus în jurul nostru ca să ne umple inimile de dragoste pentru El şi pentru aproapele. Dacă lumea aceasta care este trecătoare, aşa cum spune la Sfânta Scriptură că “Cerul şi pământul vor trece”[122], sau că “Va fi un pământ nou şi un Cer nou”[123], este atât de frumoasă, ne încântă ochiul şi ne înnobilează sufletul, cu cât mai frumoase vor fi cele din lumea vieţii celei veşnice pe care o vom moşteni veşnic ca fiind a noastră?

Trebuie să ne bucurăm de toate, dar să nu ne legăm inima de nimic ca şi cum ar fi ale noastre, renunânţând la cele stătătoare şi veşnice.

Să descoperim măreţia lui Dumnezeu în toată perfecţiunea şi frumuseţea creaţiei, atât cât ochiul nostru poate percepe. Să ne bucurăm dar, şi ştim că toate acestea sunt umbra celor ce ne aşteaptă.
Vrednicia de a dobândi pe cele viitoare o primim prin lupta şi biruinţa celor prezente. Nu vreau să vă las în pericolul de a fi mulţumitori numai cu cele prezente, ci de a vă îndemna efortului pentru dobândirea frumuseţilor şi bunătăţilor celor veşnice “Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit” [124].

Revin la afirmaţia dumneavoastră:
“Dar suferinţa nu se împacă cu bucuria şi fericirea. Care este soluţia? [125] Aceasta e şi soluţia. Tocmai suferinţa pune început bucuriei şi fericirii. Din ceea ce am spus mai sus, cred că se înţelege, că în lumea aceasta tocmai suferinţa este suportul bucuriei şi al fericirii. Vedem acest lucru şi în actul de Răscumpărare, prin Jertfa Mântuitorului pe Cruce. Prin suferinţa Lui s-a făcut bucurie în lume, prin suferinta Lui a fost Răscumpărată lumea, prin suferinţa Lui lucrează bucuria Harului în lume, prin suferinţa Lui ni s-au dăruit bucuriile vieţii veşnice. Suferinţa aduce curăţirea sufletelor noastre, aduce răscumpărarea păcatelor, ne apropie de Dumnezeu, aduce cununa mucenicească şi fericirea vieţii celei veşnice.

___________________
[117].- Facerea 3, 17-19.
[118].- Facerea 3,16.
[119].- Ibidem.
[120].- Ibidem.
[121].- Ibidem.
[122].- Matei 24,35.
[123].- Apocalipsa 21,1.

[124].- I Corinteni 2, 9.
[125].- Convorbire cu D-na Asist. Universitar Cristina Rhea.

Cum va fi lumea la sfârşitul ei?

 

Fericitul Augustin face o proorocie, descriindu-ne în 10 puncte cum va fi lumea la sfârşitul ei.
– Ce spuneţi, se potrivesc cele 10 puncte scrise mai jos cu timpul în care trăim noi? Oare o fi vorba de noi?
– Se apropie sfârşitul şi poate cu noi a şi început?
– Ce ar trebui să facem ca Dumnezeu să mai amâne începutul sfârşitului nostru şi a întregii omeniri?

Fericitul Augustin

Cum va fi lumea înainte de sfârşitul ei:

1.-Învăţaţi fără fapte bune,
2.-Bătrâni fără teama de Dumnezeu
3.-Bogaţi fără milă de săraci,
4.-Tineri neascultători de părinţi,
5.-Femei neruşinate,
6.-Creştini învrăjbiţi,
7.-Săraci îngâmfaţi,
8.-Guvern nedrept,
9.-Vlădică nepăsător,
10.-Popor fără de lege şi cu credinţe greşite.

