„Să nu alegi să faci rău, chiar dacă ai fost rănit. Lasă răul să se ducă, iertarea îți va aduce liniște.
 Să nu spui cuvinte grele, chiar dacă ți se par meritate și perfect adevărate. Ecoul lor se stinge greu. Rănind un suflet, vei purta povara durerii lui.
Să nu îți lași frustrarea să se reverse pe oamenii dragi. Oricine are dreptul de a fi trist, supărat și nervos, dar nu vom găsi niciodată liniște furând liniștea altcuiva.
Să nu ții minte răul. Și nici pe omul care ți l-a făcut. Vei zbura mai ușor, fără ca apăsarea dezamăgirilor să-ți îngreuneze aripile.
 Să uiți. Și să-ți amintești doar binecuvântările din viața ta: zilele și clipele care trec și adaugă rost vieții. Oamenii și bucuria. Toate trec, cu bune și rele.
Depinde doar perspectiva din care vrei să le privești pe toate. Și, alegând iertarea, bunătatea și liniștea interioară, niciodată nu vei avea de pierdut."
          
         Pr. Constantin Necula

 "Capacitatea stomacului nostru este aproximativ cât doi pumni de-ai noștri, sau, comparativ vorbind, cât intră în două cești. Aceasta este o măsură pe care n-ar trebui să o depășim la o masă, dacă dorim să nu afectăm în timp energia organelor noastre. Observăm că atunci când ne rugăm și alocăm înainte de masă momente de mulțumire și recunoștință, nevoia noastră de alimente scade. Motivul este acela că sufletul are o capacitate infinit mai mare de a primi hrană, în vreme ce organele structurale sunt limitate la a primi porții pe măsura capacității lor de stocare.
Acesta este un exercițiu pe care putem să îl facem nu numai la masă, ci și la începutul fiecărei activități dintr-o zi obișnuită. Odată ce primește hrană din mulțumire, altruism, generozitate, sufletul încarcă într-un mod nevăzut și corpul fizic, îi reduce tensiunea și îl ajută să acceseze energii din ce în ce mai subtile, necesare pentru refacere, hrănire, vindecare."

<< CONŞTIENŢĂ >>

 "NUMAI printr-o schimbare a conştienţei, schimbându-ţi în mod real conceptul despre sine, poţi „construi odăi tot mai măreţe” – manifestările conceptelor tale tot mai înalte. (Prin manifestare se înţelege experimentarea rezultatelor acestor concepte în lumea ta.) Este de importanţă vitală să înţelegem ce este conştienţa de fapt.
Motivul stă în faptul că singura, unica realitate este conştienţa, prima şi numai una substanţă-cauză a fenomenelor vieţii. Nici un lucru nu are existenţă pentru om decât prin conştienţa pe care o are el asupra acelui lucru. Aşadar, către conştienţă trebuie să te întorci, fiindcă este singurul temei prin care fenomenele vieţii se pot explica.
Dacă acceptăm ideea unei prime cauze, ar urma că evoluţia acelei cauze nu ar putea rezulta niciodată în altceva străin sieşi. Adică, dacă prima substanţă-cauză e lumina, toate evoluţiile ei, roadele şi manifestările, ar rămâne lumină. Prima substanţă-cauză fiind conştienţa, toate evoluţiile ei, roade şi fenomene, trebuie să rămână conştienţă. Tot ce s-ar putea observa ar fi o formă mai joasă ori mai înaltă sau variaţii ale aceluiaşi lucru. Cu alte cuvinte, dacă propria ta conştiinţă este singura realitate, trebuie să fie şi singura substanţă. Prin urmare, ceea ce îţi pare ca fiind circumstanţe, condiţii şi chiar obiecte materiale este de fapt numai produsul propriei tale conştienţe. Natura, atunci, ca lucru sau complex de lucruri externe minţii tale, trebuie respinsă. Tu şi mediul tău nu puteţi fi priviţi ca existând separat. Tu şi lumea ta sunteţi una.
Aşadar, trebuie să te întorci de la aparenţa concretă a lucrurilor spre centrul subiectiv al lucrurilor, conştienţa ta, dacă doreşti cu adevărat să cunoşti cauza fenomenelor vieţii şi cum să foloseşti cunoaşterea asta pentru a-ţi realiza cele mai de preţ vise. În mijlocul contradicţiilor, antagonismelor şi contrastelor aparente ale vieţii tale, este un singur principiu în acţiune, numai conştienţa ta operând totul. Diferenţa nu constă în varietatea substanţei, ci în varietatea aranjamentului aceleiaşi substanţe-cauză, conştienţa ta.
Lumea se mişcă din necesitate nemotivată. Prin aceasta se înţelege că nu are un motiv în sine, ci se află sub necesitatea de a manifesta conceptul tău, aranjamentul minţii tale şi mintea ta este întotdeauna aranjată în imaginea a tot ceea ce crezi şi consimţi tu ca fiind adevărat.
Bogatul, săracul, cerşetorul sau hoţul nu sunt minţi diferite, ci aranjamente diferite ale aceleiaşi minţi, în acelaşi sens în care o bucată de oţel, când e magnetizată, diferă nu în substanţă de starea ei demagnetizată, ci în aranjamentul şi ordinea moleculelor sale. Un singur electron rotindu-se într-o orbită anume stabileşte unicitatea magnetismului. Când bucata de oţel sau orice altceva se demagnetizează, electronii ce gravitează nu se opresc. Aşadar, magnetismul nu a dispărut din existenţă. S-a produs numai un rearanjament al particulelor, astfel încât ele nu mai produc un efect exterior sau perceptibil.
Când particulele sunt aranjate la întâmplare, amestecate în toate direcţiile, substanţa se spune că este demagnetizată; dar când particulele sunt rânduite în categorii astfel încât o parte se îndreaptă într-o direcţie, substanţa este un magnet. Magnetismul nu e generat; este afişat.
Sănătatea, bogăţia, frumuseţea şi geniul nu sunt create; ele sunt numai manifestate prin aranjamentul minţii tale – adică, prin conceptul tău despre tine [şi conceptul tău despre tine este tot ceea ce accepţi şi consimţi ca fiind adevărat. La ce consimţi poate fi descoperit numai printr-o observaţie necritică a reacţiilor tale la viaţă. Reacţiile tale descoperă unde trăieşti psihologic; şi unde trăieşti psihologic determină cum trăieşti aici, în lumea vizibilă exterioară]. Importanţa acestui lucru în viaţa ta de zi cu zi ar trebui să fie evidentă imediat.
Natura de bază a cauzei primare este conştienţa. Aşadar, substanţa fundamentală a tuturor lucrurile este conştienţa."

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul, alcătuită de PS Macarie

 

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul, alcătuită de PS Macarie

🙏Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorule și Botezătorule al lui Hristos, neputincioasă este mintea noastră în a-ți aduce laude după cuviință. Ci destul îți este ție lauda Mântuitorului Hristos, lângă al Cărui Tron mijlocești împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, îți mulțumim și cu umilință te rugăm: tinde mâna cea îngerească și risipește norul gândurilor rele care ne copleșesc pe noi. Adu pace în inimile, casele și obștile noastre. Împacă-ne cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. Spre fapte bune ne îndeamnă și cu boldul pocăinței trezește inimile noastre ca să pricepem prețul mântuirii noastre.
   Învățătorule al pocăinței, dă-ne darul străpungerii inimii și lacrimi prin care să ne curățim de păcate și sufletele noastre mai albe ca zăpada să le albim. De fărădelegi și de cei puternici ai pământului, care strică rânduiala lui Dumnezeu, scapă-ne , prin rugăciunile tale. Sfinte Ioan Înaintemergătorule, tu, despre care Scriptura spune: „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut și, înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit proroc pentru popoare”, fii cu noi și ne luminează calea în acest veac întunecat și vrăjmaș cerului , ca, prin rugăciunile tale fiind păziți, înaintea lui Hristos, la Judecată, să dobândim partea cea de-a dreapta, împreună cu toți casnicii Săi. Amin.

Fugim mai incet decat teama.

 

Despre iubire

Iubirea nu este atașament. Mulți dintre noi facem greșeala de a confunda cele două noțiuni și nu înțelegem că iubirea reală este legată întotdeauna de momentul prezent. Numai atașamentul ține de trecut, numai atașamentul nu poate accepta schimbarea, numai atașamentul aduce teamă. Iubirea e liberă și nu se teme, nu e geloasă, nu îl investește pe celălalt cu așteptări.

