Sinaxar 9 Iunie

 

 

În această lună, în ziua a noua, pomenirea celui dintre sfinţi Părintelui nostru Chiril, patriarh al Alexandriei.

Sfântul Chiril a fost pe vremea împăratului Teodosie cel mic, nepot de soră fiind lui Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, şi urmaş în scaun.

Fost-a încă şi apărător al celui de-al treilea Sfânt Sinod a toată lumea ce s-a adunat în Efes (431) şi a surpat pe rău credinciosul Nestorie, care învăţa multe hule împotriva stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu. Deci strălucind întru multe bune isprăvi, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor cinci fecioare canonice: Tecla, Mariamni, Marta, Maria şi Enata.

În zilele lui Savorie împăratul perşilor, aproape de satul Aza, era un oarecare preot, Pavel cu numele, plin de bogăţie, având întru a sa sinodie cinci canonice, fecioare. Deci acestea se aflau împodobite şi strălucite cu lumina virtuţilor, liturghisind Pavel şi cântând împreună slujba cu ele, care se aflau ziua şi noaptea lucrând poruncile lui Dumnezeu. Iar urâtorul de bine diavolul, nesuferind sporirea lor cea după Dumnezeu, văzând-o cum creşte pe toată ziua şi se întinde spre cele mai bune, a pregătit pe un oarecine să vestească la Tars pe întâiul vrăjitor împărătesc că se afla un oarecare preot creştin plin de bogăţie, şi că de voieşte să câştige bogăţia lui, să-l aducă înaintea sa, împreună cu fecioarele pe care le are întovărăşite. Căci acestea nelepădându-se de credinţa lor, el va dobândi toată avuţia lor, dându-le pe ele spre tăiere. Atunci îndată a fost adus preotul împreună cu fecioarele, şi cu toată averea sa. Şi intrând satana în inima preotului, a zis către arhimagul: "Pentru ce ai luat banii mei, nefăcându-ţi eu nici un rău?" Şi acela răspunzând i-a zis: "Pentru că eşti creştin, şi nu păzeşti poruncile împărăteşti". Şi Pavel i-a zis: "Şi ce-mi porunceşti să fac?" Iar acela i-a răspuns: "De te vei închina soarelui şi vei mânca sânge de jertfe, ia-ţi ale tale şi du-te la casa ta". Atunci ticălosul căutând împrejur şi văzându-şi averea jos zăcând, a zis: "Fac toate câte îmi vei zice". Şi închinându-se soarelui, a mâncat şi din sângele jertfelor cel închegat şi a băut din el. Iar întâiul vrăjitor împărătesc, a zis către Pavel: "Înduplecă şi pe fecioarele cele împreună cu tine ca să facă, ceea ce tu ai făcut, şi să se însoţească cu bărbaţi, şi atunci luaţi-vă bogăţia şi mergeţi unde voiţi". Deci Pavel apropiindu-se de fecioare le-a zis: "Întâiul vrăjitor ne-a luat banii noştri, şi ne îndeamnă să facem voia împăratului şi aşa ne va da înapoi toate ale noastre. Şi iată eu am mâncat şi am băut din sângele jertfelor, şi m-am închinat soarelui şi focului. Deci prin mine vă îndeamnă şi pe voi ca să faceţi aceasta, şi mai apoi să luaţi ale voastre şi să vă duceţi". Iar fecioarele ca într-o unire mai întâi scuipând în faţa lui i-au zis: "De ce ai cutezat tu a face aceasta şi a ne îndemna încă şi pe noi? Iată că un al doilea Iuda te-ai arătat. Acela pentru bani a dat la moarte pe Învăţătorul şi Stăpânul nostru, şi câştigând banii s-a spânzurat după ce L-a vândut pe El. Iată şi tu, ticălosule, ca un al doilea Iuda, pentru bani ţi-ai pierdut sufletul tău, şi nici ai venit întru cugetare despre bogatul acela, ce avea mulţi bani şi zicea: Suflete ai multe bunătăţi, mănâncă, bea, veseleşte-te. Pentru aceasta a auzit: Nebunule, întru această noapte vor cere sufletul tău de la tine, iar cele ce ai gătit, ale cui vor fi? Deci îţi zicem ţie, stând înaintea lui Dumnezeu, că amândouă întâmplările, şi a bogatului şi a Iudei, se vor împlini de tine". Şi iarăşi l-au scuipat pe el în faţă, ca pe un lepădat. Atunci, din porunca întâiului vrăjitor, fără de cruţare au fost bătute multe ceasuri fecioarele, care suferind toiegele ziceau:

"Noi ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos, iar poruncilor împărăteşti nu ne plecăm, iar tu fă ce voieşti". Iar întâiul vrăjitor, uneltind în toate chipurile ca să câştige banii lui Pavel, a hotărât ca prin mâna lui Pavel să taie cu sabia capetele cinstitelor fecioare, socotind că Pavel nu se va pleca a face aceasta, şi astfel va câştiga toţi banii, dând morţii şi pe Pavel împreună cu sfintele fecioare. Iar ticălosul Pavel, auzind aceasta şi iarăşi căutând împrejur şi văzându-şi banii, a zis: "Fac toate câte îmi vei porunci". Şi luând sabia a stat aproape de fecioare, iar sfintele văzându-l s-au spăimântat, şi cu glas au zis către el: "Ticălosule! pastor fiind, ai ieşit împotriva turmei tale, ca un lup sălbatic ca să ne omori pe noi? Acesta este sfântul trup şi sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care îl primim din necuratele tale mâini? Să ştii că sabia din mâna ta este pentru noi viaţa veşnică, şi noi cu adevărat ne ducem la Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu, precum mai înainte ţi-am zis, degrabă îţi vei pierde sufletul împreună cu bogăţia, prin spânzurare şi te vei duce spre tovarăşul tău Iuda". Acestea şi altele i-au vorbit, şi făcând mai întâi rugăciune, li s-au tăiat capetele de către Pavel. Atunci a zis întâiul vrăjitor către Pavel: "Să ştii Pavele că la nici unul din oameni nu am văzut atâta iscusinţă şi isteţime ca la tine. Pentru aceasta fără de ştirea împăratului nu te pot face slobod, căci vestindu-i-se lui prin mine pentru tine, întru mare cinste te va pune; deci acum veseleşte-te împreună cu noi, şi dimineaţă vom face cunoscut cele pentru tine". Iar ticălosul acela a răspuns: "Fie precum ai poruncit". Şi în noaptea aceea trimiţând întâiul vrăjitor pe slugile sale, le-a poruncit ca să lege grumazul lui Pavel cu o funie şi să-l spânzure, şi aşa cu silnicie şi-a lepădat sufletul său. Iar dimineaţa întâiul vrăjitor, după ce l-a aflat spânzurat, spunea că el singur s-ar fi spânzurat, şi a poruncit ca să-l pogoare şi să-l arunce spre mâncare câinilor. Şi aşa au luat sfârşit cele mai înainte zise de sfintele femei, îndoita moarte preaticălosul Pavel suferind.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Alexandru, episcopul Brusei, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Anania, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Chir, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor trei Fecioare Muceniţe din Hio, care de sabie s-au săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie în 9 zile: pomenirea celui între Sfinţi, 

Părintele nostru Chiril, episcop al Alexandriei

         Sfântul Chiril a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450), nepot de soră fiind lui Teofil, episcopul Alexandriei, şi urmaş la scaunul acestuia. A fost, încă, şi apărător al adevărului la sfântul şi cel de-al treilea Sinod a toată lumea, ce s-a adunat la Efes (431) şi a surpat pe rău credinciosul Nestorie, care răspândise multe hule împotriva Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu. Deci, strălucind în multe bune lucrări, s-a mutat către Domnul. Pomenirea lui se face şi la 18 ianuarie, împreună cu Sfântul Atanasie cel Mare.

Întru această zi, pomenirea celor cinci fecioare:

Tecla, Mariani, Marta, Maria şi Enata (346)

         În zilele lui Saporie, împăratul perşilor, aproape de satul Aza, era un oarecare preot Pavel cu numele, plin de bogăţie, având în biserica sa cinci fecioare, făgăduite lui Dumnezeu. Acestea erau împodobite şi strălucite cu lumina virtuţilor, ziua şi noaptea lucrând după poruncile lui Dumnezeu. Pavel, liturghisind şi cântâd împreună cu ele slujba, şi păstrând ceea ce i se da din lucrul mâinilor lui. Iar, urâtorul de bine, diavolul, nesuferind sporirea lor, cea după Dumnezeu, văzând obştea lor crescând mereu şi că se străduia spre cele mai bune, a pregătit prin cineva să se dea de veste lui Tars, magul împărătesc, că se află un preot creştin, plin de bogăţie şi că voieşte să câştige bogăţia lui, să-l aducă înaintea sa, împreună cu fecioarele ce le are însoţitoare, care fecioare, nelepădându-se de credinţa lor, el va putea să dobândească toată avuţia lor, dându-le pe ele spre tăiere. Deci, îndată, l-au adus pe Pavel de faţă, împreună cu fecioarele, şi cu toată averea sa. Atunci, intrând satana în inima preotului, acesta a zis către vrăjitor: “Pentru ce ai luat banii mei, nefăcându-ţi eu nici un rău ?” Şi acela răspunzând, i-a zis: “Pentru că eşti creştin şi nu păzeşti poruncile împărăteşti.” De te vei închina soarelui şi vei mânca sânge din jertfele idoleşti, ia-ţi ale tale şi du-te la casa ta.” Atunci, ticălosul, căutând împrejur şi văzându-şi averea sa, jos, zăcând, a zis: “Fac toate câte-mi vei zice.” Şi, închinându-se soarelui, a mâncat din jertfe sângele. Iar, după ce a izbutit în scopul său, magul a zis către Pavel: “Înduplecă şi pe fecioarele cele împreună cu tine, să facă ceea ce ai făcut tu şi să se însoţească cu bărbaţi şi, atunci, luaţi-vă bogăţia şi mergeţi unde vreţi.” Deci, Pavel, apropiindu-se de fecioare, le-a zis: “Vrăjitorul, luând banii noştri, ne-a adus de faţă, îndemnându-ne să facem voia împăratului, şi, aşa, ne va da înapoi toate ale noastre. Şi, iată, am mâncat şi am băut din sângele jertfelor şi m-am închinat soarelui şi focului. Deci, prin mine, vă îndeamnă şi pe voi, să faceţi aceasta şi, apoi, să luaţi ale voastre şi să plecaţi.” Iar fecioarele, ca într-o unire, mai întâi, scuipând în faţa lui, i-au zis: “Ai cutezat tu a face aceasta şi a ne îndemna, încă, şi pe noi ? Iată , ca un al doilea Iuda te-ai arătat. Acela pentru bani, dând la moarte pe Învăţătorul şi Stăpânul nostru, dar câştigând banii, s-au spânzurat, după ce L-a vândut pe El. Iată, şi tu, ticălosule, ca un al doilea Iuda, pentru bani, ţi-ai pierdut sufletul şi ai ajuns a cugeta, ca bogatul acela, ce avea mulţi bani şi zicea: "Suflete ai multe bunătăţi, mănâncă, bea, veseleşte-te." Pentru care lucru, a auzit: “Nebunule, întru această noapte, vor cere sufletul tău, de la tine, iară cele ce ai gătit, ale cui vor fi ?” (Luca,12,20). Deci, îţi zicem ţie, stând înaintea lui Dumnezeu, că amândouă întâmplările, şi a bogatului şi a lui Iuda, se vor împlini la tine.” Şi iarăşi, l-au scuipat pe el în făţă, ca pe un lepădat. Atunci, din porunca magului, au fost bătute fără cruţare, multe ceasuri, feioarele, care suferind toiegele, ziceau: "Noi ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos, iar poruncilor împărăteşti nu ne plecăm, şi fă ceea ce voieşti.” Iar magul, uneltind în toate chinurile, ca să câştige banii lui Pavel, a hotărât ca, prin mâna lui Pavel, să se taie cu sabia capetele cinstitelor fecioare, socotind că Pavel nu se va învoi a face aceasta. Iar, dacă aceasta s-ar face, va câştiga el toţi banii, dat fiind morţii şi Pavel, împreună cu Sfintele fecioare. Deci, ticălosul acela, auzind aceasta şi, iarăşi căutând împrejur şi văzându-şi averea, a zis: “Fac toate câte vei porunci.” Şi luând sabia,a venit aproape de fecioare, iar Sfintele, văzându-l s-au înspăimântat şi cu un glas au zis către el: “Ticălosule, păstor fiind, ai ieşit împotriva turmei tale, ca un lup sălbatic, ca să ne omori pe noi ? Acesta este Sfântul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care îl primim din necuratele tale mâini ? Să ştii că sabia ta, nouă ne este viaţă veşnică, şi noi, cu adevărat, ne ducem la Domnul nostru Iisus Hristos, pe care-l primim, iar tu, precum mai înainte ţi-am spus, degrabă îţi vei pierde sufletul, împreună cu bogăţia, şi te vei duce spre prietenul tău Iuda.” Acestea, şi altele, i-au grăit, şi făcând ele mai întâi rugăciune, li s-au tăiat, de el, capetele. Atunci, a zis magul către el: “Să ştii, Pavel, că la nici unul din oameni, n-am văzut această iscusinţă şi isteţime a ta. Pentru aceasta, fără ştirea împăratului, nu te pot elibera. Că, vestindu-se lui, prin mine, despre tine, în mare cinste te va pune. Deci, acum veseleşte-te împreună cu noi şi mâine dimineaţă vom face cunoscut cele pentru tine.” Iar ticălosul acela a răspuns: “Să fie, precum ai poruncit.” Iar, în noaptea aceea, magul, trimiţând pe slugile sale, le-a poruncit să lege grumazul lui Pavel cu o funie şi să-l spânzure. Şi aşa, cu silnicie, şi-a lepădat sufletul său. Iar dimineaţa, intrând la el magul, după ce l-a aflat spânzurat, vorbea cu ceilalţi ca şi când Pavel, singur s-ar fi spânzurat. Şi a poruncit să-l pogoare şi să-l arunce spre mâncare câinilor. Şi, aşa, au luat sfârşit cele mai înainte zise de către Sfintele femei, preaticălosul Pavel, îndoită moarte suferind.