Partajează asta:

Regula necurăţiei la om

 

Am promis şi mă ţin de cuvânt, că voi scrie pe rând, toate argumentele care susţin rânduiala pusă de Dumnezeu în om şi în Biserică, temeliuită de Sfinţii Părinţi prin Dreptul Canonic, că:
-NU au voie, atât femeile cât şi bărbaţii în timpul necurăţiei trupeşti, să intre în Sfânta Biserică, fiind sfinţită şi târnosită de episcop.
-NU au voie, atât femeile cât şi bărbaţii în timpul necurăţiei trupeşti, să intre în Pridvorul Bisericii, ce a fost sfinţit odată cu biserica de către episcop şi face corp comun cu ea, exceptând: catehumenii, femeile după 40 zile de lehuzie, ce s-au curăţat. Dar nu şi femeia în timpul necurăţiei ei trupeşti şi nici bărbatul întinat;
-NU au voie, atât femeile cât şi bărbaţii în timpul necurăţiei trupeşti, să calce în Curtea Bisericii, ce a fost sfinţită de episcop înainte de zidirea acelei biserici. Toate Bisericile sunt construite pe pământ sfinţit;
-NU au voie, atât femeile cât şi bărbaţii în timpul necurăţiei trupeşti, să se atingă de Lucrurile Sfinte, din Biserică, de acasă şi de ori unde s-ar afla, de: icoane, candele, veşminte preoţeşti, sfinte vase, Sfântul Mir, Sfânta Evanghelie, Sfintele Cununii, Sfânta Cruce, cristelniţa botezului, etc.;
-NU au voie, atât femeile cât şi bărbaţii în timpul necurăţiei trupeşti, să bea sau să mănânce nimic din ceea ce este sfinţit: Sfânta Împărtăşanie, Sfânta Anaforă, Aghiazmă mare sau mică, prescură, arthos, untdelemn sfinţit etc.

Redau mai jos câteva texte din Sfânta Scriptură ce vorbesc în mod direct despre femeia în timpul scurgerii de sânge lunare, că este necurată. Natura ei devine în stare de necurăţie, pentru 7 zile din lună (să nu se confunde nevoia de igienă corporală cu natura întinată a omului), iar prin atingere de lucruri sau de oameni, toate cele atinse devin necurate.

ARGUMENTUL BIBLIC
– sau ce spune Biblia despre necurăţia omului?

 

1.- FEMEIA NECURATĂ:

• -“De va avea femeia curgere de sânge, care curge din trupul său, trebuie să stea şapte zile pentru curăţirea sa. Tot cel ce se va atinge de ea, necurat va fi până seara.
Tot lucrul pe care se va culca ea în timpul necurăţiei va fi necurat şi tot lucrul pe care va şedea va fi necurat./…/
De va dormi ea cu bărbatul, necurăţia ei va fi şi pe el şi necurat va fi el şapte zile, iar tot patul, în care va dormi, necurat va fi” [176].

• –„Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei”[177].

• -“Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni, ca şi în timpul regulei ei; apoi să mai stea şaizeci şi şase de zile pentru a se curăţi de sângele său” [178].

• -“Dacă femeii îi va curge sânge mai multe zile şi nu în timpul regulii ei, sau dacă ea are curgere mai mult decât timpul regulii ei obişnuite, atunci în tot timpul curgerii necurăţiei ei va fi necurată, ca şi în timpul regulii ei”[179].

2.- BĂRBATUL NECURAT:

-Bărbatul ce are scurgere de sămânţă este necurat atât el cât şi patul lui şi toate lucrurile pe care le-a atins.

