Păstrează tăcerea, Numai Mâinile Domnului Îţi pot ridica Greutăţile de pe inimă.
Am făcut un jurământ al tăcerii Şi limba mea este legată, Şi, totuşi, eu sunt cel care, Fără cuvinte, vorbeşte În seara asta.
Cuvintele trebuie eliminate. Numai atunci poţi fi tăcere.
Inima Mea îşi duce degetul La buze pentru a spune: Păstrează tăcerea, Acesta nu este un timp pentru a vorbi, Acesta nu este un timp pentru a plânge.
Tăcerea este un ocean. Vorbirea este un râu. Când oceanul te caută, Nu folosi limbajul râului.
Ascultă oceanul, Pune capăt discursurilor încărcate de larmă.
În tăcere există elocvenţă. Încetează să împleteşti vorbe Şi vei vedea cum lumea Devine alta, mai bună.
Există o cale între voce şi prezenţă Pe unde curg informaţiile. În disciplina tăcerii aceasta se deschide, Când apare vorbăria fără rost ea se închide.
În această prezenţă cuvintele obişnuite Sunt doar bolboroseală; Iar bolboroseala, un substitut al vederii.
Păstrează tăcerea, fii mut; Dacă nu ai devenit încă Vocea Domnului Fii o ureche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.