🌞 Astăzi alegi sa fii recunoscător pentru toate lucrurile frumoase pe care le ai in viata ta si pentru care ești fericit!

  Sufletul o carte plină de lecții, trăiri, dureri şi bucurii. În cartea sufletului găseşti de toate... tot ce îți aduce viața se adună acolo și frumos şi mai puțin frumos. Putini sunt cei care reuşesc să treacă de copertă, și mai puțini cei care citesc întreaga carte şi foarte rari cei care îți înțeleg povestea...
 Astăzi alegi sa fii recunoscător pentru toate lucrurile frumoase pe care le ai in viata ta si pentru care ești fericit!
 Lasă-te purtat de aceste vibrații care îți vor ridica starea de spirit și ascultă această Muzică De Relaxare Ce Creşte lubirea, Gândurile Pozitive și Curăță 

  Îmi dau seama că poate nu ai avut o viață ușoară. Ai luptat, ai așteptat, ai construit totul prin multă muncă și dăruire, în timp. Ai plâns, ți-ai șters lacrimile, dar niciodată nu ai renunțat! Mereu ai găsit puterea să crezi, să speri și să zâmbești pentru că știi că va veni și ziua în care totul va urma să fie așa cum ai visat.
 Care ar fi cea mai importantă regulă pentru tine pe care o alegi sa o urmezi în viață? Scrie răspunsul tău mai jos!
 Încântă-ți auzul cu aceste sunete care îți vor aduce armonie și echilibru cu această Muzică De Relaxare Cu Sunete Pure Ce Atrage Energia Pozitivă, Pacea,

INCHIDE USA

    Era o bătrână într-un sat, căreia nepoţii îi spuneau ”Bunica-închide-uşa”.
Porecla aceasta şi-o căpătase astfel: Ori de câte ori nepoţii ei plecau în oraş, la şcoli sau la cine ştie ce treabă, ea le spunea:
– Dumnezeu să-ţi ajute, nepoate, să poţi închide uşile bine.
Iar dacă vreunul o întreba: Ce uşi, bunico?, ea îi spunea:
– Pe unde vei merge, bagă bine de seamă să-ţi închizi întâi uşile urechilor tale la toate şoaptele ispititoare ale satanei.
Pe urmă să-ţi închizi uşile ochilor tăi: să nu citeşti cărţi rele, pline de otravă şi să nu te duci nicăieri unde inima ta se poate otrăvi cu priveliştea ochilor. Tot aşa cu uşa gurii. Adu-ţi aminte de vorba veche: “Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele”. Şi mai adu-ţi aminte de ce-a spus Mântuitorul că pentru orice cuvânt nefolositor sau rău, omul va da socoteală în ziua judecăţii. Dar mai presus de toate, nepoate dragă, să-ţi închizi bine uşa inimii tale împotriva ispitelor rele. Să laşi deschise uşile tale numai pentru Dumnezeu.

Omul ăsta era ca un abur.

 Când eram mic, la Mădei, eram cu tata în Altar de la trei ani. Stăteam cuminte pe o băncuță, desenam Sfinți cu pixul pe pomelnice, cântam cu glas incredibil de subțire (mai e și azi caseta cu mine la 4 ani cântând Tatăl nostru și Miluiește-mă Dumnezeule). De la 5 ani, după ce am învățat să citesc de la soră-mea dintr-a-ntâia, tata îmi dădea un Liturghier vechi și foarte rufos din care citeam Rânduiala Sfintei Împărtășiri. Așa am învățat-o pe de rost. Citeam apostolul în mijlocul Bisericii. Aveam niște pantofi de piele întoarsă cu trei numere mai mari cu vată în vârf să nu cadă. Eram mai mic decât analogul pe care stătea Apostolul.

În Altar, paraclisier era un moșneag isihast, Toader Albei, foarte înalt și foarte slab, nefiresc de lung. Parcă era din Icoană.

Omul ăsta era ca un abur. De o discreție infinită, pășea imaterial prin sacristie, pregătea totul perfect, știa fiecare moment al slujbelor. În rest era drept în genunchi, ca o stană de piatră, ca o Icoană desprinsă din fresca veche. Nu clipea. Ochii priveau undeva dincolo de ziduri, în Lumina Împărăției lui Dumnezeu. Nu l-am văzut zâmbind sau râzând niciodată. Nu vorbea decât în șoaptă. Înțelegea din priviri ce voia tata.

La epicleză, când tata ridica mâinile către cer și chema Duhul Sfânt peste Daruri, ochii omului ăsta se inundau de lacrimi. Nu suspina, nu se crispa. Doar ochii slobozeau zeci de lacrimi.

Pentru mine, un copilaș de câțiva ani, era o arătare stranie. Îl respectam, îmi era oleacă frică de el, doar când mă privea îmi îngheța inima. Tata îmi zicea că deseori cerceta pustnicii din munți, cărora le ducea mâncare.

Odată, la sfârșitul Liturghiei, mi-am luat inima în dinți și l-am întrebat: de ce plângeți în timpul invocării Duhului Sfânt?

Moșul ascet m-a privit îndelung. A trecut cu ochii prin mine și mi-a zis: Acum mulți ani, aflându-mă la Liturghie, când preotul a ridicat mâinile către cer, am văzut oștirile îngerești slujind, și Mielul Hristos frângându-se pe Cruce, și o lumină, și o dulceață de negrăit, de milioane de ori mai frumoase decât lumea toată, mi s-au picurat în inimă. Și de atunci toată viața mea e un dor nestins, sfâșietor, de a mai simți măcar o clipă acea dulceață și acea lumină mai presus de lume. Nimic în lumea asta nu se compară cu o clipă de Rai. Și când vine Sfânta Jertfă, îmi aduc aminte de acea clipă și ochii nu mă mai ascultă, ci răspund doar inimii.

Daca sufletele nu vin la intalnire , trupurile se intalnesc in zadar.

 Doamne, mai treci prin rănile mele, ca să pot zâmbi!

 

Nu-mi vorbi despre religia ta; mai întâi arată-mi cum te comporți cu ceilalți.

Nu-mi spune cât de mult îl iubești pe Dumnezeu; Arată-mi cât de mult îi iubești pe toți copiii lui.

Nu-mi propovădui mie patima ta pentru credința ta; Arată-mi compasiunea ta față de aproapele tău.

În cele din urmă, sunt foarte puțini cei care înțeleg că Isus nu este religie. Isus este „Relație” și dacă relația ta este foarte apropiată de El, atunci acțiunile tale vor vorbi în locul tău.

A vorbi despre Dumnezeu este foarte ușor, a trăi după poruncile lui Dumnezeu este greu!

Drumul spre pierzare este pavat cu oameni buni și cu intenții foarte bune! Dar calea către Dumnezeu este doar prin Mântuirea pe care doar „Isus” ne-o dă.

Sa stiti ca numai Hristos este salvarea.

 "Sa stiti ca numai Hristos este salvarea. Si la Hristos nu se ajunge decat prin ortodoxie.
Nu va lasati amagiti de toate nebuniile lumii, care dau navala peste noi prin televizor, ziare, politicieni, si chiar prin unii slujitori ai altarului, care au ratacit drumul cel drept. Fiti cu mare bagare de seama, caci va primejduiti viata vesnica.
Diavolul trage cu plugul si grapa peste intreaga lume, s-o desteleneasca din firesc si s-o netezeasca, s-o uniformizeze, voind s-o amestece pana ce nu va mai exista credinta adevarata. Iar fara Adevar, ar iesi biruitor tatal minciunii, necuratul. Dar noi stim ca asta nu se va intampla, caci Biserica nu va fi daramata nici de portile iadului. Deci, vor cadea doar cei inselati, cei care cred ca ecumenismul este bun, cei care se leapada de credinta ortodoxa, de neamul lor, de Traditie… se smulg din radacinile lor dumnezeiesti si se arunca intr-un basm, intr-o nalucire.

Fiti atenti, caci nu numai preotul trebuie sa va poarte de grija. Si preotul se poate insela. Deosebiti duhurile, fratilor!"

Părintele Iustin Pârvu - Sfaturi duhovnicesti, FORMULA AS, nr. 800/2008

Leacul Parintelui Elefterie pentru imunitate.

 

4g lăptișor de matcă
1kg miere naturală de salcâm
300g polen măcinat
150g tincutră de propolis
200ml ser fiziologic
Toate ingredientele se amestecă într-un recipient de sticlă, cu o lingură de lemn.

 

Borcanul se închide ermetic şi se păstrează la frigider. Din acest preparat se administrează o lingură dimineaţa şi o lingură seara, pe stomacul gol sau cu ceai.

Cantitatea este suficientă pentru 30 de zile de cură.