• -„Grăiţi fiilor lui Israel şi le spuneţi: Dacă un bărbat va avea curgere din trupul său, pentru curgerea lui este necurat” [180];

• -“Şi legea necurăţiei lui este aceasta: Ori de se face curgere din trupul lui, ori de este împiedicată curgerea în trupul lui, el este necurat”[181];

• -“Tot patul, pe care doarme cel ce are curgere, este necurat; tot lucrul, pe care va şedea cel ce are curgere, este necurat”[182];

• –“Dacă un om va avea din întâmplare curgerea seminţei, acela să-şi spele cu apă tot trupul său şi va fi necurat până seara” [183];
•- “Dacă bărbatul se va culca cu femeia şi va avea el curgerea seminţei, să se spele amândoi cu apă şi necuraţi să fie până seara” [184];

•- “Aceasta este rânduiala pentru cel ce are curgere şi pentru cel ce i se va întâmpla pierderea seminţei, care-l face necurat” [185];

3.- BISERICA ŞI LUCRURILE SFINTE:

-Cel necurat să nu intre în BISERICĂ, pentru că spurcă locaşul cel sfânt:

• –“Iar dacă vreun om va fi necurat şi nu se va curăţi, omul acela se va stârpi din obşte, căci a spurcat Locaşul Domnului…Acesta să fie aşezământ veşnic pentru dânşii” [186];

• –“Aşa să feriţi pe fiii lui Israel de necurăţia lor, ca să nu moară ei în necurăţia lor, spurcându-Mi Locaşul Meu cel din mijlocul vostru” [187];

•- “A aşezat de asemenea portari la porţile templului Domnului (Biserică), ca să nu poată intra cel ce este necurat prin vreo faptă” [188];

• -“Şi au intrat preoţii înăuntrul templului Domnului (Biserică) pentru curăţire şi au scos afară în curtea templului tot ce au găsit necurat în locaşul sfânt al Domnului”[189].

-Cel necurat să nu se atingă sau să nu mănânce din cele sfinte.

• -“Omul… care… va avea curgere de sânge să nu mănânce din cele sfinte, până nu se va curăţi; şi cine se va atinge de ceva necurat de la mort, sau cine va suferi de curgerea seminţei”[190].

-Biserica trebuie curăţită de necurăţia ce se adună în ea.

• –“Şi au curăţit sfintele şi au dus pietrele necurăţiei la loc necurat”[191].

4.- PENTRU PREOŢI ŞI MIRENI:

-Pentru cei ce nu fac deosebire între curat şi necurat şi pângăresc lucrurile sfinte, şi care este datoria preoţilor?

• –“Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!” [192];

• –“Preoţii calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele; nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt şi nu fac deosebire între curat şi necurat…., şi Eu sunt înjosit de către aceştia” [193];

• -“Ei , preoţii, trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt şi să le lămurească ce este curat şi ce este necurat” [194].

5.- CÂND POATE DEVENI OMUL NECURAT?

-Cel ce se atinge de necuraţie omenească şi de tot lucrul necurat va fi necurat:

• –“Dacă vreun om, care s-a atins de ceva necurat, de necurăţenie omenească, sau de dobitoc necurat, sau de vreo târâtoare necurată, va mânca din carnea jertfei de izbăvire, adusă Domnului, omul acela se va stârpi din poporul său„[195];

• -“Tot lucrul de care se va atinge cel necurat va fi necurat; şi tot ce se va atinge de acel lucru va fi necurat până seara”[196];

• –De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi”[197].

-Cel ce se atinge de trupul de animale necurate va fi necurat toată ziua.

• -“Să deosebiţi dobitocul curat de cel necurat şi pasărea curată de cea necurată; să nu vă întinaţi sufletele voastre cu dobitoc sau cu pasăre, nici cu toate cele ce se târăsc pe pământ, pe care Eu le-am deosebit ca necurate”[198].

-Cel ce mănâncă din animale domestice moarte (mortăciuni) necurat este toată ziua.

• -“Iar de va muri vreun dobitoc din cele ce se mănâncă şi se va atinge cineva de stârvul lui, acela necurat va fi până seara”[199];

• –“Şi tot cel ce va mânca mortăciune sau sfâşiat de fiară, acela, fie băştinaş sau străin, să-şi spele hainele, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara, iar apoi va fi curat”[200].

