Acatistul Sfintei Mari Muceniţe Anastasia Romana

 

Condacul 1

Orfană ai rămas de mică, fiind de trei ani, dar Părintele orfanilor, Care nu părăseşte pe cei străini, a rânduit ca să fii luată într-un sfânt lăcaş al unei mănăstiri, unde ai crescut cu multă grijă. Acolo cu darul lui Dumnezeu ai învăţat sfânta credinţă şi te-ai încununat cu frumoase virtuţi, ajungând la desăvârşirea sfinţeniei, pentru care noi te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Icosul 1

În post, privegheri şi rugăciuni neîncetate ai crescut şi ai petrecut în sfânta mănăstire, unde cu tot sufletul ai slujit Domnului. Ca un crin alb ai înflorit în grădina lui Hristos, împodobindu-ţi fecioria cu virtuţi sfinte, ai ajuns bine plăcută Domnului, pentru aceasta noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, fecioară preafrumoasă;
Bucură-te, cea preamult lăudată întru învăţătura creştinească;
Bucură-te, căci Dumnezeu a vrut ca să te ocrotească;
Bucură-te, în viaţa călugărească să te desăvârşească;
Bucură-te, căci cu darul Său din restriştea lumii te-a luat;
Bucură-te, căci cu lumina Sa mintea ţi-a îmbrăţişat;
Bucură-te, odraslă sfântă de Hristos aleasă;
Bucură-te, ca să-I ajungi scumpă mireasă;
Bucură-te, pasăre măiastră care cânţi noaptea la rugăciune;
Bucură-te, ceea ce ai fost scoasă din a lumii deşertăciune;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 2-lea

Dar vrăjmaşul neamului omenesc, văzând nevoinţele tale cele sfinte, prin care era călcat de fecioreştile tale picioare, a pornit asupra ta războiul lui pe faţă; a început prin oameni vicleni a te pârî la păgânii cei cumpliţi, precum că eşti frumoasă la chip şi că eşti într-o mănăstire, unde cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Auzind aceasta necuratul guvernator, a poruncit ca să te ia cu sila de la mănăstire, şi mergând cei trimişi, au zdrobit uşile cu securi. Atunci a fost mare frică asupra mieluşiţelor lui Hristos, dar egumena te întărea pe tine, Sfântă Anastasia, ca să primeşti cununa cea mucenicească. Tu cu multă bărbăţie ai stat în faţa tiranilor, iar noi te lăudăm cu drag:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, căci pe vrăjmaş l-ai biruit;
Bucură-te, cu postiri şi neîncetate rugăciuni sub picioare l-ai strivit;
Bucură-te, şi cu mare ruşine el s-a depărtat de tine;
Bucură-te, că atunci vrăjmaşul a început război pe faţă;
Bucură-te, şi a început prin oameni vicleni să te pârască;
Bucură-te, căci a ta viaţă sfântă o a descoperit;
Bucură-te, şi te-a arătat la guvernatorul cel cumplit;
Bucură-te, că el atunci a trimis oşteni la mănăstire, ca să te ia cu sila;
Bucură-te, şi să te ducă în faţa lui cea fără de milă;
Bucură-te, ceea ce ai avut luptă mare;
Bucură-te, ceea ce ai început ca să suferi pentru Domnul chinuri amare;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 3-lea

Sofia cea cu viaţă sfântă te-a întărit, frumoasă Anastasia, cu poruncile dumnezeieşti, îndemnându-te la mari virtuţi şi multă sfinţenie, ca să biruieşti în faţa vrăjmaşilor şi să primeşti de la Domnul cununa cea neveştejită a Împărăţiei cereşti. Iar tu ascultai de ea cu râvnă şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Atunci când te sfătuia mama ta cea duhovnicească, deodată ca nişte fiare sălbatice au năvălit trimişii dregătorului şi cu mare silnicie în grabă te-au apucat şi, legându-te cu lanţuri, te-au dus la păgânul cel necurat. Iar tu răbdai o răpire aspră ca aceasta cu mulţumire, pentru care îţi cântăm aceste laude:
Bucură-te, Sfântă Anastasia cea de sfinţenie iubitoare;
Bucură-te, ceea ce ai fost înzestrată cu multă răbdare;
Bucură-te, ceea ce în poruncile Domnului te-ai întărit;
Bucură-te, căci cu frică şi cu dragoste le-ai păzit;
Bucură-te, că de stareţa Sofia cea înţeleaptă ai fost îngrijită;
Bucură-te, că pentru mărturisirea lui Dumnezeu ai fost pregătită;
Bucură-te, ceea ce te-ai supus la jertfă mare;
Bucură-te, ceea ce te-ai pregătit pentru a muceniciei încununare;
Bucură-te, că tiranii au năvălit ca nişte lupi la tine;
Bucură-te, că te-au legat cu lanţuri de fier cu mare asprime;
Bucură-te, că din lăcaşul cel sfânt cu silnicie te-au luat;
Bucură-te, că la dregătorul cel cumplit te-au înfăţişat;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 4-lea

Adunarea cea păgânească a închinătorilor de idoli, împreună cu guvernatorul Prov, te-au cercetat de unde eşti şi din ce neam porneşti. Atunci ai răspuns că eşti creştină şi că te numeşti cu numele de „Înviere” şi cânţi Dumnezeului cel Adevărat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Guvernatorul cu multă asprime a voit a te înfricoşa, iar apoi cu multe amăgiri viclene ţi-a arătat ţie, Muceniţă, că îţi va da desfătări şi bucurii lumeşti şi o viaţă plină de avuţii, ca fără trudă să trăieşti, numai să te supui la voia sa. Dar tu cu mare bărbăţie şi cu voinţă mucenicească ai respins vicleşugurile lui şi numai la Dumnezeu ai cugetat rugându-te. Pentru aceasta auzi de la noi:
Bucură-te, ceea ce spre Ierusalimul cel ceresc cu mare avânt ai pornit;
Bucură-te, ceea ce de Dumnezeu ai avut dor nemărginit;
Bucură-te, ceea ce porţi numele cel sfânt al Învierii;
Bucură-te, ceea ce ai pornit pe calea jertfirii;
Bucură-te, că amăgirile tiranului nu te-au înşelat;
Bucură-te, că aurul şi bogăţiile lui le-ai defăimat;
Bucură-te, că mintea ta a fost sfântă păzitoare;
Bucură-te, ceea ce ai trecut prin grea încercare;
Bucură-te, porumbiţa Domnului cea mult frumoasă;
Bucură-te, ceea ce ai spart cursa cea diavolească;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 5-lea

Cu multă tărie şi înţelepciune ai defăimat şi, respins sfaturile prigonitorului, şi călcând capul şarpelui celui viclean, cântai în inima ta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Aprinzându-se de mânie, a poruncit guvernatorul să fii bătută peste faţă şi să fii dezbrăcată de haine în faţa norodului. Dar tu, Sfântă Anastasia, ai răbdat această ruşine pentru Hristos, Care a fost dezbrăcat pe dealul Golgotei. Pentru aceasta noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, ceea ce către Domnul să mergi te-ai grăbit;
Bucură-te, ceea ce ai primit ca şi Stăpânul palme peste faţă;
Bucură-te, ceea ce de a tale haine ai fost dezbrăcată;
Bucură-te, ceea ce ai defăimat a lumii trecătoare viaţă;
Bucură-te, că şi Domnul pe Golgota a fost dezgolit;
Bucură-te, că şi tu pentru El, aşa ai pătimit;
Bucură-te, fecioară cuvioasă şi mult răbdătoare;
Bucură-te, a cerescului Eden pregătită floare;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 6-lea

Apoi au pus pe Muceniţa Domnului cu faţa la pământ, legată de patru ţăruşi, au aprins sub ea foc de smoală cu pucioasă, ca s-o înece cu fum, şi pe spate au bătut-o cu putere foarte cumplit. Aşa au chinuit-o, multă vreme, până ce au obosit tiranii. Iar mireasa Domnului cu neînfricare în taină lăuda pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

