Cum poate fi liber acela care se leagă de o rugăciune? Acela așteaptă
evident un răspuns favorabil la rugăciunea lui. E cu privirea in viitor,
către ceva care să vină să-i împlinească speranța. Cum poți numi un
asemenea om liber? E mai degrabă un sclav, unul dependent de ceva
exterior lui, ceva necunoscut, dar în care își pune toată încrederea.
Chiar dacă își închipuie că acela e în interior, e tot o închipuire, nu e
o realitate indubitabilă. Credința în divinitate nu e libertate
nicidecum. E o sclavie mai rafinată, dar tot sclavie. Liber e acela care
a văzut în orice rugăciune un gest ritualic, o simplă amăgire. Liber e
acela care a trecut dincolo de ritualurile sacre ale minții și le-a
văzut iluzia. Liber e acela care s-a recunoscut în spatele întregii
iluzii. Cel care a constatat că e martorul lumii, atât interioare cât și
exterioare, a gândurilor, credințelor și tuturor formelor de
manifestare. Acela e liber pentru totdeauna, chiar și față de ideea de
libertate. Nicio rugăciune nu te poate duce la Acela. Toate rugăciunile
doar te împiedică să-l vezi pe Acela. Iar Acela nu e altul decât TU!
Căci nimic nu există cu adevărat în afară de Tine, observatorul
permanent treaz al visului pe care încă îl numești realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.