Întru această zi, cuvântul din Pateric

         Cuvintele cele bune, din comoara cea bună a inimii sale, le scoate omul. Iar, dacă cineva nu-şi va curăţi inima sa de cuvinte rele, apoi, nu va putea să grăiască lucruri bune. Căci, chiar de ar socoti omul să grăiască ascultătorilor, neprimite îi sunt cuvintele lui şi lepădate, fiindcă n-au darul Sfântului Duh. Deci, cel ce voieşte să fie folositor cuiva prin cuvintele sale, să ceară de la Dumnezeu, har spre deschiderea gurii sale. Precum Sfântul Isaia zice: ”Domnul mi-a dat mie limbă de învăţătură, ca să ştiu când se cade a grăi cuvântul.” Că zice: “Ascultaţi-mă pe mine, ca să vieze întru bunătăţi sufletele voastre.” Iar, la Pilde, zice: “faguri de miere sunt cuvintele cele bune şi dulceaţa lor, vindecare de suflet.” Pentru că graiurile, cele spre mântuire, fac vindecare sufletului. Şi, cel înţelept în fapte, află Dar. Să iubeşti gura care grăieşte cuvintele bune, că buzele cele dulci acopăr inima tihnită." Şi iarăşi: “Din buzele drepţilor, picură înţelepciune, iar gura celor smeriţi, izvorăşte daruri.” Şi iarăşi: “Din roadele gurii omului, se va hrăni sufletul de bunătăţi şi după osteneala gurii lui, i se va răsplăti lui.” Pentru că buzele cele adevărate, îndreptează mărturia lui şi cei ce voiesc a fi smeriţi, se vor veseli.” Iar David zice: “Răspuns-a inima mea cuvânt bun”(Psalm 44,1) Şi: “Domnul va da cuvânt cu putere multă celor ce binevestesc.” (Din Liturghier). Şi: “Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta."(Psalm 50,16). Încă, mărturiseşte cu tărie şi Pavel, zicând: "Cuvântul vostru, în toată vremea, să fie cu dar, dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.”(Colos, 4, 6) Şi , către romani: “Că doresc să vă văd pe voi, ca să vă dau vouă vreun dar duhovnicesc, spre întărirea voastră”(Rom. 1,11). Şi iarăşi: “Rogu-vă dar, pe fiecare din voi, fraţilor, mângâindu-vă pe voi, ca să umblaţi cu vrednicie după Dumnezeu.” Şi cela ce se ştie pe sine, că a luat dar de mângâiere, să grăiască, dar, cu smerită minte, şi să zidească şi pe alţii, ca să nu fie şi el osândit, precum acela care a ascuns talantul. Iar cel ce n-a luat un dar ca acela, de la Dumnezeu, să tacă şi să nu scoată nici un cuvânt deşert din inima sa, ca niciodată să nu audă: “Iar, păcătosului, i-a zis Dumnezeu: "Pentru ce tu povesteşti dreptăţile Mele şi pui aşezământul Meu de lege în gura ta ? Că tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele”(Psalm 49,17-18). Pentru omul cel bun, a zis Domnul: “Din comoara cea bună a inimii sale, scoate cele bune.”(Matei, 12,35), adică Darul Duhului Sfânt, întru Hristos, Domnul nostru, de la Care şi noi am luat toate bunătăţile, A Căruia este slava acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Sinaxar 8 Iunie

 

În această lună, în ziua a opta, pomenirea aducerii moaştelor Sfântului Marelui Mucenic Teodor Stratilat.

Acesta a trăit în zilele lui Liciniu, născut fiind în Evhaita, de acolo trăgându-se cu neamul, şi petrecând în Heracleea ce se afla lângă Marea Neagră, fiind om frumos la trup, dar şi mai frumos la suflet, împodobit cu cuvântul şi cu cunoştinţa, şi cu cealaltă înţelepciune. Acesta trecând prin toate felurile de chinuri, lăsând la pământ fericitul său trup, izvor de tămăduiri izvorăşte pentru cei ce merg către dânsul cu credinţă. Iar sfântul său suflet petrece, şi locuieşte în ceruri. Aducere a cinstitului său trup prăznuim astăzi. Căci mutarea acestuia de la Heracleea la Evhaita, şi aşezarea lui în casa părintească a sfântului, după cum însuşi mucenicul a poruncit pentru aceasta lui Uar slugii sale, mai înainte de a i se tăia capul.

Şi vezi mai pe larg sinaxarul sfântului ce se afla în opt zile ale lunii februarie.

Tot în această zi, pomenirea Praznicului Preasfintei de Dumnezeu Născătoare, ce s-a săvârşit întru Sostenio.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Nicandru şi Marchian.

Aceştia pentru mărturisirea în Hristos, pe vremea mai-marelui Maxim, fiind cercetaţi au fost puşi în închisoare. După aceasta iarăşi fiind chemaţi a se lepăda de Hristos, şi neplecându-se, au fost striviţi cu unghii de fier; după aceea au fost chinuiţi în multe chipuri, iar la sfârşit au primit moartea cea de sabie.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Caliopia.

Aceasta a trăit pe vremea împăratului Deciu, strălucită cu tinereţea trupului şi cu frumuseţea sufletului. Fiind prinsă a fost silită să se lepede de dragostea şi de credinţa în Hristos. Dar întrucât cu tărie se ţinea de aceasta, a fost chinuită în felurite chipuri; apoi în urmă i s-a tăiat capul spre lauda Domnului nostru Iisus Hristos.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Melania, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Atre, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Nicandru, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Marcu, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Naucratie, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Teofan, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1559, care prin cătuşe s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie în 8 zile:  Întru această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Caliopia.

      Aceasta a trăit pe vremea împăratului Deciu, strălucită cu tinereţea trupului şi cu frumuseţea sufletului. Fiind prinsă a fost silită să se lepede de dragostea şi de credinţa în Hristos. Dar întrucât cu tărie se ţinea de aceasta, a fost chinuită în felurite chipuri; apoi în urmă i s-a tăiat capul spre lauda Domnului nostru Iisus Hristos.

Aducerea cinstitelor moaşte ale Sfântului marelui Mucenic Teodor Stratilat

        Sfântul mare Mucenic Teodor a pătimit pentru Hristos, pe vremea păgânului împărat Licinius, în cetatea Iraclia, unde Sfântul era dregător. Iar vremea sfârşitului său a fost în ziua de 8 a lunii februarie. Acum, în această lună şi zi, se cinsteşte aducerea cinstitelor sale moaşte, din cetatea Iraclia, în patria lui, în Evhaita. Că, aşa a poruncit Sfântul lui Uar, sluga sa, căruia, la pătimirea lui, i-a zis: "Trupul meu să-l duci în Evhaita, în ţara strămoşilor mei." Deci, cel care va voi să ştie toate cele despre acest Sfânt, să citească pătimirea lui, cea pe larg scrisă. Noi, aici, vom pomeni minunea cea luminată, care s-a făcut cu icoana lui, despre care mărturisesc Sfântul Anastasie Sinaitul şi Sfântul Ioan Damaschin. Şi minunea a fost aşa: Este un loc, departe de cetatea Damascului, ca la patru mii de paşi, care se numeşte Carsat, unde era biserica Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat. Acest loc, l-au luat turcii în stăpânirea lor şi au început a locui acolo. Au intrat în biserica Mucenicului şi au pângărit-o cu toate necurăţiile. Că au băgat în ea dobitoacele lor şi femeile şi copii lor. Şi era acolo, închipuit pe perete, cu vopsele, chipul Sfântului mare Mucenic Teodor. Şi, într-o zi, şezând mulţi turci în biserica aceea şi vorbind între ei, unul a luat un arc şi o săgeată şi încordându-l, a tras în icoană. Şi s-a înfipt săgeata în umărul cel drept al Sfântului şi, îndată, a curs sânge din icoană, ca dintr-un om viu. Şi, văzând acea minune, turcii s-au mirat, însă n-au ieşit din biserică, ci locuiau în ea, mai departe. Şi erau acolo douăzeci de saracini cu femeile şi copiii lor, şi, în puţine zile, ca loviţi de o amară moarte, toţi au pierit. Iar cei ce locuiau afară din biserică, în aceeaşi vreme, au rămas întregi şi sănătoşi. Şi spune Cuviosul Anastasie Sinaitul, despre icoana aceea, pe care însuşi a văzut-o, că erau pe ea urme de sânge, care cursese din rană. Această minune a fost spre înfricoşarea turcilor celor necredincioşi, iar nouă, credincioşilor, spre învăţătură, ca să ştim că datori suntem a cinsti Sfintele icoane, că prin ele, ni se dă şi lucrează întru noi, darul cel minunat al Dumnezeului nostru.

Întru această zi, viaţa Cuviosului Zosima fenicianul (sec.VI)

     Cuviosul Zosima era de neam fenician, din Siidi, un sat din Fenicia, ca la douăzeci de stadii depărtare de cetatea Tirului. Acesta, în viaţa monahicească deprinzându-se cu înfrânarea, cu postirea şi cu alte fapte bune ce străluceau la dânsul, atât de mare dar şi-a dobândit de la Dumnezeu, încât, nu numai că era liber de toată tulburarea, în cugetul lui, ci şi pe cele ce erau să fie şi pe cele ce se făceau în locuri îndepărtate, le vedea, ca şi cum ar fi fost acolo, mai înainte-văzător fiind. Iar mănăstirea lui era aproape de acelaşi sat, Siidi, în care s-a născut. I s-a întâmplat, odată, când era în Cezareea Palestinei, unde într-acea vreme, cârmuia, ca episcop cuviosul Ioan Hozevitul, după numele mănăstirii Hozevit care era nu departe de Ierusalim, lângă calea ce duce spre Ierihon. El fusese luat fără voia lui, şi sfinţit episcop, pentru viaţa lui cea îmbunătăţită.Întru aceeaşi cetate a Cezareei, vieţuia un oarecare bărbat, de bun neam, anume Archesilae, dregător cu cinstea, împodobit fiind cu evlavie şi cu toate faptele cele bune. La acesta era găzduit Cuviosul Zosima, fiind primit de dânsul cu cinste. În vremea când a căzut Antiohia, stareţul a început a suspina, a se tângui cu greu şi a ofta din adâncul inimii. Şi atâtea lacrimi a vărsat, încât, a udat pământul cu ele. Apoi, cerând o cădelniţă, a umplut-o cu cărbuni aprinşi şi cu tămâie şi a cădit pe toţi cei ce erau acolo. După aceea, s-a întins la pământ, în chipul crucii, şi a început cu rugăciuni şi cu laude a milostivi pe Dumnezeu. Atunci, Archesilae l-a întrebat: "Pentru ce te-ai tulburat aşa?" Iar el, cu mare glas, a răspuns: "Glasul înfricoşatei sfărâmări şi al căderii Antiohiei a răsunat în auzul meu şi în urechile mele, a pătruns." Iar Archesilae şi ceilalţi ce erau acolo, minunându-se, au însemnat, scriind ceasul acela, întru care Cuviosul a spus aceasta. Iar, după aceea, degrabă au aflat că, chiar atunci s-a întâmplat tot ceea ce zisese stareţul, căci Antiohia a căzut în vremea în care stareţul, plângând, a vestit căderea ei. 

      Iarăşi, Cuviosul Zosima, într-o oarecare vreme mergând la Cezareea, avea cu sine un asin, care ducea lucrurile Cuviosului, cele de nevoie. Deci, i-a ieşit în cale un leu, care, răpind asinul, s-a dus cu el în pustie. Iar Sfântul Zosima, a plecat după el. Şi, după ce leul a mâncat asinul şi s-a săturat, s-a apropiat de el stareţul, şi, zâmbind, i-a zis: "Deci, aşa, prietene, calea, acum, îmi este mai grea, fiindcă de bătrâneţe, am slăbit şi nu pot să duc în spate povara pe care o puneam pe asin. Pentru aceea, să porţi tu sarcina, dacă vrei să scapi de mine, deşi este împotriva firii tale lucrul acesta. Iar, după aceea, te vei întoarce către năravul tău cel dintâi, sălbatic şi de fiară." Atunci, leul, uitându-şi mânia sa cea firească, a început a se gudura pe lângă dânsul şi a se face blând, ca un miel. Şi, prin însăşi gudurarea sa, a arătat semn de ascultare. Iar Sfântul Zosima, punând pe leu povara, pe care o ducea asinul, acesta a dus-o până la porţile Cazareei, unde, Sfântul, luându-şi povara, a slobozit iarăşi fiara în pustie. Prin aceasta s-a arătat puterea Domnului cea nemărginită, care supune robilor Săi, în ascultare, chiar în fiarele cele sălbatice. Pe de altă parte, s-a arătat, că omului celui îmbunătăţit, care se supune cu adevărat Domnului, toată cealaltă făptură, deşi necuvântătoare şi neînţelegătoare, i se supune, şi ea, lui, şi îi slujeşte. Şi, în sfârşit, se arată şi sfinţenia Cuviosului Părintelui nostru Zosima fenicianul. Drept aceea, slavă fie Dumnezeului nostru, pentru toate, acum şi pururea.