După această muncă pe care a suportat-o cu tărie, păgânii au legat-o de o roată cumplită, pe care dacă au învârtit-o, oasele Sfintei le-a zdrobit. Atunci cu mare glas s-a rugat lui Dumnezeu şi deodată o mână nevăzută a dezlegat-o şi a făcut-o sănătoasă, iar noi, văzând această minune, te lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, care multe munci ai suferit pentru Hristos;
Bucură-te, că tiranii te-au legat la stâlp cu faţa în jos;
Bucură-te, că şi arderea focului cea cumplită o ai suferit;
Bucură-te, că şi pe spate cu toiege ai fost bătută;
Bucură-te, că atunci inima ta la cer a fost înălţată;
Bucură-te, fecioară aleasă, cea de multe chinuri purtătoare;
Bucură-te, ceea ce ai fost strânsă pe roata îngrozitoare;
Bucură-te, ceea ce ai biruit cu puterea Mântuitorului;
Bucură-te, stâncă nesfărâmată de dogoarea focului;
Bucură-te, porumbiţa lui Hristos cea curajoasă;
Bucură-te, a raiului vieţuitoare drăgălaşă;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 7-lea

Necuratul guvernator, văzând o minune ca aceasta, cum din toate chinurile ai ieşit biruitoare şi cu sănătate, nu a înţeles darul lui Dumnezeu, căci era orbit de răutatea cea diavolească. Atunci a poruncit să o spânzure de un lemn şi să-i strunjească trupul cu gheare de fier. Dar Sfânta Anastasia a primit şi munca aceasta cumplită cu bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Aşa au chinuit trupul Sfintei, strunjindu-l încât se rupea carnea de pe dânsul şi cădea la pământ. Iar mieluşiţa Domnului Iisus îşi ridica ochii sufletului la cer, înălţând rugăciuni şi mărturisind pe Dumnezeu. Noi, văzând cumplita-i chinuire, o pomenim aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, mieluşiţa cea curată a lui Hristos;
Bucură-te, căci asupra ta s-a pornit şarpele cel preamânios;
Bucură-te, că la altă şi grea muncă a voit să te căznească;
Bucură-te, şi a poruncit ca la stâlp să te lege şi cumplit să te strunjească;
Bucură-te, ceea ce în chinuri aveai bucurie;
Bucură-te, a îngerilor veselie;
Bucură-te, că demonilor ai fost spaimă mare;
Bucură-te, a tiranilor grea amorţire;
Bucură-te, turturica Domnului cea binecuvântată;
Bucură-te, privighetoarea raiului a Treimii cântătoare;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 8-lea

Spurcatul călău a poruncit cu răutate mare ca să i se taie sânii miresei lui Hristos cu un brici veninat. Atunci, curgându-i sângele foarte tare, i-a venit o mare slăbiciune Muceniţei şi, o sete amară cuprinzând-o, a cerut apă ca să bea, iar cu simţurile pline de durere cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Un milostiv cu numele Chiril i-a dat apă Muceniţei, care după ce a băut i-a zis: „Să nu te lipsească Dumnezeu de darul Lui”. Iar guvernatorul îi spunea: „Ţi-ajung chinurile, Anastasio, sau mai vrei să fii muncită?”. Dar Sfânta a zis că mai primeşte cu râvnă şi alte munci pentru Hristos, pentru care o lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, ceea ce toate chinurile le-ai răbdat cu tărie;
Bucură-te, că vrăjmaşul tiran a poruncit ca sânii tăi să-i taie cu briciul veninat;
Bucură-te, că şi acest chin l-ai purtat;
Bucură-te, că mult sânge ţi-a curs pe pământ;
Bucură-te, că atunci o sete amară te-a cuprins;
Bucură-te, căci Chiril cel înzestrat cu mila de sus;
Bucură-te, că el apă să te răcoreşti ţi-a adus;
Bucură-te, fiica Domnului binecuvântătoare;
Bucură-te, că ai suferit răni iuţi şi usturătoare;
Bucură-te, că sângele tău cel fecioresc şi sfânt;
Bucură-te, că pentru Hristos l-ai vărsat pe pământ;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 9-lea

Văzând tiranul că şi aceasta o răbda cu tărie, a poruncit ca să-i smulgă unghiile de la mâini şi picioare cu cleştele. Slăbind iarăşi, a cerut apă şi acelaşi Chiril i-a adus, întărind-o şi cântând în inima lui: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Văzând chinuitorul pe Chiril că aduce apă Muceniţei, şi-a dat seama că este creştin şi a poruncit de i-a tăiat capul cu sabia. Iar noi cădem cu smerenie în faţa Sfinţilor şi-i lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, că încă o groaznică muncă ai suferit;
Bucură-te, de a smulgerii unghiilor chinuire;
Bucură-te, de tăierea picioarelor, mâinilor şi a dinţilor sfărâmare;
Bucură-te, că ai cerut iarăşi apă în muncire;
Bucură-te, şi Chiril ţi-a adus iarăşi cu grăbire;
Bucură-te, că pentru Hristos Iisus ţi-a dat apă;
Bucură-te, că pentru Mântuitorul şi-a dăruit prin sabie a sa viaţă;
Bucură-te, Muceniţă de mâniosul şarpe nebiruită;
Bucură-te, podoaba mucenicilor cea preaslăvită;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 10-lea

Norodul care era de faţă a început a defăima pe tirani pentru cruzimea lor cea sălbatică. Tu, Sfântă, te rugai în Duhul Sfânt, ca să sporească credinţa în popor, zicând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Dar nesăţiosul păgân Prov, cel preamult blestemat, neputând să-ţi plece voinţa ta, a poruncit să-ţi smulgă limba din gură. Tu, Sfântă Anastasia, văzând al tău sfârşit, cu grele suspine te rugai lui Dumnezeu. Iar noi, văzând această pătimire, te lăudăm cutremuraţi în fiinţa noastră cu plângere aşa:
Bucură-te, că pentru ale tale chinuri poporul ce era de faţă a fost cuprins de înfiorare;
Bucură-te, că de toată mulţimea tiranii au fost mustraţi;
Bucură-te, că i-au numit sălbatici şi blestemaţi;
Bucură-te, că vrăjmaşii nu s-au săturat a vărsa sângele tău;
Bucură-te, că ţi-au smuls limba din gura cea grăitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Anastasia cea purtătoare de chinuri;
Bucură-te, că ai glăsuit Treimea prin grele suspine;
Bucură-te, că eşti cu trupul şi sufletul înveşmântat strălucitoare;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 11-lea

Nemaiavând spurcatul tiran răbdare, fiind defăimat de popor, a poruncit ca să ducă pe Sfânta afară din cetate şi cu sabia să fie tăiată. Şi aşa Marea Muceniţă Anastasia a ajuns la capătul nevoinţei, grăind din inima sa lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Plecându-şi capul sub sabie, trecut-a la Domnul dintr-această iarnă grea a suferinţelor Muceniţa Anastasia. Se odihneşte în cămara Mirelui său, unde acum se veseleşte pentru veşnicie. Lacrimile noastre nu se vor usca şi te vom lăuda până vom ajunge la tine aşa:
Bucură-te, că ai ajuns cu mare biruinţă la capătul alergării tale;
Bucură-te, icoană vie şi duioasă în slava Domnului cea tare;
Bucură-te, odraslă mucenicească şi purpurie floare;
Bucură-te, tânără căprioară ce ai mers la a morţii junghiere;
Bucură-te, izvorul cel de miere curgător şi dătător de mana nemuririi;
Bucură-te, părticica mântuită de lacrima harului Treimii;
Bucură-te, diamant de loviturile păgâne nezdrobit;
Bucură-te, mamă duhovnicească ce chinuită te-ai slăvit;
Bucură-te, că diademă de nuanţată lumină din mâna Arhiereului ceresc ai primit;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 12-lea

