"Când venim pe lume, singurele lucruri pe care le știm sunt să iubim, să zâmbim și să răspândim Lumină...

Când ajungem la vârsta tainicelor Iubiri,ni se spune din toate părțile: ai grijă pe cine iubești! O să suferi! Și... învățăm să ne drămuim sentimentele, să fim suspicioși... învățăm frica de a iubi...
Apoi, dacă Lumina noastră strălucește prea tare,ni se spune: ai grijă, prea tare ieși în evidență! Nu e bine!
Și... încet, încet, ne acoperim Lumina, Zâmbetul ni se ofilește și trecem așa, tăcuți, cu capul plecat, prin Viață, atenți să nu deranjăm pe cineva, să fim pe placul tuturor...
Inevitabil, într-o zi, povestea noastră se sfârșește, și, târziu,prea târziu, înțelegem că rostul nostru în lume este să iubim și să răspândim Lumină...
Restul sunt amănunte... deșertăciune..."