”Atunci când iubeşti totul, nu eşti ataşat de nimic. Ataşamentul este un fel de forţă a gravitaţiei; lipsa de ataşament este o graţie, un zbor. Ceea ce oamenii numesc iubire nu este altceva decât o formă de ataşament; iubirea autentică este sinonimă cu detaşarea. Iubirea comună îşi face tot timpul griji. Cea adevărată ţine cont de starea partenerului, dar nu îşi face niciodată griji. Atunci când iubeşti cu adevărat pe cineva, ţii cont de nevoile sale, dar nu îţi faci griji în legătură cu fanteziile lui stupide. Ii respecţi necesităţile, dar nu faci nimic pentru a-i respecta dorinţele bolnave. Când iubirea înfloreşte și ajunge la apogeu, tot ce rămâne este existenţa. Teama de ziua de mâine dispare. De aceea, nu se mai pune problema unui contract, a unei căsnicii, a ataşamentului de orice fel.” ( Din Iubire, libertate și solitudine)

Despre Adevăr

Numai acceptarea duce la adevăr. Să ne acceptăm așa cum suntem, să nu ne mai întoarcem ochii de la realitatea noastră, să nu mai fugim atunci când ceva nu ne place.

”Adevărul nu este o credință, ci este inteligență pură. Este o explozie puternică a izvoarelor ascunse ale vieții tale, o experiență iluminatoare a conștiinței tale. Dar va trebui să-i creezi cadrul ca să se poată produce. Iar cadrul potrivit este acela de a te accepta așa cum ești. Nu nega nimic, nu te diviza, nu te simți vinovat. Bucură-te! Îți repet, bucură-te așa cum ești.” ( Din Destin, libertate și suflet)

Despre Acceptare

Adesea fugim de noi înșine pentru că nu ne place ceea ce vedem, ceea ce suntem. Ne putem măști și ne mințim. Nu suntem capabili să înțelegem că doar în starea de acceptare răsar adevărul și inteligența, nu suntem capabili să înțelegem că doar în acceptare putem să ne bucurăm de viață. Nu strădania e calea, ci acceptarea. Cu cât încercăm mai tare cu atât mai mult riscăm mai mult să eșuăm și să ne pierdem încrederea în noi înșine și în viața.

”Acceptarea este cheia magică. Acceptă-te așa cum ești! Iar în acceptarea aceea răsare inteligența. De ce răsare inteligența în acceptarea aceea? Fiindcă de fiecare dată când te accepți, încetezi să mai fii divizat; scindarea dispare. Scindarea e între tine și ar trebui, între tine și s-ar cuveni. În asta e înrădăcinat tot secretul schizofreniei. Sunt asta și trebuie să devin ailaltă. În felul acesta ai două posibilități: fie o iei razna încercând să devii ailaltă, fie te accepți.” ( Cum să trăiești în felul tău. Ce înseamnă să fii rebel)

Despre Meditatie

În tăcere se ascund marile răspunsuri.

”Meditația este curajul de a sta în tăcere și singur. Încet, încet, începi să simți că ai o nouă calitate, o nouă vivacitate, o frumusețe nouă, o inteligență nouă – care nu este împrumutată de la nimeni, ci crește înăuntrul tău. Are rădăcini în existența ta și, dacă nu ești laș, se va împlini, va înflori. ” ( Din Destin, libertate și suflet)

Despre fericire:

Fericirea apare numai când alegem să fim în armonie cu noi înșine și cu dorințele noastre.

”Fericirea apare atunci cand te potrivești cu viata ta, cand te potrivești atat de armonios încat tot ce faci e bucurie. Atunci, pe neașteptate, ajungi sa știi că meditația te urmează. Dacă iubești munca pe care o faci, daca iubești felul în care trăiești, atunci meditezi. Atunci nimic nu te distrage. Când lucrurile te distrag, asta dovedește doar că nu te interesează cu adevărat acele lucruri. Atenția ne este distrasă de preocupări nenaturale: bani, prestigiu, putere. Ascultatul păsărilor nu îți aduce bani. Ascultatul păsărilor nu o să-ți confere prestigiu, putere. Privitul unui fluture nu o să te ajute economic, politic, social. Aceste lucruri nu sunt profitable, însă aceste lucruri te fac fericit. Unei ființe umane adevărate îi trebuie curaj să meargă în pas cu lucrurile care o fac fericită. Dacă rămâne săracă, rămâne săracă, nu se plânge de asta, nu îi e ciudă. Spune: „Eu mi-am ales calea – eu am ales păsările și fluturii și florile. Nu pot să fiu bogat, nu-i nimic! Sunt bogat fiindcă sunt fericit”.  ( Din Bucuria – Fericirea care vine din interior)

Despre sinceritate

Sinceritatea are legătură cu noi înșine, ci nu cu ceilalți. Omul sincer nu ascultă de ceilalți și nici nu încearcă să-i schimbe pe ceilalți Omul sincer își ascultă întotdeauna vocea interioară. Atât.

”Sinceritatea înseamnă autenticitate – să fii sincer, adevărat, să nu fi fals, să nu porți măşti. Indiferent care îți este fata adevărată, arat-o cu orice preț. Reţine, asta nu înseamnă că trebuie să-i demaşti pe alţii; dacă ei sunt mulţumiţi de minciunile lor, e treaba lor să decidă. Nu demasca pe nimeni. Subliniez asta pentru că oamenii aşa gândesc; ei spun că trebuie să fii sincer, autentic, înţelegând prin asta că trebuie să despoaie pe toată lumea. Nu. Trebuie să fii autentic față de tine însuti. Nu e nevoie să reformezi pe nimeni altcineva. Dacă poţi să evoluezi tu însuţi, e destul. Nu fi reformator şi nu îi dăscăli pe alţii, nu încerca să îi schimbi pe alţii. Dacă te schimbi tu, e un mesaj suficient. Să fii autentic înseamnă să rămâi fidel faţă de propria fiinţă.” ( Din Intimitatea – Încrederea în sine și în celălalt)

Despre frică

Teama nu este altceva decât o umbră. Primul pas spre vindecarea ei este să recunoaștem că există, că se află în fiecare dintre noi.

”Frica acceptată devine libertate, frica negată, respinsă, condamnată devine, vinovăție. Este firesc ca omul să se teamă, să tremure. Dacă însă accepți că așa e viața, dacă accepți total acest lucru, tremuratul încetează imediat, iar frica devine libertate – e aceeași energie. ” ( Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos.)

Despre Curaj

Curajul înseamnă să ne asumăm riscuri în ciuda fricii ce strigă din noi.

”Curajul înseamnă să te avânți în necunoscut în ciuda tuturor temerilor. Curajul nu înseamnă lipsa de teamă. Lipsa de teamă apare pe măsură ce ești din ce în ce mai curajos. Lipsa de teamă înseamnă experiența supremă a curajului. Ea este încununarea curajului absolut. Însă la început nu există mare diferență între omul laș și cel curajos. Singura diferență e că cel laș își ascultă temerile și le urmează, iar curajosul le pune deoparte și merge înainte. Omul curajos se avântă în necunoscut  în ciuda tuturor temerilor sale. El își cunoaște temerile, știe că există.” ( Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos.

Despre libertate

Omul cu adevărat liber este sigur de alegerile lui, își asumă responsabilități și nu se teme de necunoscut.

”Libertatea naște teamă. Oamenii vorbesc despre libertate, dar se tem de ea. Iar omul care se teme de libertate nu e încă om. Eu îți ofer libertate, nu îți ofer siguranță. Eu îți ofer înțelegere, nu îți ofer cunoștiințe. Viața merge înainte cu o mie și una de incertitudini. Asta e libertatea ei. Nu o numi nesiguranță.” ( Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos )

Despre fata originală

Fața originală ia naștere când ne eliberăm de condiționările societății, de părerile celorlalți și de ideile cu care ne-au îmbrăcat, fața originală ia naștere în îmbrățișarea adevăratului eu.

”Fața originală este o expresie poetică frumoasă, dar asta nu înseamnă că vei avea o altă față. Aceeași față își va pierde toată încordarea, va fi relaxată. Un vechi proverb spune: Eroul este omul care nu a avut curajul să fie laș. Dacă ești laș, ce-i rău în asta? Ești laș, foarte bine. E nevoie și de lași, altfel de unde am mai avea eroi? Ei sunt o necesitate absolută pentru a oferi cadrul apariției eroilor. Fii tu însuți, oricum ai fi. Problema e că nimeni nu ți-a spus vreodată să fii tu însuți. Toată lumea își bagă nasul, îți spune că trebuie să fii așa sau așa, chiar și în probleme banale. Nimeni nu lasă pe nimeni să fie el însuși. Ți-ai însușit atât de bine ideile altora, încât ți se pare că sunt ideile tale. Abandonează toate acele condiționări, leapădă-te de ele așa cum se leapădă copacii de frunzele veștede. E mai bine să fii un copac gol, fără frunze, decât să ai frunze și flori din plastic. Chipul original înseamnă să nu fii dominat de nici un fel de moralitate, religie, societate, de părinți, profesori, preoți, de nimeni. Înseamnă să-ți trăiești viața conform simțului tău lăuntric.” (Din Curajul – Bucuria de a trăi periculos )

Sunt oameni care se gândesc la tine, care te iubesc frumos și care te trezesc, ca să poți visa din nou.

 “Sunt oameni care au magie, care fac mânia frumoasă, care transformă lacrimile în râs, care îți strâng mâna, care nu uită ziua de naștere, care au arta în ochi, și pe buze.

