Vă rog să vă amintiți întotdeauna că la toți cei care nu-și pun
întrebări despre ei, considerând că alții sunt responsabili și de vină
pentru tot ce li se întâmplă, GENETICA ÎNFRÂNGE! De aceea, ei nu pot
afla CINE SUNT EI și trăiesc în continuare fiind ca...: mama, tata,
bunicii, străbunicii, strămoșii lor. Ei nu-și trăiesc viața lor, ei
retrăiesc viețile înaintașilor lor. Libertatea începe acolo unde se
termină tiparele inconștiente ale geneticii, deci dincolo de
condiționările sângelui
Cert este ca omul reprezinta infinit mai mult decit putem vedea
privindu-l si este mult mai important pentru Cosmos decit crede el
insusi.Venim la viata inocenti,puri,avind de la inceput dorinta de
cunoastere.Pornim pe drumul lung si greu al evolutiei,in virtejul
fenomenelor din lumea materiala,pierzindu-ne cu incetul puritatea,dar
dezvoltindu-ne inteligenta,cistigind experiente,dobindind puterea de a
distinge binele de rau,iar din alt punct,incepe construirea constienta
de sine.Omul,cea mai inalta veriga pe scara vietii,cea mai mare minune a
creatiei,cea mai desavirsita arhitectura,nu-i decit un mic univers
integrat organic in marele univers,o particica dintr-un intreg,din
marele tot.Etapele vietii nu sunt decit trepte ale luptei pentru
lumina,pentru inaltarea fiintei noastre catre perfectiune.Dupa orice
incercare mai grea,ne simtim mai puternici,mai imbogatiti sufleteste,mai
caliti.Toate relele vietii ajuta la ridicarea noastra,la
autodepasire.Suferintele psihice calesc caracterele,rafineaza
sentimentele.Durerea fizica dezleaga in mod chimic legaturile care tin
sufletul inlantuit in materie,il curata de fluidele grosolane,asa cum
temperatura in caz de boala,semnaleaza existenta unor focare de infectie
si le distruge.Este mijlocul creat de organism pentru autoaparare.Intre
trupul format din materie si care poate fi cercetat,analizat in
laborator si sufletul care scapa obiectivarii cu ajutorul aparaturii
stiintifice(deja sunt mai multe centre in lume care au creat aparate ce
pun in evidenta aura umana)este o lagatura indestructibila.Prin
intermadiul simturilor fizice,sufletul invata,se imbogateste cu
cunostintele de care are nevoie.Si
ca sa intelegem mai bine legatura dintre corp si suflet,sa privim un
pahar in care am pus nisip,acesta reprezentind in cazul nostru corpul
fizic.Peste nisip turnam apa.Spiritul este asemenea apei care
intrepatrunde nisipul,n-o mai vezi,dar este acolo.Trupul este
instrumentul,nava cu care sufletul peregrineaza prin lumile materiale si
trece din experienta in experienta pentru a invata si a se desavirsi.Sa
nu dam insa trupului mai multa atentie decit i se cuvine,in detrimentul
sufletului,sa nu sacrificam ceea ce este vesnic,nemuritor,in avantajul a
ceea ce este trecator,pieritor."Nimic prea mult",spuneau unii filozofi
din vechime.Tot ce nu atinge sau depaseste masura este daunator:ploua
prea mult,avem inundatii,ploua prea putin,avem seceta.In
toate trebuie pastrata masura,cumpatarea,echilibrul.Constiinta
omeneasca,sufletul,este adesea confundat cu unealta sa,trupul,haina pe
care o poarta.Omul adevarat nu este insa ceea ce se vede in
exterior,corpul acesta de carne,pierito,trecator. OMUL
ADEVARAT,VESNIC,NEMURITOR ESTE SCINTEIA DIVINA, comoara sufletului
ascunsa in adincurile insondabile ale materiei.S-o cautam,s-o ajutam sa
iasa la lumina.Se
afla in noi izvoare ascunse din care de fapt,pot sa tisneasca valuri de
iubire,de virtuti,de puteri nemasurate.Fiinta adevarata se creeaza ea
insasi prin dezvoltarea gradata a fortelor care se afla ascunse in
ea.Progresul si ridicarea noastra interioara depind numai de efortul si
curajul fiecaruia,de energia consumata in abordarea vietii.Sufletul