Întru această zi, cuvânt din Pildele lui Solomon,

pentru învăţătura fiilor

       "Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui, şi luaţi aminte, ca să înţelegeţi socotinţa (Pilde4,1), pentru că dar bun vă dau vouă, cuvântul meu să nu-l părăsiţi. Că, şi eu am fost fiu, ascultător al tatălui meu şi iubit eram de maica mea. Ei mă învăţau şi-mi ziceau: "O, de s-ar înrădăcina cuvântul nostru în inima ta. Păzeşte poruncile şi nu le uita. Câştigă-ţi înţelepciunea şi să nu te abaţi de la graiurile gurii mele, nici să treci cu vederea cuvântul meu. Nu lepăda înţelepciunea şi ea te va păzi. Iubeşte-o şi ea te va păzi pe tine. Începătura înţelepciunii este a câştiga înţelepciune, şi cu preţul a tot ce ai, capătă priceperea. Caut-o pe ea şi te va înălţa pe tine. Cinsteşte-o pe ea, ca să te cuprindă şi să dea capului tău cunună binecuvântată şi te va împodobi cu diademă de mare cinste. Ascultă, fiule, şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi. Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi chiar de vei alerga, nu te vei poticni. Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi; păzeşte-o, că ea este viaţa ta. Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi. Ocoleşte-l şi nu merge pe el, treci pe alăturea şi du-te mai departe. Că ei nu dorm, până nu făptuiesc răul şi nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă. Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege şi beau vin dobândit prin asuprire. Iar pe noi să ne izbăvească Dumnezeu din toate acestea. A Lui este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfinților Mari Mucenici Teodor Stratilat și Teodor Tiron

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Condacul 1

Apărătorii cei nebiruiți ai Evhaitelor, frumusețea mucenicilor și a nevoitorilor însuflețită podoabă, Tiron și Stratilat Teodorii. Veniți cu laude și cu cântări să-i încoronăm, căci lupte și biruința muceniciei au răbdat pentru Hristos, Căruia se roagă neîncetat ca să ne izbăvim din toate nevoile, care strigăm: Bucurați-vă, mucenicii Domnului!

Icosul 1

Îngeri s-au trimis din cer cu coroană neveștejită să încoroneze creștetul tău cel nebiruit, frumusețea mucenicilor Teodore Tiroane slăvite; iar tu ca un viteaz al lui Hristos te-ai arătat apărător nebiruit al credincioșilor din toată lumea, pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, Tiroane, voievodul mucenicilor;
Bucură-te, lauda și podoaba Evhaitelor;
Bucură-te, apărătorule al credincioșilor;
Bucură-te, surpătorule al păgânătăților;
Bucură-te, a mucenicilor podoabă și bucurie;
Bucură-te, a Bisericii lui Hristos înfrumusețare;
Bucură-te, că reverși minuni cu îndestulare;
Bucură-te, că de bucurie pe toți i-ai umplut;
Bucură-te, că din început Biserica ai apărat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos, sângele tău ți-ai vărsat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 2-lea

Putere de sus ai luat prin chinurile tale cinstite de noi, nevoitorule al Domnului, și prin vărsarea sângelui tău, ai mărturisit cu fapta iubirea Domnului tău, pentru care, Stratilate, ți-ai dat sufletul tău, strigând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Putere vitejească luând de la Împăratul Slavei, ai rușinat mândria lui Lichie, prin luptele tale cele mucenicești și pentru dragostea lui Hristos, cu bucurie te-ai jertfit, pentru care credincioșii strigă ție:
Bucură-te, Stratilate nebiruite;
Bucură-te, crin și floare din Evhaita;
Bucură-te, că ai biruit tabăra vrăjmașilor;
Bucură-te, că prin chinuri ai câștigat cereasca Împărăție;
Bucură-te, și noi strigăm ție;
Bucură-te, că armă ai avut Crucea Domnului;
Bucură-te, că pe tirani cu puterea ei ai surpat;
Bucură-te, că și pe idoli ai batjocorit;
Bucură-te, că pe idolii lui Lichinie la săraci i-ai împărțit;
Bucură-te, că prin aceasta Hristos S-a proslăvit;
Bucură-te, că prin răbdare cununi ai câștigat;
Bucură-te, că spre cele cerești pe toți ne-ai îndemnat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 3-lea

Luminându-ți ochiul minții, către cer ai privit și, de frumusețea celor nepieritoare dorind, nimic n-ai iubit din cele trecătoare; ci și trupul tău, Tiroane, l-ai dat muncilor celor de multe feluri, pentru care ai primit coroană neveștejită și gherdanul biruinței, pentru care cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Lumină de sus strălucind sufletul tău cel mucenicesc, dar de bogăție te-ai dat credincioșilor, Tiroane, că înfierbântându-te cu râvna bunei credințe, ai scăpat pe credincioși de spurcăciunile cele idolești, pentru care cântăm ție:
Bucură-te, ajutorul cel grabnic;
Bucură-te, strălucirea bunei credințe;
Bucură-te, ocrotitorul ortodocșilor;
Bucură-te, înfrânătorul păgânătății;
Bucură-te, că prin colivă pe credincioși ai scăpat;
Bucură-te, lauda și bucuria episcopului Ioan;
Bucură-te, că el cântare vrednică ți-a dat;
Bucură-te, biruitorule al tiranilor împărați;
Bucură-te, că și pe Maximian ai rușinat;
Bucură-te, a Bisericii înfrumusețare;
Bucură-te, că reverși raze strălucitoare;
Bucură-te, că prin jertfă cu Hristos te-ai unit;
Bucură-te, că pentru aceasta El te-a proslăvit;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 4-lea

Puterea credinței înfierbântând sufletul tău, spre mărturisirea lui Hristos, pentru care cu dragoste ți-ai dat trupul muncilor celor înfricoșătoare, Sfinte Stratilat; iar noi văzând răbdarea ta cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Putere luând asupra păgânătății, pe idoli ai surpat cu mărturisirea lui Hristos, Căruia sufletul ți-ai dat cu mulțumire și te-ai făcut apărător credincioșilor, mucenice Stratilat, pentru care cu dragoste strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, că prin suferință cununa muceniciei ai luat;
Bucură-te, că într-aceasta ai avut pe Hristos întărire;
Bucură-te, că pe idoli cu puterea Lui, ai surpat;
Bucură-te, strălucirea Iracliei și a Evhaitei;
Bucură-te, că șapte zile nemâncat ai petrecut;
Bucură-te, că și alte chinuri cu răbdare ai suferit;
Bucură-te, că toți care te-au văzut pe Hristos au proslăvit;
Bucură-te, că prin bărbăția ta puterea credinței a înflorit;
Bucură-te, că mulți bolnavi ai vindecat;
Bucură-te, că lui Hristos bună mireasmă te-ai adus;
Bucură-te, că Evhata ție a cântat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 5-lea

Stea purtătoare de lumină te-ai arătat credincioșilor din toată lumea, lauda mucenicilor, Teodore Stratilat, că ai scăpat pe mulți de înșelăciunea idolească și pe Hristos ai mărturisit și ai luat cunună neveștejită din mâna Domnului tău, strigând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Strălucind prin biruința mărturisirii, sufletul tău nevinovat l-ai adus lui Hristos, Care a primit nevoințele tale cele mucenicești, arătându-te apărător fierbinte credincioșilor din toată lumea, pentru care strigăm ție:
Bucură-te, Stratilate nebiruite;
Bucură-te, mărturisitorule al credinței;
Bucură-te, diamantul răbdării;
Bucură-te, crinul înfrânării;
Bucură-te, balsamul vindecării;
Bucură-te, cedrul curăției;
Bucură-te, ajutătorul săracilor;
Bucură-te, ocrotitorul văduvelor;
Bucură-te, că ești tuturor folositor;
Bucură-te, că din orice nevoi izbăvești;
Bucură-te, că sănătoși ne păzești;
Bucură-te, că și locașul tău îl proslăvești;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 6-lea

Mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat, ai străpuns cu sulița răbdării tale pe Faraon cel gândit și închinăciunile elinilor le-ai surpat, rușinând în priveliște pe Maximian, pentru care strigăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Mărturisitor fierbinte te-ai arătat, Mucenice Teodor Tiron, că fiind dus înaintea tiranului Maximian, nu te-ai rușinat a mărturisi pe Hristos, ci ai rușinat închinăciunile cele idolești, pentru care strigăm ție:
Bucură-te, că în oastea tironilor ai fost;
Bucură-te, că pe Maximian ai rușinat;
Bucură-te, că pe idolii lui ai surpat;
Bucură-te, că aceasta singur ai mărturisit;
Bucură-te, că prin spânzurare singur ai mărturisit;
Bucură-te, că prin focul cuptorului ai trecut;
Bucură-te, că Mitropolia Amasiei te mărește;
Bucură-te, că Humialon, orașul tău, te proslăvește;
Bucură-te, că acum creștinii serbează al tău nume;
Bucură-te, că-n nevoi și-n izbânzi strigăm ție;
Bucură-te, făcător de minuni alese;
Bucură-te, că prin ele Dumnezeu se proslăvește;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 7-lea

Vrând tu, Mare Mucenic Stratilat, a-ți mântui sufletul, pe care l-ai împodobit cu tot felul de fapte bune, cu rugăciuni și cu milostenii, te-ai gătit spre lupte mucenicești, pe care le-ai primit cu bucurie, cântând Domnului: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Străină minune a fost în toată Evhaita și Iraclia s-a mirat de vitejiile tale, cum toate defăimând și pe împărați mustrând, cu îndrăzneală ai alergat la lupte pentru dragostea Domnului tău, pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, minunea Evhaitelor;
Bucură-te, înfrumusețarea Iracliei;
Bucură-te, podoaba mucenicilor;
Bucură-te, mustrătorul tiranilor;
Bucură-te, jertfă însuflețită;
Bucură-te, că chinurile cu bucurie le-ai primit;
Bucură-te, că sfaturilor lui Lichinie nu te-ai plecat;
Bucură-te, că sufletul tău Domnului l-ai dat;
Bucură-te, că El cu bucurie l-a primit;
Bucură-te, că cetele mucenicilor primindu-te au dănțuit;
Bucură-te, că și noi bun apărător te-am dobândit;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 8-lea

Toată ceata îngerilor, cu mucenicii și cu stăpânul lor, întru cântări a întâmpinat sufletul tău, Mare Mucenice Teodor Tiron, încoronând creștetul tău cel nebiruit cu gherdanul mucenicilor, și toți au cântat cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Toată făptura s-a alăturat lângă lauda pe care ți-a făcut-o Hristos, Mirele tău, îngerii priveau așteptând venirea ta, mucenicii cântau biruința ta, iar pământul s-a sfințit prin stropirea sângelui tău, iar noi robii tăi aducem laudă muceniciei tale, cântând acestea:
Bucură-te, că ele au încoronat creștetul tău;
Bucură-te, că cerurile au serbat intrarea ta;
Bucură-te, că neveștejită cunună ai primit;
Bucură-te, că pentru credincioși rugăciune ai făcut;
Bucură-te, că Hristos cererile tale le-a plinit;
Bucură-te, că El prin tine S-a proslăvit;
Bucură-te, că Biserica apărător te-a câștigat;
Bucură-te, al locașului tău grabnic apărător;
Bucură-te, că de ispite, de furturi și de judecăți ești risipitor;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 9-lea

Privind la frumusețea cerului, ți-ai luminat privirile minții, cunoscând pe Ziditorul cerului și al pământului, Făcător al totului, cu bucurie L-ai lăudat, Mucenice Teodor Stratilat, și cântare ai cântat Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori au amuțit ca niște pești fără de glas, cum tu, un tânăr ostaș, ai defăimat frumusețile lumii, mergând cu bucurie spre chinuri, unde ai arătat lupte biruitoare, de care mirându-se, cântăm ție acestea:
Bucură-te, ritor între mucenici;
Bucură-te, trâmbiță propovăduitoare;
Bucură-te, luptător nebiruit;
Bucură-te, răbdătorule de patimi;
Bucură-te, gherdane al răbdării;
Bucură-te, căci cu bărbăție ai mărturisit;
Bucură-te, că credința nevinovată ai păzit;
Bucură-te, că la aceasta și pe noi ne-ai sfătuit;
Bucură-te, căci cu îngerii te-ai unit;
Bucură-te, căci cu ucenicii locuiești;
Bucură-te, că prin chinurile tale pe toți îi veselești;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 10-lea

Vrând să-ți mântuiești sufletul și să câștigi viața nemuritoare, te-ai păzit nevinovat de tot păcatul și cu virtutea sufletului ai dorit pe Dumnezeu, Care este marginea doririlor, pentru Care și ultima picătură de sânge cu mulțumire ți-ai dat cântându-I: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Vrând noi, nevrednicii, a-ți lăuda mucenicia și nevoințele tale, Sfinte Mare Mucenice Teodor Tiron, prin rugăciunile tale cerem ajutorul cel dumnezeiesc, cântându-ți cu dragoste acestea:
Bucură-te, că sufletul tău curat tot pământul a sfințit;
Bucură-te, că întru suirea ta spre cer, toți diavolii s-au îngrozit;
Bucură-te, că și văduva ajutorul tău a primit;
Bucură-te, apărătorule de cetate;
Bucură-te, ajutătorule al sufletelor curate;
Bucură-te, al păcătoșilor lesne iertătorule;
Bucură-te, al tuturor împlinitor de cereri;
Bucură-te, al ierarhilor bun sfătuitorule;
Bucură-te, al preoților cucernici de mari daruri dătătorule;
Bucură-te, al monahilor bun ajutătorule;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 11-lea