Da, sunt oameni care au muzică, care au lumea de schimbat, care au în interiorul lor un spiriduș, care surprind, care te scot la dans. Sunt oameni care fac dragoste cu tine, cu un mesaj, cu un mi-e dor de tine, cu o soapta, cu un sărut.

Sunt oameni care-ți fură suspinele și versurile, care îți fac să dispară fricile, care îți sărută rănile, care folosește cântece pentru a-ți spune bună dimineața.

Sunt oameni rupți, sparți în interior, dar se uită la tine si te fac să zâmbești, fără ca tu să știi. Sunt oameni care oferă, oferă momente, oferă fotografii care există doar în amintirile tale, oferă dorință, motive și încurajări.

Sunt oameni care caută coincidențe pentru a le face să pară doar așa. Sunt oameni care au grija de tine, cu un simplu fel in care ești, care îți trimit flori care nu au nevoie de un răspuns,care te fac sa te pierzi, sa te caute si sa te regăsești in tăcere.

Sunt oameni care se gândesc la tine, care te iubesc frumos și care te trezesc, ca să poți visa din nou.

Acei oameni, care nu găsești niciodată cum să le spui mulțumesc, mulțumesc pentru toate acestea...
Acei oameni care rămân, chiar dacă pleacă, în ceea ce este propria ta poveste.”

Continuã sã cauți !

 

•  Nu poti lucra cu tine și cu neajunsurile tale emoționale fârã o formã de terapie.
  
   Nu existã cã "eu sunt propriul meu psiholog" . Asta e o limitare și un refuz ferm de a distruge rezistențele. Dacã spui asta, ești în negare.
  
   Nimeni nu se schimbã decât dacã dorește și dacã cere ajutor. Oamenii nu se schimbã pe parcurs, pot doar sã evolueze de la rãu la mai rãu dacã refuzã sã stea în fața cu tot ceea ce le-a adus neliniște .
  
   Scopul terapiei este acela de autocunoaștere și evoluție, transformare și echilibru și este PERSONAL. Nu vii la terapie sã schimbi pe cei din jur, doar legat de tine poți face asta și nu e simplu mereu.
  
   Nu existã schimbare dacã NU faci nimic și nu lucrezi cu tine în afara orelor de terapie. Orice mãiestrie presupune muncã personalã fãcutã constant. Dacã lași munca în sarcina terapeutului, orice demers de a fi mai bine e în zadar.
  
   Terapeutul tãu este un ghid spre a te lumina, e omul care ține corect lanterna în rãtãcirile tale, dar reușitele transformãrii vin din procese personale și se datoreaza celui ce dorește schimbare dacã acesta CU ADEVÃRAT o dorește.
  
   Dacã vii într-un proces terapeutic fã-o deschis și încrezãtor și condimenteazã asta cu multã rãbdare....dureazã !!!!
  
   Dacã nu ai gãsit persoana potrivitã alãturi de care sã începi transformarea și cãutãrile, nu e nimic. Continuã sã cauți !!! Cineva e acolo perfect pentru nevoile tale 
  

  Activați pentru a vizualiza o imagine mai mare.

  • 
    
• 
  

Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru

 Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o demons­trea­ză: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefe­riciţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire cons­tructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie. Orice emoţie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta în­seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se pro­pagă în spaţiu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem, deci, face rău cu un gând, nu nu­mai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, îşi aju­tau organismul să lupte cu boala şi chiar se recu­perau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în perma­nenţă, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi pare rău că nu am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc bolnavilor despre boala lor şi despre comportamentul care duce la vindecare. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra ei.

Dumitru Dulcan

„Dumnezeu ne încearcă în toate felurile”, a spus Maestrul.

 „Dumnezeu ne încearcă în toate felurile”, a spus Maestrul.
„El ne dezvăluie slăbiciunile, pentru ca noi să le conștientizăm și să le transmutăm în puncte forte.
Ne poate trimite încercări care par insuportabile; poate părea uneori aproape că ne alungă.
Dar devotatul inteligent va spune:
„Nu. Doamne, Te vreau.
Nimic nu mă va descuraja în căutarea mea.
Rugăciunea mea din inimă este aceasta: Nu mă supune niciodată testului uitării prezenței Tale.” Adevăratul ţel al vieţii este să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Tentaţiile acestei lumi vă sunt prezentate pentru a vă ajuta să vă dezvoltaţi discernământul. Preferaţi plăcerile simţurilor sau beatitudinea divină?
Plăcerile exercită o anumită atracţie, dar dacă nu le veţi rezista, vă veţi trezi într-un moment în care problemele şi greutăţile nu mai încetează. Obţinerea sănătăţii, a liniştii interioare şi a fericirii este imposibilă celor care se lasă dominaţi de plăcerile senzuale. Cunoaşterea lui Dumnezeu aduce o fericire
infinită. Mai devreme sau mai tarziu, fiecare fiinţă trebuie să înveţe de la viaţă această lecţie.

 Acolo unde există Iubire și Înțelepciune, nu există nici Frică, nici Ignoranță.
Acolo unde există Răbdare și Smerenie, nu există nici Mânie, nici Supărare.
Acolo unde există Sărăcie și Bucurie, nu există nici Cupiditate nici Avariție.
Acolo unde există Pace și Contemplare, nu există nici Îngrijorare, nici Neliniște.
Acolo unde este Frica de Dumnezeu care să păzească locuința, acolo niciun dușman nu poate intra.
Acolo unde există Milă și Prudență, nu există nici Abuz, nici Asprime.
Francisc de Assisi

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 29 august

,,Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 29 august. Este ultima mare sarbatoare din anul bisericesc, pentru ca pe 1 septembrie incepe un nou an. Ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul este o zi de post. Ni se cere sa postim in aceasta zi, pe de o parte ca sa nu ne asemanam cu Irod, care din cauza ospatului fara masura, a cerut ca Salomeea sa-i danseze si drept rasplata i-a oferit capul Sfantului Ioan Botezatorul, iar pe de alta parte, ca sa ne asemanam cu viata infranata a lui Ioan. Exista persoane care au sustinut ca ziua Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul prefigureaza Vinerea Patimilor. Si dupa cum postim in fiecare vineri, ca zi a rastignirii Domnului, tot astfel se cuvine sa postim si in aceasta zi. Mentionam ca in afara posturilor de lunga durata, avem si posturi de o zi: - miercurea, ziua in care Mantuitorul a fost vandut; - vinerea, ziua in care a fost rastignit; - pe 14 septembrie - Inaltarea Sfintei Cruci, in amintirea Patimilor Mantuitorului; - pe 5 ianuarie, in Ajunul Bobotezei, in amintirea postului pe care il tineau in vechime catehumenii care urmau sa fie botezati in ziua praznuirii Botezului Domnului. Sunt si persoane care postesc si lunea, in ziua inchinata sfintilor ingeri. Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este o sarbatoare cu semnificatie eshatologica, precum este si Schimbarea la Fata a Domnului si Adormirea Maicii Domnului. Prin Schimbarea la Fata ni se descopera chipul pe care il va avea omul unit cu Hristos - chip de slava, prin Adormirea Maicii Domnului se arata ca cel care L-a purtat pe Hristos se muta de la stricaciune la nestricaciune, in vreme ce prin aceasta sarbatoare ni se reveleaza ca toti cei care nu au fost straini de pocainta vestita de Sfantul Ioan Botezatorul vor ajunge in rai. Din acest motiv, Sfintii Parinti au randuit ca cele trei sarbatori sa fie praznuite in luna august, ultima luna din anul bisericesc, ca semn ca acest chip al lumii va trece, ca cer nou si pamant nou vor fi (Apocalipsa cap 21).

Pentru a se pregăti pentru energia divină, omul trebuie să asculte vocea liniștită a lui Dumnezeu, să afle despre ce vorbește El.