Zăcând trupul tău pe pământ, îngerul Domnului s-a arătat stareţei tale Sofia în vis, spunându-i să îngroape mult nevoitorul tău corp. Atunci Sfânta Sofia a luat tămâie şi giulgiu de in şi a mers la locul acela arătat de înger, cântând cu multă durere lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Ajungând stareţa Sofia la acel loc şi găsind sfintele tale moaşte, zdrobite, sfâşiate şi tăiate, sărutându-le şi cu giulgiu curat înfăşurându-le, la un loc de cinste le-a îngropat, iar noi te pomenim aşa:
Bucură-te, Mare Muceniţă Anastasia, căci cu sabia ai fost tăiată;
Bucură-te, ce la dulcele tău Mire de îngeri ai fost ridicată;
Bucură-te, că ai primit cununa, pe Hristos Cel preaiubit;
Bucură-te, că pentru numele Lui ai pătimit;
Bucură-te, că trupul tău zdrobit şi sfâşiat;
Bucură-te, de înger, stareţei a fost arătat;
Bucură-te, că acum la Domnul Iisus în slavă te veseleşti;
Bucură-te, că vieţuieşti împreună cu oştile cereşti;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai biruit;
Bucură-te, că viaţa veşnică o ai primit;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 13-lea

O, Mare Muceniţă a lui Hristos Anastasia, care pentru Domnul ai pătimit şi sfârşitul prin sabie l-ai primit, adu-ţi aminte de noi, care facem a ta pomenire, şi ne fii mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu, ca milostiv să ne fie nouă şi iertător, ca împreună cu tine să slăvim şi să cântăm în veacul ce va să fie: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1: În post, privegheri şi rugăciuni neîncetate…, Condacul 1: Orfană ai rămas de mică...,

Icosul 1

În post, privegheri şi rugăciuni neîncetate ai crescut şi ai petrecut în sfânta mănăstire, unde cu tot sufletul ai slujit Domnului. Ca un crin alb ai înflorit în grădina lui Hristos, împodobindu-ţi fecioria cu virtuţi sfinte, ai ajuns bine plăcută Domnului, pentru aceasta noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, fecioară preafrumoasă;
Bucură-te, cea preamult lăudată întru învăţătura creştinească;
Bucură-te, căci Dumnezeu a vrut ca să te ocrotească;
Bucură-te, în viaţa călugărească să te desăvârşească;
Bucură-te, cu darul Său din restriştea lumii te-a luat;
Bucură-te, şi cu lumina Sa mintea ţi-a îmbrăţişat;
Bucură-te, odraslă sfântă de Hristos aleasă;
Bucură-te, ca să-I ajungi scumpă mireasă;
Bucură-te, pasăre măiastră care cânţi noaptea la rugăciune;
Bucură-te, ceea ce ai fost scoasă din a lumii deşertăciune;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul 1

Orfană ai rămas de mică, fiind de trei ani, dar Părintele orfanilor, Care nu părăseşte pe cei străini, a rânduit ca să fii luată într-un sfânt lăcaş al unei mănăstiri, unde ai crescut cu multă grijă. Acolo cu darul lui Dumnezeu ai învăţat sfânta credinţă şi te-ai încununat cu frumoase virtuţi, ajungând la desăvârşirea sfinţeniei, pentru care noi te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

şi această

Rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Anastasia Romana

Mare Muceniţă a lui Hristos Anastasia, care ai suferit pentru credinţa dreptslăvitoare, învaţă-ne pe noi, cei ce suntem întunecaţi şi fără cunoştinţă, a mărturisi pe Dumnezeu şi a sta neclintit în credinţă. Tu, care ai suferit dezbrăcarea trupului asemenea lui Hristos, îmbracă-ne în haina pocăinţei celei adevărate. Focul cel iute şi arzător în care ai fost pusă să stingă văpaia patimilor noastre celor necurate de care suntem cuprinşi. Roata cea îngrozitoare pe care ai fost legată şi zdrobită la oase să vindece sufletele noastre cele ruinate de păcate. Sânii tăi care au fost tăiaţi fără milă de păgâni, cu briciul otrăvit, să întinerească sufletele noastre îmbătrânite şi gârbovite de mulţimea fărădelegilor. Capul tău cel preacinstit care cu sabia a fost tăiat să înalţe capetele noastre către Dumnezeu, căci spre patimi rele sunt aplecate. Mijloceşte pentru a ajunge şi noi în Împărăţia luminii celei neapropiate a Sfintei Treimi acum şi în veci. Amin.

Şi se face otpustul.

Sf. Mc. Prov, Tarah şi Andronic; Sf. Ier. Cosma, episcopul Maiumei 12 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a douasprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Prov, Tarah si Andronic.

Acestia au fost pe vremea consulului Diocletian si a guvernatorului Flavian (catre 304). Tarah era foarte batrân cu vârsta, roman fiind cu neamul, si din norocire ostas. Iar Prov era din Sida Pamfiliei. Si Andronic din cetatea Efesului Ioniei. Deci, lui Tarah i-au zdrobit falcile si grumajii cu pietre; i-au ars mâinile cu foc, l-au spânzurat sus de un lemn si cu fum împutit l-au afumat dedesubt; apoi amestecând otet cu mustar si cu sare, i-au turnat pe nas si l-au ars la piept cu tepi arse în foc, i-au taiat urechile si i-au despuiat capul de piele. A fost dat si fiarelor sa-l manânce si în cele din urma taiat tot bucati cu sabia, si-a dat sufletul la Dumnezeu. Iar viteazul Prov a fost batut cu vine crude, i s-au ars picioarele cu fiare încinse, a fost spânzurat de un lemn; i-au ars si i-au fript spinarea si coastele cu frigari înrosite în foc, i s-au taiat pulpele cu alte frigari si în cele din urma, facându-l si pe el bucati cu sabiile, si-a dat fericitul sfârsit. Iar dumnezeiescul Andronic a fost spânzurat pe un lemn si sfâsiat pe picioare cu fiare ascutite; l-au împuns în coaste si l-au frecat cu sare peste taieturi; i s-a taiat limba si buzele si de asemenea si lui zdrumicându-i-se trupul tot bucati cu sabia si-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic

Troparul Sfinţilor Mucenici Prov, Tarah şi Andronic

Glasul al 5-lea

De isprăvile sfinţilor mucenici Puterile Îngereşti foarte s-au mi­nunat; că fiind un trup muri­tor, pe vrăjmaşul cel fără de trup cu Puterea Crucii nevoindu-se tare, l-au biruit nevăzut. Şi acum se roagă Domnului să se miluiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Pe Faraon cel ce era purtat în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel mergătorul cel pedestru, 1-a mântuit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobiţi cu daruri muceniceşti, mucenicilor, staţi cu dragoste înaintea lui Hristos, Dătătorului de cununi în ceruri, luminându-vă cu Lumina Făcliei Celei în Trei Lumini şi luminaţi cu credinţa pe toţi care vă fe­ricesc pe voi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

În vremea de goană pentru dreapta credinţă v-aţi arătat, ca nişte ostaşi buni, ca nişte sprijinitori ai Bisericii şi întă­riri ale adevărului, gonind toa­tă înşelăciunea celor de rea cre­dinţă cu vitejeşti pătimiri, nebi­ruiţilor mucenici.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu gând înţelegător risipind, preaînţelepţilor, viforul cel vi­clean şi marea relei credinţe cea sălbăticită, prin liniştea Duhu­lui aţi ajuns către Limanurile cele cereşti, veselindu-vă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sufletele voastre, mucenici­lor, se bucură în ceruri dim­preună cu sufletele mucenicilor cu adevărat, Sfinţilor Prov, Andronic şi Tarah Fericiţilor; că aţi trecut va­lurile muceniciei, bărbăteşte lăudându-vă cu biruinţe cele Dumnezeieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Sfân­tul Duh, vrând, S-a Sălăşluit în pântece de Fecioară şi S-a făcut Trup Neschimbat; şi pătimind de bună voie, a pregătit cete de mucenici Dumnezeieşti să pătimească pentru dreapta credinţă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugu­lui ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Tarah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împotrivindu-te tare prigo­nitorului, Sfinte Mucenice Tarah şi strivirea obrazului suferind foarte tare, ai sfărâmat fălcile leilor celor înţelegători şi te-ai făcut birui­tor cu Puterea Duhului.