Împăratul împăraților și Domnul domnilor, întru ospățul cel duhovnicesc, a adăpat sufletul tău din pomul vieții, unde ai auzit glasul puterilor cerești și dansurile mucenicilor, și de bucuria aceea îmbălsămat fiind, ai cântat împreună cu ei Domnului: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Împăratul Maximian cu toți muncitorii lui n-a putut birui sufletul cel de diamant, Mucenice Teodor Stratilat, nici nu te-a putut despărți de doritul tău Hristos, Căruia te închinai cu dragoste. Pentru care cântăm ție:
Bucură-te, binecinstitorule al Sfintei Cruci;
Bucură-te, purtătorule al patimilor lui Hristos;
Bucură-te, râvnitorule al Împărăției cerurilor;
Bucură-te, bine primitule în locașurile ei;
Bucură-te, diamantul și steaua credinței;
Bucură-te, fulgerul rugăciunilor sfinte;
Bucură-te, primitorule al rugăciunilor noastre;
Bucură-te, veșmântul darurilor care ne acoperi slăbiciunile noastre;
Bucură-te, împlinitorul cererilor noastre;
Bucură-te, al locașului tău înfrumusețare;
Bucură-te, al robilor casei tale cucernică și sfântă mângâiere;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 12-lea

Haruri mucenicești împarți tuturor credincioșilor, Sfinte Mare Mucenice Teodor Tiron, preoților ești podoabă și lumină, celor ce cu dragoste serbează prăznuirea ta și te cheamă cu credință, le împlinești cererile; mie, celui nevrednic și mai mult decât toți păcătoșii, dăruiește-mi să cânt cu bucurie Domnului: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Vrând, Sfinte Mare Mucenice Teodor, a părăsi latura pământului, ai ajuns la desăvârșita dorire, unde privești frumusețea Împăratului ceresc, te-ai arătat biruitor încoronat prin sângele tău și n-ai încetat a ajuta cu rugăciunile și minunile tale, pentru aceasta primește prinos de mulțumire acestea:
Bucură-te, steaua harului ceresc;
Bucură-te, podoaba cinului preoțesc;
Bucură-te, a mucenicilor podoabă și lumină;
Bucură-te, lauda celor ce-ți cântă ție;
Bucură-te, împreună vorbitorule cu mucenicii;
Bucură-te, că și rugăciunile noastre le primești;
Bucură-te, dătătorule de sfaturi dumnezeiești;
Bucură-te, mărgăritar cu care luminezi sufletele;
Bucură-te, diamant care tai neputințele;
Bucură-te, al sufletului meu mântuire;
Bucură-te, al locașului tău apărătorule;
Bucură-te, al ostenelilor noastre binecuvântătorule;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 13-lea

De trei ori fericiților, podoaba Ortodoxiei și lauda Evhaitelor, mucenicii Domnului Teodor Tiron slăvite și Stratilat nebiruite, rugați-vă Domnului pentru mântuirea noastră, ca izbăvindu-ne din nevoi, să cântăm Domnului: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul I: Îngeri s-au trimis din cer cu coroană neveștejită…, Condacul 1: Apărătorii cei nebiruiți ai Evhaitelor…, și se face otpustul.

Icosul 1

Îngeri s-au trimis din cer cu coroană neveștejită să încoroneze creștetul tău cel nebiruit, frumusețea mucenicilor Teodore Tiroane slăvite; iar tu ca un viteaz al lui Hristos te-ai arătat apărător nebiruit al credincioșilor din toată lumea, pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, Tiroane, voievodul mucenicilor;
Bucură-te, lauda și podoaba Evhaitelor;
Bucură-te, apărătorule al credincioșilor;
Bucură-te, surpătorule al păgânătăților;
Bucură-te, a mucenicilor podoabă și bucurie;
Bucură-te, a Bisericii lui Hristos înfrumusețare;
Bucură-te, că reverși minuni cu îndestulare;
Bucură-te, că de bucurie pe toți i-ai umplut;
Bucură-te, că din început Biserica ai apărat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos, sângele tău ți-ai vărsat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul 1

Apărătorii cei nebiruiți ai Evhaitelor, frumusețea mucenicilor și a nevoitorilor însuflețită podoabă, Tiron și Stratilat Teodorii. Veniți cu laude și cu cântări să-i încoronăm, căci lupte și biruința muceniciei au răbdat pentru Hristos, Căruia se roagă neîncetat ca să ne izbăvim din toate nevoile, care strigăm: Bucurați-vă, mucenicii Domnului!

Acatistul Sfântului Mucenic Licarion din Egipt – Izbăvitorul de otravă, cel care curăță sângele și trupul de toată necurăția (7 Iunie)

Condacul 1

Celui ce prin credință a biruit ierburile otrăvitoare ale vrăjitorilor, care I-a slujit lui Dumnezeu până la moarte și care a primit în Ceruri loc în ceata Sfinților Arhangheli, Sfântului Mucenic Licarion ne închinăm. Iar tu, Sfinte, auzi aceste rugăciuni spuse de noi cei păcătoși și mijlocește la Sfânta Treime pentru noi, că iată laude și cinstiri îți aducem cu glas întreit: Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Icosul 1

Dumnezeu Tatăl Ziditorul tuturor făpturilor te-a adus la viață ca să devii Înger, Sfinte Licarion, iar tu, îngroșând rândurile Arhanghelilor care cu osârdie ne păzesc și ne sfătuiesc, mânuiești cu iscusință sabia tămăduirilor pentru cei care te slăvesc așa:

Bucură-te, turn de fildeș al vederii duhovnicești;

Bucură-te, călăuză neînfricată a celor rugători;

Bucură-te, acoperitorul nostru în ispite;

Bucură-te, cel grabnic ajutător;

Bucură-te, cel milostiv și plin de dragoste;

Bucură-te, blând și înțelept Arhanghel;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Condacul 2

Te-ai născut în Egipt în cetatea Ermu, Sfinte Licarion, crescând în dreapta credință în vremuri tulburi pentru creștini, căci prigoana era aprigă și îi moartea pândea la orice colț pe cei care se închinau la Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Ajungând tu la vârsta maturității, erai cunoscut ca fiind nu doar credincios, ci și un bun sfătuitor în toate cele ale vieții, fiindcă tu, Sfinte Mucenice, priveai și gândeai totul din prisma Voii lui Dumnezeu nu a ta sau a oamenilor, fiind iubit și cinstit de toți cei care îți ziceau așa:

Bucură-te, că toți alergau la tine pentru sfaturi;

Bucură-te, că le judecai pricina vorbind din Scriptură;

Bucură-te, că nu luai partea la nimeni;

Bucură-te, că îndemnai la pocăință și la împăcare;

Bucură-te, cel ce ne povățuiești spre bine;

Bucură-te, arătându-ne capcanele lumii;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Condacul 3

Toți se mirau de înțelepciunea ta, Sfinte Licarion, având dar de la Dumnezeu de a pătrunde dincolo de cele văzute cu toate că nu aveai nici școală nici părinți învățați, dar toate le gândeai prin luminarea Sfântului Duh care te călăuzea spre fapte bune: Aliluia!

Icosul 3

Inima ta era plină de iubire pentru toată făptura și asta propovăduiai tuturor: că Dumnezeu este Iubire, nu ceartă și dezbinare, El este pace nu război, El este nădejde nu disperare și toate cuvintele tale povățuiau spre a crede în El ca singurul sprijin adevărat în ispitele vremii:

Bucură-te, că întăreai creștinii prigoniți;

Bucură-te, că îi învățai să nu cadă în mrejele dușmanilor;

Bucură-te, că le arătai că singura cale de izbăvire este credința;

Bucură-te, că erai stâlp de speranță;

Bucură-te, că în jurul tău aduceai bucurie;

Bucură-te, că mintea creștinilor se întărea prin tine;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Condacul 4

Diavolul nu a putut suporta o asemenea lucrare sfântă și a făcut să fii pârât la stăpânire că ești creștin și îi sprijini pe oameni a crede în Dumnezeu, iar ighemonul temându-se că vei naște o răscoală împotriva păgânilor care conduceau cetatea, a trimis de o ceată mare de soldați ca să te aresteze căci el nu știa a se închina la Hristos Domnul: Aliluia!

Icosul 4

Te-ai predat lor cu bună voire, Sfinte Licarion, liniștind mulțimea de creștini care ar fi vrut să se lupte cu soldații, spunându-le că în toate se află Voia lui Dumnezeu care îți dă acum prilej de a primi cununa biruinței, iar noi ne închinăm:

Bucură-te, că ai cerut soldaților să nu te lege;

Bucură-te, că ai mers singur spre munci;

Bucură-te, că pe cale cântai cu bucurie psalmi și îngeri te însoțeau;

Bucură-te, că erai nu doar sfătuitor, ci și smerit ascultător;

Bucură-te, că  ai făcut ceea ce ai propovăduit;

Bucură-te, că te-ai lăsat în purtarea de grijă a lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Condacul 5

Păgânii te-au supus mai întâi de toate la ispitirea minții, Sfinte Mucenice, punându-ți înainte toate bunătățile vremelnice care vin cu slujirea idolilor, înfricoșându-te cu durerea trupească a muncilor și fiind povățuit de ighemon să te lepezi de dreapta credință, căci ei nu cunoșteau viața adevărată de după moarte: Aliluia!

Icosul 5

Ai rămas neclintit în dorința de a pătimi pentru Dumnezeu căci știai Sfinte că suferința este pentru puțină vreme iar bucuria răsplătirii durează o veșnicie, și primind de Sus întărire ai pornit pe drumul sângeros al muceniciei:

Bucură-te, că te-au aruncat în temniță;

Bucură-te, că acolo sălășluia întunericul, teama și moartea;

Bucură-te, că mirosul erau greu și aerul închis;

Bucură-te, că Lumina lui Hristos a strălucit în întuneric;

Bucură-te, că Dumnezeu ți-a deschis fereastra Soarelui Său;

Bucură-te, că locul s-a umplut de bună mireasmă;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Condacul 6

După câteva zile păgânii te-au scos afară, ispitindu-te din nou să jertfești idolilor, dar tu Sfinte erai atât de bucuros de cercetarea lui Dumnezeu din temniță încât nu aveai decât glas să Îi cânți slavă neîncetat: Aliluia!

Icosul 6

Precum Mântuitorul a suferit umilință și bătăi, așa și tu ai îndurat toate muncile la care necurații te-au pus, căci nu există cunună fără jertfă și nici fericire fără lacrimi, iar noi rugătorii tăi te cinstim așa:

Bucură-te, că te-au bătut cu toiege de fier;

Bucură-te, că ți-a căzut carnea de pe trup;

Bucură-te, că inima ta creștea tot mai mare;

Bucură-te, că harul se odihnea tot mai mult în tine;

Bucură-te, că trupul tău devenise cruce de mântuire;

Bucură-te, că mintea ta îndura agățată de Golgota;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Condacul 7

Văzând ighemonul că nu te poate învinge, a născocit multe alte chinuri fiindcă se gândea că puterea ta este doar a trupului, dar tu Sfinte ai dovedit că cel ce se încrede în Dumnezeu nu are cum să piardă lupta cu potrivnicul, căci a Tatălui este biruința: Aliluia!

Icosul 7

După un oarecare timp te-au aruncat din nou în temnița întunecată și rău mirositoare, dar Domnul nu te-a lăsat să te pierzi cu firea ci a trimis din nou Lumină și miros de mir ceresc iar tu, Sfinte Licarion, simțeai prezența Lui aievea ca și când stătea Cineva lângă tine și te încuraja:

Bucură-te, cel învrednicit de minunate arătări cerești;

Bucură-te, că și pe noi ne înveți a răbda;

Bucură-te, cel ce aduci mireasma Cerului când ne rugăm;

Bucură-te, că ne ajuți să respirăm în Hristos;

Bucură-te, că ești adiere de tămâie;

Bucură-te, că înseninezi și cele mai chinuite inimi;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Condacul 8

Scoțându-te din nou în priveliște, ighemonul a chemat cu vrăjitorii să te biruie prin vrăjile lor și aceștia au adus un vas plin cu otrăvuri ca să te facă să renunți la a mai propovădui Numele lui Hristos, dar nu te-ai înfricoșat ci mai cu osârdie ai strigat la El: Aliluia!

Icosul 8

Te-au silit să bei acele ierburi otrăvitoare, Sfinte Licarion, dar Dumnezeu a pogorât Puterea Lui în tine și când otrava a atins buzele tale s-a făcut apă curată, iar tu ai băut-o și ai rămas nevătămat spre mirarea celor care te cheamă:

Bucură-te, izbăvitor de tot ce e necurat;

Bucură-te, cel ce schimbi blestemul în binecuvântare;

Bucură-te, cel ce spulberi vrăjile de moarte;

Bucură-te, cel ce ne dai sănătate;

Bucură-te, că ne aperi de cei care vor să ne otrăvească;

Bucură-te, că veninul își pierde orice putere prin rugăciunile tale;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Condacul 9

Multă rumoare s-a stârnit printre oamenii ighemonului care au văzut cu ochii lor cu otrava se transformă în apă de izvor, iar vrăjitorii au fugit rușinați temându-se de mânia stăpânului care îi chemase, iar tu Sfinte I-ai mulțumit Tatălui Ceresc care îți purta de grijă ca unui fiu: Aliluia!