 

ARGUMENTUL CANONIC [201]

 

1.- Canonul 2 al Sfântului Dionisie Alexandrinul (+264):

“În privinţa femeilor care au necurăţie lunară, dacă se cuvine, aflându-se ele în această stare, să intre în Casa lui Domnezeu (în Sf.Biserică), socotesc că şi a întreba este de prisos (adică este bine ştiut lucrul acesta şi nu ar avea rost să mai întrebe cineva); deoarece cred că nici ele, fiind credincioase şi cucernice, n-ar îndrăzni să intre, aflându-se aşa, sau să se apropie de masa cea sfântă, sau să se atingă de trupul şi sângele lui Hristos; căci nici aceea ce avea scurgerea sângelui de 12 ani nu s-a atins de El spre vindecare, ci numai de poalele Lui; dar este lucru neprihănit a se ruga (adică, poate să se roage), oricum ar fi cineva, şi a-şi aduce aminte de Stăpânul, oricum s-ar afla, şi a se ruga spre a dobândi ajutor (acasă şi nu în Biserică); iar cel ce nu este cu totul curat, şi cu sufletul şi cu trupul, se va opri de a se apropia de cele sfinte şi de Sfintele Sfinţilor”.

Canonul interzice în mod direct femeilor aflate în perioada lunară de necuraţie, de a intra în Biserică, subliniind că fiecare femeie trebuie să ştie de acest lucru din natura şi firea lucrurilor, iar conştiinţa să-i interzică de a se atinge de lucrurile cele sfinte sau de Biserică, care este Casa lui Dumnezeu şi este sfinţită nici măcar de preot, ci, de arhiereu.

Nici o femeie credincioasă, cucernică, cu râvnă şi evlavie faţă de Sfânta Biserică şi de lucrurile sfinte, nu ar îndrăzni din conştiinţă să se atingă de acestea. Doar cei necredincioşi, nepioşi, necunoscători în cele sfinte şi duhovniceşti, dar care dau sfaturi şi fără de nici un respect faţă de Sfânta Biserică şi de lucrurile cele sfinte şi cei care nu-şi pun osteneala sau nu ştiu cum să facă de a îndrepta şi a mântui pe cineva, ar îndrăzni să nesocotească acest canon, şi a contrazice până şi pe sfinţi şi pe Dumnezeu prin cuvântul Sfintelor Scripturi, după a lor “înţelepciune” având conştiinţa laxă, după care nu trebuie să se ia nimeni.

Observăm că şi Sfântul Dionisie al Alexandriei, consideră a fi necurate femeile ce se află în perioada de necurăţire lunară (menstruaţie), şi el este sfânt părinte din Noul Testament.

2.- Canonul 28 al Sfântului Ioan Postitorul (Ajunătorul):

“Canonul al 2-lea al Sfântului Dionisie, dar şi al 7-lea a lui Timotei, porunceşte ca femeile care sunt în curăţirea lunară să nu se atingă de nimic dintre cele sfinte până la a şaptea zi. Şi legea cea veche porunceşte aceasta. Dar nici nu îngăduie să se împreune cu bărbaţii; căci din aceasta se întâmplă ca cei ce se zămislesc să se facă slabi şi fără putere. De aceea şi Dumnezeiescul Moise a ucis pe tatăl leprosului, fiindcă din cauza neînfrânării n-a aşteptat curăţirea femeii. Iar ceea ce nu va ţine seama de aceasta în timpul necurăţeniei sale şi va atinge dumnezeieştile taine, 40 de zile porunceşte să fie neîmpărtăşită.”