Stih: Sfinte Mucenice Prov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mare vitejie ai suferit chi­nuri, pe spate şi pe pântece, Mucenice Prov, întinzându-te şi arzându-ţi-se pieptul cu frigări şi lovinduţi-se gura cea grăi­toare de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Mucenice Andronic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spânzurându-te, ca o jertfa sufereai durerile bătăilor celor amare, Mucenice Andronic, ar­derea focului şi dezrădăcinarea dinţilor şi tăierea limbii tale celei grăitoare de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca nişte stele întreit lumină­toare cu strălucirile cele înţelegătoare, aţi alungat întunericul înşelăciunii multor zei, purtă­torilor de chinuri mucenici, cei văzători de lumină.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o Frumoasă, ca pe o Bună, ca pe o Aleasă Curată, pe tine te-a ales Cuvântul, Cel Ce a înfiinţat toate şi Cel mai presus de fiinţă, voind, S-a Sălăşluit în pântecele tău cel Primitor de Dumnezeu.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea; Care n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cuProorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Legea Ta, Cuvinte, păzind-o mucenicii, au dispreţuit legile nelegiuiţilor, care poruncesc a nu Te cinsti pe Tine Făcătorul; şi suferind toată furtuna chi­nurilor, au câştigat Cereasca Linişte.

Stih: Sfinte Mucenice Tarah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Poftind a purta jugul lui Hristos pe grumaji, suferi zdro­birea grumazului; iar Crucea ducând-o ca un toiag de putere, Preafericite Tarah, rabzi mulţimea toiegelor, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Mucenice Prov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce te-ai făcut tare cu Dumnezeiescul Duh, suferi cu tărie sfărâmarea fluierelor tale, cea cu durere, Sfinte Mucenice Prov şi lipsirea ochilor, luminându-te cu cu­noştinţa Treimii cea mai desă­vârşită, te-ai împreunat cu Cetele cele de sus.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vitejeşte ai stat înaintea ju­decăţii, Sfinte Andronic, luptându-te foarte tare cu vrăjmaşul. Pen­tru aceea, tăindu-ţi-se pulpele, te făcea mai tare; ca să calci capul lui şi să te trimită către călătoria cea de sus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai tu ai purtat în pântece pe Dumnezeu, Care Întrupându-Se, dă fiinţă tuturor; pe Acesta, mărturisindu-L în privelişte, Dumnezeieştii mucenici cei neînduplecaţi s-au chinuit; Fecioară Născătoare de Dum­nezeu, care eşti Minunea înge­rilor şi rana demonilor, Prealăudată.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul; ci, întoarce-mă şi la lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-v-aţi călători neabă­tuţi din calea cea strâmtă şi col­ţuroasă, lepădând mulţimile năpastelor ca nişte spumă de mare şi ca nişte stâlpi nesfărâ­maţi, întărindu-vă inima pe piatra credinţei, purtătorilor de chinuri.

Stih: Sfinte Mucenice Tarah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ritorisind cele Dumnezeieşti şi teologhisind dogmele cele mântuitoare, suferi spintecările buzelor, astupând cu tăria gân­dului gura care huleşte împo­triva lui Dumnezeu Celui Ce te-a făcut, Fericite Tarah.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind întins în patru părţi fericitul şi zdrobit de rănile bătăilor, arăta Sfântul Prov înălţarea cea vitejească a sufletului. Drept aceea, arătându-se purtător de cunună, stă înaintea Împăratu­lui tuturor, dimpreună cu cei ce s-au nevoit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai Înaltă eşti decâtPputerile cele de sus, că ai născut pe Cu­vântul Cel împreună fără de în­ceput şi veşnic cu Tatăl; cu ale Cărui Lumini luminându-se purtătorii de chinuri, au trecut noaptea necredinţei.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-vă armă celui pu­ternic prin credinţă, cu vitejie aţi rănit inimile celor necredin­cioşi, luptându-vă împotriva lor vitejeşte, purtătorilor de chinuri cei cu nume mare.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Precum odinioară s-au ruşi­nat fiarele în groapă de Daniel, aşa şi acum de ostaşii cei tari ai credinţei, s-au înspăimântat în privelişte, îmblânzindu-se tira­nii cu cinstitele lor patimi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Asemănându-se Sfântul Tarah Coas­tei Tale celei împunse, Stăpâne, primeşte împungeri la coaste şi se adapă cu oţet şi i se arde capul foarte fără de milă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislit-ai în pântece pe Cel mai înainte de veci, Preacurată şi ai născut cu Trup pe Cel din fire fără de trup şi ai hrănit cu lapte pe Hrănitorul tuturor, Maica lui Dumnezeu, cea Nefurată de nuntă.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Cele de mai sus căutând...

A Preasfintei Treimi Mărire arătându-ne nouă, vitejii ostaşi ai lui Hristos, Dumnezeieştii mucenici, împreu­nă cu Sfinţii Tarah, Prov şi Andronic, au înfruntat toată necredinţa tiranilor, nevoindu-se vitejeşte pentru dreapta credinţă.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dum­nezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecand; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Tarah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tăierea urechilor cu bucurie ai suferit, Mărite Mucenice Tarah, ca o slugă bine ascultătoare a Celui Ce Şi-a plecat ţie urechea foarte cu blândeţe şi a împlinit rugă­ciunile tale, care cântai: Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întinzându-vă, mucenicilor şi cu muncile chinuindu-vă, aţi stat împotriva celor fărădelege cu cuget întărit şi făcându-vă purtători de biruinţă, cântaţi: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Tarah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplutu-s-a duhul tău, de îndumnezeită răcorire şi răsu­flare, când ţi se ardeau mâinile şi capul cu foc; şi precum tinerii, cântai, Sfinte Mucenice Tarah: Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul pă­rinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu stropirea cinstitelor voas­tre sângiuri, sfinţilor, stingând jăratecul înşelăciunii, ne izvorâţi rouă darul cel Dumnezeiesc şi revărsaţi apele vindecării, celor ce laudă sfântă pomenirea voas­tră totdeauna.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Se deşartă în pântecele tău Cuvântul Cel foarte Deplin, nedepărtându-Se de Sânurile Pă­rinteşti şi Se vede; Trup şi Se naşte Prunc; Căruia cântăm, Fecioară, veselindu-ne: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Tiranul haldeilor a ars cuptorul nebuneşte, de şapte ori pentru Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminaţi cu rănile şi frumoşi cu podoabele pătimirii celei binefăcătoare, fericiţilor, staţi înaintea Domnului, pur­tând cununi, umplându-vă din destul de Lumina care se trimite de acolo şi cu dragoste cântând neîncetat: tineri binecuvân­taţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţi vecii!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nebunindu-se întru sine ti­ranul cel fără de minte, ca unul ce era biruit de împotrivirile voastre, degrab porunceşte să vă omoare cu sabia pe voi care cântaţi Ziditorului şi Mântuitorului: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare prea­înălţaţi-L întru toţi vecii!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Apărătorii Treimii, bunii bi­ruitori mucenici, care au risipit gerul necredinţei cu fierbinţea­la credinţei, turnurile cele de pază credincioşilor, florile cele veselitoare ale raiului celui înţelegător, limanurile celor înviforaţi, stâlpii cei nemişcaţi, Mucenicii Andronic, Prov şi Tarah, să se cinstească.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dimpreună cu Cetele cele fără de trup, cu oştile muceni­cilor, cu Apostolii, cu toţi Proo­rocii, să lăudăm cu dreaptă credinţă pe Stăpâna, care stăpâneşte toate făpturile, ca pe Una ce este mai Sfântă decât Heruvimii şi Singură Curată, Maica lui Dumnezeu, preaînălţând pe Hristos întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, că Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii să o mărim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Au putut vitejii, cu trupuri stricăcioase, să câştige, prin pătimiri, nestricăciune şi s-au asemănat cu îngerii, câştigând Împărăţia lui Dumnezeu cea nesfârşită, Sfinţii Mucenic Prov, Tarah şi Andronic, slugile lui Hristos.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi jăratec, arzându-vă cu Focul Cel Tainic şi fără de materie şi aţi ars rătăcirea cea materialnică, marilor mu­cenici; şi strălucind ca lumina, luminaţi făptura şi păziţi sufletele noastre de primejdii şi de patimi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi Biserica lui Hristos face praznic de peste an luminat şi veselitor, prăznuind această Dumnezeiască pomenire a voas­tră; dimpreună cu voi se vese­lesc toţi Proorocii, Apostolii şi toţi mucenicii, purtătorilor de chi­nuri, biruitori cei cu nume mare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ridicatu-v-aţi la Locaşurile cele Luminate ale Raiului, pur­tătorilor de chinuri, fiind îm­brăcaţi cu haină luminoasă, pe care aţi ţesut-o cu multe feluri de chinuri şi staţi înaintea Sca­unului Atotţiitorului, rugându-vă neîncetat pentru toţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iartă-mi, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai născut şi ai păzit Ne­stricată şi după naştere pe Ceea ce Te-a născut, când vei şedea să judeci faptele, toate fărăde­legile şi greşelile mele trece-le cu vederea, Unule, Cel Ce eşti fără de păcate, ca un Dumnezeu Milostiv şi Iu­bitor de oameni.