Icosul 9

Păgânul care te adăpase cu otrava și care fusese primul martor al minunii cum otrava a devenit apă, acela de îndată a crezut în Domnul Hristos, mărturisind în glas mare că El Este Cel ce stăpânește peste oameni nu idolii cei muți, și pentru aceasta ighemonul i-a tăiat capul.

Bucură-te, cel ce limpezești mintea spre gândirea duhovnicească;

Bucură-te, că ne faci atenți la realitatea lumii prezente;

Bucură-te, că nu lași să fim înșelați de cuvinte amăgitoare;

Bucură-te, că prin tine Dumnezeu ne vorbește aievea;

Bucură-te, că pui în inimi a cunoaște ce e bine și ce e rău;

Bucură-te, că ne aperi de vrăjitorii care se prefac a fi binefăcători;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Condacul 10

Ai suferit mai apoi și alte chinuri, Sfinte binecuvântat, căci diavolul îl îndemna pe ighemon să te încerce iar și iar, dar mintea ta fiind prinsă bine de ușa Raiului nu mai auzea decât sunetul de aripi de îngeri și pe Arhanghelii din jur care te încurajau a fi viteaz până la capăt: Aliluia!

Icosul 10

Văzând păgânul că nu are sorți de izbândă și temându-se să nu mai creadă în Hristos și alții asemenea, a poruncit să fii dat la moarte prin tăierea capului iar tu Sfinte ai primit aceasta cu nădejdea că moartea ta este doar un pas spre veșnicie, iar noi cu lacrimi te strigăm:

Bucură-te, că viața ta s-a sfârșit cu demnitate;

Bucură-te, că nu ai cedat durerilor;

Bucură-te, că ne arăți că nu există altceva mai prețios decât Împărăția lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ne dai curaj să mărturisim și noi Adevărul;

Bucură-te, că vremurile sunt grele, dar avem sprijin în Sfinți;

Bucură-te, că nu ne lași să facem compromisuri;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Condacul 11

Urcând sufletul tău la Cer, Domnul Hristos ți-a rânduit loc în ceata Sfinților Arhangheli, primind misiunea de a ajuta celor care cu credință îți fac pomenirea și te cheamă cu nădejde în greutățile vieții: Aliluia!

Icosul 11

Ne înveți să nu lăsăm vremurile să ne dicteze credința, Sfinte Licarion, să nu ajungem să renunțăm la Hristos numai ca să fim ca alții, fiindcă Judecata Lui va fi doar pentru noi și vom da socoteală pentru fiecare gând, faptă sau cuvânt fără a putea învinovăți pe cineva sau să spunem că nu am știut, de aceea te rugăm să ne întărești și să auzi aceste laude:

Bucură-te, că și sângele îl cureți de necurăție;

Bucură-te, că împiedici lucrarea diavolească a întinării trupului nostru;

Bucură-te, că vindeci organele de efectele otrăvii;

Bucură-te, că readuci tot corpul la starea de Creație;

Bucură-te, că vindeci în adâncimea celulei;

Bucură-te, că și genele noastre le refaci cu Voia Domnului;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Condacul 12

Cel ce viețuiești în Cer cu Arhanghelii, coboară spre noi împreună cu tovarășii tăi de luptă și biruiește toate ispitele lucrătorilor întunericului care caută să ne manipuleze mintea pentru a ne convinge, cu viclenie, să cedăm dreapta credință în schimbul unor beneficii vremelnice, căci vremurile sunt tulburi dar noi în tine credem Sfinte Licarion iar lui Dumnezeu Îi mulțumim pentru tine: Aliluia!

Icosul 12

Lumină adu, Sfinte Mucenice, să ne limpezească mintea, și prin Har curăță-ne de toată otrava și veninul pe care l-am adus în trupul nostru cu voie sau fără voie, știind sau nu ce facem, fiindcă firea noastră este slabă și amăgirea este puternică, și primește aceste rugăciuni de la noi:

Bucură-te, că mijlocești iertarea la Dumnezeu pentru noi;

Bucură-te, că ne ajuți să ne spovedim curat căderea;

Bucură-te, că alungi ispitele;

Bucură-te, că ne dai putere să fim creștini până la capăt;

Bucură-te, că ne întărești răbdarea;

Bucură-te, că ne înveți a ne smeri ca să biruim;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Condacul 13

Sfinte Mucenice Licarion, mare izbăvitor de necurăție, auzi aceste umile rugăciuni și tămăduiește-ne trupurile de otrava și veninul pe care le-am adus asupra noastră sau alții le-au trimis spre noi, curățind sângele de boală și de moarte ca să trăim în rugăciune neîncetată, bucurându-ne de tine ocrotitorul nostru și cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Dumnezeu Tatăl Ziditorul tuturor făpturilor te-a adus la viață ca să devii Înger, Sfinte Licarion, iar tu, îngroșând rândurile Arhanghelilor care cu osârdie ne păzesc și ne sfătuiesc, mânuiești cu iscusință sabia tămăduirilor pentru cei care te slăvesc așa:

Bucură-te, turn de fildeș al vederii duhovnicești;

Bucură-te, călăuză neînfricată a celor rugători;

Bucură-te, acoperitorul nostru în ispite;

Bucură-te, cel grabnic ajutător;

Bucură-te, cel milostiv și plin de dragoste;

Bucură-te, blând și înțelept Arhanghel;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Condacul 1

Celui ce prin credință a biruit ierburile otrăvitoare ale vrăjitorilor, care I-a slujit lui Dumnezeu până la moarte și care a primit în Ceruri loc în ceata Sfinților Arhangheli, Sfântului Mucenic Licarion ne închinăm. Iar tu, Sfinte, auzi aceste rugăciuni spuse de noi cei păcătoși și mijlocește la Sfânta Treime pentru noi, că iată laude și cinstiri îți aducem cu glas întreit: Bucură-te, Sfinte Mucenice Licarion, izbăvindu-ne de otravă și de veninul vrăjmașilor văzuți și nevăzuți!

Rugăciune:

Binecuvântat Sfinte Licarion, Mucenicul lui Hristos, înțelept povățuitor și făcător de dreptate dumnezeiască,  te rugăm să mijlocești la Dumnezeu să ne ierte păcatele și să ne dea viață îndelungată să ne putem pocăi și îndrepta.

Roagă-L pe Atotputernicul nostru Tată să ne vindece sângele, trupurile și genele de toate uneltirile diavolești care încearcă se schimbe natura umană din Creație a Lui în creație a întunericului și să ne dea minte puternică să nu cădem în ispitirile cumplite ale celor care grăiesc minciuna pretinzând că e adevăr, ci să avem discernământ să știm care este Adevărul în orice împrejurare și să rămânem statornici în calea noastră ca să ajungem curați și neîntinați la sfârșitul vieții, desfătându-ne mai apoi cu tine și cu ceata Sfinților Arhangheli în Ceruri, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Sinaxar 7 Iunie

 

În această lună, în ziua a şaptea, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Teodot, episcopul Ancirei.

Sfântul Teodot a trăit în Ancira Galatei în timpul persecuţiei lui Diocleţian (284-305), şi a fost pârât către mai-marele Teotechi, că a scos trupurile sfintelor fecioare aruncate în iezer şi că le-a îngropat, pentru care pricina, a fost adus către dânsul. Dar fiindcă a zis cu îndrăzneală, că deşi este prost şi smerit, însă pentru credinţa şi mărturisirea lui Hristos, este mai presus şi mai puternic decât împăraţii lumii, a fost bătut cumplit, şi mult chinuit, iar la sfârşit i s-a tăiat capul şi aşa a luat fericitul cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Zinaida, făcătoarea de minuni.

Tot în această zi, pomenirea sfintelor femei Esia şi Sosana, ucenicele lui Pangratie, episcopul Tavromeniei (Taormina, Sicilia), a căror pomenire se săvârşeşte în sfânta lor mărturisire, întru ale lui Vasilisc.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Licarion, care prin sabie s-a săvârşit.

Acesta era din Egipt, din cetatea Ermu, şi pentru credinţa în Hristos fiind adus la cercetare şi silit să se lepede de Hristos, şi neplecându-se, a fost pus într-o închisoare întunecoasă şi cu rău miros. Iar după câteva zile fiind scos, a fost bătut cu toiege de fier şi chinuit în multe chipuri. După această a fost silit să bea ierburi otrăvitoare, dar după ce le-a băut rămânând nevătămat, a atras la credinţa lui Hristos pe cel ce l-a adăpat cu otravă, căruia i s-a tăiat capul. Iar sfântul după ce a fost iarăşi chinuit şi-a primit moartea prin sabie.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Tarasie şi Ioan, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Ştefan, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Antim, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Sevastiana, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Potamiani, care în cazan cu smoală s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Daniel cel de la Schit (Sketis), în Egipt.

Viaţa sfântului Daniel după Sinaxarul părintelui Macarie de la Simonopotras (Muntele Athos):

Sunt cunoscuţi doi sfinţi purtând acest nume. Primul era ucenic al Sfântului Arsenie cel Mare (cf. 8 mai) si fu el insusi invatator al multor monahi. Când barbarii au atacat Schitul, in 407, fratii ii propusera sa fuga impreuna cu ei. Avva Daniel raspunse : "Daca Dumnezeu nu are grija de mine, de ce as mai trai ?" Trecu printre trupele barbare fara sa fie bagat in seama si isi spuse : "Iata ca Dumnezeu s-a ingrijit de tine. Fa deci si tu ce e omeneste si fugi impreuna cu Parintii". Printre altele mai spunea : "Trupul o duce mai bine pe masura ce sufletul se slabeste iar sufletul o duce mai bine pe masura ce trupul se slabeste" (a se vedea Zicerile / apoftegmele lui avva Daniel din Patericul Egiptean). Dupa ce a trait timp de patruzeci de ani in pustiul Skitului, adormi in pace in jurul anului 420.

Cel de-al doilea Avva Daniel a trait in secolul al saselea. Devenise monah la Skit inca din copilarie. In timpul unei expeditii de-a lor, niste barbari il luara cu ei si ramase prizonier timp de doi ani. Rascumparat de un crestin evlavios, fu prins din nou de barbari pentru sase luni, dar reusi sa scape. Facut prizonier pentru a treia oara, profita de faptul ca paznicul lui era ocupat sa-si faca nevoile si ii arunca o piatra, care il omori iar el scapa. Când marturisi aceasta Arhiepiscopului Timotei din Alexandria, acesta ii spuse ca Dumnezeu ar fi putut sa il elibereze ca si in celelalte dati, dar nu il acuza de ucidere. Neaflându-si constiinta in pace, Daniel merse sa ceara sfat la episcopul Romei, la Patriarhii din Constantinopol si de la Ierusalim, si la Arhiepiscopul din Efes, care ii spusera cu totii acelasi lucru. Cu toate acestea, el continua sa se considere vinovat si se duse sa se predea tribunalului cerând sa fie condamnat la moarte pentru ucidere ca sa scape de pedeapsa vesnica. Dupa treizeci de zile de inchisoare, fu adus la guvernatorul Alexandriei si dupa ce l-a ascultat, acesta il lasa liber cerându-i sa se roage pentru el. Avva Daniel se intoarse la Schit dar isi lua drept canon sa ingrijeasca de un lepros, in chilia sa, pâna la sfârsitul vietii, pentru a-si ispasi pacatul.

Deveni atât de renumit pentru virtutile sale incât fu numit Igumen al centrului monastic din Schit si era cinstit in tot Egiptul ca un "nou Avraam si gazduitorul lui Hristos". El ii conduse pe calea desavârsirii pe Sfânta Anastasia Patriciana, care traia sub chipul unui eunuc la oarece distanta de Schit (cf. 10 martie), pe Sfântul Evloghie primitorul de straini (cf. 27 aprilie) precum si Sfintii Andronic si Atanasia (cf. 9 octombrie). Era neîntrecut in a gasi pe Sfintii ascunsi, ca Marcu nebunul din Alexandria sau monahia din Manastirea Hermopolis, care se prefacea a fi alcoolica pentru a atrage dispretul celorlalti, Sfânta Tomaida, Mucenita a curatiei trupesti (cf. 14 aprilie) si Avva Dula.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie în 7 zile: pomenirea Sfântului,

sfinţitului Teodot, episcopul Ancirei

          Acesta a trăit în Ancira Galatiei şi a fost pârât, către dregătorul Teotechi, că a scos trupurile sfintelor fecioare, celor aruncate în lac şi le-a îngropat. Pentru această pricină a fost adus înaintea dregătorului. Şi, acolo, a zis cu îndrăzneală că, deşi este simplu şi smerit, însă, pentru credinţă şi mărturisirea lui Hristos, este mai presus şi mai puternic decât împăraţii lumii. Pentru aceasta, deci, l-au bătut cumplit, apoi, l-au strunjit pe coaste şi, în sfârşit, i-au tăiat capul. Şi aşa a luat fericitul cununa Mucenicilor, pe vremea lui Diocleţian împăratul.