Canonul interzice femeii care se află în necurăţie lunară să nu se atingă de nimic sfânt, stabilind şi timpul de înfrânare, 7 zile. În acest interval de timp femeia trebuie să aibă conştiinţa trează că nu se poate atinge de nici un lucru sfânt. Lucrurile sfinte sunt cele sfinţite şi închinate slujirii şi laudei lui Dumnezeu: sf. biserică, sf. icoane, sf. cruce, sf.evanghelie, sf. veşminte, sf. împărtăşanie, sf. anaforă, aghiazmă, sf. Taine, etc. de care omul se foloseşte pentru a ajunge şi el la starea de sfinţenie. Unii se fac că nu ştiu care sunt lucrurile cele sfinte pe care trebuie să le respecte.

3- Canonul 6 al Sf Timotei:

“Întrebare: Dacă o femeie catehumenă şi-a dat numele său ca să se boteze, iar în ziua botezării sale i s-au întâmplat cele după obiceiul femeiesc, se cuvine ei a se boteza în acea zi? Ori să amâne? Şi cât să amâne?
Răspuns: Se cuvine să amâne până ce se va curăţi”

Acest canon este similar şi pentru interzicerea primirii celorlalte Sfinte Taine cum ar fi: Mirungerea, Sfânta Împărtăşanie, Spovedania, Sfantul Maslu, şi Cununia. Sfintele Taine fiind acte văzute prin care se transmite Harul cel nevăzut al lui Dumnezeu, femeia în stare de necurăţie nu poate primi acest Har. Având în vedere că Duhul cel Sfânt nu se coboară peste nimic necurat, femeia în această stare ar rămâne vădită de intenţia de a batjocori sfinţenia Harului prin prezenţa necurăţiei ei dacă nu se păzeşte, iar ca act văzut, femeia nu poate primi Sfintele Taine şi nici să se atingă de lucrurile sfinte, cum ar fi: Biserica, Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului, Sfintele Icoane, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, Sfintele Veşminte, Sfintele Cununii, aghiazma şi untdelemnul sfinţit. Atât acest canon cât şi canonul 2 al Sfântului Dionisie, cât şi Canonul 28 al Sfântului Ioan Postitorul, cât şi Sfânta Scriptură poruncesc ca femeia să nu se atingă de nimic sfânt în perioada lunară de necurăţire.

4- Canonul 7 al Sfântului Timotei:

“Întrebare: Dacă o femeie va şti că are cele obişnuite femeilor (necurăţie lunară, menstruaţie), se cuvine a se apropia de Taine în ziua aceea ori nu?
Răspuns: Nu se cuvine până ce nu se va curăţi”.

Atât în canonul 6 cât şi în canonul 7 ale Sfântului Timotei, femeia la ciclul lunar este socotită a fi necurată sau în stare de necurăţie lunară, fapt pentru care prin aceste canoane i se porunceşte femeii că nu se cuvine să se atingă de nimic sfânt. Sfântul Timotei este un sfânt părinte al Noului Testament, respectă porunca lui Dumnezeu dată în Vechiul Testament. Nu spune nicăieri că, necurăţia femeii ar fi o prescripţie iudaică sau regulă vechitestamentară şi nu trebuie respectată de cei de azi. La fel face şi Sfântul Ioan Postitorul, la fel Sfântul Dionisie şi Sfinţii Părinţi de la Sinodul de la Laodiceea şi toţi Sfinţii Părinţi consideră că Vechiul Testament ca fiind parte a Sfintei Scripturi care are aceeaşi valoare ca Noul Testament. Este greşit să spunem ca arienii, că Vechiul Testament aparţine în exclusivitate iudaismului şi trebuie să ne separăm total de el şi să nu mai ţinem cont de el, aflându-ne strict sub Legea Harului. Sunt a aceluiaşi Dumnezeu, atât Vechiul Testament cât şi Noul Testament, pe care le respectăm deopotrivă şi nu împotrivă.

5- Canonul 44 al Sfântului Sinod din Laodiceea (+343):

“Nu se cuvine ca femeile să intre în Altar…se interzice aceasta femeilor, care, independent de voinţa lor, au lunar scurgere de sânge”.