Previne riscul apariției bolilor hepatice, renale și cardiovasculare

Întrucât are la bază lăptişor de matcă şi miere de salcâm, preparatul este util pentru diminuarea apariției bolilor cardiovasculare, hepatice și renale, stimulând sistemul imunitar.

Primele semne vizibile apar după primele 2-3 săptămâni de la începerea tratamentului. Tratamentul natural îi redă bolnavului energia de care are nevoie, diminuând totodată senzația de oboseală.

𝐂𝐮𝐯𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐢 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐨𝐫

 

Cuvintele sunt ganduri transpuse in plan fizic, cu incarcatura energetica, vibratie si frecventa si care, o data emise, atrag asupra noastra si a celor din jur tipul de energie cu care sunt impregnate.

Cuvintele sunt magie in miscare si, pentru faptul ca nu dor fizic atunci cand le rostim, ne gandim ca nu ne pot face bine sau rau. Dar, energia din spatele lor si felul in care le spunem au forta unui tsunami energetic, care se resimte in intreg universul. Nu uitati, noi suntem interconectati si ceea ce gandeste, spune sau face unul dintre noi are repercusiuni asupra tuturor.

𝐂𝐮𝐯𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐚 𝐥𝐞 𝐞𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐢:

𝐈𝐧𝐜𝐞𝐫𝐜 - folosirea acestui termen inseamna ca ne invartim in cerc, straduindu-ne sa facem un lucru pe care il asociem de la bun inceput cu esecul. Foloseste in locul lui: aleg, fac tot posibilul, reusesc.

𝐌𝐢 𝐬𝐞 𝐫𝐮𝐩𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭𝐮𝐥, , 𝐭𝐞 𝐫𝐨𝐠 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭, 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐮𝐦𝐞𝐬𝐜 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭, 𝐭𝐞 𝐢𝐮𝐛𝐞𝐬𝐜 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭– chiar asta se intampla. Cedam voluntar bucati de suflet pe care le lasam, din mila sau alte sentimente asociate, in anumite conjucturi incarcate emotional.

𝐉𝐮𝐫, 𝐩𝐫𝐨𝐦𝐢𝐭- prea des sunt folosite in orice context si au ajuns sa ni sa para fara insemnatate. Din pacate, folosirea acestor cuvinte atrage legaminte pe care de multe ori le caram cu noi vieti la rand si le dam si mai departe urmasilor nostri.

𝐋𝐚 𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞- nu este un cuvant incarcat negativ dar poate fi inlocuit cu “sa ai spor”, “ o zi cu spor”. In acest fel, il binecuvantam pe cel caruia ii spunem acest lucru cu energia sporului si, prin efectul de boomerang aceasta energie ne va cuprinde si pe noi.

𝐌𝐢𝐥𝐚- inlocuiti acest cuvant dar si energia lui cu, compasiune. Mila inseamna sa ne para rau de incercarile prin care trece un om si ii trimitem implicit si o forma de energie de joasa frecventa. Energie care ii va intretine starea. Mila este o forma de lipsa de respect si de incredere pentru cel de langa noi. Amintiti-va mereu ca ne-am nascut fiecare cu incercarile lui, planificate dinainte de nastere iar ceea ce pentru noi pare o situatie extrem de tragica, pentru persoana in cauza este de fapt o cale aleasa catre evolutie. Acel om nu este nefericit, 𝐄𝐒𝐓𝐄 𝐂𝐔𝐑𝐀𝐉𝐎𝐒 ca si-a asumat o asemenea misiune. Compasiune inseamna sa ii intelegem incercarile vietii si sa ii trimitem iubire si recunostiinta pentru misiunea aleasa. Cand cineva se vindeca si evolueaza, ne vindecam si evoluam cu totii!

𝐓𝐞 𝐛𝐥𝐞𝐬𝐭𝐞𝐦, 𝐬𝐚 𝐚𝐢 𝐬𝐢 𝐭𝐮 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐞…-si orice alta forma de blestem care inseamna de fapt o energie negativa indreptata catre cineva cu scopul de a-i face rau, de a-i da o lectie. Nu noi dam lectii, viata ni le da pe cele potrivite fiecaruia dintre noi. Blestemele se intorc intotdeauna, cu o putere si mai mare catre cel care le-a emis. Dupa fapta, si rasplata!

Evitati cuvinte de joasa frecventa: urasc, urat, apelative de genul : esti prost/proasta sau orice alta jignire, esti nebun/a, imi e rau, ce mama dr…i, nu am chef, arat ca naiba, sunt epuizat/a, am o stare proasta, nu ma simt bine precum si programari : intotdeauna gresesc , mereu intarzii, sunt mereu agitat/a, sufar de depresie de ani de zile, parintii meu au decedat de cancer, barbatii sunt niste prefacuti, femeile sunt slabe etc... Inchideti ochii si simtiti ce manifestari fizice aveti in corp cand rostiti aceste cuvinte. Unde le simtiti? Ce efect au asupra voastra?

Apoi folositi cuvinte cu energie ridicata: sunt recunoscator/oare, sunt frumos/oasa, merit, sunt binecuvantat/a, ma simt minunat, am energie, pot, reusesc, te iubesc! Observati diferenta! "

Infinite binecuvântări!

Bunicile astea

 "Bunicile noastre care ne făceau gogoși și turte în untdelemn și nimeni nu le întreba dacă au pus zahăr, sirop de agave sau stevia.

Bunicile care ne domoleau foamea cu lapte cu fidea, orez cu lapte și un strop de dulceață de cireșe amare, ouă jumări, borș de fasole cu ceapă roșie frecată cu sare, cartofi pai prăjiți în tuci, mămăligă cu brânză și smântână, lapte chișleag, brânză de la sare și-o roșie coaptă la soare.

Care ne așteptau dimineața, în vacanțele de iarnă, cu ceai de izmă și pâine cu magiun de prune, în timp ce ele mâncau mămăligă prăjită pe plită, frecată cu un cățel de usturoi, că era post.

Bunicile noastre care nu se plângeau niciodată că nu mai știu ce să gătească. Așa că găteau mereu diversificat și echilibrat, atât de echilibrat că ar fi invidiate azi de orice coach în ale mâncatului bine și bun.

Și când chiar nu mai știau ce să gătească, deși, repet, asta nu prea se întâmpla, mergeau în grădină și-și umpleau pestelca (sorțul, cum ar veni) cu fasole, morcovi, păstârnac, pătrunjel, ceapă, un ardei, vreo două roșii, pătrunjel, leuștean. Făceau o ciorbă adevărată, doar din legume, acrită cu aguridă sau cu borș proaspăt, și nimeni nu întreba dacă mâncarea are destulă proteină, căci era bună și noi eram recunoscători că suntem sănătoși și o putem mânca.

Bunicile astea minunate care, de Paști și de Crăciun, frământau colaci și pâini și mai ales cozonaci cum nu face nici mama lui Jamie Oliver. Aveau ele rețetele lor și, habar nu am cum, deși nu aveau cântare de bucătărie inteligente, cum avem noi, nici roboți deștepți, cozonacii lor erau mereu niște Dumnezei bine crescuți, cu aluat dulce și umplutură de ținut minte o viață. Înghit în sec.

Bunicile astea ale noastre munceau ziua întreagă și nu-și luau niciodată liber de la nimic, căci nu aveau încotro. Nici ani sabatici nu au avut, nici nu știu ele ce sunt acești ani sabatici. Doar duminica le era sfântă și liberă. Atunci se așezau pe prispă și își trăgeau sufletul, atunci le veneau rude în vizită, atunci scoteau o carafă de vin rece, din beci, și puneau pe masă o plăcintă cu brânză (fără stafide, căci se găseau rar și greu, nu erau pe toate drumurile, ca acum). Nimeni nu strâmba din nas la zahărul pudrat deasupra plăcintei, și toată lumea zicea „Sărut mâna, foarte bune!”. „Să trăiți ani mulți”, așa ne răspundeau.

Bunicile astea, multe dintre ele, nu și-au părăsit satul decât, poate, când au mers în vizită la copii, la oraș, dacă aveau, sau în vizită la medic, tot la oraș, dacă nu se putea rezolva la dispensar (și de obicei nu se putea).

Femeile astea care ne-au luat cu ele pe dealuri, când mergeau la prășit și ne-au bătut la cap mereu să punem mâna pe carte, să învățăm, să avem o școală, să fim oameni la casele noastre, să nu ajungem la sapă.

Care ne pupau (și, dacă avem noroc, pe unii dintre noi încă ne pupă) pe ambii obraji, apăsat, uneori zgomotos, dar cu drag și cu dor. Și ne strângeau (și ne mai strâng încă, pe unii) în brațe și uneori aveam impresia că nu vor să ne mai dea drumul. „Vă iubește mamaia”, ne spuneau, iar noi, ca proștii, habar nu aveam să răspundem cu un „Te iubesc, mamaie!”.

