“Un călugăr decide să mediteze singur. Departe de mănăstirea lui, el ia o barcă și se pune în mijlocul lacului, își închide ochii și începe să mediteze.

După câteva ore de liniște neperturbată, el simte lovitura unei alte bărci izbindu-se de-a lui.
Cu ochii închiși, simte cum furia crește în el, și când își deschide ochii este pregătit să urle la barcagiul care a îndrăznit să îi întrerupă meditația.
Dar când și-a deschis ochii, el a văzut că era o barcă goală, neancorată, plutind în mijlocul lacului…

În acel moment, călugărul ajunge la o conștientizare și înțelege că furia este în el; pur și simplu are nevoie să interacționeze cu un lucru exterior lui, pentru ca ea să se declanșeze.

După acel moment, oricând el întâlnește pe cineva care îl irită sau îi provoacă furie, el își amintește; Cealaltă persoană e doar un vas gol. Furia este în mine.”