,,Fiecare om are sarcina de a-și curăța corpul pentru a intra energia divină în el. De unde provine aceasta energie? - trei locuri. Prin intermediul creierului intră energia gândului divin; prin inima - energia iubirii divine și prin trup - puterea divină. Odată ce energia divina intră în om, începe sa funcționeze,incepe sa curete corpul. Pentru a se pregăti pentru energia divină, omul trebuie să asculte vocea liniștită a lui Dumnezeu, să afle despre ce vorbește El.
Prin urmare, dacă omul dorește să se dezvolte în mod corespunzător, să se cunoască mai bine, trebuie să-si pregătească creierul, inima și trupul pentru energia divină. Atunci ,el va vedea că tot ceea ce sufletul lui dorește este posibil. Omul are condiții și oportunități pentru a-și îndeplini dorințele.
Adesea oamenii se plâng de eșecul vieții lor. De ce nu reușesc? Pentru că ei fac doar planuri și schițe fără a lucra. Dacă sculptorul face un plan pentru o statuie , nu taie piatra, nu face nimic. Fiecare om are o sarcină, sa își sculpteze fața, sa își sculpteze brațele și picioarele, sa își sculpteze corpul. - cum o să facem asta? Cu munca.Trebuie să se ridice , sa lucreze cu dalta si ciocanul pana nu este prea tarziu .Dacă, pana la 40-50 de ani, omul nu si-a sculptat statuia, nu și-a îndeplinit sarcina . La urma urmei, el vorbește despre frumusețe. Atâta timp cât este tânăr, se poate numi frumos, dar când trece peste 30-40 de ani, își pierde frumusețea. Dacă e femeie, va spune că soţul ei este responsabil pentru asta.Barbatul va spune că soţia lui e vinovată. Aşa a fost şi Adam. A spus că Eva, i-a dat fructul copacului interzis. Dar de fapt ei nu au ascultat cuvintele Domnului .
O alta lege divina este sa nu fii neglijent. Tot ceea ce este negativ în viață provoacă durere . Nemulțumirea, teama , ura ,cruzimea ucide omul . Toate lucrurile pozitive, toate virtuţile sunt haine pentru sufletul uman. Se spune că sfinţii aveau o aură în jurul capului. Au o aură, dar au un întreg veşmânt de lumină. Îmbrăcămintea sfântă, precum și aura lor , se formează prin culorile spectrului. Culoarea galben auriu a sfântului arata intelepciunea ,rosu viata ,albastru credinta etc.. atata timp cat aura capului uman străluceşte, un om este sănătos şi crede în viaţă şi în iubire .De indata ce isi pierde stralucirea sufera .Omul nu mai crede in viata si in iubire . Ştie că a pierdut ceva ce nu mai poate recupera.,,
Peter Deunov
 

https://doxologia.ro/reteta-prajiturii-sfantului-fanurie-fanuropita

In mainile tale Doamne imi pun sufletul !

 Rugăciunea trebuie să ocupe cel mai întâi loc în inima noastră. Să nu ne înșelăm hrănind numai trupul, uneori peste măsură, neputând apoi a-l stăpâni împotriva păcatului,iar sufletul care este mai de preț decât trupul - care este nemuritor- să-l lipsim de hrană, adică de rugăciune. Rugăciunea este pentru suflet, ceea ce este hrană pentru trup sau apa pentru pești. Iată de ce este necesar să stăruim în rugăciune și să înțelegem că atunci când citim Sfânta Scriptură Dumnezeu vorbește cu noi, iar când ne rugăm vorbim noi cu Dumnezeu. Nu este altă cale de a ne apropia de veșnicul Dumnezeu decât prin rugăciune, aducându-i cu osârdie, cu bucurie și smerenie mulțumiri pentru toate binefacerile și darurile ce le primim lăudându-L, preaînalțându-L și slăvindu-L din toate puterile neîncetat. O duminică binecuvântată dragii mei cu sănătate, rugăciune,iubire și dăruire, plină de bucurii duhovnicești și mângâieri sufletești. Bucurie Sfântă să aveți dragii mei! Fiți binecuvântați și fericiți cu Dumnezeu de mână!

Tipul de conflict psiho-emotional ce face ca boala canceroasa sa apara in fiecare organ al corpului.

 

CORTEXUL RENAL SUPERIOR: Directie gresita. Ratacire

VEZICA URINARA: Conflict urat. Trucuri murdare

OS: Lipsa valorii de sine. Sentiment de inferioritate

TUMOARE CEREBRALA: Incapatanare. Refuz de a schimba vechile sabloane. Frustrare mentala

GLANDA MAMARA: Implicare a unei griji sau dizarmonii

CANALUL GLANDEI MAMARE: Conflict datorat separarii

SANUL STANG: Conflict privind copilul, caminul sau mama

SANUL DREPT: Conflict cu partenerul sau cu ceilalti

BRONHIOLE: Conflict teritorial

COL UTERIN: Frustrare severa

COLON: Conflict urat nedigerabil (inacceptabil)

ESOFAG: Neputinta de a poseda sau a accepta

VEZICA BILIARA: Conflict de rivalitate

INIMA: Conflict permanent

INTESTINE: Un acces de manie imposibil de stapanit

RINICHI: Lipsa vointei de a trai. Conflict fluid sau datorat apei

LARINGE: Conflict datorat fricii sau spaimei

FICAT: Frica de infometare

PLAMANI: Teama de a muri sau de sufocare, inclusiv teama pentru altcineva

GLANDELE LIMFATICE: Pierderea valorii de sine asociata cu locatia

MELANOM: Sentimentul de murdarire, pangarire, manjire

URECHEA MEDIE: Incapacitatea de a capata oarecare informatie vitala

URECHEA: Neputinta de a digera sau stapani o situatie

PANCREAS: Conflict de tip anxietate-furie cu membrii familiei. Mostenire

PROSTATA: Conflict urat cu conexiuni sau conotatii sexuale

RECT: Teama de a fi inutil

PIELE: Pierderea integritatii

SPLINA: Socul datorat ranirii fizice sau emotionale

STOMAC: Furie de nestapanit. Refulata prea mult

TESTICULE/OVARE: Conflict datorat pierderii

TIROIDA: Sentiment de neputinta

TUMOARE (IN LOCATIE): Alimentarea vechilor rani si socuri. Constituirea remuscarii

UTER: Conflict sexual...

 

 

Niciodată nu spune: "SÎNT BOLNAV.
Nici dacă ești rău bolnav.
Spune:
^ Mă  vindec, Sînt vindecat,
Îmi revin,
Voi fi bine, Sînt bine"
Cuvintele, gândurile se manifestă. Exact ce spui vei primi înapoi de la Univers, Divinitate, Dumnezeu...
De câte ori bei apă spune-i apei: "tu ești energie vindecătoare, ești sănătate curată, tu ai putere divină, tu mă vei curăța, transforma, vindeca, purifica, elibera de rău".

Spune ce vrei tu, dar să fie POZITIV. APA ARE MEMORIE.
Ține minte ce i-ai transmis, ce sarcină i-ai dat.
Crează-ți singur/ă APA TA Vindecatoare.

REȚINE: nu ești niciodată bolnav.
Ai grijă ce spui. Ce spui și crezi, aia ești.
Bolnavii care intra în frica ,,pleacă" repede.

Spune-ți ție și altora așa;
"Sînt pe cale de vindecare. MĂ tratez. Sînt în curs de revenire. Sînt aproape bine, sănătos. Am credința că mă voi vindeca miraculos."
Spune doar afirmații pozitive.

Contractele sufletului

 Înainte de a se încarna pe Pământ, sufletul petrece timp pe Pleiade, unde au loc următoarele:

1. Evoluția sufletului este monitorizată constant. Dacă ați mai avut vieți pe Pământ în care ați creat, conștient sau nu, tipare negative, sufletul vrea să stăpânească acele tipare prin dizolvarea lor cu sufletul/sufletele implicate. Apoi aceste suflete sunt de acord să se întâlnească cu voi în timpul unei încarnări, astfel încât ambii să beneficiați de pe urma lucrului asupra tiparelor negative, dizolvându-le, și eliberându-vă sufletele din punct de vedere karmic. În esență, karma se referă la legea cosmică a cauzei și a efectului, în care ceea ce proiectăm asupra altor suflete se întoarce la noi.

2. Unele suflete sunt extrem de evoluate, așadar își aleg sarcini extrem de dificile în contractele sufletului - pentru a câștiga forță interioară, rezistență și înalt Măiestrie. Planeta Pământ reprezintă una dintre cele mai grele universități ale sufletului, iar sufletul are foarte multe de câștigat de pe urma unei încarnări aici, în cazul în care atinge măiestria, în orice domeniu. Astfel, numele sufletului va încorpora aceste lecții ale măiestriei.

3. Unele suflete nu au nevoie să se încarneze pe Pământ, dar au ales să o facă pentru a fi în cel mai înalt serviciu posibil. Cu toate acestea, în timpul unei încarnări, este posibil ca sufletul să adoarmă și să nu își amintească acestea, până când se întâmplă ceva care să-i reamintească. Apoi va avea loc transformarea, iar sufletul va păși în cel mai înalt serviciu - bineînțeles că va avea de lucru asupra bagajului emoțional din viața aceasta, etc..

4. Contractul sufletului este valabil pe perioada întregii vieți; nu putem fugi de el, căci am fost de acord cu el. Cu toate acestea, avem liber arbitru. Multe suflete aleg să nu stăpânească lecțiile și se afundă și mai mult în marea uitării. Unii repetă aceleași tipare negative la nesfârșit. În acest caz, vor trebui să lucreze asupra acelorași lecții, chiar și în altă parte din cosmos, până când ating măiestria sufletului.

5. Cu fiecare lecție învățată, flăcările sufletului strălucesc și mai putermic, iar sufletul evoluează.

6. Unele grupuri de suflete au încarnate multe dintre suflete acum întrucât doresc să își încheie implicarea cu planeta Pământ, și să treacă la o stare de existență mult mai avansată. Întreaga Creație Divină evoluează constant către benzi de frecvență superioare, căci nimic nu stagnează

- Creația se extinde și reinventează constant. Așadar, sufletele din aceste grupuri vor trebui să lucreze asupra tiparelor negative legate de această planetă, astfel încât să poată evolua împreună cu restul grupului; în caz contrar, vor rămâne în urmă.