Bunicile astea enervante, uneori, mai ales când ne puneau să adunăm gândacii roșii de pe frunzele de cartofi din grădină. Și ne mai enervau și când ziceau să nu mâncăm toate merele/ prunele/ perele/ caisele/ avramele/ piersicile înainte de coacere. Bine, noi oricum nu le ascultam mereu, drept pentru care mâncam toate gorgoazele. Uneori, de cele mai multe ori, nu le mai spălam, că oricum le ștergeam de tricou. Și ne mai enervau când ne chemau la masă fix când eram în plin elan cu elasticul, rațele și vânătorii, nouă pieBunicile asteaBunicile asteatre, țară, țară, vrem ostași, flori, fete și băieți, frunza, lapte gros și alte minuni.

Bunicile astea ale noastre, care se purtau frumos cu animalele și le vorbeau, că doar și ele sunt suflete, ne spuneau mereu, și de la care noi am învățat că, fără nicio excepție, și animalele sunt un fel de oameni.

Care nu se supărau niciodată că nu le sunam mai des.

Care tăiau mămăliga cu ață albă. În semnul crucii, că așa apucaseră de la mamele lor.

Femeile astea bune care, dacă făceau un blid de mâncare, nu-l țineau doar pentru ele, ci împărțeau. Unde mănâncă o gură, mai mănâncă una, zicea mamaia, și mereu gurile erau mai mult de două, dar tot mai rămânea.

Bunicile astea care țineau post intermitent înainte de a se fi scris despre acest concept. Țineau post miercurea și vinerea și nu numai fiindcă așa zicea preotul în biserică, ci fiindcă și stomacul mai are nevoie de câte o pauză, când și când, așa credeau. Mâncau mereu doar la masă și nu ronțăiau aproape niciodată nimic între, așa că nu au avut nevoie niciodată de vreo cură de slăbire.

Bunicile noastre care ne spuneau mereu, când ieșeam pe poartă, „aveți grijă acolo, la București, să nu mă faceți de râs. Fiți oameni!”.

Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă.

Nu că n-aveau tocător din lemn, dar le era mai ușor așa, nu mai pierdeau vremea: tăiau ceapa în podul palmei, deasupra castronului cu salată de roșii, în doi timpi și trei mișcări, căci lumea era deja în jurul mesei mici, din lemn, și aștepta cu furculițele pregătite.

Bunicile astea ale noastre sunt unele dintre cele mai prețuite comori și, dacă ne-am aduce aminte, din când în când, să ne întoarcem la ele și la lecțiile pe care ni le-au dat, fără să ne scoată vreodată la tablă, tare bine ne-ar mai fi.

Bunicile noastre care tăiau ceapa în palmă; de bunicile astea ne va fi mereu dor."

Sursa: https://oanabotezatu.ro/.../bunicile-noastre-care-taiau.../

Autor Oana D. Botezatu

Sufletul – comoara cea mai de preţ

Potrivit contextului biblic, sufletul este partea invizibilă a omului care sălăşluieşte în trupul acesta muritor, dar care rămâne pentru veşnicie  şi care hotărăşte unde îşi  va petrece fiecare din noi veşnicia : în Împărăţia lui Dumnezeu, unde este bucurie, fericire şi împlinire sau în iazul de foc, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Dumnezeu ne-a dat sufletul şi El îl va cere înapoi

Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul, ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.  Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.  Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.  De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. (Sfânta Evanghelie  după Matei 10:28-33),

căci  sufletul este darul lui Dumnezeu pentru om chiar de când l-a creat:

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu (Facerea 2:7)

Într-o zi Dumnezeu îl va cere înapoi. Despre aceasta a vorbit Domnul Iisus când învăţa pe oameni, El a spus o pildă:

Iisus a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.”  „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;  şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!”  Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” (Sfânta Evanghelie după Luca 12:15-20)

Iată de ce sufletul omului este foarte preţios în ochii lui Dumnezeu, El pune mare preţ pe el . Din păcate, nu toţi oamenii înţeleg valoarea sufletului , fiindcă …

Ce este în om aceea afectează starea sufletului lui

Despre aceasta Domnul Iisus a vorbit foarte mult. El a spus aşa când a chemat mulţimea la Sine:

Ascultaţi şi înţelegeţi: Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om (Sfânta Evanghelie după Marcu7:23)

Iniţial nici ucenicii Lui nu au înţeles ce a vrut să spună El şi :

Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.” Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.  Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om. (Sfânta Evanghelie  după Matei 15:10-11,15-20)

În Biblie deseori cuvîntul inimă este sinonim cu suflet. De aceea este foarte important  cu ce ne alimentăm spiritual, ce citim, ce ascultăm, cu cine discutăm, care sunt priorităţile noastre.

Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră (Sfânta Evanghelie  după Matei 6:21)

Ce citeşti tu? Ce asculţi? Ce priveşti? Ce este în inima ta?

Starea sufletului hotărăşte veşnicia

După cum spun Sfintele Scripturi, Dumnezeu ne face să fim suflete vii şi tot El este acela care într-o zi îl va cere înapoi,  însă este extrem de esenţial în ce stare va fi sufletul şi aceasta trebuie să fie preocuparea noastră primordială, căci de aceasta depinde toată veşnicia, fie că credem noi sau nu. De aceea sufletul nostru este comoara noastră de care  trebuie să avem mare grijă, căci…

Dumnezeu  mântuieşte pe cei cu inima curată  (Psalmul 7:10) sau

Eu, Domnul, cercetez inima şi încerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. (Ieremia 17:9-10)

Dumnezeu a răscumpărat sufletele noastre

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. (Epistola Întâia a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni 6:19-20)

Preţul care a fost plătit este foarte scump pentru Dumnezeu. Pentru că noi nu avem cu ce să plătim, El a făcut acest lucru cu sângele Domnului Iisus Hristos.

…căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.” (Întâia Epistolă  Sobornicească a Sfântului Apostol  Petru 1:18-21)

Dumnezeu a plătit un preţ ca să ne curăţească sufletul şi trupul de orice păcat prin Domnul Iisus Hristos şi noi, la rândul nostru , trebuie  să acceptăm jertfa Lui prin pocăinţă ,  naştere din nou şi intrare în legământ cu El.

Ce vei face tu ?

 

COMOARA SUFLETULUI - Sfantul Nectarie al Eghinei

 

Sufletul, având constiinta de sine, e constient de cunostintele sale; sufletul cerceteaza si cauta sa cunoasca nu doar pe cele dinafara sa, ci si pe sine însusi si actele sale, si sa-si exprime opinia cu privire la calitatea faptelor si actiunilor sale. Sufletul nu doar tezaurizeaza o multime nesfârsita de adevaruri, ci si devine comoara în care s-au acumulat nenumarate adevaruri, dobândind constiinta valorii absolute a acestor adevaruri si a consecintelor acestora asupra sa si, simtind înrudirea fireasca dintre el si adevarurile suprafiresti, doreste sa traiasca în aceasta lume spirituala a acestor adevaruri. Acest lucru dovedeste faptul ca sufletul e nemuritor.

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 252

Vrei să știi cum este corpul tău astăzi?

MEDICAMENTUL ESTE ÎN TINE ȘI NU ÎL FOLOSEȘTI

Suntem singurele creaturi de pe suprafața Pământului capabile să ne transformăm biologia prin ceea ce gândim și ceea ce simțim.

Celulele voastre vă observă în mod constant gândurile și sunt modificate de acestea.

O criză de depresie îți șterge sistemul imunitar.

Bucuria și activitatea armonioasă vă mențin sănătoși și vă prelungesc viața.

Amintirea unei situații negative sau triste trage în tine hormoni distrugători și substanțe biologice ca și stresul.

Celulele dvs. procesează în mod constant toate experiențele dvs. și le metabolizează în conformitate cu punctele de vedere.

În corpul dumneavoastră, producția de neurotransmițători este modificată, nivelul hormonilor variază, ciclul dvs. de somn este

întrerupt, suprafețele exterioare ale celulelor tale devin mai vâscoase și mai predispuse la aglomerare și chiar și lacrimile tale conțin urme chimice diferite decât lacrimile de bucurie.

Tot acest profil biochimic va fi modificat drastic atunci când vă simțiți calm și chiar procesul de îmbătrânire va fi neutralizat în fiecare zi.

Shakespeare nu era metaforic atunci când, prin personajul său Prospero, a spus:

„Suntem făcuți din același material ca și visele”.

Vrei să știi cum este corpul tău astăzi?

Amintește ți deci ce ai gândit și ai simțit ieri.

Vrei să știi cum va fi corpul tău mâine?

Observă-ți gândurile și emoțiile astăzi!

Deschizându-vă inima și mintea, veți împiedica un chirurg să o facă pentru dvs.

Medicamentul este în tine și nu îl folosești. Boala vine de la tine și nu-ți dai seama.