 

SEDElNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Vitejeşte într-armându-se cu credinţa cea tare a Sfintei Tre­imi, Sfinţii Mucenici Andronic, Prov şi Preaînţeleptul Tarah, au surpat tăria rătăcirii celei de mulţi zei şi au legat popoarele cu Dumneze­iasca dragoste. Pentru aceea, luând răsplătirile cele de biru­inţă, se veselesc dimpreună cu Cetele puterilor celor fără de trup. Cărora cu credinţă să stri­găm: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Luminează, Ceea ce eşti Bună, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, Curată, şi-mi strică împietrirea şi mă învaţă să fac voia Fiului tău; ca să aflu ier­tare de greşelile mele cele mul­te, Preacurată şi să mă izbă­vesc de focul cel nestins, cu ru­găciunile tale.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Văzându-Te, Hristoase, Maica Ta cea cu totul fără prihană mort pe Cruce, striga: Fiul meu, Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este aceas­tă nespusă iconomie a Ta? Prin care ai mântuit zidirea Preacu­ratelor Tale mâini, Preaîndurate.

.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Cosma facatorul de cântari, episcopul Maiumei, Aghiopolitul.

Acest sfânt fiind foarte tânar, ramase sarman; deci fiind în saracie, îl lua în casa tatal Sfântului Ioan Damaschin ca sa-l creasca; acesta având multa avere si marire lumeasca, a luat în casa sa pe oarecare dascal învatat si întelept, având vrednicia de asingrit, care si acesta se numea Cosma; si i-a dat pe seama-i pe fiul sau Ioan si pe Cosma, fiul sau cel de suflet. Acela punând nevointa asupra lor cu învatatura, în scurta vreme tinerii au învatat tot mestesugul cartii: adica gramatica si filozofia si înca nevoindu-se si cu astronomia, muzica si geometria; dintru aceasta se aratara tuturor vrednici de cinste. Dar cui îi este voia sa-i cunoasca de învatati spre toate lucrurile, se vor adeveri din cartile pe care le-au facut. Dupa aceea ducându-se ei la lavra Sfântului Sava, se facura monahi. Fericitul Ioan a fost hirotonit preot de catre Ioan patriarhul Ierusalimului, iar fericitul Cosma, rugat fiind foarte de toti Ierusalimtenii, a fost facut episcop la Maiuma. Deci petrecând bine si povatuindu-si turma spre hrana cea mântuitoare, foarte batrân fiind a raposat în Domnul.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Cosma, Episcopul Maiumei

Troparul Sfântului Ierarh Cosma, Episcopul Maiumei

Glasul al 8-lea

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Cosma, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un Dumnezeiesc, ca un purtător de lumină ai strălucit tuturor, fericite, cu luminile strălucitelor şi preaînţeleptelor tale cuvinte. Din care cere, Sfinte Ierarhe Cosma, ca să se lumineze toţi cu rugăciunile tale.

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai trâmbiţă de Dumnezeu grăitoare a Preasfintei Treimi, Celei Preaîndumnezeite, propo­văduind tuturor cinstitele şi mântuitoarele dogme şi vese­lind sufletele dreptmăritorilor, preacinstite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nicicum n-ai dat ochilor tăi somn, fericite, până ce cu ade­vărat ai ajuns luminat, la vâr­ful dorinţelor; de unde, părin­te, ai luat darul adevăratei cugetări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară ai rămas şi după naştere; căci ai născut pe Însuşi Făcătorul tuturor şi Dumnezeu; arătându-Se nouă cu Neobiş­nuit şi Străin Chip, Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne, Scăparea şi Întărirea.

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe umeri ridicând, înţelepte, Crucea Domnului tău, grăiai: şi eu m-am răstignit lumii; pironindu-ţi trupul cu frica Lui.

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un râu al desfătării, reverşi tuturor cinstitele pâraie, adăpând pururea, cuvioase, minţile şi sufletele celor ce te laudă pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Harul lui Dumnezeu um­brind asupra ta, preaînţelepte, te-a arătat nouă alt Dumneze­iesc Gură de Aur, prin cuvinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Chiar şi cu adevărat pe tine te cinstim credincioşii, Născă­toare de Dumnezeu; că tu, cea fără de prihană, ai născut pe Dum­nezeu Care S-a făcut Trup.

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne, Scăparea şi Întărirea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o trestie ager scriitoare s-a făcut cu adevărat lim­ba ta, preafericite, scriind ca pe o tăbliţă, Cinstitele şi Mântui­toarele Patimi ale Domnului Hristos.

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţându-te ca Unicul cu privirile faptelor bune, pom ro­ditor te-ai arătat, dând îndul­cire mântuitoare celor ce cântă: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu înaltă rostire a cuvintelor tale de Dumnezeu arătătoare, ai lăudat preastrălucit praz­nicele Preacuratei şi ale tuturor sfinţilor, cântând cu bucurie: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel liber după a Sa Fire a sărăcit asemenea slugii, pentru mulţimea bunătăţii, Maică pu­rurea Fecioară, luând din tine după Ipostas toată firea noastră.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răsărit-ai ca un Luceafăr prealuminat şi străluceşti cu cuvintele inimile credincioşi­lor, apărându-i cu praştia ros­tirilor tale.

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un biruitor întrebuinţând praştia cuvintelor tale, de Dum­nezeu fericite, ai surpat îngâm­fările ereticilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cine, după vrednicie, va putea spune durerile tale, luptele şi sudorile pe care de voie le-ai să­vârşit, afară de trup făcându-le?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nici mintea cea îngerească, nici cea omenească, nu poate tâlcui Minunea cea de negrăit şi de neînţeles a naşterii tale, Prea­curată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Strigat-a mai înainte rugându-se în chit, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor!

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dreptului Abel ai râvnit, aducând arătat pârga cuvintelor tale, Sfinte Părinte Cosma, ca jertfe de dobitoace; punând înainte spre mâncare, glăsuirile cântărilor tale celor bune.