ARGUMENTUL CULT
sau din cărţile de cult ( slujba)

 

1.- Molitfelnicul Cel Bogat (Evhologhiul)

În moltfelnicele şi aghiazmatarele ce conţin slujba Sfintelor Taine, a ierurgiilor şi a rugăciunilor la diferite trebuinţe din viaţa omului şi a bisericii, (nu în toate ediţiile), se prevede această regulă a „femeii necurate”, că nu are voie să intre în Biserică, nu are voie să se atingă de icoane şi de lucrurile cele sfinte, nu are voie să se împărtăşească. Ceea ce ne dă de înţeles, că această stare a femeii de necurăţie în timpul ciclului lunar nu este o simplă prescripţie iudaică, cum tendenţios o aduc unii contra-argument, referindu-se la Vechiul Testament, ci este o poruncă dată de Dumnezeu omului, valabilă şi în Noul Testament. Este o poruncă şi o rânduială transmisă omului cu caracter permanent sau veşnic. Acest lucru trebuie să înţeleagă susţinătorii ideii de tip arian, că este o poruncă dumnezeiască şi ca atare o lege veşnică şi nu o prevedere rituală iudaică, a Vechiului Testament, de care nu trebuie să mai ţinem seama, deoarece suntem discipolii Noului Testament. Este o gravă eroare sau rătăcire, să se promoveze noutestamentarea respingându-se vechitestamentarea, ca şi cum Dumnezeu a înlocuit Vechiul Testament cu Noul Testament. Ca şi cum am avea doi dumnezei, fiecare cu testamentul şi legea lui. Mântuitorul n-a făcut lucrul acesta, nici Sfinţii Apostoli şi nici Sfinţii Părinţi. Trebuie să se înţeleagă că Legile şi poruncile date de Dumnezeu în mod direct patriarhilor, proorocilor culminând cu Moise, o parte le-a desâvârşit Mântuitorul prin Legea Harului şi o parte au rămas neschimbate şi veşnice. Atât cele desăvârşite cât şi cele ce au rămas neschimbate, le respectăm cu sfinţenie şi nu ne abatem. Sfinţii Părinţi au respectat Voinţa lui Dumnezeu, dând canoanele şi scriind în cărţile de slujbă, ţinând cont de aceste legi, indiferent de testament şi timp. Dacă vii cu contra-argument pentru cele din V.T., nu faci altceva decât să-L contrazici pe Dumnezeu, lovind în atributul de neschimbabilitate şi atemporaneitate. Adică, Dumnezeu nu se schimbă niciodată în Voile şi poruncile Sale şi pentru El cursul istoriei omeneşti este un mereu prezent. Pentru Dumnezeu cuvintele Sale nu s-au învechit, ci ne aşteaptă să le împlinim şi să le respectăm.

Redau mai jos, extras în format foto-copie din una din carţile de cult, cărţile de slujbă,” Molitfelnicul Mare” sau Evhologhiul Mare, tipărit la anul 1896 şi retipărit în zilele noastre cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Calinic Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, la editura Pelerinul Român. M-a impresionat un paragraf citind „cuvântul înainte”, redau textual: „Şi pentru că adevărul credinţei nu va suferi nicicând învechire sau trecere, după spusele Scripturii: „dacă este cineva întru Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi” (II Cor.5,17), se cuvenea aşadar să căutăm, să folosim, să retipărim, şi să păstrăm neschimbată moştenirea cea duhovnicească a Sfinţilor Părinţi, înaintaşii noştri întru Hristos”. „Femeia ce va fi intru scurgerea sângelui ei, adică: după obicei având cele fireşti ale sale, să nu se împărtăşească de Paşti, până ce nu se va curăţi; nici să nu intre în biserică, până la 7 zile, nici cu bărbatul ei să nu se împreuneze, până ce nu se va curăţi…”

Foto-copia, pagina 143, din Nomocanonul cuprins în Evhologhiul Mare (Molitfelnicul Mare, tipărit la Bucureşti în anul 1896, (retipărit cu binecuvântarea IPS Calinic al Argeşului), de către M-rea Petru Vodă din judeţul Neamţ).