Amintiți-vă, nu suntem ceea ce credem că suntem, ci ceea ce gândim și simțim fără să știm.

 

Îmi pare rău Iartă-mă Mulțumesc Te iubesc Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc

 Îmi pare rău
Iartă-mă
Mulțumesc
Te iubesc
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc

Cu toții ne temem de moarte

 

Cu toții ne temem de moarte deoarece am fost învățați să credem că noi suntem corpul și mintea noastră.

De fapt nimeni nu moare ci doar părăsește acest corp iar prezența în această viață are anumite scopuri.

Ceea ce noi numim Moarte este doar încheierea activității pe acest Pământ, unde doar corpul nostru moare dar noi, esența care suntem cu adevărat trăim pentru totdeauna, însă în alt fel.

Noi, la cererea noastră am ales să venim aici să experimentam și să învățăm anumite lecții pentru dezvoltarea si evoluția umană. In momentul în care ne-am îndeplinit scopurile și misiunea a luat sfârșit, ne întoarcem de unde am venit.

Să ne iubim pe noi și pe toți cei care ne însoțesc în această călătorie, să ne iertăm pe noi înșine cât și pe cei care ne-au greșit sau care ne greșesc și să participăm activi și treji în continuare la acest joc al vieții știind că fiecare are rolul, scopul și timpul lui în viața noastră în funcție de cât timp și ceea ce el însuși a ales să facă.

Să profităm de acest timp pe care îl avem aici trăind in iubire și armonie și să ne amintim că totul se termină doar pentru a incepe din nou

Când voieşti să pui început unei lucrări bune, pregăteşte-te pentru ispite

 

Deci tu pregăteşte-te să întâmpini cu bărbăţie ispitele aduse în calea virtuţilor şi apoi apucă-te de lucrarea lor

Când voieşti să pui început unei lucrări bune, pregăteşte-te pentru ispitele ce vor fi aduse asupra ta şi să nu te îndoieşti de adevăr. Căci e un obicei al vrăjmaşului ca, atunci când vede pe cineva începând cu credinţă fierbinte o bună vieţuire, să-i aducă în cale ispite felurite şi înfricoşătoare, ca, venind prin aceasta la frică, să-şi răcească hotărârea lui cea bună şi să nu mai aibă o râvnă fierbinte de a se apuca de lucrarea plăcută lui Dumnezeu.

Nu pentru că vrăjmaşul are o astfel de putere (căci altfel n-ar mai putea nimeni să facă vreodată binele), ci i se îngăduie de Dumnezeu, cum am învăţat din cazul dreptului Iov.

Deci tu pregăteşte-te să întâmpini cu bărbăţie ispitele aduse în calea virtuţilor şi apoi apucă-te de lucrarea lor. Iar dacă nu te pregăteşti de mai înainte spre întâmpinarea ispitelor, reţine-te de la lucrarea virtuţilor.

(Sf. Isaac Sirul, Cuvântul VII, Despre rînduiala începătorilor şi despre cele ce se cuvin lor, în Filocalia, vol. X, p. 44)

Acatistul Sfintilor Petru si Pavel

 Petru si Pavel - Sfinti Apostoli !

(29 iunie)

Troparul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Cei ce sunteti intre apostoli, mai intai pe scaun sezatori si lumii invatatori, stapanului tuturor rugativa, pace lumiii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila.

Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Condacul 1:

Pe cei ce impreuna cu oamenii s-au aratat mai inainte ingereste cugetand, si acum cu ingerii fiind, cu cantari ingeresti si lui Dumnezeu cuvioase, sa laudam pe intai statatorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbavitorii sufletelor noastre, strigand: Bucurati-va Petru si Pavele, Apostolilor!

Icosul 1:

Fara de inceput fiind cu vremea, inceput de vreme a luat facatorul vremurilor Dumnezeu-Cuvantul si, trimis fiind la noi de la Tatal, apostol preales te-a aratat pe tine, Petre. Pentru aceea cantam tie:

Bucura-te, al cetei ucenicilor incepatorule;
Bucura-te, al tainelor lui Hristos tainuitorule;
Bucura-te, decat toti cuvantatorii de Dumnezeu mai inaltule;
Bucura-te, decat iconomii duhului mai intaiule;
Bucura-te, ca pe Hristos tie Tatal L-a descoperit;
Bucura-te, ca pe acesta Adevarat Dumnezeu l-ai propovaduit;
Bucura-te, piatra a Bisericii prea nesfaramata;
Bucura-te, temelie a marturisirii prea intemeiata;
Bucura-te, incepatura cea in chipul stihiilor a credintei;
Bucura-te, luminatorul cerestii cunostinte;
Bucura-te, prin care Hristos s-a slavit;
Bucura-te, prin care satana a fost rusinat;
Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 2:

Vederea ta cea intelegatoare curatind-o, ai intrat in sanurile parintesti, o, minune, si printr-insele ai vazut, fara ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu impreuna fara de inceput cu Tatal si cu Duhul; si propovaduindu-L pe dansul ai strigat: Aliluia!

Icosul 2:

Luminat fiind de fulgerari neapropiate intelegerii, cand ti s-a aratat din cer Lumina, care biruia lumina soarelui, ai fost tras, Pavele, spre credinta indumnezeita, si vas alegerii te-ai facut. Pentru aceea auzi:

Bucura-te, privitorule al luminii celei nemarginite;
Bucura-te, tainuitorule al tainelor lui Hristos;
Bucura-te, ritorului cel bine graitor al Bisericii;
Bucura-te, preaintelepte propovaduitor al lumii;
Bucura-te, ca intru tine vietuieste Hristos, Care pentru lume S-a rastignit;
Bucura-te, ca pana la al treilea cer te-ai suit;
Bucura-te, ca la inaltimea Raiului ai fost rapit;
Bucura-te, mare invatator al neamurilor;
Bucura-te, al credinciosilor prin duhul nascator;
Bucura-te, cel prin care lumea s-a luminat;
Bucura-te, cel prin care intunericul s-a alungat;
Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 3:

Trecand toata firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos cel iubit al tau, si te-ai aratat impreuna cu dansul un duh, numai lui Hristos vietuind, pe Hristos indragind, pe Hristos socotindu-L rasuflare, lumina si dragoste, cantandu-I: Aliluia!

Icosul 3:

Intrand in norul cel mai presus de lumina al privirii, ti-ai muiat buzele tale, Petre; si umplandu-te intai de dumnezeire, ne-ai impartasit pe noi de dumnezeiescul dar, cu graiurile tale cele de Dumnezeu scrise; pentru aceea glasuim tie acestea:

Bucura-te, indumnezeitule, cu Dumnezeu unitule;
Bucura-te, nascutule al lumii celei neinserate;
Bucura-te, pescarule, al pescarilor mai intaiule;
Bucura-te, cerule decat cerurile mai inaltule;
Bucura-te, ca te-ai aratat al dumnezeiestii firi partas;
Bucura-te, ca pe fii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu;
Bucura-te, sfatuitorule de trebuinta al bisericii;
Bucura-te, batran folositorule al turmei lui Hristos;
Bucura-te, indulcire preadesfatata a mintilor;
Bucura-te, dumnezeiasca desfatare a oamenilor;
Bucura-te, cel prin care credinta s-a latit;
Bucura-te, cel prin care ratacirea s-a zadarnicit;
Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 4:

Graiuri de viata vesnica a rostit Petru catre piatra Vietii zicand: La cine, afara de Tine, vom merge si sa fim vii? Aratand astfel dragostea cea catre Stapanul, a strigat catre El: Aliluia!

Icosul 4:

Ai fost rapit la inaltimile cele vesnice si ai trait, Pavele, in afara de cele simtite si gandite, nu cu gandul, ci intru Duhul care era unit cu trupul, sau era fara de trup, Dumnezeu stie; pentru aceasta strigam tie:

Bucura-te, indragirea lui Hristos cea neoprita;
Bucura-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucura-te, cel ce ai cunoscut taina rapirii;
Bucura-te, camara tacerii celei intelegatoare;
Bucura-te, ca pentru Hristos pe toate gunoaie le-ai socotit;
Bucura-te, ca toate le-ai facut ca pe cei multi sa ii mantuiesti;
Bucura-te, al intelepciunii lui Dumnezeu vas mult incapator;
Bucura-te, Apostole al darului celui din lege aratator;
Bucura-te, al lui Hristos deasa indeletnicire;
Bucura-te, al lui Iisus dulce gandire;
Bucura-te, miros de viata purtator pentru uni;
Bucura-te, miros omorator pentru altii;
Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 5:

Luminile cinstitelor tale trimiteri, in toate zilele indumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei intelegatori cu adevarat ajung la indumnezeire si oglindesc slava lui Dumnezeu, strigand: Aliluia!