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mucenicia cugetului tău ţi-ai petrecut viaţa şi urmând Dumnezeiescului Avraam, ţi-ai jertfit osârdia ca pe un alt Isaac, cu adevărat preaînţelepte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Suişuri de suflet mântuitoare ai pus, ca pe scara ce a văzut-o de demult patriarhul, ridicând pe toţi pe treptele cele frumos aşezate ale dulcilor tale alcă­tuiri, Sfinte Cosma Preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nu înceta Fecioară a îndu­pleca pe Fiul tău pentru robii tăi, ca să şteargă rănile greşeli­lor noastre, celor ce drept te mă­rim pe tine, Născătoare de Dum­nezeu, Fecioară Prealăudată.

Irmos: Strigat-a mai înainte rugându-se în chit, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona: din stricăciune scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor!

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Împodobit fiind cu fapte bune, Sfinte Ierarhe Cosma, de Dumnezeu insuflate, Bisericii lui Hristos ai fost înfrumuseţare, cu cântări împodobind-o, fericite. Roagă-te dar către Domnul, ca să ne izbăvim noi de toate cursele luptătorului, cei ce-ţi cântăm ţie: bucură-te, părinte, de trei ori fericite.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldei, care fără drep­tate vânau pe cei drepţi; Prealăudate Doamne, Binecuvân­tat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Peste muntele faptelor bune suindu-te, părinte, ca Moise ai luat Legea lui Dum­nezeu şi pe cei amăgiţi cu lesnire i-ai tras, cântând, vrednicule de laudă: Dumnezeul pă­rinţilor, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cumplita boală a eresurilor ai oprit-o cu doctoria cuvintelor dogmelor tale, cântând Zidito­rului cântare de biruinţă: Prealăudate, Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izvor de Dumnezeu curgător s-a arătat limba ta, părinte, su­fletelor celor învăpăiate prin patimi; care, bătând, cântă: Prealăudate, Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mărimu-te pe tine ca pe un Chivot şi Cort şi Pat al Cuvântu­lui, Grădină care ai înflorit pe Hristos, Veselitoare Mireasmă; Căruia cântăm: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţi­lor, bine eşti cuvântat!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţindu-ţi-se sufletul, preafericite, te-ai arătat locaş al Duhului; şi de lumină umplându-te, ai luminat pe toţi să cânte după vrednicie: Binecuvântaţi, toate lucrurile Dom­nului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu laudele neputând a te în­cununa, cuvioase, către nevoinţele tale privind, har cerem de sus să se dăruiască nouă, celor ce dorim a lăuda acum însemnata ta pomenire, preafericite.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Acum petreci împreună cu cei de sus, bucurându-te împreu­nă cu Cetele sfinţilor, preaferi­cite, ale căror strălucite lupte şi nevoinţe le lăudai cu dorinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Curăţire de greşeli dăruieşte-mi mie şi îndepărtare de rău­tăţi, Preacurată, cu rugăciunile tale cele de Maică, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Binecu­vântată, Ceea ce eşti adevărata Întărire a credincioşilor.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Eva, prin boala neascul­tării, blestem a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, ai înflorit lumii Binecuvântarea. Pentru aceasta, toţi te mărim.

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată, acum a strălucit nouă pomenire veselitoare, Dum­nezeiască şi preabună, care ne veseleşte după vrednicie, a mi­nunatului şi de Dumnezeu cu­getătorului, Sfântului Ierarh Cosma, a Dumneze­iescului cântător şi de trei ori fericitului pe care după vredni­cie să îl lăudăm.

Stih: Sfinte Părinte Cosma, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Darul tămăduirilor luând, preafericite, prin Împărtăşirea Duhului Sfânt, dezleagă întu­nericul sufletului meu, alungă departe norii patimilor şi îndreptează-mă să călătoresc drept pe cărările cereşti, vrednicule de minune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Urmând legilor tale, fericite, am ales a lăuda mutarea ta că­tre cele de sus, nădăjduind a lua adevărate răsplătiri, de la tine, vrednicule de laudă; cel ce rogi pe Dătătorul de cununi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întăreşte cu Puterea ta nepu­tinţa sufletului nostru, Maică a lui Dumnezeu. Dezleagă, Prea­sfântă, greutatea ce se pune asupra robilor tăi; Ceea ce ai Răsărit lumii netâlcuit pe Soarele dreptăţii.

Irmos: Eva, prin boala neascul­tării, blestem a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, ai înflorit lumii Binecuvântarea. Pentru aceasta, toţi te mărim.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Iată, a venit vioara cinstitei şi Preasfîntei Treimi, Ierarhul Cosma Sfin­ţitul, cântând cântarea cea în­treit sfântă. Deci împreună cu dânsul să grăim: Părinte, Fiule şi Dumnezeiescule Duh, împacă lumea Ta şi zdrobeşte degrab pe satana sub picioarele noastre.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Luminează, Ceea ce eşti Bună, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, Preacurată şi-mi strică împietrirea şi mă învaţă să fac voia Fiului tău; ca să aflu ier­tare de greşelile mele cele mul­te, Preacurată şi să mă izbă­vesc de focul cel nestins, cu ru­găciunile tale.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Văzându-Te, Hristoase, Maica Ta cea cu totul fără prihană mort pe Cruce, striga: Fiul meu, Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este aceas­tă nespusă iconomie a Ta? Prin care ai mântuit zidirea Preacu­ratelor Tale mâini, Îndurate.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite si bunei biruitoare Domnina.

Aceasta a fost chinuita în zilele împaratului Diocletian, fiind adusa înaintea guvernatorului Lisie, în cetatea anazarbenilor; deci mai întâi a fost batuta cu vine de bou crude, si i s-au ars picioarele cu fiare arse; apoi i s-au zdrobit oasele cu lemne si au deznodat-o din toate încheieturile. Apoi bagând-o în temnita si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Anastasia fecioara.

Sfânta aceasta a fost pe vremea împaratiei lui Deciu si Valerian din cetatea Romei, si era calugarita împreuna cu alte fecioare la o mânastire. Deci pârâta fiind la guvernator si adusa fiind înaintea lui în legaturi de fier, a fost batuta peste obraz si golita si arzând-o cu foc, o picau pe deasupra cu iarba pucioasa, cu untdelemn si cu smoala. Dupa aceea au spânzurat-o pe un lemn, i-au taiat sânii si i-au scos unghiile; apoi i-au taiat mâinile si picioarele si i-au scos dintii din radacina. În cele din urma si-a primit sfârsitul prin sabie.

Tot în aceasta zi, Sfintii saptezeci de Mucenici, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfântul Teodot episcopul Efesului, care în pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Malfeta, sagetata fiind s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Anthia, care, bagata fiind în bou de arama înrosit, cu foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Iuventim si Maxim care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfântul Iason episcopul Damascului, care în pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfintii Andromah si Diodor, care prin foc s-au savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna octombrie în 12 zile: pomenirea Sfintilor Mucenici Prov, Tarah si Andronic(†304).

        Acestia au trait pe cand stapanea Diocletian imparatul (286-305) si, prinsi ca sunt crestini, in cetatea Pompeiapole, au fost adusi la judecata inaintea dregatorului Flavian. Si era Tarah batran cu varsta, roman cu neamul si cu slujba de ostas. Prov era din Tracia, iar Andronic din cetatea Efesului. Toti trei eu marturisit credinta lor in Domnul nostru Iisus Hristos si toti trei au fost dati la chinuri.
        Au fost batuti peste gura, li s-au zdrobit falcile cu pietre, li s-au smuls dintii, au fost batuti cu vergi peste pantece, pieptul le-a fost impuns cu tepuse irosite in foc, dar ei au marturisit pe Hristos cu si mai multa indrazneala.
        Au fost supusi atunci la si mai grele chinuri; i-au tavalit pe carbuni aprinsi, au fost spanzurati cu capul in jos, iar dedesubt, inabusiti cu un fum greu si inecacios; pe nari li s-au turnat otet cu sare si mustar, le-au fost taiate buzele, limba si urechile, le-au despicat capul de piele. Zadarnice s-au dovedit si aceste chinuri, Sfintii au ramas neclintiti in sfanta lor credinta.
        Deci, neputand ei sa se mai miste de multimea chinurilor indurate, s-a dat porunca sa fie aruncati la fiare, dar acestea nu s-au atins de trupurile insangerate ale Sfintilor, asezandu-se linistite langa ei. In cele din urma, toti trei au fost taiati bucati cu sabia si asa si-au dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, primind cununa muceniciei.
 