7. Personal, ceea ce învăț prin propriile experiențe și prin intermediul citirilor de suflet pe care le fac este că nu ne aflăm aici din întâmplare, ci totul a fost proiectat să se întâmple, iar sufletele noastre au fost de acord. Așadar, atâta timp cât suntem aici, de ce să nu trăim o viață împuternicită de suflet, și să transcendem o dată pentru totdeauna acele tipare, trăind fiecare moment în cel mai înalt serviciu în numele Sursei?"

DOAMNE, AJUTĂ-MĂ SĂ VREAU CEEA CE DEJA MI-AI DAT SĂ POT!

 

Mămăliga din cer (2022)

Azi am plâns oleacă. Ce s-a întâmplat. Ieri primesc mesaj de la două doamne credincioase pentru care mă rog, să pomenesc o păpușică de trei ani, Eveline.

Fetița dormea de amiază și nu se mai trezea. Mama ei a tot încercat să o trezească. Nimic. Copila era în comă.

Distrusă, mama a dus-o de urgență cu salvarea la spital. Cele două femei mă rugau să o pomenesc pe pruncuță la slujbe. Asta știu să fac. Doctorii erau foarte rezervați. Au intubat-o imediat.

Spun uneia dintre doamne: vă rog, să facă toți cunoscuții, și mama, Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul Sfantului Ioan Rusul. Femeia descumpănită îmi scrie: nu putem noi nimic, părinte. Nicio mămăligă nu valorează rugăciunea noastră. Eu am insistat, să facă Paraclisul și Acatistul sf Ioan.

Azi, am pomenit păpușica la Sfântul Altar, de ziua Sfintei Teodora de la Sihla.

Tot azi, spre seară, doamna îmi scrie plângând că fetița s-a trezit din comă și a cerut mămăligă. M-am cutremurat.

(Am citit textul ăsta scris de mine de zece ori, și tot de atâtea ori am lăcrimat).

Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui.

RUGACIUNI

 

Eu vreau - Eu cred - Eu știu - Eu pot - Eu sunt

 Nu uitati sa luati zilnic o lingurita de ,,EU POT!" Gânduri bune să se-adune !

Vindecare cancer, alte boli trupesti si sufletesti prin Sfantul Maslu

 Vindecare cancer, alte boli trupesti si sufletesti prin Sfantul Maslu

IISUS HRISTOS -DOCTOR si SANATATEA TRUPURILOR SI A SUFLETELOR NOASTRE

 
„De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului.
Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui. „Sfanta Scriptură(Iacov 5, 14-15).
Maslul este Taina prin care creştinul bolnav, uns cu untdelemn sfinţit, dobândeşte, cu rugăciunile preoţilor, harul vindecării de bolile trupeşti şi iertare de păcate.
Fiecare taină are trei lucruri pe care se cuvine a le avea:
I materia din afară;
II a aduce înăuntru dar;
III să fie legiuită de Domnul.
Şi pe toate trei le întruneşte şi taina aceasta: Materia dinafară este untdelemnul curat, aduce înăuntru dar, căci iartă păcatele şi este legiuită de Domnul (Marcu 6, 12–13; Luca 9, 6) . Această Sfântă Taină dovedeşte, o dată mai mult, cât adevăr este în sfânta noastră credinţă, câtă întemeiere este în privinţa celor ce se săvârşesc de către preoţi. Sfânta rugăciune a preoţilor şi ungerea cu untdelemn a celor bolnavi, noi o numim &laquo;Maslu&raquo;, dar, pe lângă aceasta, ea mai are şi alte numiri – care însă se folosesc mai rar –, cum ar fi: untdelemn împreunat cu rugăciune (avheleon), ungere cu untdelemn sfinţit etc. Potrivit învăţăturii Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica a practicat această slujbă îndeosebi pentru cei bolnavi care nu şi-au găsit leacuri la doctori. Deşi doctorii sunt şi ei buni pentru bolile trupeşti, căci şi pe ei i-a făcut Domnul (Sir. 38, 12), sunt totuşi boli cărora nici până azi nu li s-a găsit leacul(oficial) (lepra, cancerul, oftica, epilepsia, orbirea, muţenia şi surzenia totală ş.a.).
Însă ce nu este cu putinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu (Matei 19, 26; Luca 1, 37).
Astfel, vedem că Domnul nostru Iisus Hristos, propovăduind Evanghelia prin sate şi prin cetăţi, tămăduieşte orice boală şi orice neputinţă în popor (Matei 4, 23–25; 8, 1–4; 9, 27–35).
Tămăduirea o dădea însă numai pe temeiul credinţei că El îi poate vindeca (Marcu 9, 23).
Prin puterea Duhului Sfânt şi pe temeiul credinţei si a dorintei de indreptare, Domnul Hristos a dat acest dar şi apostolilor Săi, dându-le puterea să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice neputinţă, spunându-le: Şi mergând, propovăduiţi şi ziceţi: Împărăţia cerurilor este aproape! Tămăduiţi pe cei bolnavi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i (Matei 10, 1, 7–8). Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa, scoţând demonii şi prin ungere cu untdelemn, vindecând pe mulţi bolnavi (Marcu 6, 12–13; Luca 9, 6). Iată, deci, că apostolii tămăduiau pe bolnavi prin ungerea cu untdelemn – după cum îi învăţase Domnul (Marcu 6, 12–13) –, iar pe temeiul acesta ne-a lăsat scris şi Sfântul Apostol Iacov: De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui (Iacov 5, 14– 15).
Astfel, pe temeiul cuvântului &laquo;preoţii&raquo;, Sfânta Biserică învaţă că la bolnavul căruia i se face Sfântul Maslu, este necesar să fie chemaţi cel puţin doi sau trei preoţi. Pot fi şi mai mulţi (cel mai indicat este şapte), dar în cazul când acest lucru nu este posibil, să fie cel puţin doi. Numai la cazuri de mare urgenţă şi nefiind posibilă reunirea a minimum doi preoţi, se admite şi unul.

Foarte puternică, a şaptea Taină a Bisericii, ajută la vindecări de tot felul, atât trupeşti cât şi sufleteşti. Cu puterea rugăciunilor săvârşite de preoţi şi prin ungerea cu untdelemnul sfinţit în cadrul acestei sfinte slujbe, multe şi nebănuite sunt tămăduirile pe care oamenii le primesc. Au fost vindecate boli foarte grave, boli incurabile la care medicii nu mai dădeau nicio şansă de ameliorare, cu atât mai puţin de vindecare, dar bolnavii au venit cu inima deschisă la Taina Sfântului Maslu, au dorit sa se indrepte, s-au rugat, au crezut in puterea lui Dumnezeu şi s-au vindecat.

Chiar în Biserica „Sfântul Gheorghe” – Nou au fost cazuri de cancer în formă avansată care s-au tămăduit. După ce s-au însănătoşit oamenii au venit şi au mărturisit minunea vindecării prin Sfântul Maslu.

Însuşi Mântuitorul a trimis pe sfiinţii apostoli la propovăduire şi le-a zis: „Celor ce vor crede, aceste semne vor urma: în numele Meu, demoni vor izgoni, peste cei bolnavi îsi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi”, (Marcu XVI, 17—18). Sfinţii apostoli L-au asculata şi au practicat Taina Sfântului Maslu chiar de la prima lor propovăduire : „Si scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau”, (Marcu VI, 13).

De aici vedem cât de puternică este rugăciunea rostită în cadrul acestei sfinte taine dacă este însoţită de credinţă. Celor care participă la Taina Sfântului Maslu le sunt iertate păcatele pe care le-a făcut şi pe care a uitat să le mărturisească la Taina Sfintei Spovedanii. De la aceştia sunt îndepărtate toate relele, blestemele, farmecele, toate apăsările şi durerile ce tulbură liniştea sufletului şi a trupului.

E bine să veniţi pregătiţi, aşa cum în faţa medicului nu ne putem înfăţişa oricum, aşa nici în faţa Mântuitorului nu putem veni nepregătiţi. Pregătirea constă în mărturisirea păcatelor la duhovni, iar în ziua în care participaţi la Sfântul Maslu trebuie să postiţi, mai ales acum, când ne aflăm în Postul Mare. Este şi una din condiţiile pentru care această taină se face în zilele de post, respectiv miercuri şi vineri.

Taina Sfântului Maslu se face în biserică, cu excepţia situaţiilor în care cel bolnav nu se poate ridica din pat şi atunci merge preotul la el acasă sau la spital şi îi citeşte la căpătâi. Prin rugăciuni şi prin ungerea trupului cu untdelemn sfinţit, creştinul se împărtăşeşte cu Harul lui Dumnezeu. Rugăciunea este rostită de şapte ori şi ungerea trupului cu untdelemn tot de atâtea ori se face.