Icosul 5:

Ne-ai castigat la brau aur sau argint de-al tau, pe pamant, o, Simon Petre ci avand infricosator numele lui Iisus, ai impartasit zestre fericita si prinr-Insul minunile lucrai celor ce striga tie acestea:

Bucura-te, straina hrana a sufletului;
Bucura-te, prea dulce bautura a trupului;
Bucura-te, dumnezeiasca alifie a celor orbiti;
Bucura-te, neauzita doctorie a celor ce bolesc;
Bucura-te, ca pe Tavita, care murise, vie ai ridicat-o;
Bucura-te, ca pe Safira moarta dintr-o data ai aratat-o;
Bucura-te, cel ce pe Anania, dintr-o data mort l-ai facut;
Bucura-te, cel ce numai cu un cuvant pe slabanog l-ai indreptat;
Bucura-te, izvor care varsa sanatate;
Bucura-te, fantana odraslitoare de vindecari;
Bucura-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile;
Bucura-te, cel ce cu rugaciunea pe Simon ai omorat;
Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 6:

Tras ai fost, Petre, de frumusetea dumnezeirii lui Hristos, care ai fulgerat in munte. Pentru aceea vazand-o impodobita ca pe o camara de nunta cu stralucirile lumii celei nemarginite, inspaimantat m-ai strigat: bine este a petrece aici cantand: Aliluia!

Icosul 6:

Cuvintele cele ascunse ale dogmelor celor preainalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scotindu-le din cele neapuse, le talcuiesti mai presus de fire, ridicand pe cei credinciosi cu minune a striga tie:

Bucura-te, minunea Apostolilor cea laudata;
Bucura-te, frumusete cea incuviintata a scripturii celei noi;
Bucura-te, adancimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
Bucura-te, noianul intelegerilor celor inteleptite de Dumnezeu;
Bucura-te, inaltule talcuitor al dumnezeiestii intrupari;
Bucura-te, carte inchipuita de Dumnezeu, mintii la vedere inspaimantatoare;
Bucura-te, camara dumnezeiasca a cerestilor comori;
Bucura-te, materia cea trebuincioasa a celor invatatori;
Bucura-te, cel ce ai luat spre propovaduire neamurile;
Bucura-te, cel ce savarsesti minuni dese;
Bucura-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat mare mester al cortului nou;
Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 7:

Minune mare s-a vazut la sfarsitul vietii tale celei dumnezeiesti, o, fericite Pavele: caci, taiat fiind capul tau, de trei ori la inaltime de la pamant a saltat cu saltarile ca si cu niste cantari, laudant Treimea asa: Aliluia!

Icosul 7:

Popor nou ai facut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia nasterii de Dumnezeu innoindu-l, pururea pomenite Petre, si locas darului aratandu-l, strigand tie:

Bucura-te, surpatorule al umbrei legii;
Bucura-te, stalp intaritor al adevarului;
Bucura-te, cel ce pe Israel din slava l-ai schimbat;
Bucura-te, cel ce intru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat;
Bucura-te, ca in Tabor lumina Dumnezeirii ai vazut;
Bucura-te, ca alt soare cu totul luminos te-ai facut;
Bucura-te, cel ce ai fost ales sa auzi glasul parintesc;
Bucura-te, cel ce legea duhului ai luat;
Bucura-te, cel ce ai fost numit fericit de Hristos;
Bucura-te, cel ce in cuvinte te-ai imbogatit de stapanire;
Bucura-te, cel ce pe credinciosi in rabdare I-ai mantuit;
Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 8:

Strain pe munte, indoita patima ai patimit, dupa simtire si gandire, Petre; caci biruite fiind cele firesti ale tale de asupreala luminii, singur Dumnezeu se vedea, prin suflet si prin trup, Caruia si cazand jos indumnezeit ai strigat: Aliluia!

Icosul 8:

Cer intelegator te-ai aratat, tuturor povestind Pavele, slava lui Dumnezeu; si vestirea ta a iesit in tot pamantul, propovaduind pe Treimea cea nezidita, si pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, neamurilor celor ce striga tie asa:

Bucura-te, cel ce cu adancurile duhului te imbogatesti;
Bucura-te, cel ce cu cunostinta cea nejefuita te falesti;
Bucura-te, casa cea preacinstita a Treimii;
Bucura-te, Biserica celor doua firi;
Bucura-te, necuprinsa latime a dragostei celei indoite;
Bucura-te, lungime a dumnezeiestii randuieli celei mai inalte de veci;
Bucura-te, neapropiata inaltime a teologiei;
Bucura-te, nevazuta adancime a iconomiei;
Bucura-te, vazatorule al sfaturilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, minte ascutita a descoperirilor;
Bucura-te, focul atotvederii de Dumnezeu;
Bucura-te, fantana adanca a intelepciunii de Dumnezeu;
Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 9:

Cu dor pipaind ascunsurile cele nemasurate ale adancului celui preainalt, o, Pavele, ai aflat in acestea margaritare, tacere intelegatoare, spaima si uimire, odihna si bucurie, impreuna a canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Pe ritorii cei zadarnici in cuvinte si intelepti, ca pe niste neintelepti I-a aratat Petru cel simplu, luand grai al inteleptirii de Dumnezeu si limba de foc a Dumnezeiescului Duh, ridicand pe cei ce cred, ca sa-I strige lui din inima:

Bucura-te, gura cinstita a Mangaietorului;
Bucura-te, limba cu foc ingradita;
Bucura-te, doborarea intelepciunii celor intelepti;
Bucura-te, lepadarea priceperii celor priceputi;
Bucura-te, Petre, porumbita cea alba a bucuriei;
Bucura-te, de Dumnezeu inchipuita tablita tuturor fericitilor;
Bucura-te, primitorule al cheilor Imparatiei Cerurilor;
Bucura-te, vistierul tainelor lui Hristos;
Bucura-te, cugetarea cea veche a credinciosilor;
Bucura-te, podoaba darului cea preamarita;
Bucura-te, saratura a focului ceresc;
Bucura-te, invatatura a Luminii celei neasemanate;
Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 10:

Semn al dragostei Sale aratand Hristos pasterea oilor, ti-a zis tie: Daca Ma iubesti Petre, paste cu osardie oile Mele. Pecare le-ai si pascut, bucurandu-te pentru dumnezeiasca indragire si strigand: Aliluia!

Icosul 10:

Ce-mi este mie bogatia si slava si desfatarea, cea care se strica, Biserica lui Hristos striga. A mea bogatie si slava si desfatare este Pavel, dulce graind si preainalt ritoricind; pe care si sarutandu-l strig:

Bucura-te, trambita adevarului;
Bucura-te, chitara teologiei;
Bucura-te, privighetoarea cerului cea dulce graitoare;
Bucura-te, randuneaua lui Hristos, cea mult glasuitoare;
Bucura-te, vioara care ai viersuit Evanghelia lui Luca;
Bucura-te, organ insuflat de suflarile Mangaietorului;
Bucura-te, limba de foc suflatoare care faci sa rasune cele dumnezeiesti;
Bucura-te, canon, alauta, si muza a duhului;
Bucura-te, indulcire cuviinta a urechilor mele;
Bucura-te, odihna a tamplelor mele;
Bucura-te, cel prin care de idoli m-am slobozit;
Bucura-te, cel prin care lui Hristos m-am logodit;
Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 11:

Covarsind doimea materiei cea care este cu neranduiala, ai cunoscut doimea firii lui Hristos, si curatindu-te la cele trei parti ale sufletului, singur vazator, nematerialnic al Treimii te-ai vazut, fara materie unindu-te si Acesteia din inima cantand, Pavele: Aliluia!

Icosul 11:

Lumina cea intai, care din Fecioara a stralucit, lumina a doua, pe tine, Petre, te-a aratat lumii, cu fulgerarile cele prealuminoase ale cunostintei de Dumnezeu luminand pe toti si desteptand cu laude multumitoare a canta tie:

Bucura-te, lumina celor intunecati;
Bucura-te, calea celor rataciti;
Bucura-te, al minunilor lui Hristos mai intaiule propovaduitor;
Bucura-te, al patimilor lui preaalesule marturisitor;
Bucura-te, ca tu singur lamuresti a iadului pogorare;
Bucura-te, ca tu intai ai vestit popoarelor invierea;
Bucura-te, cel ce ai cuvantat revarsarea Mangaietorului la popoare;
Bucura-te, cel ce ai invatat Evanghelia pe Marcu;
Bucura-te, cel intai luminator al neamurilor;
Bucura-te, calul lui Hristos cel preaales alergator;
Bucura-te, disc luminos al soarelui;
Bucura-te, urmare a neurmaritului Dumnezeu;
Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 12:

Te bucuri negrait intru cele inalte, o, Petre, cu Hristos iubitul invatator ca un Dumnezeu, fara mijlocire cu Dumnezeu cel din fire, care cu punerea acum stai, si de slava cea dumnezeiesti incepatoare te umpli strigand neincetet: Aliluia!