 
 
 

Întru aceastã zi, pomenirea Cuviosului Pãrintelui nostru Cosma fãcatorul de cântari, episcopul Maiumei, Aghiopolitul(†787).

        Acest Sfant a ramas orfan, fiind foarte tanar. Deci, din pricina saraciei, l-a luat pe el tatal Sfantului Ioan Damaschinul, in casa sa, ca sa-l creasca. Ca acesta, avand multa avere si marire lumeasca, a luat in casa sa un vestit dascal invatat si intelept, care si acesta se numea Cosma. Si i-a dat lui in seama pe fiul sau cel firesc Ioan, si pe Cosma, fiul sau cel de suflet. Iar acesta punand nevointa, asupra lor cu invatatura, in scurta vreme, i-a invatat pe ei tot mestesugului cartii, adica gramatica si filosofia, inca si nevoindu-se ei si cu astronomia, muzica si geometria, s-au aratat, prin aceasta, vrednici de toata cinstea. Iar cui ii este voia sa stie cat au fost de invatati, se vor incredinta din cartile pe care le-au scris.
        Deci, venind ei in varsta intelegerii si invatand iscusinta intelepciunii, au lasat lumea si, ducandu-se la lavra Sfantului Sava, s-au facut monahi. Deci, fericitul Ioan a fost sfintit preot de Ioan, patriarhul Ierusalimului, iar fericitul Cosma, rugat fiind de tot soborul, a fost facut episcop de Maiuma si a stralucit in Biserica lui Hristos, ca o stea pe taria cerului. Ca, pornindu-se lupta impotriva sfintelor icoane, acest Cuvios a indemnat pe Sfantul Ioan Damaschin sa scrie catre drept-credinciosi cuvinte pentru cinstirea sfintelor icoane. Si a impodobit el insusi Biserica lui Dumnezeu cu foarte frumoase tropare si canoane. El a cinstiti cu cantari Invierea lui Lazar, Intrarea Domnului in Ierusalim, Cina cea de taina, Patimile cele de voie ale Domnului Hristos si alte praznice dumnezeiesti. Deci, fiind hirotonit episcop de Maiuma si bine povatuindu-si turma spre hrana cea mantuitoare, foarte batran fiind, a raposat cu pace in Domnul.

 
 
 

Întru aceeasi zi, cuvânt despre milostenie al Sfântului Andrei, cel "nebun"

        Intr-una din zile, fericitul Andrei, umbland prin cetate, a venit aproape de casele desfranatelor, iar una din ele l-a prins pe el de haina. Atunci au venit si celelalte desfranate si, stand imprejurul lui Andrei, il batjocoreau. Iar el nu raspundea nimic, fara numai isi tinea narile cu mana si scuipa. Iar ele l-au intrebat: "Pentru ce, tinandu-ti narile, scuipi asa?" Iar fericitul le-a zis: "Vad pe demonul desfranarii, care va stapaneste, ca este imbracat intr-o haina cu rau miros si nu-l pot suferi." Dar ele, dezbracand haina dupa el, i-au dat o rogojina pe deasupra si l-au izgonit. Iar unii din cei iubitori de Hristos ii dadea lui si bani. Si oricati ii dadeau lui, el primea, iar unde vedea adunare de saraci, acolo mergea si joc cu argintul facea. Iar saracii ca pe un nebun il imbranceau pe el, si luau banii. Iar el usor lovindu-i cu palma, ca si cum i-ar certa, aruncand argintii toti, indata fugea de la dansii. Iar saracii, luand argintii, ii imparteau intre ei. Si jocul acesta il facea fericitul Andrei, ca nearatata sa fie milostenia lui.
 

 
 
 

Cuvânt al Preacuviosului pãrintelui nostru Efrem Sirul, despre cum se cuvine crestinilor a vietui.