Sfântul Apostol Iacob spune că cel bolnav „să cheme preoţii Bisericii” să se roage pentru el, nu doar un singur preot, de aceea la rugăciunea rostită de şapte ori şi ungerea trupului cu untdelemn de şapte ori participă cel puţin doi preoţi, dar pot participa chiar şi şapte preoţi.

Puterea acestei rugăciuni este nemărginită, chiar Sfântul Apostol Iacov spune că se iartă păcatele şi se vindecă sufletul şi trupul: “Rugaciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi, de va fi făcut păcate, se vor ierta lui”. (Iacob 5, 15)

E bine ca atunci când veniţi, să veniţi pregătiţi din toate punctele de vedere:

    spovedanie

    credinţă deplină

    rugăciune din atâncul inimii

    post cu tot ce înseamnă acesta: abţinerea de la mâncare, dar şi de la fapte, vorbe şi/sau gânduri rele, viclene

    împăcarea cu ceilalţi

    milostenie

Rezultatele sunt pe măsura efortului:

    vindecări de boli trupeşti

    vindecări de boli sufleteşti

    pace, linişte

    smerenie

    întărirea credinţei

    nădejdea mântuirii

    alungarea gândurilor rele

    îndepărtarea fricilor de orice fel

Taina Sfântului Maslu ca înțeles și semnificații este admirabil cuprinsă în cele șapte Sfinte Evanghelii care, prin înțeleapta lor alegere ca text (pericopă) și ordine de citire, prezintă lucrarea lui Dumnezeu de identificare, de îngrijire, de vindecare a tuturor celor care sunt bolnavi trupește și sufletește – conștient sau mai puțin conștient.


Atunci când cineva suferă un accident grav și este rănit la limită, găsește puterea de a lupta pentru supraviețuire atunci când vede medicul alături, prezența lui devine sursă de curaj și speranță de vindecare. Taina Sfântului Maslu are același efect încurajator însă mult mai complex, după cum vom vedea din tâlcuirile celor șapte Evanghelii.

Prima Evanghelie…

…a Samarineanului milostiv ne plasează în lumea reală din viața reală a fiecăruia, și anume că viața e un drum din Ierihonul pământesc către Ierusalimul ceresc, drum plin de primejdii, de tâlhari specializați în furtul calificat de timp, de pace, de liniște, de curaj, de credință, de Dumnezeu care, după ce atacă lasă victime nenumărate în agonia disperării și a deznădejdii, plini de răni adânci – numite patimi. Adică noi cei după chipul lui Dumnezeu, odată răniți suntem infestați cu veninul urii și devenim după chipul celuilalt – adică aproape morți. Ca un duș rece, această Evanghelie ne smulge din fantazia reclamelor și ne repune realitatea vieții cotidiene, însă, totodată ne prezintă și ne asigură de realitatea Marelui Doctor, veșnicul Călător, Care, deși venit special pentru căutare și vindecare, lasă permanent impresia că toate vindecările sunt simple coincidențe „omul potrivit la locul potrivit”.

Deci prima Evanghelie ne asigură că de două mari realități, prima că fiecare ascunde în el boli mai mult sau mai puțin evidente dar și mortale dacă sunt netratate, a doua că nu suntem singuri în suferința noastră, că Dumnezeu știe perfect unde zacem, cine ne-a făcut rău, și cum se poate vindeca – știe pentru că nu suntem priviți de sus printr-o lupă, ci Dumnezeu este alături – aproape, lângă noi, iar o dată găsiți suntem duși la casa de oaspeți și îngrijiți. De asemenea, se cunoaște aici cauza, sau microbul cauzator de moarte pentru fiecare și anume diluarea până la încetare a iubirii din noi – de aceea Evanghelia începe cu acel dialog referitor la iubire, care este sângele sufletului – un om care urăște este un om cu inima de gheață, rece, muribund spiritual.

A doua Evanghelie…

…a lui Zaheu vameșul, ne confirmă că vindecarea este la dispoziția tuturor, dar o primesc doar cei care și-o doresc, se vindecă doar cei care îl caută pe Hristos, iar căutarea este valabilă chiar dacă are intensitatea firavă a acestui vameș. Curiozitatea lui nespectaculoasă a fost producătoare de mântuire, deoarece căutarea noastră este cea mai frumoasă invitație pe care o putem face lui Dumnezeu, Care se autoinvită în casa sufletului fiecărui om curios duhovnicește. Deși Dumnezeu nu-i cere nimic lui Zaheu și nici nu-i face observație, sau măcar aluzie la modul avar de viețuire, el își „injectează” singur medicamentul dăruirii primit tainic prin prezența Mântuitorului în viața lui, in casa lui – ”căci Fiul Omului a venit să mântuiască pe cel pierdut”.

A treia Evanghelie…

…continuă povestea omului căzut în mâinile tâlharilor, care, dus la o casă de oaspeți are parte de servicii de calitate, profesioniste, harice căci „gazda” chiar se pricepe să primească și să îngrijească „oaspeții” – care de fapt sunt aduși de Dumnezeu fiecare în parte pe asinul Lui – adică smerenia Lui, căci atragerea cuiva în Biserică este lucrarea tainică a lui Dumnezeu în fiecare suflet. Gazda este instruită bine și mai ales investită cu putere, cu har, cu viața lui Hristos în ea, și are toate instrumentele și medicamentele cu garanție nelimitată – Sfintele Taine. Ele sunt atât de eficace că pot „ămădui orice boală și orice neputință din popor”. O altă calitate este oferirea ca dar din dar a acestor „servicii medicale ”.


Evanghelia a patra…

…ne clarifică faptul că tot ceea ce primim bun de la Dumnezeu nu ne este dat nici ca merit, nici ca obligație, ci pur și simplu dintr-o dragoste pe cât de dezinteresată pe atât de nefirească, Lui Dumnezeu îi face plăcere să ne ia neputințele si să ne poarte bolile doar pentru a vedea acel zâmbet frumos și binefăcător de pe chipul nostru. Profetul Isaia, menționat in Evanghelie, arată că această calitate minunată de Tată presupune asumarea imediată și fără compromis a durerilor fiilor – atitudine de altfel probată de fiecare părinte care are copii. De aceea, vindecarea este gratuită, dezinteresată, fără scoatere de ochi, fără judecată, fără a cere socoteală, fără aducere aminte. Dumnezeu nu se așteaptă la gesturi fantastice de recunoștință, mai ales că de multe ori nu are unde să-și plece capul, nu găsește un adăpost în sufletele noastre, care, poate câteodată, speculează mai mult astfel de momente.

Evanghelia a cincea…

…oferă din textul ei un cuvânt pe care se sprijină întreaga omenire cu viața ei cu tot și anume „întârzierea” Mirelui, adică răbdarea ieșită din comun și de multe ori nejustificată (asta ca să fim sinceri) a lui Dumnezeu în ceea ce privește dorința noastră de întoarcere, de vindecare. ”Din mila Sfântului, facem umbră pământului” spunea cu precizie Mihai Eminescu, întruchipând într-un vers toată taina vieții noastre.  Nu este nefiresc să mai rămânem fără untdelemn în candele,dar este strigător la cer de sfidător să nu încercăm să o umplem măcar – curată nebunie. Refuzul categoric al ajutorului, a mâinii întinse a lui Dumnezeu duce inevitabil la veșnica și permanenta izolare de El.

Evanghelia a șasea…

…reprezintă apogeul lucrării de vindecare dar mai ales reprezintă contrastul prin excelență cu Evanghelia a doua. Zaheu și samarineanca, doi căutători, doi mărturisitori, doi suferinzi, două boli asemănătoare (aceleași duhuri negre și rele), doi primitori de vindecare unul „astăzi”, celălalt „în ceasul acela”.

Putem înțelege niște adevăruri zguduitoare de aici și anume:

Universalitatea vindecării, atât ca persoane candidate la vindecări (nu contează neamul, originea, etc, ci dorința de a cunoaște și a iubi), cât și ca moduri de vindecare – fiecare om este unic și se deosebește ce ceilalți, iar Dumnezeu respectă această calitate și se oferă spre descoperire în tot atâtea moduri câte inimi sunt.

Amândoi au un curaj nebun, unul mărturisește public că este hoț și nedrept, iar femeia de alt neam mărturisește public că este câine – ce aflăm de aici că dorința și lucrarea în sine de a ne vindeca reciproc presupune „curaj cu tona” iar eliberarea definitivă se produce în urma mărturisirii tip explozie la spovedanie, a patimii aferente. Astăzi a devenit un trend să te consideri păcătos – e un tertip ieftin de împăcare a conștiinței, curajos este să te numești cu patima care te domină (e mai greu sau chiar imposibil să ne facem pe noi înșine vipere, trădători, desfrânați, scorpii, invidioși, etc).