Întru această zi, pătimirea Sfintelor Muceniţe femei Chiriachi, 

Caleria şi Maria

Muceniţele lui Hristos, Chiriachi, Caleria şi Maria, au fost din cetatea Cezareea Palestinei, învăţate în credinţa lui Hristos, de un oarecare creştin. Deci, lepădându-se de jertfele cele urâte ale idolilor, s-au apropiat de Hristos şi s-au botezat. Şi locuiau într-o colibă, petrecând în tăcere şi rugându-se lui Dumnezeu, ca să se stingă cu totul înşelăciunea idolească, iar credinţa lui Hristos să strălucească în toată lumea şi ca să înceteze prigoana asupra creştinilor. Aşa vieţuind, în postiri şi în rugăciuni, au fost pârâte la căpetenia slujitorilor de idoli, care le silea pe ele să se lepede de Hristos şi să se închine idolilor. Iar ele nicidecum n-au vrut să facă aceasta. Deci, chinuite au fost în bătăi fără de milă şi, în acele chinuri şi-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu.

Întru această zi, Sfinţitul Mucenic Marcelin, papă al Romei (304)

Papa Marcelin a luat scaunul Romei după Sfântul Gaie, pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi în zilele cumplitei prigoniri a creştinilor, când, în treizeci de zile, au fost ucişi în Roma, şaptesprezece mii de creştini, bărbaţi şi femei, cu felurite chinuri. Fiind prins, deci, şi Papa Marcelin şi adus înaintea lui Diocleţian, s-a temut de chinuri şi a pus tămâie pe altarul păgânesc şi a adus jertfă în capiştea Vestei şi a lui Isis. Şi împăratul, dându-i cinste pentru aceasta, l-a îmbrăcat pe el într-o haină de mult preţ, şi l-a numit prieten al său. Deci, întorcându-se Marcelin la casa lui, plângea şi se tânguia cu amar, precum oarecând şi Sfântul Petru Apostolul, când s-a lepădat de Hristos. Şi se osândea pe sine şi singur se ruşina, ca unul care pe mulţi alţii, îi întărise în credinţă şi i-a îndemnat la muceniceasca nevoinţă, iar el a căzut în cumplita lepădare şi i se zdrobea inima nespus. Pe vremea aceea, în ţara Campaniei şi în cetatea ce se numea Sinuesa a fost un sobor duhovnicesc, la care se adunaseră 180 de episcopi şi preoţi. Deci, la acest sobor a alergat şi Marcelin şi, îmbrăcându-se în sac de păr şi presărându-şi cenuşă pe sine, a intrat în sobor, la părinţi, întru sfărâmarea inimii. Şi stând ca un osândit înaintea lor, îşi mărturisea deschis păcatul, înaintea tuturor, şi multe lacrimi vărsa, plângând şi tânguindu-se şi cerând hotărâre de judecată asupra sa. Iar ei au grăit: “Singur, cu gura ta, judecă-te pe tine. Din gura ta să iasă şi judecata. Ştim că, încă şi Sfântul Petru din frică, s-a lepădat de Hristos, dar, plângând cu amr, a câştigat cea dintâi milă de la Domnul său. “ Deci, Marcelin a hotărât asupra sa o judecată ca aceasta, zicând: “Străină de mine fac treapta arhieriei cea sfinţită, de care nu sunt vrednic. Şi după moartea mea, trupul meu să nu se dea obişnuitei îngropări, ci să fie lepădat câinilor, spre mâncare, iar cel ce va îndrăzni să-l îngroape pe el, acela să fie blestemat.” După soborul acela, Marcelin s-a întors la Roma şi luând în mâini haina cea de mult preţ, pe care o primise de la Diocleţian, a alergat la împărat şi aruncând-o înaintea lui, l-a mustrat pe el şi a blestemat pe zeii lui cei mincinoşi, iar, pe sine, se mărturisea, plângând, că greu a greşit. Deci, umplându-se de mânie, împăratul l-a dat la chinuri, apoi l-a osândit la moarte. Şi a fost dus, astfel, fericitul Marcelin, afară din cetate, la tăiere, cu încă trei credincioşi, Claudiu, Chirin şi Antonin, iar după dânsul, venea preotul Marcel, care avea să ia, după Marcelin, scaunul de episcop al Romei. Pe acesta, mucenicul lui Hristos, Marcelin, chemându-l îl sfătuia să fie tare în credinţă. Şi a poruncit ca trupul său, nimeni să nu îndrăznească a-l îngropa în pământ, ci să fie aruncat spre mâncare la câini. ”Că nu sunt vrednic, zicea, de îngropare omenească, nu sunt vrednic să mă primească pământul, de vreme ce m-am lepădat de Domnul meu, Făcătorul cerului şi al pământului.” Iar după ce a ajuns la locul cel de moarte, sfinţitul Mucenic Marcelin s-a rugat cu nădejdea în Hristos Domnul, care primeşte pe păcătoşii cei ce se pocăiesc. Şi cu osârdie şi-a întins grumazul său spre tăiere şi a murit pentru Hristos, de Care, de frica morţii, se lepădase. Şi au fost tăiaţi împreună cu el, şi acei trei bărbaţi: Claudiu, Chirin şi Antonin, şi au fost aruncate trupurile pe câmp, fără îngropare. După câteva zile, însă, trupurile lui Claudiu, Chirin şi Antonin, luându-le credincioşii, noaptea, le-au îngropat. Iar trupul lui Marcelin, nimeni nu îndrăznea să-l ia şi să-l îngroape , de vreme ce el pusese blestem , ca să nu fie dat trupul lui îngropării. Şi a zăcut pe câmp treizeci şi şase de zile. Şi s-a arătat Sfântul Apostol Petru, lui Marcel, noul papă, zicându-i: „Pentru ce n-aţi îngropat, până acum, trupul lui Marcelin ?” Grăit-a Marcel: „Mă tem de blestemul lui, pentru că pe toţi i-a blestemat, ca nimeni să nu îndrăznească a-i îngropa trupul lui.” Grăit-a Apostolul: „Oare, nu-ţi aduci aminte de acea scriptură: "Cel ce se smereşte, pe sine se va înălţa ? Deci, ducându-te, îngroapă pe el, cu cinste.” Iar Marcel papa, sculându-se, a mers şi a luat cinstitele moaşte ale Mucenicului şi le-a îngropat în gropniţa Priscilei, cea de lângă calea Salariei. Aşa s-a sfârşit Sfântul Mucenic, papa Marcelin, lăsând chip de pocăinţă, multora din cei ce, în acea vreme, cădeau într-un păcat ca acesta. Că mulţi atunci, înfricoşându-se de chinuri, se lepădau de Hristos. Iar noi slăvim negrăita milostivire a lui Dumnezeu, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Teodot Groparul (sau în slavă: Sfântul Bogdan), Episcopul Ancirei (18 mai, 7 iunie)

Numele acestui sfânt este tradus din greacă prin „Dat de Dumnezeu”, care corespunde numelui slav ”Bogdan”

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Celui care primind poruncă dumnezeiească pe ascuns aduna și îngropa trupurile mucenicilor lui Hristos, Sfântului Sfințit Mucenic Teodot îi aducem aceste cuvinte de laudă. Iar tu, Sfinte, fiind acum stea luminată în Rai așezat la picioarele Soarelui cel înțelegător, roagă-te și pentru noi care te chemăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Icosul 1

Îngerii din ceruri s-au bucurat când au văzut mărimea duhovnicească la care ai ajuns, Sfinte Mucenice Teodot, și Dumnezeu a primit ascultarea ta drept cheie cu care ți-a deschis ușa Împărăției Cerurilor, iar noi ne rugăm ție:

Bucură-te, luminând lumea cu strălucirea pătimirilor tale;

Bucură-te, vestit mucenic al lui Hristos;

Bucură-te, cel ce adunai sufletele rătăcite și îngropai trupurile mucenicilor;

Bucură-te, părinte duhovnicesc al tinerilor;

Bucură-te, ocrotitorul străinilor;

Bucură-te, apărătorul celor ispitiți de moarte;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Condacul 2

Din tinerețile tale L-ai cunoscut pe Dumnezeu și El s-a întipărit în inima ta ca o pecete veșnică prin taina Sfântului Botez, învățând a te ruga Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 2

Deși erai căsătorit, Sfinte Teodot, trăiai în curăție cu soția ta și te îngrijeai să-i aduci la Hristos pe cei ce viețuiau în credințele idolești. Având o casă de oaspeți și un restaurant, țineai ușile deschise pentru călători și le ofereai masă și un acoperiș drumeților.

Bucură-te, că nu știa nimeni că ești creștin;

Bucură-te, că toți te cunoșteau doar ca și hangiu;

Bucură-te, că din munca ta îi ajutai pe cei în nevoie;

Bucură-te, că salvai sufletele de întunericul idolesc;

Bucură-te, că le hrăneai cu cuvintele Evangheliei;

Bucură-te, că erai adăpost ferit pentru cei vânați de diavol;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Condacul 3

Prefăcându-te în cârciumar, făceai multă neguțătorie duhovnicească și câștigai multe suflete pentru că lucrai apostolește în taină, ia prrin învățăturile și sfătuirile tale insuflate de Dumnezeu aduceai pe mulți la Hristos pe care Îl slăveai: Aliluia!

Icosul 3

Pentru lucrarea ta Dumnezeu ți-a dat și darul tămăduirii, căci prin punerea mâinilor și prin rugăciune vindecai toate bolile cu sau fără leac, iar prin cuvintele cele mântuitoare vindecai bolile sufletești.

Bucură-te, că ai învins lupta cu patimile trupești;

Bucură-te, că ți-ai supus trupul duhului;

Bucură-te, cel sporit în fapte bune;

Bucură-te, că ai fost învățător al curăției și al înțelepciunii;

Bucură-te, binecuvântat cu darul tămăduirilor;

Bucură-te, că alungi depresia și deznădejdea;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Condacul 4

Fiind în timpul persecuției împăratului Dioclețian mulți creștini au fugit din oraș, iar cei care au rămas erau obligați să jerfească idolilor, fiind mare foamete în țară și multe biserici creștine și proprietăți de creștini fiind jefuite, căci păgânii nu știau să se roage lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

În acele zile grele i-ai adăpostit pe creștinii rămași fără case în hanul tău, Sfinte Teodot, hrănindu-i și vindecându-le rănile, i-ai ascuns pe cei prigoniți și ai dăruit tot ce era necesar bisericilor pentru a săvârși Sfânta Liturghie.

Bucură-te, că mulți creștini au fost chinuiți;

Bucură-te, că Dumnezeu a învins prin jertfa lor;

Bucură-te, că idolii au pierit fără sunet;

Bucură-te, că Cerul s-a umplut de Sfinți Mucenici;

Bucură-te, că tu, Sfinte Teodot, erai îngerul lor păzitor;

Bucură-te, că ai avut grija tuturor mărturisitorilor;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Condacul 5

Umblai prin închisori, Sfinte binecuvântat, cercetând condamnații nevinovați, convingându-i să fie credincioși lui Hristos până la capăt, iar aceștia întăriți de tine în credință se duceau la moarte cu bucurie, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Ai primit porunca de la Dumnezeu de a răscumpăra trupurile mucenicilor omorâți, Sfinte Teodot, și de a le îngropa creștinește.

Bucură-te, că plăteai soldaților preț pentru fiecare trup sfânt;

Bucură-te, că unele trupuri le luai în secret;

Bucură-te, că soldații vroiau să le dădea de mâncare câinilor;

Bucură-te, că noaptea duceai trupurile la locul de îngropăciune;

Bucură-te, cel ce urmai rânduiala creștinească de îngropăciune;

Bucură-te, că apropierea de moarte nu te-a înspăimântat;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Condacul 6

Când toate bisericile din Ancira au fost devastate și închise, ai oferit hanul tău pentru a săvârși în taină Sfânta Liturghie, devenind biserică și loc de întărire duhovnicească pentru creștinii rămași în viață care Îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru tine: Aliluia!

Icosul 6

Primind înștiințare de la Dumnezeu că vei suferi și tu mucenicia în curând, Sfinte Teodot, i-ai spus aceasta preotului Fronton rugându-l ca la o anume zi să meargă într-un anume loc pentru a-ți găsi moaștele și arătându-i unde dorești să fii îngropat, iar spre încredințare i-ai dat inelul tău.

Bucură-te, că nu te-ai temut de moarte;

Bucură-te, că știai că mucenicia e cale sigură spre Cer;

Bucură-te, că preotul Fronton a păstrat taina;

Bucură-te, că și acum alungi de la noi frica de sfârșit;

Bucură-te, că ne arăți că este de fapt începutul vieții veșnice;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Condacul 7

În acea vreme, șapte sfinte fecioare au murit pentru Hristos: Tecusa, Faina, Claudia, Matrona, Julia, Alexandra și Eufrasia, dintre care cea mai mare Tecusa era mătușa ta, Sfinte Bogdan. Ele trăiseră în rugăciune, post, înfrânare și fapte bune, fiind plăcute lui Dumnezeu pe care Îl slăveau: Aliluia!

Icosul 7

Aceste șapte fecioare și-au mărturisit cu curaj credința în Hristos și au fost chinuite, fiind puse să facă parte din sărbătoarea ”spălării idolilor” aemenea preoteselor idolești, dar Sfintele fecioare au refuzat, fiind condamnate la moarte.