Icosul 12:

Canti lui Dumnezeu-Treimii, cu preadulce vietuire, cantarea cea intreit Sfanta, Pavele, si cu duhul, cu cuvantul si cu mintea, unite fiind, vezi pe minte, pe cuvant si pe duh prin inchipuire pe cel intai chip, Dumnezeu spre Dumnezeu; pentru aceea auzi:

Bucura-te, icoana a frumusetii celei intai inchipuite;
Bucura-te, stapanirea docmelor lui Dumnezeu;
Bucura-te, descoperirea din nou a lumii celei gandite;
Bucura-te, aratare a celor gandite;
Bucura-te, gura cea graitoare de Hristos, rasuflarea lui Gura de Aur;
Bucura-te, preaindumnezeita zare a mintii lui Dionisie;
Bucura-te, privitorule al vederilor celor nevazute;
Bucura-te, auzitorule al graiurilor celor neauzite;
Bucura-te, cel plin de roadele Duhului;
Bucura-te, cel indestulat de darurile Lui;
Bucura-te, cel prin care Treimea a fost propovaduita;
Bucura-te, cel prin care Unimea a fost preaslavita;
Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 13:

O, preadulce Petre si preaiubite Pavele, Parintii cucerniciei noastre, primiti aceasta scurta cantare, ca pe o gangurire de prunci mici, si slavei celei vesnice invredniciti pe cei ce viersuiesc: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Domnul cheamă cerul de sus şi pământul de jos, zice proorocul. Ce frumos!

 El cheamă apa mării şi o varsă pe faţa a tot pământul. El cheamă norii, le porunceşte să se adune şi să formeze ploile. El cheamă grindina şi furtuna. El cheamă vânturile şi le scoate din vistieriile Sale. El cheamă căldura focului şi razele soarelui să lumineze pe pământ. El a pus o rânduială lunii şi stelelor.

El cheamă păsările cerului şi vin la noi primăvara din locuri depărtate şi iarăşi toamna le cheamă înapoi şi se duc de unde au venit.

Dar Dumnezeu nu cheamă numai stihiile neînsufleţite sau pe cele necuvântătoare. De la zidirea lumii, Domnul a chemat pe aleşii Săi.

El a chemat pe Noe cu 125 de ani înainte de potop şi i-a poruncit de-a făcut corabie spre izbăvirea de potop.

El a chemat pe Avraam, părintele a toate neamurile, dintr-un popor păgân, din ţinutul Ur, din neamul Chaldeilor şi l-a făcut tată al multor neamuri.

El a chemat pe Moise legiuitorul, care a fost prototipul şi închipuirea lui Hristos în Legea Veche. L-a chemat la El în muntele Horeb şi l-a trimis să scoată din robia lui Faraon 638.000 de suflete.

El a chemat pe David proorocul de la oi şi l-a făcut împărat peste Israel şi mare prooroc. El a chemat pe toţi proorocii şi pe toţi aleşii Săi.

Toţi cei chemaţi de Dânsul, care primesc Duhul lui Dumnezeu şi au credinţă şi cunosc pe Ziditorul, Îl ascultă.

Când a venit Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu şi S-a îmbrăcat în trup, cum zice Evanghelistul Ioan – Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi (Ioan 1, 14) – a chemat dintre oameni mai întâi pe Apostoli.

Evanghelia spune că umblând Iisus pe lângă lacul Ghenizaretului – care se mai numeşte şi Marea Tiberiadei – a văzut pe doi fraţi, pe Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, că erau pescari.

De ce a rânduit pronia lui Dumnezeu ca tocmai atunci El să fie pe malul Mării Tiberiadei, când cei 2 viitori apostoli, fraţi, aruncau mreaja în mare?

Hristos avea să-i facă pe dânşii pescari de oameni şi a voit să arate de mai înainte că datoria apostolului şi a predicatorului este să arunce mreaja – cuvântul lui Dumnezeu – în marea lumii acesteia, tulburată de necazuri, de ispite şi de păcate.

Ar fi putut spune că erau la pescuit, dar Evanghelia spune anume că erau pescari. Mântuitorul vrea să arate întregii lumi, tuturor filosofilor ei, tuturor împăraţilor, tuturor puternicilor, tuturor cărturarilor, tuturor celor care vor cerceta Evanghelia, că cei dintâi ucenici ai Săi au fost nişte oameni săraci şi neînvăţaţi.

Când vine în lume, El n-are nevoie nici de înţelepciunea, nici de priceperea noastră. Dumnezeu poate să lucreze prin cele mai neputincioase fiinţe, cum a vorbit odată prin gura măgăriţei lui Valaam (Numerii 22, 26-32).

Pavel a spus că Dumnezeu a ales pe cele simple ca să ruşineze pe cele înţelepte, pe cele neputincioase şi de neam slab şi nebăgate în seamă, ca să ruşineze pe cele tari şi de neam slăvit, ca astfel să vădească mai mult puterea Lui şi pentru ca să nu se laude nici un trup înaintea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 27-29).

Dar de ce a chemat deodată 2 fraţi, pe Petru şi pe Andrei?

Ca să arate că toţi cei ce vor crede în El, prin mreaja cuvântului acelora, se cade să trăiască în iubire ca fraţii şi că sunt fraţi prin dumnezeiescul Botez şi prin sfânta credinţă.

Imediat după ce i-a ales, aceştia au lăsat acolo mreaja și L-au urmat pe Hristos. Ei n-au zis: Doamne, avem treabă, iată, am pregătit mreaja de prins peşte. Nu! În clipa când i-a chemat au lăsat mreaja și au mers după Iisus.

Nici Elisei, când a fost chemat în locul lui Ilie Tesviteanul nu a arătat atâta sârguinţă şi atâta ascultare precum cei 2 Apostoli.

Ilie a trecut Iordanul, a venit la Elisei şi a zis: Dumnezeu te-a ales pe tine prooroc în locul meu, iar el a zis către Ilie: Dă-mi voie să mă duc să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi pe fraţii mei şi apoi voi veni.

După ce şi-a luat ziua bună de la familie, a tăiat boii, a făcut praznic și abia apoi a mers după Ilie, spune Sfânta Scriptură (III Regi 19, 16-21).

Părintele Cleopa Ilie

Rugăciunea părinților pentru luminarea minţii copilului

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, luminează minţile copiilor noştri cu Harul Tău cel dătător de viaţă. Tu, Care dai celor înţelepţi înţelepciunea şi celor pricepuţi priceperea, trimite peste ei Duhul Tău cel Sfânt, dătătorul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al înţelegerii. Tu i-ai luminat pe aleşii Tăi în toată vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi, Vasilie cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, de s-au arătat vase alese ale sfinţeniei, răspândind în lume dreapta credinţă. Tu ai luminat-o pe Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina şi ea a ruşinat mulţimea ritorilor păgâni. Tu, Doamne, luminează-i şi pe copiii noştri (numele), ca să înveţe cele bine plăcute Ţie şi să se umple de cunoştinţa adevărului. Dă-le lor ştiinţă, pricepere, răbdare şi chibzuinţă. Să nu primească ei cunoştinţe pierzătoare de suflet, nici să înveţe ce e urât lui Dumnezeu. Fă-i ascultători faţă de dascălii care îi învaţă cele bune şi sârguincioşi în îndeplinirea celor ce li s-au rânduit. Iar la vremea potrivită, Doamne, ajută-i să găsească locul în care să folosească cele pe care le-au învăţat şi să muncească spre binele lor şi spre folosul aproapelui. Tu îi osândeşti pe cei care îşi îngroapă talanţii şi îi binecuvântezi pe cei care îi înmulţesc cu pricepere. Rânduieşte-le Tu, Doamne, Cel ce rânduieşti toate spre mântuire, unde să muncească, ce să muncească şi cum să muncească. Dă-le lor, Doamne, spor în toată lucrarea cea bună şi-i întăreşte în credinţă ca să Te mărturisească printr-o vieţuire curată până în ultima clipă a vieţii lor.

Amin.

Definiții ale akediei

 

În timp ce unii din lume suferă fără voie de insomnie, iar alţii îşi petrec nopţile fără iubire în locuri ciudate, monahii din Muntele Athos priveghează statornic de bunăvoie, rugându-se pentru sănătatea, mila şi mântuirea întregii lumi.

Iată cum vorbeşte despre akedie Sfântul Maxim Mărturisitorul, marele teolog bizantin:

Toate puterile sufleteşti sunt robite de akedie, în timp ce, aşijderea, aproape toate celelalte patimi sunt fără tăgadă târâte spre ea pentru că, dintre toate patimile, akedia este cea mai nimicitoare.