Un alt mare adevăr ascuns aici este acela pe care Sfântul Ioan Gură de Aur îl descoperă și anume că „de cele mai multe ori nu ne dorim cu adevărat ceea ce-I cerem lui Dumnezeu. Nu primi pentru că nu cerem ci doar simulăm infricoșați de răspunderea ajutorului pe care il dorim”. Cum ne rugăm pentru copii nostri acum și cum ne-am ruga dacă ar fi in pericol de moarte – sesizăm diferența. De aceea femeia cananeancă este un adevărat profesor și mentor al dorinței sincere și nezdruncinate de nimeni și de nimic, nici măcar de Dumnezeu. De aceea sfântul Ioan Hrisostom ne îndeamnă să rugăm astfel „Doamne ajută-mă să-mi doresc cu adevărat ceea ce-ți voi cere”.

Evanghelia a șaptea…

…vine și ne dă „mândria” de a fi bolnavi, de a fi păcătoși. E foarte interesant că această mândrie are eficiență atunci când se conștientizează această stare. Alcoolicii, când încep terapia de recuperare prima dată se ridică în picioare și recunosc în plen „sunt alcoolic”, și 50% din terapie s-a încheiat. Numai cei care se consideră bolnavi și cu nevoie stringentă de ajutor stau la masă cu Dumnezeu. Cei inconștienți de neputințele lor fac parte din „elita” celor din a patra Evanghelie „morții care-și îngroapă morții lor”. Ești cu adevărat sănătos când te consideri cu putere bolnav, și ești cu adevărat viu când te vezi cu încăpățânare mort.

Taina Sfântului Maslu reprezintă tainic dar real prezența lui Dumnezeu lângă noi, prezență ce aduce mângâiere, curaj, putere de viață.

Să ne grăbim cu bucurie, câini fiind, cu candele ruginite și uleioase, să ne târâim sufletele ferfeniță în palmele găurite de „dragostea noastră” ale Mântuitorului Hristos strigând: înviază-mă Cuvinte cu mila Ta pe mine cel singur vinovat şi de moartea Ta şi de moartea mea.

exemplu concret: Fiul meu este vindecat

prin puterea sfinţilor

Iată povestea: În postul Paştelui anului 2007, într-o vineri, am aflat de boala copilului meu, o boală necruţătoare, care la ora actuală bântuie lumea, secerând fără milă bătrâni şi copii, anume – cancer Hodkin gr. III. Doctorii i-au dat trei săptămâni de viaţă după ce i-au făcut biopsia, dar iată că Bunul Dumnezeu nu a vrut acest lucru şi a hotărât altfel, întărindu-mă, înainte de toate, pe mine. În momentul când am auzit diagnosticul, în loc să mă prăbuşesc în disperare, am spus: „Este o încercare de la Bunul Dumnezeu.”

Apoi am luat drumul bisericii cu copilul de mână, ca să particip la taina Sfântului Maslu. Aşa am făcut. Primul Maslu la care am participat împreună a fost la biserica Sfântul Antonie cel Mare, mare făcător de minuni, unde slujba se ţine marţea. Următorul pas, înainte de a începe tratamentul cu citostatice, a fost să mergem la un mare şi dumnezeiesc duhovnic al nostru, al românilor, care încă mai este printre noi şi pentru care trebuie să-i mulţumesc Bunului Dumnezeu, anume părintele Iustin Pârvu, de la Sfânta Mănăstire Petru Vodă.


Când am ajuns acolo, pentru a putea lua o binecuvântare de la dânsul, l-am întrebat: „Credeţi că băiatul meu se va vindeca?”. Iar dânsul a răspuns: „Numai o minune dumnezeiască îl mai poate vindeca”. Acest cuvânt spus de dânsul mi-a dat cea mai mare speranţă şi am crezut din acea clipă în minuni. Băiatul a început tratamentul, iar eu nu am încetat a mă ruga, a merge la sfinte mănăstiri, a trimite acatiste. În cele din urmă, s-a întâmplat şi minunea de care mi-a spus părintele Iustin Pârvu, şi anume: am ajuns cu totul întâmplător şi fără nici un ban la Eghina, în Grecia, la Sfântul Nectarie, chiar de ziua lui, datorită unei prietene care ştia de boala fiului meu. L-am rugat pe Sfântul Nectarie, cu lacrimi fierbinţi, să mă ierte dacă am greşit, dar să-l vindece pe fiul meu. Iar rugăciunea mi-a fost ascultată.

Acum, după 18 luni, când fiul meu a făcut o nouă analiză pe un computer tomograf, boala nu mai există! Şi oare nu este aceasta o minune? Ba este, şi din cauza asta doresc să spun lumii întregi: „Rugaţi-vă, oameni buni, rugaţi-vă şi iarăşi rugaţi vă sfinţilor, ei vă aud şi vă îndeplinesc cererile.” Drept dovadă, fiul meu este vindecat prin puterea sfinţilor lui Dumnezeu şi a sfinţilor pe care încă îi mai avem printre noi. Doamne, slavă Ţie şi tuturor sfinţilor Tăi din cer şi de pe pământ!

(Elena E. – Azuga, judeţul Prahova)

Iar daca in plus la acestea aplicati si cele lasate de Domnul sa ne fie de ajutor, aveti toate sansele:

„
1.Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul
2.Că de la Cel Preaînalt este leacul şi de la rege va lua dar.     
3. Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat.     
4.     Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele.
5.     Au nu din lemn s-a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea Lui?
6.     Şi El a dat oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate.
7.     Cu acestea tămăduieşte şi ridică durerea;
8.     Spiţerul cu acestea va face alifiile. Nu este sfârşit lucrurilor Domnului şi pace de la El este peste faţa pământului.
9.Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului şi El te va tămădui.     
10. Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre faptele drepte şi de tot păcatul curăţeşte inima ta.     
11.Dă miros cu bună mireasmă şi pomenire de făină de grâu şi junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile.(din Vechiul Testament, nu mai e necesara jertfa de animale)     
12. Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă.     
13.Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă.     
14.Că şi el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă.     
15.Cel care păcătuieşte împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului.     



Utilizarea plantelor medicinale este, întâi de toate, o problemă teologică.

Dumnezeu, știind mai dinainte că în urma căderii vor apărea și bolile, a rânduit plante medicinale pentru alinarea și tămăduirea celor suferinzi.

Tot Dumnezeu a înțeleptit pe medici, ajutându-i să descopere proprietățile tămăduitoare ale plantelor. ”Domnul a zidit din pământ leacurile, și omul înțelept nu le va defăima. Și El a dat oamenilor știința, ca să se mărească întru leacurile Sale cele minunate” (Înțelepciunea lui Iisus Sirah 38, 4-6).

Despre importanța plantelor Sf. Ioan Damaschin ne învață astfel: ”Dintre plante și ierburi, pământul produce unele cu rod, altele pentru mâncare, altele mirositoare; florile sunt dăruite spre desfătarea noastră, spre exemplu trandafirul și cele asemenea; altele pentru vindecarea bolilor. Căci nu este vreo viețuitoare, nici vreo plantă în care Creatorul să nu fi pus o oarecare energie, care să nu fie folositoare oamenilor. Căci Dumnezeu, cunoscând pe toate înainte de facerea lor, a știut că omul, prin voia sa liberă, are să calce porunca și să fie supus stricăciunii; pentru acest motiv a creat toate spre trebuința lui potrivită, pe unele în tărie, pe altele pe pământ și pe altele în apă”.

Tot așa ne învață și Sf. Vasile cel Mare: ”Niciuna din ierburile făcute de Dumnezeu nu-i de prisos, nu-i nefolositoare: sau dau hrana uneia dintre necuvântătoare, sau sunt descoperite de știinta medicală pentru vindecarea bolilor noastre. Chiar și plantele otrăvitoare ne sunt și nouă folositoare în unele ocazii. Cu mătrăguna doctorii vindecă insomniile, cu sucul de mac potolesc durerile cumplite ale trupurilor, iar cu spânzul au vindecat boli învechite.