omenesc are gravat in el simtul frumosului,al binelui,puterea de iubire
pina la sacrificiu,dar facultatile spirituale nu sunt egal dezvoltate la
toti oamenii,si nu ies la lumina,nu pot fi cunoscute,imbogatite,decit
atunci cind sunt puse la lucru.Munca,truda,suferinta,slefuiesc
simturile,le curata de zgura care le incatuseaza,le sensibilizeaza si
infrumuseteaza.Omul nu este facut sa vegeteze ca un mucegai,sau sa se
iroseasca intr-o lupta inversunata a tuturor contra tuturor,sa promoveze
violenta,siretenia,ura.Imaginati-va un fier de plug cumparat si pus la
pastrare intr-o magazie si uitat acolo.Departe de a se conserva,el se
innegreste,rugineste si se degradeaza.Cum ar arata daca ar fi folosit la
arat ogoarele,la rasturnat brazdele?Frumos si stralucitor,si cu cit
ogorul va fi mai batatorit si munca mai grea,cu atit fierul plugului va
straluci mai puternic.Preocuparea pentru autoperfectionare interioara
trebui sa fie reala,nu numai teoretica,,altfel ne pierdem in iluzii fara
suport.Prin tot ceea ce facem,faptele noastre bune sau rele,ne construim
propria fiinta morala.Repetarea unor obiceiuri,bune sau rele,se
transforma cu timpul in facultati ale sufletului.Cauza multora din
suferintele noastre se afla in interiorul nostru,isi au
sediul,izvorul,in noi.Aceasta inseamna ca noi am incalcat legea
armoniei,ca suntem in dezacord cu ea,dar in loc sa ne intoarcem privirea
catre interiorul nostru,sa cautam in noi cauzele acestor suferinte,le
atribuim motive exterioare.Putem fugi dintr-o casa insalubra,de un loc
de munca inconvenabil,de o companie suparatoare,dar de noi nu putem
fugi.Oriunde ne-am duce,lipsa de armonie din noi ne
insoteste.Intorcindu-ne privirea mai mult asupra
noastra,autocenzurindu-ne pornirile,gindurile,faptele,noi putem ameliora
fiinta interioara.Distantindu-ne de noi,privindu-ne comportamentul,asa
cum privesti o pictura,mai de departe,ca s-o poti intelege,vom putea sa
ne cunoastem si sa ne ajutam singuri.Tot in acest scop,putemsa punem pe
seama altcuiva faptele noastre,apoi sa le judecam ca si cum n-ar fi ale
noastre,ci ca pe ale altuia,pentru ca de obicei,pe cit suntem de
exigenti si critici cu altii,cu atit noi ne gasim scuze,justificari.Sa
nu condamnam durerea,ca singura ne smulge din indiferenta,ne slefuieste
simturile si ne modeleaza sufletul.Daca nu s-ar cunoaste,cine ar putea
spune ca fluturele cu aripi splendid colorate,provine din crisalida fara
forma in care s-a inchis o omida?Asemenea crisalidei,corpul omenesc,cu
imbracamintea sa de carne,se reintoarce in laboratorul naturii,pentru ca
el apartine pamintului,iar sufletul isi ia zborul catre locul sau de
origine,luind cu el zestrea faptelor acumulata de trecerea prin lume.Si bogatia materiala si saracia,sunt incercari prin care trecem.Celor carora li se da mult,li se cere mult.Sa nu-i invidiem.Si
filozoful german Nietzsche a gindit la un model de om,un
supraom,frumos,destept, si rau,care sa asupreasca tot ce e nearian,in
folosulrasei superioare,cind de fapt,avea un model de
supraom,bun,intelept,care s-a jertfit pentru binele tuturor,si acesta
era Iisus,pe care-l nega.Suntem parte de creatie,tot ce
exista,mineral,planta,animal,fac parte impreuna cu noi din armonia
cosmica,iar scopul existentei noastre,este de a constientiza la nivel
cosmic IUBIREA.Sa
ajungem sa iubim tot ce este creat,sa ne zidim pe noi cei adevarati cu
caramizile
iubirii,bunatatii,milei,tolerantei,ingaduintei,bunavointei,generozitatii,e.t.c....iubind
totul,invatind de la toate."
“Pe măsura ce te vindeci, lucrurile care te atrag se schimba.
Toxicitatea nu ți se va mai părea ca fiind încântătoare, iar pacea nu ți
se va mai parea plictisitoare.”