        Priviti, fratii mei iubiti, cum se intoarce omul la cele lepadate si cugeta iarasi si face lucrurile paganilor. Tot cela ce cugeta cele trupesti si risipeste ca si cand nu ar astepta sa dea seama lui Dumnezeu in ziua judecatii, oare nu s-a fezbracat el de Hristos? Ca zice Domnul, cu dumnezeiasca Sa gura, ca si pentru un cuvant desert vor sa dea seama oamenii in ziua judecatii, apoi faptele care in ce fel vor fi judecate?
        O, ce drac rau. O, uratorul de bine si uratorul de oameni duh necurat. Cum impiedica si cum ademeneste el pe fiecare. Stapanul striga prin Prooroci si prin Apostoli si prin sfintele Evanghelii din multime, putini iau aminte. Diavolul cheama prin alaute si prin hore si prin cantecele dracesti si multimea se aduna. Iubitorul de oameni, Dumnezeu cheama pe toti si zice: "Veniti la mine toti!" Si nu este nimeni sa-L asculte, nici sa se sarguiasca. Hulitorul de oameni, diavolul, pe multi indeamna si acestia la el alearga. Daca undeva s-ar propovadui ajunare sau priveghere, se sperie toti si se tanguiesc si se fac ca niste mori. Iar daca s-ar vesti candva pranzuri, cine sau alaute, sau cantece dracesti, toti se fac veseli, binevoitori si treji si unii pe altii se cheama si se striga si impreuna alearga pe drumul cel rau si se nevoiesc cu nevointa cea vrednica de jale. Nu insa cu cinste cum se cuvine crestinilor, ci ca niste pagani. Nu ca niste robi ai lui Dumnezeu, ci ca niste apucati. Si de multe ori, toata ziua se ostenesc pentru pantecele lor si toata noaptea petrec fara de somn, spre pierzarea sufletului lor, jucand si batjocorindu-se si nimic altceva castigand din osteneala si din priveghere, fara numai vaiul, precum a zis Domnul.
        Luati aminte cu dinadinsul la cele scrise si nu le defaimati, ca vai celor ce ocarasc dumnezeiestile Scripturi. Ca multi cuvantatori deserti sunt, amagindu-se cu mintea, care cand aud de chinurile judecatii zic razand, mangaindu-se: "Oare sunt eu mai bun decat toata lumea? Unde va merge toata lumea, acolo voi merge si eu. Afara de toata lumea, ce are sa mi se intample mie? Sa ma indulcesc deocamdata si eu, ca toata lumea de bunatatile lumii acesteia."
        Apoi, dupa ce s-a implinit hotarul vietii acesteia, se trimite vestitorul mortii, zicandu-ne: "S-a implinit calea ta in viata aceasta, vino de acum intr-o alta lume, vino la insusi locul tau!" Apoi, lasi lucrurile vietii celei veselitoare, cu care ti se parea ca vesnic te vei desfata, si te duci, fiind tras de demoni, la locul de osanda. Si, vazandu-si locul omul se va cutremura si isi va bate fata sa cu palemele, si, cautand imprejur incoace si incolo va vrea sa fuga si nu-i va fi lui cu putinta sa fuga, ca va fi tinut cu nadejde, legat de cei ce il vor duce pe dansul. Atunci ii vor zice lui demonii cei ce il tin: "Ce te temi, vrednicule de jale? Ce te tulburi, ce te intristezi, ce te inficosezi, ticalosule? Ce te cutremuri, netrebnicule? Tu ti-ai gatit tie locul acesta; secera acum ce ai semanat. Ai auzit de infricosata osanda si, razand asa, ziceai: Unde va fi lumea toata, acolo voi fi si eu. Acum, pentru ce te cutremuri. Nu esti singur. Acolo unde este toata lumea, acolo esti si tu. N-ai auzit pe Stapanul, zicand: Toata lumea intru cel rau zace? Ci, defaimand ziceai: Unde va fi toata lumea, acolo si eu. Vrednicule de jale si ticalosule pentru ce cand ziceai acestea nu te gandeai la tine? Acum, lumea toata poate sa-ti ajute tie? Oare pentru toata lumea vei da tu raspuns Judecatorului? Au nu numai pentru singur sufletul tau? Iata acum, precum ziceai, unde este toata lumea, acolo esti si tu."
        Si, intrand in locul cel de osanda, nevrand si cumplit chinuindu-se, va incepe sa ridice jalnice glasuri si sa roage pe cei ce vor sta inaintea judecatii, ca sa dobandeasca macar putina rasuflare. Si ii vor raspunde lui: "Ce strigi, ticalosule? Au doar tu esti mai bun decat toata lumea? Unde este toata lumea, acolo esti si tu, precum ai zis". Si atunci, suspinand din adancul inimii, va zice: "Si ce-mi foloseste mie toata lumea? Vai mie, ca m-am amagit si m-am batjocorit. Dreapta este judecata lui Dumnezeu. Acum am cunoscut, ticalosul, ca ceea ce seamana omul, aceea va si secera. Si ce sarcina va lega, aceea va si purta. Vai mie, ca am auzit si nu primeam. Pe cati vedeam nevoindu-se, priveghind si ajungand, pe toti ii ocaram si-i osandeam. Pe cati ii vedeam plangand si tanguindu-se, radeam de ei. Vai mie, ca mai de folos imi era mie o suta de ani sa plang acolo si sa ma tanguiesc si pamant sa mananc si sa nu vin in locul acesta de chin. Cine-mi va da mie vreme de pocainta, macar de trei zile ale veacului aceluia, pe care l-am cheltuit in lenevire, eu vrednicul de jale si ticalosul? Insa acum targul si soborul s-au risipit si nu mai am folos din pocainta...
        Vedeti, fratilor, sa nu se afle cineva fara de roada. Cela ce seamana in trupul sau indulcirea lumii acesteia, desfatari, cine si pranzuri, din trup va secera stricaciune. Iar cel ce seamana in duh rugaciune, ajunare si priveghere, din duh va secera viata vesnica. Luati seama si vedeti ca nicidecum nu se lauda cel ce se desfateaza, nici cei ce rad, nici cei ce joaca, ca acestea paganii le fac. Iar in partea crestinilor, legea este in acest fel: fericiti cei saraci cu duhul, fericiti cei ce plang, fericiti cei milostivi, fericiti cei izgoniti, fericiti cei curati cu inima, fericiti cei vorbiti de rau, fericiti cei ce se infraneaza, fericiti cei ce au pazit Botezul curat, fericiti cei ce pentru Hristos s-au lepadat de lumea aceasta, fericite sunt trupurile feciorelnicilor, fericiti cei ce au femei ca si cand n-ar avea, fericiti cei ce privegheaza si se roaga, fericiti cei ce vad mai inainte pe Cel ce va sa vie sa judece vii si mortii si-si pregatesc raspunsul, fericiti cei ce lacrimeaza in rugaciune si in cantarea de psalmi. Acestea sunt ale dumnezeiestii Scripturi a drept-credinciosilor.
        Si, oare, care Scriptura fericeste pe cei ce canta din fluier, sau in alauta, sau rad, sau pe cei ce se desfateaza, sau pe cei ce se imbata, sau pe cei ce se inversuneaza si joaca, sau pe cei ce iubesc lumea aceasta? Stapanul nostru nu ne-a invatat acestea, ci, mai vartos, le-a si osandit, zicand: "Vai voua care radeti acum si va desfatati, ca veti plange si va veti tangui!"
        Deci, veniti ca, lasand calea cea larga, care duce la pierzare, sa nu osandim putina vreme, ca sa imparatim in vecii cei nesfarsiti si sa dobandim bunatatile cele nestricacioase pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului pacatos nu s-au suit. Fugi de mandrie, o, omule, desi esti bogat, ca nu cumva sa ai pe Dumnezeu impotriva ta, si iubeste smerita cugetare, desi esti mare, ca sa te inalti in ziua judecatii, ca vai celui trufas, ca acela, cand va intra in mormant, atunci se invata cine este. Vai lacomului, ca bogatia trece, vai necredinciosului, ca in vreme ce toti se lumineaza, el singur atunci se intuneca. Vai, celui fara de lege, ca se duce la Judecator aspru si drept. Vai trandavului, ca va cauta vremea pe care rau a cheltuit-o si nu o va afla. Vai ocaratorului si impreuna cu el, betivului, ca se randuiesc cu ucigasii si cu desfranatii se pedepsesc. Vai celui ce se desfateaza in aceasta putina vreme ca, precum un vitel spre junghiere, asa se ingrasa.
        Dar fericit este cel ce calatoreste pe calea cea stramta, ca purtator de cununa va intra in cer. Fericit cel ce multora le face bine, ca va afla ajutatori multi, cand va fi judecat. Fericit cela ce se sarguieste catre viata ce va sa fie, ca acestea de aici, trag spre stricaciune si moarte. Fericit este cela ce risipeste cele rele, adica pe acelea ce le-a adunat rau, ca va sta curat inaintea judecatorului. Fericit este cel ce spre toate se sileste pe sine, ca silitorii rapesc Imparatia lui Dumnezeu.
        Deci, sa ne silim acum si noi spre tot lucrul bun. Sa ne indemnam si sa ne zidim unii pe altii, precum si faceti. Totdeauna vorbirea noastra sa fie despre judecata si despre darea raspunsului nostru. Ori ce lucru faceti, fie de umblati pe cale, fie de sedeti la pranzuri sau in paturile voastre, ori altceva de faceti, totdeauna ingrijiti-va de judecata, si de venirea dreptului Judecator si va aduceti aminte, in inimile voastre, si ziceti unii catre altii: "Oare in ce fel este intunericul cel mai dinafara? Oare in ce fel este focul cel nestins si viermele cel neadormit? Oare in ce fel sunt scrasnirile dintilor? "Acestea vorbiti-le unii cu altii, noaptea si ziua. Sa ne nevoim fratilor, pana avem vreme. Sa cumpatam desfatarea cea de aici, ca acolo sa castigam desfatarea Raiului. Sa plangem aici putin, ca acolo sa radem. Sa flamanzim aici, ca sa ne saturam acolo. Sa invatam a ne lipsi de toate acestea vremelnice de aici, ca sa ne indulcim acolo de bunatatile cele adevarate. Pe calea cea stramta si necapita sa calatorim aici, ca acolo pe calea cea lata si desfatata sa umblam. Si iarasi zic: "Vedeti sa nu ne impiedice pe noi viata aceasta si sa ne batjocoreasca si goi si netrebnici sa ne trimita pe noi in veacul acela. Ca inselaciunea lumii acesteia pe multi i-a impiedicat, pe multi i-a pierdut, pe multi i-a batjocorit, pe multi i-a orbit".
        Iar noi, fratilor, la luam aminte la noi insine si sa ascultam pe Domnul, care zice: "Veniti dupa Mine!" Deci, de toate sa ne despartim, si Lui sa-I urmam. Sa potolim toata bucuria lumii acesteia, ca batjocoreste pe cei ce o iubesc pe dansa.  Iar noi sa ne sarguim a dobandi viata cea vesnica, dantuirea cea cu ingerii, petrecerea cea cu Hristos. Caruia se cuvine slava in vecii vecilor! Amin.