Dar vedeti ca DOAR plantele FARA dorinta de indreptare si de curatire a pacatului, fara rugaciune de multe ori nu sunt suficiente.In plus si doctorul trebuie sa isi faca leacurile din plante(cu stiinta ) si sa SE ROAGE PENTRU CEI BOLNAVI

DOAMNE AJUTA!

p.s.:Sectarul: Sfânta Scriptură nu spune nicăieri că această aşa zisă Taină ar fi fost instituită de Mântuitorul. De aceea nu poate fi admisă şi nici socotită ca taină.
Preotul: Dar ce dovezi scripturistice îţi mai trebuie, omule rătăcit şi tuturor celor asemenea ţie? Nu ţi-am arătat în cele de mai sus că această Taină a fost practicată de Sfinţii Apostoli din însăşi porunca Domnului? (Marcu 6, 12–13). Oare ai fost cu totul surd la cele ce ai auzit mai înainte? N-ai auzit pe Sfântul Apostol Iacov cât de clar vorbeşte despre această Taină şi cum învaţă să o practicăm şi noi? (Iacov 5, 14–15). Cum puteţi voi – sectarilor rătăciţi de la adevăr – să vă închipuiţi şi să credeţi că această ungere cu untdelemn a celor bolnavi ar fi vreo inovaţie făcută de Sfinţii Apostoli fără voia Învăţătorului lor? Mare orbire la înţelegerea Sfintelor Scripturi şi mare întunecare a minţii se vede la voi. Apostolii nu se numesc întemeietori ai Tainelor, ci &laquo;iconomi&raquo;, adică administratori (I Cor. 4, 1). Deci Taina este întemeiată de Hristos, nu de apostoli.
Sectarul: Maslul n-a fost o Taină, ci o simplă ungere simbolică sau chiar numai o punere a mâinilor peste cei bolnavi, de către apostoli. Vindecările puteau fi făcute şi fără de untdelemn, elementul principal fiind rugăciunea. Untdelemnul putea să fie folosit sau nu, deoarece vindecări s-au făcut şi fără untdelemn (Marcu 16, 18; Fapte 14, 10; 28, 8 ş.a.).
Preotul: Sfântul Maslu este o Taina aşezată de Mântuitorul prin Sfinţii Apostoli, iar nu o lucrare simbolică, aşa cum vi se pare vouă sectarilor. Iar din faptul că Mântuitorul sau Sfinţii Apostoli făceau vindecări şi fără a se folosi de untdelemn, nu rezultă nicidecum că Sfântul Maslu nu ar fi o Taină sau că untdelemnul poate lipsi de la săvârşirea acestei Taine. Niciodată noi nu vom crede nebuniilor voastre, ci învăţăturii Sfinţilor Apostoli, care ne arată prea clar şi luminat să ungem cu untdelemn pe cei bolnavi (Marcu 6, 12–13; Iacov 5, 14–15).
Sectarul: Dacă Maslul este o Taină prin care se împărtăşeşte Sfântul Duh (harul vindecător); de ce nu se vindecă toţi bolnavii care se împărtăşesc de ea?
Preotul: De ce mă ispiteşti, omule viclean şi făţarnic, ca şi cum nu ai ştii sau nu ai înţelege acest lucru? Nu ştii doară că nici Însuşi Mântuitorul nu a putut face minuni &laquo;în patria sa&raquo;, la localnici, pricina fiind numai necredinţa lor? (Marcu 6, 1, 5–6). Iar când vindeca pe bolnavi, mărturisea în faţa tuturor credinţa celor ce se învredniceau de binefacerile şi tămăduirile Sale (Matei 9, 22–29; 8, 10; 15, 28 ş.a.).
Sectarul: Dar de ce la romano-catolici Taina Sfântului Maslu nu poate fi săvârşită decât de episcopi şi numai pentru cei bolnavi pe patul de moarte, fapt pentru care ei o numesc &laquo;ungere din urmă&raquo; (extrema uncţio)?
Preotul: În Sfânta Scriptură, şi anume unde se vorbeşte despre practicarea acestei Taine (Iacov 5, 14–15), nu ni se spune să fie chemaţi episcopii la săvârşirea ei, ci &laquo;preoţii&raquo;. E adevărat că, pe acele vremuri, cuvântul preot putea să desemneze şi pe episcopi, aşa cum alteori cuvântul episcop desemna pe preot; de asemenea este adevărat că Taina Sfântului Maslu a fost practicată de Sfinţii Apostoli (Marcu 6; 7, 12–13), dar nu ni se spune că săvârşirea ei ar fi rezervată numai episcopilor şi nici că trebuie aplicată numai celor ce sunt pe moarte, ci &laquo;dacă este cineva bolnav&raquo;; ba chiar apostolul spune limpede că Dumnezeu &laquo;va ridica&raquo; pe cel bolnav. Or, dacă Taina aceasta ar fi o &laquo;ungere din urmă&raquo;, ar fi trebuit să spună că Dumnezeu ia la Sine pe cel muribund.
Aşadar, învăţătura romano-catolică despre Sfântul Maslu nu este conformă cu Sfânta scriptura.

29 august – Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul.

 Legenda spune că, de teamă să
nu păcătuiască, Sfântul Ioan și-a tăiat singur capul și și-a pus în loc un cap de oaie, deoarece o
femeie frumoasă se îndrăgostise de el; de aceea, în această zi nu este permis să se taie nimic cu
cuțitul, ci totul se rupe cu mâna, și nici nu se lucrează cu obiecte ascuțite, mai ales cei care se
ocupă cu prelucrarea lemnului se abțin să lucreze, deoarece ar trebui să mânuiască joagăre,
topoare, securi, barde, fierăstraie etc. ; nu se toacă și nu se mănâncă varză, pentru că „sfântul de
șapte ori i s-a tăiat capul ca pe varză și iarăși a înviat”; de asemenea, nu se consumă mere, pere,
nuci, usturoi, adică orice fructe sau legume care au formă rotundă; pedeapsa pentru cei care
încalcă interdicția este posibila îmbolnăvire de friguri și alte boli; nu se bea vin roșu și nu se
mănâncă legume de culoare roșie, care amintesc de culoarea sângelui; se postește pentru
vindecarea de boli, dar se postește de către tot creștinul indiferent în ce zi ar cădea; femeile
chefuiesc fără bărbați, considerând că astăzi este „ziua în care sunt la fel de mari ca și ei” (PRESA).
În această zi, să nu se taie nimic, fiind pericol de îmbolnăvire de friguri pentru cel care o face -
Muntenia

Oooooooo cât de minunat este Dumnezeu și cum ne ascultă rugăciunile...

Sub milostivirea ta scapam, Nascatoare de Dumnezeu. Rugaciunile noastre nu le trece cu vederea in nevoi, ci din primejdii ne izbaveste pe noi, una curata, una binecuvantata.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te!

Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, Binecuvântată ești Tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre.

Amin!

 Stapana, preacurata, Maica ceea ce ai nascut pe Dumnezeul meu, pentru dumnezeiestile icoane dreapta mea s-a taiat. Cunosti pricina bine, pentru care s-a inrait Leon. Grabeste-Te, dar si-mi vindeca mana mea. Dreapta Celui Prea-Inalt, Care S-a Intrupat din Tine, multe puteri face prin mijlocirea Ta. Asa si acum, dreapta mea aceasta sa o vindece, pentru rugaciunile Tale, ca sa poata scrie, cu dulci si intocmite cantari, laudele care se cade a se da Tie, Nascatoare de Dumnezeu si Celui ce S-a nascut din Tine si impreuna-ajutatoare sa se faca dreptei credinte.

Preasfântă, Preacurată, Prealuminată şi Preabinecuvîntată Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, ascultă rugăciunea noastră şi vindecă-ne pe noi şi pe toţi aceştia…(numele) de toate bolile lor cele ştiute şi neştiute de ei. Încă ne rugăm şi pentru rudele lor, fii, fiice, nepoţi, nepoate, strănepoţi, strănepoate, fraţi, surori, cumnaţi, cumnate, părinţii, bunici, străbunici şi pentru toate persoanele bolnave, care nu mai au nici o speranţă de însănătoşire. Rugăm toate Sfintele Puteri Cereşti din Sfântul tău Sobor, să se roage pentru vindecarea acestor persoane care sunt aici de faţă sau pentru care se roagă toţi aceşti rugători ai Domnului Dumnezeu. Amin!

Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ţie noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am igonisit armă tare, zid nebiruit şi strajă nebiruită. Acoperă-ne şi ne apară pe noi toţi de vrăjsmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de toată vătămarea sufletească şi trupească, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Portăriţă bună care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare. Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstoriților noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății. Așa, Doamnă preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor. Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin. Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

O, preabuna Maica, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria!

 Primeste, o Preabinecuvantata si Preaputernica, Preacurata Doamna, Stapana, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, aceste rugaciuni, pe care acum cu lacrimi le aducem tie, noi, nevrednicii robii tai, alergand cu umilinta la Chipul tau cel purtator de feciorie, ca tu insati de fata fiind si auzind rugaciunile noastre, ne dai implinirea cererilor noastre, fiecaruia dupa credinta lui, tu usurezi necazurile celor scarbiti, neputinciosilor le dai sanatate, pe cei slabi si pe bolnavi ii vindeci, din cei indraciti alungi demonii, pe cei asupriti ii izbavesti de asuprire, pe cei impilati ii mantuiesti, pe cei pacatosi care se caiesc ii ierti, pe cei leprosi ii curatesti, pe copiii cei mici ii miluiesti si pe cei inchisi, din legaturi si din temnite ii slobozesti si de tot felul de patimi ii vindeci, tu, Doamna Stapana, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Caci tie toate iti sunt cu putinta prin mijlocirea catre Fiul tau, Hristos, Dumnezeul nostru! O, preabuna Maica, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria! Nu inceta a te ruga pentru noi, nevrednicii tai robi, care te slavim pe tine, te cinstim si ne inchinam Preacuratului tau Chip, avand o nadejde neintoarsa si o credinta neindoielnica in tine, pururea Fecioara, preaslavita si neintinata, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.