Bucură-te, Sfinte Teodot, că ai aflat de moartea lor;

Bucură-te, că păgânii le-au atârnat câte o piatră de gât;

Bucură-te, că le-au aruncat apoi în lac;

Bucură-te, că noaptea Sfânta Tecusa ți-a apărut în vis;

Bucură-te, că ți-a spus să te duci la lac să le iei trupurile si să le îngropi;

Bucură-te, că Dumnezeu nu a lăsat neștiută mucenicia Sfintelor fecioare;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Condacul 8

L-ai luat pe prietenul tău Policronie și împreună cu alți creștini te-ai dus la lac, Sfinte, iar paznicii au fost înspăimântați de Sfântul Sosander care li s-a arătat pe marginea lacului și au fugit; prin minune dumnezeiească vântul a condus apa către cealaltă parte a lacului iar voi ați putut scoate trupurile celor șapte fecioare din apă, slăvindu-L pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Ducând Sfintele moaște la biserică, le-ai făcut slujbă de îngropăciune creștinească, Sfinte Teodot, împlinind astfel porunca primită de la Dumnezeu de a găsi și de a îngropa trupurile mucenicilor.

Bucură-te, că ighemonul a aflat de fapta voastră;

Bucură-te, că ai fost pârât că ai răpit trupurile fecioarelor;

Bucură-te, că păgânul a ordonat prinderea și chinuirea tuturor creștinilor;

Bucură-te, că știai că așa se va împlini viața ta pământească;

Bucură-te, că erai pregătit sufletește;

Bucură-te, că te bucurai că poți să mori pentru Hristos;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Condacul 9

Fiind capturat și prietenul tău bun Policronie, acesta nu a rezistat torturii și te-a trădat, Sfinte Teodot, arătându-te drept vinovat pentru răpirea trupurilor Sfinților Mucenici. Ridicând rugăciuni fierbinți către Dumnezeu împreună cu toți creștinii, ai lăsat cu limbă de moarte ca trupul tău să fie dat preotului Fronton căruia îi dăruisei inelel tău, și apoi te-ai lăsat în Voia lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Ai fost dus la judecată, Sfinte, proslăvindu-L pe Domnul Iisus Hristos și mărturisindu-ți credința în El, iar păgânii te-au dat la chinuri îndelungate.

Bucură-te, că Dumnezeu te-a întărit;

Bucură-te, că ai fost dus la închisoare;

Bucură-te, că acolo ai creștinat mulți păgâni;

Bucură-te, că ți-au strijit carnea până la os;

Bucură-te, că pe pat de fier încins te-au pus;

Bucură-te, că ți-au bătut piroane în tălpi și te-au alergat prin cetate;

Bucură-te, că mulți, văzându-te nebiruit, slăveau pe Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Condacul 10

Chiar în acele zile, marele Sfânt Împărat Constantin cel întocmai cu Apostolii dădu poruncă să înceteze prigonirea creștinilor iar cei ținuți în legături pentru Hristos să fie eliberați, iar tu Sfinte Teodot te-ai întristat că nu primești cununa muceniciei și în lacrimi strigai către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Ighemonul însă nu ținu cont de porunca Sfântului Împărat Constantin și continuă să te chinuie, dar văzând că nu poate răzbi a dat ordin să ți se taie capul.

Bucură-te, că apoi au vrut să dea foc trupului tău;

Bucură-te, că s-a pornit dintr-o dată o furtună mare;

Bucură-te, că preotul Fronton tocmai trecea pe cale;

Bucură-te, că măgarul lui a căzut brusc, răsturnând încărcătura de vin ce o căra;

Bucură-te, că soldații ce păzeau moaștele au sărit să ajute preotul;

Bucură-te, că așa Fronton a aflat că ei păzeau Sfântul tău trup;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Condacul 11

Preotul Fronton a înțeles că măgarul lui a căzut în locul acela prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu și dând tot vinul ca preț de răcumpărare a luat trupul tău, Sfinte, și l-a dus la locul pe care i l-ai spus tu mai înainte, slăvindu-L pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Îngropând Sfintele tale moaște, Preotul Fronton a construit mai târziu o biserică pe acel loc, iar credincioșii te laudă și în zilele noastre:

Bucură-te, cel ce ai viețuit mereu în apropierea morții;

Bucură-te, că răceala ei nu ți-a stins flacăra credinței;

Bucură-te, sfânt al nopții, care luminezi întunericul rătăcirii noarte;

Bucură-te, că pământul îl săpai ca să cinstești trupurile celor adormiți întru Domnul;

Bucură-te, că ai fost martorul la multe morți mucenicești;

Bucură-te, că și acum ești apărătorul celor care se luptă cu duhurile întunericului;

Bucură-te, mucenic iubit al Domnului Hristos;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Condacul 12

Cu sângele tău ai învins vrăjmașul omenirii, diavolul, și prin chinuiri ai primit aripi îngerești. Zburând ca un vultur spre înălțimile cerești, te veselești acum cu Îngerii: Aliluia!

Icosul 12

Nenumărate sunt minunile pe care le dai celor care ți se roagă cu credință, Sfinte Mucenice, și noi te rugăm primește această cântare acatist ca semn de cinstire și de laudă:

Bucură-te, umbând doar pe căile sfinte ale lui Hristos;

Bucură-te, făcând din han, Biserica Lui;

Bucură-te, mijlocind slujirea Sfintei Liturghii;

Bucură-te, cel ce dai preoților parohii;

Bucură-te, cel ce înzestrezi bisericile cu cele de trebuință slujbelor;

Bucură-te, curată casă a PreaSfintei Treimi;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Condacul 13

O, Sfinte Mucenice Teodot, te rugăm cu lacrimi fierbință să ne izbăvești de uneltirile vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, să nu se stingă în noi focul vieții și să rămânem credincioși Domnului Hristos, ca împreună cu tine să ne bucurăm veșnic de Lumina Împărăției lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Îngerii din ceruri s-au bucurat când au văzut mărimea duhovnicească la care ai ajuns, Sfinte Mucenice Teodot, și Dumnezeu a primit ascultarea ta drept cheie cu care ți-a deschis ușa Împărăției Cerurilor, iar noi ne rugăm ție:

Bucură-te, luminând lumea cu strălucirea pătimirilor tale;

Bucură-te, vestit mucenic al lui Hristos;

Bucură-te, cel ce adunai sufletele rătăcite și îngropai trupurile mucenicilor;

Bucură-te, părinte duhovnicesc al tinerilor;

Bucură-te, ocrotitorul străinilor;

Bucură-te, apărătorul celor ispitiți de moarte;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Condacul 1

Celui care primind poruncă dumnezeiească pe ascuns aduna și îngropa trupurile mucenicilor lui Hristos, Sfântului Sfințit Mucenic Teodot îi aducem aceste cuvinte de laudă. Iar tu, Sfinte, fiind acum stea luminată în Rai așezat la picioarele Soarelui cel înțelegător, roagă-te și pentru noi care te chemăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Teodot, cel ce dezlegi merejele înșelăciunii întinse asupra noastră!

Rugăciune:

Sfinte Sfințit Mucenice Teodot, Dumnezeu te-a înțelepțit și ți-a dăruit harul Lui pentru a rușina înșelăciunile întunericului, iar tu ai primit cu bucurie crucea rânduită pentru tine, aceea de a îngropa trupurile mucenicilor ce s-au jertfit pentru credință și Adevăr.

Știind că pentru aceasta ai primit și tu moarte mucenicească, te rugăm să mijlocești pentru noi la Dumnezeu să ne dea biruință împotriva uneltirilor întunericului, a celor făcători de haos, împotriva duhurilor necurate care umblă noaptea și caută să ne îngroape simțurile, trăirile și gândurile pe care Duhul Sfânt le trimite pentru mântuirea noastră.

Te rugăm, Sfinte Teodot, dezleagă mrejele înșelăciunii ce sunt aruncate asupra noastră: asupra trupului, sufletului, minții, inimii și cugetului, ca să putem discerne binele de rău, să putem să ne rugăm, să știm calea pe care o avem de urmat, să înțelegem cine ne este prieten și cine nu, să deosebim adevărul de minciună și să fim statornici în credință, ca la sfârșitul vieții să primim și noi cununa celor ce au luptat pentru și în numele Domnului nostru Iisus Hristos, a Căruia este Slava împreună cu Dumnezeu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Acatistul Sfintei Mucenițe Zenaida

Rugăciunile începătoare

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată necurăția și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!

Slava....Și acum...

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne curățește păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează și vindecă neputințele noastre pentru Sfânt Numele Tău.

Doamne miluiește (de 3 ori)

Slavă…Și acum…

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne lăsa pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Acatistul Sfintei Mucenițe Zenaida - text

Tropar la Acatistul Sfintei Mucenițe Zenaida, Glas al 4-lea

Mielușeaua Ta, Iisuse, Zenaida, strigă cu glas mare: "pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție." Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul 1

Miresei alese a lui Hristos, Zenaida, din dragoste din inimă îi aducem acest cântec, căci duce la Hristos Dumnezeu rugăciunile noastre pentru a ne mântui și pentru a-i salva de toate necazurile pe cei care vin la ea. Pentru aceasta, îi strigăm într-un singur glas: Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Icosul 1

După ce ai trăit ca un înger în lume, binecuvântată purtătoare de pătimiri Sfânta Zenaida, te-ai bucurat cu bucuria îngerească în ceruri. Iar noi cântam către Dumnezeul, cel în Treime slăvit de îngeri și sfintele fecioare mucenice, iar tu nu uita de noi, rudele tale pământești, care cântăm așa:
Bucură-te, aleasa de Dumnezeu;
Bucură-te, slujitoare credincioasă a Domnului Tău;
Bucură-te, mielușea care ai urmat Mielului Hristos;
Bucură-te, mireasă frumoasă a lui Hristos;
Bucură-te, că ai strălucit cu curăția fecioriei;
Bucură-te, cea ce ai fost împodobită în chinuri cu sânge;
Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 2

Văzând, Sfânta Zenaida, împreună cu sora ta Filonila, viața și lucrările rudei tale Sfântul Apostol Pavel, cel binecuvântat care a lucrat la întemeierea Bisericii lui Dumnezeu, ai urmat marile fapte apostolice ale învățătorului tău, dându-ți tot sufletul lui Hristos și lucrând doar pentru EL; căci Sfântul Pavel a adus în sufletul tău credința în Hristos, strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Mintea ta a fost luminată de Dumnezeu, înțeleptă Zenaida, căci te-a luminat de deșertăciunea acestei lumi și te-a ales să fii unul dintre sufletele care să-i slujească Lui; și împreună cu Filonila, sora ta după trup și suflet, ați respins insistentele mamei voastre și l-ați imitat pe Sfântul Apostol Pavel, propovăduindu-L pe Hristos. Întorcându-ne la credință, îți strigăm după cum urmează:
Bucură-te, fecioară înțeleaptă, căci ai respins pacea lumească, câștigând pe Hristos;
Bucură-te, cea care ți-ai părăsit mama ca să te apropii de Dumnezeu Tatăl Ceresc;
Bucură-te, mare muceniță a Apostolului Pavel;
Bucură-te, îmbătată de duhul Evangheliei cu cuvintele Apostolului;
Bucură-te, cea ce ai plecat din Tars și ai mers pe calea apostolică;
Bucură-te, vestind oamenilor Împărăția Cerurilor;
Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 3

Fiind îmbrăcată de puterea harului lui Hristos, slăvită Zenaida, ai învățat arta medicinei și fiind uceniță credincioasă a Domnului Însuși, ai călătorit prin toate orașele propovăduind Evanghelia și vindecând fiecare boală cu mare milă. Vindecă-ne și pe noi de bolile noastre psihice și trupești, sfântă fecioară, cu harul dat ție și lasă-ne să strigam către Dumnezeu pentru tine: Aliluia!