2.- Pravila Bisericescă

După cum se poate citi şi din foto-copie, scrie clar cu litere şi cuvinte că femeia care se află la necurăţia ei obişnuită:
1.- Nu are voie să se împărtăşească până ce nu se va curăţi;
2.- Nu va intra în Biserică până în 7 zile;
3.- Nu se va împreuna cu bărbatul său până nu se va curăţi;
4.- Dacă se află în Biserică şi simte că i-a venit necurăţia, pe loc fără întârziere să iasă afară;
5.- Dacă se află în Biserică şi-i vine necurăţia şi de ruşine nu va ieşi afară, ci va îndrăzni să rămână şi să ia anaforă, se canoniseşte cu 7 zile, cu câte 10-20 metanii zilnic.

Argumente de ordin dogmatic, de ordin canonic, de ordin liturgic, unde se spune clar despre necurăţia bărbatului şi a femeii. Ca să anulezi toate acestea pe baza unor interpretări mai mult sentimentale şi pe nimic concret, consinder ca este o ofensă adusă lui Dumnezeu. Vreau un singur text din biblie, din canoane sau din cărţile de slujbă unde să se spună ad-literam că „Iisus a desfinţat această poruncă şi a repus-o pe femeie în egalitate cu bărbatul” . Interpretări de tip pro-arian culese dintr-o carte aprocrifă numită „Constituţiile Apostolice”, o carte eretică ce a fost condamnata de Sfinţii Părinţi la Sinodul Trulan 690, prin canonul II.

---

[176].- Levitic 15,19-20,24.
[177].- Levitic 12,2.
[178].- Levitic 12,5.
[179].- Levitic 15,25.
[180].- Levitic 15,2.
[181].- Levitic 15,3.
[182].- Levitic 15,4.
[183].- Levitic 15,16.
[184].- Levitic 15,18.
[185].- Levitic 15,32.
[186].- Numeri 19,20-21.
[187].- Levitic 15,31.
[188].- 2 Paralipomena 23,19.
[189].- 2 Paralipomena 29,16.
[190].- Levitic 22,4.
[191].- 1Macabei 4,43.
[192].- Iov 14,4.
[193].- Iezechiel 22,26.
[194].- Iezechiel 44,23.
[195].- Levitic 7,21.
[196].- Numeri 19,22.
[197].- II Corinteni 6,17.
[198].- Levitic 20,25.
[199].- Levitic 11,39.
[200].- Levitic 17,15.
[201].- Canoanele Bisericii Ortodoxe –note şi cometarii, Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Sibiu, 2005, pag. 250, 442, 488.

Când dezlegarea rămâne…. nedezlegată!

 

Atenţie! Sunt unele lucruri pe care preotul nu-şi poate permite să le dezlege cu puterea preoţiei atât cât o are. Nu poate dezlega ceea ce a legat un episcop sau un Sfânt Sinod. Nu poate face pogorăminte cu de la sine putere, nu are calitatea aceasta, doar episcopul sau Sfântul Sinod poată face un „pogorământ” pentru un caz fortuit, rămâne un caz singular şi nu la modul general. Dacă a făcut episcopul un pogorământ într-un caz, acel pogorământ nu se aplică şi în situaţia altor cazuri similare. Nu poţi spune, ca un tendeţios şi neînţelept: ”Cum a dat voie episcopul în cazul acela, înseamnă că e voie să se facă şi pentru mine”, fără a mai trece pe la episcop.