Sfântul Ioan Scărarul – care o cunoaşte în profunzime, până în cele mai subtile mişcări sufleteşti – le-o descrie monahilor în maniera lui caracteristică:

Akedia este depresia sufletească, dezorientarea minţii, neglijenţa lucrării nevoitoare, ura monahismului, iubirea lumescului, necuviinţa faţă de Dumnezeu, uitarea rugăciunii.

Evagrie menţionează că această stare insuportabilă a sufletului îşi devastează victima „care nu ştie ce să facă, căci timpul nu trece şi care se întreabă când va veni momentul mesei ce pare întârziat”.

Antiohie a vieţuit în secolul al VII-lea este şi mai expresiv şi precis în definirea akediei:

Această stare vă aduce nelinişte, aversiune faţă de locul în care vieţuiţi, însă şi faţă de fraţi şi faţă de orice lucrare. Există chiar o aversiune pentru Sfânta Scriptură, însoţită de căscături şi de o somnolenţă neîncetată, în aşteptarea mesei următoare. Şi când vă hotărâţi să luaţi o carte ca să citiţi puţin, aceasta vă cade rapid din mâini şi începeţi să vă scărpinaţi şi să vă uitaţi pe geam. După care încercaţi să vă reluaţi puţin lectura şi atunci număraţi paginile şi vă uitaţi la titlurile capitolelor. În cele din urmă, lăsaţi cartea şi mergeţi să vă culcaţi şi, deîndată ce aţi dormit puţin, găsiţi că este necesar să vă ridicaţi. Şi toate acestea sunt tocmai pentru a trece timpul.

Sfântul Ioan Damaschin spune că această luptă este foarte împovorătoare şi foarte grea pentru monahi.

Sfântul Teodor Studitul spune că patima akediei vă poate trimite direct în fundul iadului.

Dostoievski, care avea un duh patristic, a oferit o soluţie acestei probleme când îl face pe Stareţul Zosima să spună că trebuie să ne facem responsabili de păcatele lumii întregi :

Această înţelegere a mântuirii noastre prin mijlocirea celorlalţi ne ajută să realizăm că iubirea nu se limitează la a face binele, ci că ne face de asemenea să asumăm angoasele şi suferinţele celorlalţi. Monahii se roagă în fiecare zi pentru mântuirea lumii întregi. Creaţi după chipul lui Dumnezeu, suntem cu toţii ai Săi, suntem cu toţii fraţi. Singurătatea este anihilată în Dumnezeu, suntem cu toţii „mădulare unii altora” după Sfântul Pavel. Astfel, păcatele şi virtuţile noastre au o incidenţă asupra celorlalţi căci, după cum am spus, suntem cu toţii mădulare ale unui singur trup. Akedia oferă un motiv pentru o rugăciune mai râvnitoare, iar greutăţile sunt ocazia de a ne maturiza şi de a spori duhovniceşte.

Îngăduiţi-mi să repet. Despărţirea de lume, descrisă de unii ca o părăsire este, de fapt, curajoasă şi necesară, este o rezistenţă la nivelarea generalizată a toate. Omul îşi află autenticitatea, frumuseţea caracterului său unic în sfânta tăcere a isihiei, stând departe de mulţime. Suferinţa lui în singurătate îi pregăteşte întoarcerea în societate şi la apropiaţi, repus pe picioare şi gata de a le sluji din toată inima.

Avva Alonie a spus într-o zi:

Dacă cineva nu se poate hotărî să-şi spună cugetului că în locul acesta sunt prezenţi el singur şi Dumnezeu, nu va afla niciodată pacea şi odihna sufletească.

Sfântul Ioan Gură de Aur a spus:

Liniştirea în singurătate nu este un profesor de virtute de neglijat.

Atunci a zis iarăşi :

Puteţi să vă aşezaţi altarul, căci  puţin contează unde vă aflaţi. Pur şi simplu să aveţi intenţii neprihănite şi nici locul, nici timpul nu vor fi oprelişte, aceasta chiar fără să îngenuncheaţi, să vă loviţi pieptul sau să ridicaţi braţele la cer. Atâta timp cât mintea vă este concentrată cu râvnă, sunteţi într-o deplină aşezare pentru rugăciune. Dumnezeu nu este deranjat de vreun loc oarecare. El cere doar o minte limpede şi râvnitoare şi un suflet care doreşte înţelepciunea.

Sfântul Macarie Egipteanul, în omiliile lui duhovniceşti este puţin mai cald:

Chiar dacă vă simţiţi mâhniţi de sărăcia darurilor duhovniceşti, simţiţi pur şi simplu în inimă tristeţea şi durerea de a fi străin de Împărăţia Lui şi, precum o fiinţă rănită, imploraţi-L pe Domnul să vă învrednicească de adevărata Viaţă.

Mai departe el spune: „Dumnezeu şi Îngerii îi plâng pe cei ce nu sunt covârşiţi de hrana cerească”.

În sfârşit, Sfântul Macarie face această observaţie importantă şi remarcabilă:

Toate sunt simple şi uşoare pentru cei ce doresc a fi transfiguraţi duhovniceşte. Aceştia au trebuinţă numai de a lupta pentru a se face prietenii lui Dumnezeu şi a-I bineplăcea Lui, şi ei vor dobândi cercarea şi priceperea cereştilor daruri, o fericire de negrăit şi o bogăţie dumnezeiască cu adevărat minunată.

Fiind necercat în aceste stări duhovniceşti mai adânci, am trebuinţă pur şi simplu de a lucra în preaiubita pustie la dezrădăcinarea patimilor. Însă am trebuinţă să vă vorbesc despre bărbaţii pe care i-am văzut şi auzit, care vieţuiesc pe coasta muntelui liniştit al sfintei peninsule athonite, care cearcă dumnezeieştile taine. Aceştia sunt monahi plini de har, mistuiţi de cele cereşti, care-L poartă pe Hristos în inimă şi-L iubesc pe Dumnezeu, cuvioşi ai liniştirii, ai singurătăţii, neliniştiţi lucrători ai tăcerii, singuratici, însă fără singurătate şi care, în izolarea lor, îşi aduc aminte de singurătatea lumii întregi. În timp ce unii din lume suferă fără voie de insomnie, iar alţii îşi petrec nopţile fără iubire în locuri ciudate, monahii din Muntele Athos priveghează statornic de bunăvoie, rugându-se pentru sănătatea, mila şi mântuirea întregii lumi.

O carte uimitoare despre un sihastru contemporan care a circulat recent îl descrie pe renumitul nevoitor din Muntele Athos, Hagi-Gheorghe, ca pe un prieten credincios al isihiei în grotele pustiei, un luptător cinstit şi nobil, un mare postitor care şi-a aflat odihna în privegheri, rugăciune şi singurătate. Nu a devenit sălbatic şi aspru ca pustia în care vieţuia. Dimpotrivă, a curăţat şi înfrumuseţat acest loc. Cucernicul lui biograf scrie cele ce urmează:

Hagi-Gheorghe avea multă dragoste pentru toţi, îngrijindu-se să nu facă deloc nici cel mai mic rău cuiva. Întotdeauna a fost paşnic, tolerant şi indulgent. Avea o inimă mare şi de aceea era loc pentru tot şi pentru toată lumea, oricare ar fi fost ea. Într-un fel, devenise netrupesc. Trăind viaţă îngerească pe pământ, se făcuse Înger şi se ridica spre cer, căci nu se alipea de nimic, nici de patimi duhovniceşti, nici de cele materiale. S-a golit de toate şi, drept urmare, zbura foarte sus.

Bătrânul Gherasim, isihast din Katunakia, a stăruit şaptesprezece ani, după cum a scris tovarăşul lui de nevoinţă, asemenea Prorocului Ilie, în luptă cu demonii şi cu stihiile. A rămas un stâlp de neclintit de răbdare. Lacrimile-i curgeau tot timpul. Şi-a săvârşit viaţa împăcat şi liniştit în blândeţea vederii constante a lui Hristos.

Un alt isihast din Katunakia, părintele Calinic, suporta durerea, osteneala şi-i plăcea liniştea  mai presus de orice. Se scălda în lacrimile şi sudoarea lui. Ultimii patruzeci şi cinci de ani ai vieţii i-a petrecut în singurătate, rugându-se neîncetat. Chipul a ajuns să dobândească harul de a străluci precum cel al lui Moise, când a coborât din muntele Sinai.

Duhovnicul Ignatie avea obiceiul lui de a închide obloanele chiliei, ca să nu fie întrerupt de lumina răsăritului de soare când îşi făcea rugăciunile. Obişnuia să-i implore pe cei care-l cercetau în felul acesta: „Iubiţi-L pe Dumnezeu Care v-a iubit”. I se întâmpla să uite să se spele, să se pieptene, să mănânce, însă metania o avea întotdeauna în mână şi rugăciunea mereu pe buze şi în lăuntrul inimii. Când şi-a pierdut vederea, s-a făcut şi mai strălucitor. Încă din viaţă răspândea o negrăită mireasmă şi acelaşi lucru s-a întâmplat şi când a adormit în Domnul.