Icosul 3

Cuvintele profetului David: "Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună!" au ajuns la inima și mințile sfintelor surori Zenaida și Filonila din orașul Demetrias și nu ați încetat să vindecați bolile oamenilor, făcând multe minuni pentru sufletele și trupurile lor, slăvindu-l și propovăduindu pe Domnul. O astfel de viață minunată lăudăm, și te numim:
Bucură-te, Zenaida, minunat doctor fără de arginti;
Bucură-te, cea ce ai alungat din oameni multe boli și patimi înverșunate;
Bucură-te, căci împreună cu Filonila L-ați slujit cu admirație pe Dumnezeu;
Bucură-te, cea ce ai făcut semne minunate;
Bucură-te, împreună cu cuvintele prorocului David;
Bucurați-vă, surori în trup care v-ați descoperit a fi și surori în duh;
Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 4

O furtună de mânie și invidie demonica a venit asupra voastră, surori binecuvântate, de la păgânii care trăiau în jurul vostru, fiindcă le-ați învins idolul zadarnic, închinându-vă și mai mult către Dumnezeu, iar aceștia nesuportata propovăduirea, minunile și semnelor voastre, au venit la voi să vă ucidă, dar voi i-ați cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Auzind marea ta virtute, binecuvântat Zenaida, oamenii de pretutindeni au venit la tine cu credință în harul vindecător care era în tine și primind vindecarea rapidă pentru slava lui Dumnezeu, iar noi îți cantam ție, vindecătoare și sfânta a lui Dumnezeu, aceste cântări:
Bucură-te, cea unsa cu pacea harului;
Bucură-te, prietena al darurilor divine;
Bucură-te, izvorul milelor Domnului;
Bucură-te, ajutor pentru cei suferinzi;
Bucură-te, învățătoarea celor înșelați;
Bucură-te, zid solid al celor amărâți;
Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 5

Ai fost ca o stea dată de Dumnezeu, slăvită Zenaida, în orașul Demetrias luminând cu lumina faptelor tale, propovăduind cuvântul Evangheliei cu semne și învățând pe toți despre Adevăratul Soare al Adevărului Hristos, strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Văzând marea ta compasiune pentru oamenii care suferă în trup și suflet, alergăm spre tine, Sfânta Zenaida și te rugăm: strălucește de pe înălțimile munților cu lumina vindecării tale pe trupul nostru bolnav și pe sufletele noastre întunecate cu păcate, iar noi te chemam cu bucurie:
Bucură-te, purtătoare de har, vindecând toate bolile;
Bucură-te, doctor grabnic și milostiv;
Bucură-te, cea plină de compasiune;
Bucură-te, vizitatoare a rănilor trupului și a durerilor sufletului;
Bucură-te, căci cei care îți cer mijlocirea nu sunt dezamăgiți;
Bucură-te, că tu ești mijlocitoare pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 6

Tu, fecioara Zenaida, ai fost cu adevărat asemănată cu un apostol și prin tine s-au propovăduit cuvintele Domnului, când El a grăit: "Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați", și toți oamenii îi cantau cu credință lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Ai propovăduit lumina adevărului Evangheliei către oameni și i-ai întărit în neputința lor, alungând întunericul amăgirii demonice, Sfânta Zenaida. Iar șarpele cel rău, incapabil să-și suporte înfrângerea, a zdrobit cu înverșunare trupurile voastre, mucenicelor, dar cu atât mai mult sufletele voastre au ajuns degrabă la Hristos, în Împărăția Cerurilor, iar noi vă lăudăm:
Bucurați-vă, Sfinte mucenice care ați suferit cu bunăvoință și acum sunteți Miresele lui Hristos;
Bucurați-vă, chipuri ale muceniciei;
Bucurați-vă, căci ați avut moartea asemănătoare cu a Sfântului Ștefan cel dintâi mucenic ucis cu pietre;
Bucurați-vă, cele asemenea cu Sfânta Tecla în viețuire;
Bucurați-vă, trupuri chinuite, căci sufletele voastre au fost în mâna lui Dumnezeu, iar chinul nu le-a atins;
Bucurați-vă, copile ale Luminii, căci amintirea voastră este proslăvită pe pământ cu lumină și dragoste;
Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 7

Pentru a putea plăcea Domnului, v-ați părăsit casa părintească și v-ați mutat în peșteră, și acolo ați împlinit poruncile Sale și i-ați învățat pe alții, și chiar până la moartea voastră mucenicească ați fost credincioase lui Dumnezeu, Sfânta Muceniță Zenaida. Iar după ce ai primit cununa dreptății, stai cu Domnul în Cer pentru totdeauna în ceruri, cântându-I: Aliluia!

Icosul 7

"Vă dau o poruncă nouă: «Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții»". Domnul le-a vorbit celor aleși: "Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi". Ai fost credincioasa lui Dumnezeu, cea aleasă de El Muceniță Zenaida, având mare dragoste pentru Dumnezeu și aproapele tău, și ți-ai dat sufletul pentru Hristos, Prietenul și Mirele tău. Pentru aceasta, strigăm astăzi cu dragoste:
Bucură-te, suferința iubitoare, plină de milă față de om;
Bucură-te, minunată purtătoare de pătimiri;
Bucură-te, uceniță credincioasă al lui Hristos, păzind poruncile Sale;
Bucură-te, că pentru Hristos și pentru faptele tale bune ai fost ucisa cu pietre;
Bucură-te, căci prin aceste pietre, te-ai alăturat cu dragoste pe piatra de temelie a lui Hristos;
Bucură-te, căci sufletul tău a urcat la Cer ca un porumbel curat;
Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 8

Ești o minune pentru noi, Sfânta Muceniță Zenaida, căci nimic nu te-a putut depărta de dragostea lui Dumnezeu, precum nici și pe ruda ta Sfântul Apostol Pavel: nici tristețea, nici îngrozirea, nici persecuția, nici slava, nici nenorocirea, nici sabia, nici un om, și nici moartea. Tu, după ce ai zburat cu sufletul tău către Dumnezeu în cămările Raiului, mai mult te-ai unit cu El, dar nu te-ai despărțit de om după moarte, plecându-ți cu blândețe urechea către toți care te cheamă cu credință și ajutându-i pe toți cei care îți cinstesc amintirea, strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

"Toată dorința mea este cel mai dulce Iisus" – așa ai strigat cu tot sufletul și inima, Muceniță Zenaida, în rugăciunile tale către Domnul, arzând cu tot sufletul și inima ta, iar când ați fost martirizate cu pietre tu și sora ta, v-ați bucurat căci v-ați înălțat la Dumnezeu. Te rugam să vindeci și durerile noastre, fecioară binecuvântată, și noi cu drag te numim:
Bucură-te, sfânta, care pe Hristos L-ai iubit;
Bucură-te, slăvită, căci ai transformat întristarea pământească în dulceața lui Iisus;
Bucură-te, că pe trupul tău ai purtat rănile Domnului tău;
Bucură-te, cea ce L-ai slujit îngerește;
Bucură-te, cea ce nu te-ai temut de răutatea necredincioșilor;
Bucură-te, cea ce ai bucurat inimile credincioșilor;
Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 9

Oamenii s-au minunat, Sfânta Zenaida, de strălucirea harului din tine și de bogăția virtuților, de puritatea ta îngerească, de curajul în durere și suferința împlinite în trupul tău firav de femeie, dar ai avut dragoste puternică pentru Hristos și multă compasiune pentru oameni, și pentru aceasta ai suferit pentru Hristos, cântându-I: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei mult grăitori nu vor putea să-ți povestească faptele, Muceniță învingătoare, cum prin harul nebiruit al lui Dumnezeu o tânăra fecioară l-a cucerit pe vechiul dușman al omului și ai rușinat închinarea la idoli, aducând multe suflete la Hristos. Pentru aceasta, ne uimim de împlinirea vieții tale, și în slăbiciunea cugetării noastre strigăm cu umilință către tine:
Bucură-te, ca ai fost asemenea îngerilor;
Bucură-te, ca i-ai făcut pe demoni să plângă și pe slujitorii lor i-ai făcut neputincioși;
Bucură-te, căci ai vărsat sânge pentru Hristos;
Bucură-te, cea ce ți-ai dat trupul tău muceniciei pentru El;
Bucură-te, că ți-ai desăvârșit lucrarea ta și împreună cu marele Pavel ai păstrat credința;
Bucură-te, căci locuiești acum în curțile Cerului;
Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 10

Mântuitorul și Domnul, alinându-și de multe ori ucenicii, spunea "Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic ". Vedem ca toate acestea s-au împlinit pentru tine, Sfânta Zenaida credincioasa slujitoare a Domnului, căci ai alungat multe ispite și ți-ai ținut cuvântul fata de Hristos! Iar noi strigăm Mântuitorului: Aliluia!

Icosul 10

Te-ai jertfit pentru Regele și Dumnezeul tău, Sfânta Zenaida purtătoare de pătimiri și înțelepțita de Dumnezeu iar acum viețuiești în Locașurile Cerești, te rugăm nu ne uita în rugăciunile tale în fața Tronului Său, pe noi care te chemăm:
Bucură-te, căci ai purtat cu bucurie ocara pentru Hristos;
Bucură-te, cea ce ai primit răsplata de la El pentru ostenelile tale;
Bucură-te, miel blând, sfâșiat de războinici înverșunați;
Bucură-te, ajutor grabnic în lupta cu duhurile răului;
Bucură-te, că ai intrat în bucuria Domnului tău;
Bucură-te, și ridică și rugăciunile noastre către El;
Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 11

Cântarea noastră nu este îndeajuns pentru a lauda cu adevărat virtuțile tale, Sfânta Mucenica Zenaida, dar credem ca rugăciunea ta neprihănită ne poate ajuta pe noi nevrednicii, iar noi dintr-o inimă curată vom striga către Dumnezeu cu dragoste pentru tine: Aliluia!

Icosul 11

În ziua strălucitoare a învierii de obște a morților și a înfricoșătoarei Judecății a lui Dumnezeu, ne temem de faptele noastre aprige și de păcatele nemăsurate, pentru ca în fiecare oră Îl mâniem pe Creatorul și Mântuitorul nostru. Dar tu, binecuvântată mijlocitoare pentru noi înaintea Domnului, fecioară evanghelică înțeleaptă, care l-ai întâmpinat pe Mirele la miezul nopții cu lumină, deschide-ne ușa palatului ceresc prin rugăciunile tale, și noi te numim așa:
Bucură-te, fecioară înțeleaptă, lumânare aprinsă plină cu untdelemnul faptelor bune, peste care s-a pogorât Hristos;
Bucură-te, cea nuntită cu Mielul, intrată la nunta cu bucurie și biruință în haine strălucitoare;
Bucură-te, mijlocind pentru noi înaintea Tronului Mielului;
Bucură-te, ca stai lângă Tronul Slavei când ne vă judeca Dumnezeu;
Bucură-te, cea care încă trăiește pe pământ, dându-ne mântuire înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, căci ceri la Dumnezeu iertarea păcatelor celor care au murit, deschizând-le ușile cerești prin rugăciune;
Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 12

Ai primit Har de la Dumnezeu, Sfântă binecuvântată, pentru a vindeca bolile psihice și fizice ale celor care vin la tine. Credem că în viața veșnică și binecuvântată cu Dumnezeu, care te-a proslăvit și te-a adus mai aproape de Sine, ești plină de aceste daruri și poți ajuta fiecare om în orice întristare și boală care vine cu credință la tine, iar noi lui Dumnezeu din căldura inimii îi strigam: Aliluia!

Icosul 12

Cântându-ți slujirea de apostol, viață ascetică și moartea suferindă, slăvită Zenaida, te rugăm: întinde-ți ajutorul din cer către noi, cei care trăim în întunericul patimilor și ispitelor, și cu îndrăzneala ta înaintea lui Dumnezeu, ridică din patul slăbiciunii sufletului și trupului celor care plâng:
Bucură-te, alături de cele întocmai cu Apostolii Sfintele Maria, Elena, Nina, Olga și altele, pentru că ai devenit asemenea lor prin munca ta slăvită;
Bucură-te, triumfător alături de Sfintele mucenice Tecla, Varvara, Ecaterina, Anastasia, sora Filonila și altele;
Bucură-te, cu Sfintele Cinstite fecioare Pelagia, Fevronia, Maria și altele, căci ai trăit ca o pustnică;
Bucură-te, cu Sfinții Cosma, Damian, Pantelimon și toți sfinții tămăduitori, ca o vindecătoare slăvită;
Bucură-te, cu Îngerii și cu toți sfinții în triumful Bisericii Cerești;
Bucură-te, și nu ne uita pe noi păcătoșii, ca să nu cădem din unitatea Bisericii;
Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 13

O, slăvită purtătoare de pătimiri a lui Hristos, Zenaida, Sfânta care te rogi neîncetată către El pentru noi, venim la tine cu credință, speranță și dragoste cerând mijlocirea ta înaintea lui Dumnezeu, vindeca-ne de toate bolile, necazurile și moartea deșartă, ca să ne bucuram împreună cu tine în Raiul lui Dumnezeu: Aliluia!

Acest Condac se rostește de trei ori.

După aceasta se cisesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.

Icosul 1

După ce ai trăit ca un înger în lume, binecuvântată purtătoare de pătimiri Sfânta Zenaida, te-ai bucurat cu bucuria îngerească în ceruri. Iar noi cântam către Dumnezeul, cel în Treime slăvit de îngeri și sfintele fecioare mucenice, iar tu nu uita de noi, rudele tale pământești, care cântăm așa:
Bucură-te, aleasa de Dumnezeu;
Bucură-te, slujitoare credincioasă a Domnului Tău;
Bucură-te, mielușea care ai urmat Mielului Hristos;
Bucură-te, mireasă frumoasă a lui Hristos;
Bucură-te, că ai strălucit cu curăția fecioriei;
Bucură-te, cea ce ai fost împodobită în chinuri cu sânge;
Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 1

Miresei alese a lui Hristos, Zenaida, din dragoste din inimă îi aducem acest cântec, căci duce la Hristos Dumnezeu rugăciunile noastre pentru a ne mântui și pentru a-i salva de toate necazurile pe cei care vin la ea. Pentru aceasta, îi strigăm într-un singur glas: Bucură-te, Sfânta Muceniță Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Rugăciune către Sfânta Muceniță Zenaida

O, lăudată Muceniță al lui Hristos Zenaida, mijlocitorul nostru de încredere înaintea Domnului! Ne închinăm înaintea ta și te rugăm: dă-ne să fim părtași dragostei tale pentru Dumnezeu și aproapelui nostru, căci sufletul tău sfânt a fost umplut Har chiar și în timpul vieții. Luminează-ne cu adevărul, mintea și inima cu lumina învățăturilor divine, învață-ne să te urmăm cu credință, să-l iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru și să săvârșim poruncile Domnului în mod negreșit, astfel încât să trăim în adevăr. Îngrijește cu milă fiecare suflet care se roagă ție, dându-ne îndurarea și ajutorul tău. Fii pentru noi vindecătoare în boală, mângâietoare în durere, un ajutor în necazuri și nevoi, iar la la ceasul morții fii milostiva noastră ocrotitoare și îndeplinește toate cererile spre bine. Dă-ne ca prin rugăciunile tale să primim mântuirea veșnică și să moștenim Împărăția lui Hristos, slăvindu-L pe Cel minunat întru sfinții Săi pe Dumnezeu Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.