De ce nu poate face preotul pogorământ, suspendând aplicarea sfintelor Canoane şi a rânduielilor bisericeşti în anumite cazuri? Preotul nu poate face „pogorăminte” pentru că nu are deplinatatea puterii preoţeşti, fiind un trimis al episcopului. Doar episcopul este în deplinătatea puterii preoţeşti, preoţii trebuie să ştie acest lucru. Lui, episcopului, i se adresează cuvintele Mâtuitorului: “Adevarat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer”[52]. Preotul are puterea de a lega şi dezlega în limita dată de episcopul său, respectiv puterea de a dezlega pe credincioşi prin duhovnicia dată de episcop la hirotonie, de legătura blestemului, de puterea răului, de greutatea păcatului. Îmi pare rău că-i dezamăgesc pe unii preoţi şi pe credincioşii lor, spunând că preotul nu poate dezlega: legile veşnice, poruncile lui Dumnezeu, canoanele şi hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice şi Locale. El este “trimis” să le respecte şi să-i înveţe pe credincioşi să le respecte şi ei, şi să vegheze la respectarea lor şi asupra turmei să nu se rătăcească de la dreapta credinţă şi învăţătură; să-i sfinţească pe credincioşi; să săvârşească Dumnezeiasca Liturghie şi să administreze Sfintele Taine pentru mântuirea credincioşilor.

Un preot nu poate dezlega ceea ce au legat unul sau mai mulţi episcopi, ce au legat Sfinţi Părinţi şi nici cele poruncite de Dumnezeu. Citiţi ce spune Dumnezeu prin Proorocul Iezechil, despre preoţii care calcă „legea lui Dumnezeu”: „Preoţii calcă Legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele… şi Eu sunt înjosit de către aceştia” [53].

Deci, preotul are puterea limitată şi nu deplină. Dacă preotul dezleagă ceea ce Dumnezeu a legat, atunci nu face altceva decât să-L înjosească pe Dumnezeu. Un preot nu poate dezlega ce a legat un alt preot, atât timp cât preotul care a legat este în viaţă, pentru că au aceeaşi putere şi nu se poate înjosi preot pe preot. Pentru a dezlega ce a legat un alt preot, o poate face numai preotul care a legat sau altcineva cu o putere mai mare decât a preotului, puterea unui episcop, pentru că episcopul are deplinătatea puterii preoteşti şi nu preotul. De aceea, un preot nu poate sfinţi o Biserică, numai dacă îl trimite episcopul; nu poate hirotoni un alt preot, etc.

De pildă canonul primit la Taina Mărturisirii dat de un preot nu-l poate dezlega alt preot, atât timp cât acel preot care a dat canonul este în viaţă. Dacă nu mai este în viaţă preotul care a legat, se poate dezlega credinciosul la alt preot.

Credinciosul rămâne sub canon, chiar dacă, un alt preot spune că l-a dezleagat. Dacă nu este el cel ce a dat canonul să dezlege, credinciosul rămâne legat de canon. Chiar dacă credinciosul pune pe seama preotului răspunderea că l-a dezlegat, nu este dezlegat.

Aşa şi cu femeia care intră în stare de necurăţie în Biserică, sau în Pridvorul Biserici sau calcă în curtea Bisericii, pentru că toate sunt sfinţite de către episcop şi Dumnezeu porunceşte ca femeia să nu se atingă de nici un lucru sfânt sau sfinţit, iar dezlegarea pe care o dau unii preoţi n-o poate dezleaga pe femeie de necurăţia ei. Femeia rămâne tot necurată oricăte dezlegări s-ar face. Nu a curăţit-o preotul şi nici nu a anulat preotul porunca lui Dumnezeu şi nici canoanele biseciceşti, nu poate. Deci, Locaşul lui Dumnezeu nu trebuie să se întineze cu toată “dezlegarea” preotului. Preotul trebuie să facă deosebire ce intră sub incidenţa puterii lui şi ce nu. Atenţie la neatenţie, că aşa rămâne dezlegarea… nedezlegată.

_______________
[52].- Matei 18,18.
[53].- Iezechiel 22,26.