Părintele Sava, preot şi duhovnic remarcabil din Skitul Sfânta Ana, primea putere de la dumnezeiasca Liturghie zilnică pe care o slujea plângând. În timpul Liturghiei şi al tuturor privegherilor lui de noapte, consacra ore întregi pomenirii a mii de nume.

Astfel este natura comunităţii pustiei liniştite, rugătoare, senine, binecuvântate. Aceasta este viaţa pustiei. Dacă un monah nu are o viaţă duhovnicească intensă şi o permanentă trezvie, cu siguranţă va cădea în mulţime de ispite. Akedia îl va duce la o izolare sterilă şi la bătaia de joc a îngerilor şi a demonilor, se va face cel mai rău dintre cei mai răi, iar singurătatea pustiei îi va deveni de nesuferit.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

 

Fiți binecuvântați și fericiți!

 Doamne, învață-mă să-Ți cunosc mă­rirea și bunătatea. Dă-mi inimă curată și lesne iertătoare și căință pentru su­pă­rările ce-am făcut altora. Fă să am dra­goste creștinească și să pot răbda cu pace toate necazurile ce-mi vin din partea lor, făcând po­runca Ta. Mă fă­gă­duiesc să nu mai fac rău celor ce-mi fac rău; pe cel ce mă blesteamă, îl voi binecuvânta. De va flămânzi vrăjma­șul, îi voi da pâine; iar de va înseta, îl voi adăpa. De va cădea, îl voi ridica și de se va rătăci, îl voi povățui.
Doamne, eu nu sunt decât om ne­pu­tincios. De aceea, ajută-mă, cu darul Tău, să fiu statornic în poruncile Tale. Trimite binecuvântările Tale peste vrăjmașii mei și întoarce inima lor cu dragoste asupra mea. Alungă suferin­țele și neodihna ce-mi vin de la ei și ne împacă pe noi. Dă-ne pacea Ta, Doamne, ca să putem să viețuim pe pământ cu pace, cu bucurie, și să-Ți zicem în unire, cu față senină și cu inimă curată: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi ier­tăm gre­șiților noștri”. Că Ție se cu­vine slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Bucurie Sfântă să aveți dragii mei cu Dumnezeu de mână! Fiți binecuvântați și fericiți!

COPILUL este DECIZIA

 

Copilul își alege data nașterii. Pentru că acea dată îi va determina restul vieții. Gândește-te dacă te apropii de termenul limită și încerci cu orice preț să declanșezi travaliul. Sau dacă ajunge prematur. Gândește-te și la asta dacă încerci să rămâi însărcinată și testul tot iese negativ luna aceasta.

Copilul este cel care își alege familia. Pentru că acolo îi va crește sufletul. Gândiți-vă la asta dacă judecați anumiți părinți pe care îi găsiți ciudați sau ale căror metode le găsiți deranj

Copilul alege circumstanțele nașterii sale. Pentru că venirea lui pe lume îi va scrie povestea. Gândește-te la asta când, în ciuda tuturor eforturilor tale de a-i da o naștere naturală, obstacolele se adună și nimic nu merge conform planului.

Copilul și-a ales prenumele. Pentru că identitatea lui va fi exprimată prin nume. Gândește-te când ți-l suflă în vis sau ți-l transmite printr-o certitudine interioară.

Un lucru este sigur. Ești cea mai bună persoană care să-l însoțească în viața asta. Dar nu toate cărțile sunt în mâinile tale. Sarcina și nașterea sunt adesea imprevizibile pentru că copilul decide cum își va începe viața.

Vei fi vehiculul lui, vas, ghid, referință timp de nouă luni. Prezența liniștitoare de care are nevoie să crească.

Dar el este cel care alege

modul lui de viață, mâna lui în a ta.

Cu folos să vă fie!

7 moduri de a-ți curăța aura;

1. Bea apă cu lămâie în fiecare dimineață

2. Petrece cel puțin o oră în natură sau în lumina soarelui zilnic

3. Practică hidroterapie

4. Ascultă sunete liniștitoare înainte de culcare

5. Reduce expunerea la aparate electrice

6. Meditează sau roaga-te cel puțin de cinci ori pe săptămână

7. Evitați alcoolul și drogurile

 

'' * Tămâia , are o vibrație înaltă. Ea te ajută să îți cureți aura de energii de vibrații joase. Tot cu tămâie este bine să îți purifici și casa. Astfel, cumpară tămâie de la biserică. Pune-o într-un recipient special pentru fumigație alături de un cărbune. Aprinde cărbunele și pune tămâie pe cărbure. Apoi, odată ce începe să se facă fum, cu acel fum învăluie-ți corpul de sus până jos, spate, față.

Fă acest ritual de tri ori. Invocă-l pe Iisus pentru a te ajuta să îți cureți aura, pe Fecioara Maria, Dumnezeu sau cu cine rezonezi tu. Condiționează să te ajute pentru a îți curăța aura de vibrații negative, să fie îndepărtate și trimise cât mai departe, acolo unde vrea Dumnezeu orice vibrație joasă.

Poți să mergi și în casă, în fiecare încapere, să dai cu tămâie, să spui o rugăciune, „Tatăl Nostru” sau ce simti tu și să rogi Divinitatea să te ajute, să purifice casa de orice energie de vibrație joasă, să rămâna casa Luminii și a Iubirii Neconditaționate a lui Dumnezeu, protejată de Iisus Hristos sau cu cine rezonezi tu.

* * Salvia – același ritual.

* * * Mirul – să ai mereu un Mir la tine pe care să îl folosești zilnic. Fă semnul Crucii cu el pe frunte, pe creștet, pe tample, pe ceafa, pe chakra gâtului, și pe chakra inimii. Pe plexul solar este foarte bine să dai ori de câte ori simți pentru nu fi vampirizată energetic. Prin plex preluăm energiile negative și tot pe acolo le și dam. Așa că protejat plexul, nici nu dai și nici nu primești vibrații joase. La fel, conditionezi( spui intenția) pentru protecție, siguranță și pentru ce mai dorești

* * * * Baia în apă cu sare grunjoasă – Umpli cada și pui 3 – 4 pumni se sare grunjoasa. Rogi la fel, Divinitatea să te ajute pentru purificarea ta, pentru vindecarea ta. Dupa cadă, te dai cu mir pe chakre. Este bine să te dai cu mir și pe tălpi, acolo unde se află chakrele conectate la Pământ.

* * * * * Rugăciunea este o modalitate de a îți ridică vibrația foarte mult. Mai ales dacă este spusă din tot sufletul. Poti sa spui „Tatal Nostru”, „Psalmul 50”, „Bucură-te Marie” sau ce simți .

* * * * * * Postul ținut lunea, miercurea sau vinerea purifică, îți înalță vibrația. Indepărtează energiile de vibrație joasă, îți menține o stare de bine. Aduci în preajma ta Lumina, Entități de Lumină, Spirite Înalte. Poți să ții post și în oricare altă zi, spunând intenția(condiționează.)

* * * * * * * Lumănări aprinse , fie la biserica sau acasă, oriunde simți, aprinde o lumânare. Condiționează mereu lumânarea pe care o aprinzi, pentru ce o aprinzi. Dă-i un scop. In acest caz, aprinde-o pentru purificarea ta, protecția, vindecarea ta. Roagă-l pe Iisus să te ajute în acest sens. Sau pe Fecioara Maria sau direct pe Dumnezeu.''

Iată câteva informații despre vibrație;

Vibrația pe care o emiți este frecvența personală energetică!

Vibratia ta este o reflectare directa a gandurilor tale interioare, a sentimentelor, convingerilor , a alegerii cuvintelor, a cat de bine ai grija de tine, de Planeta, de ceilalti. Cu cat este vibratia mai inalta cu atat mai multa Lumina emitem, particulele de Lumina din noi vibreaza mult mai repede si cu atat suntem mai puternici conectati cu sufletul nostru si cu Dumnezeu.

Atunci cand vibratia noastra este joasa, particulele de Lumina din interiorul Fiintei noastre vibreaza foarte incet si se condenseaza. Energia noastra se simte cu adevarat grea pentru ca NU ne aliniem cu sufletul ori cu Sinele nostru divin, alegerile pe care le facem si faptele noastre vor pleca mai mult din ego sau dintr-o incredere scazuta de sine.

Convingerile denaturate, frica, furia, resentimentele, autoinvinovatirea sau invinovatirea celorlalti, gelozia, judecata, rusinea, dependentele, neiertarea, dragostea conditionata, lipsa de valoare de sine, lacomia, constiinta de separare si sanatatea precara ne mentin energia vibratoare scazuta.

Cu folos să vă fie!