Sfaturi duhovnicești - Sfântul Paisie Aghioritul

Rău gândești , rău vorbești și rău vei face.

Astăzi , deși există numeroase probleme și necazuri, noi înșine ne creăm nefericirea și suferința prin propria minte întunecată de păcate și gânduri rele. Suntem stresați , plini de griji, furioși , emotivi, tulburați , neliniștiți , nesiguri, complexați , pesimiști , răutăcioși , dezbinați , și din cauza păcatelor și a războiului pricinuit de gândurile cele rele, nu ne bucurăm din toata inima de succesele și realizările , ci mai de grabă de insuccesele și nerealizarile semenilor noștri .

Sunt numeroși creștini care, asemenea unui avion, au motor bun, aripi bune (se roagă , postesc, priveghiază, se spovedesc, se împărtășesc , fac milostenie…), dar direcția este stricată și se prăbușesc . Iar daca repară direcția , adică vor face din mintea lor o fabrică de gânduri bune, având ca temelie smerita cugetare, iar gândurile rele le vor transforma în ganduri bune, atunci vor merge ușor și sigur pe calea mântuirii .

Cu alte cuvinte, rău gândești , rău vorbești și rău vei face. Pentru că din minte, gândurile omenești și diavolești se pogoară în inimă și-l fac pe om fiarâ. Gândul , vorba și fapta cea rea se întorc amplificate împotriva autorului lor. Iar dacă gândești bine, de bine vei vorbi și bine vei face. Pentru că din minte, gândurile bune omenești și îngerești se pogoară în inimă și-l fac pe creștin înger . Iar dacă vrei să faci rânduială în viața ta, trebuie să-ți faci mai întâi ordine în mintea ta.

Pentru ca un creștin să vadă și să priceapă lucrarea dumnezeiască , el trebuie sa aibă ochiul sufletului (mintea) curat și curăție lăuntrică . Pentru că Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: Luminătorul trupului este ochiul; deci, dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; dar daca ochiul tău e rău , tot trupul tău va fi întunecat … (Matei 6, 22-23).

Iată de ce același lucru pentru un creștin este binecuvântare , iar pentru altul, nenorocire. Pentru că fiecare îl explică potrivit cu gândul său (bun sau rău ), iar aceasta va depinde de curăția lăuntrică a fiecăruia , pentru că fiecare lucru poate fi vazut fie din latura lui cea bună , fie din cea rea.

Spre exemplu, în loc să învățăm din experiența celorlalți și să facem ceva mai bun, acționăm pentru a distruge, cheltuind energie, sănătate și timp, iar apoi ne bucurăm de insuccesele și necazurile lor. Construiește cineva o casă frumoasă , iar cei care îl zăvistuiesc, în loc să învețe din experiența lui și să construiască o casă mai frumoasă , îndemnați de diavol, caută să-l distrugă și pentru aceasta își consumă toate puterile îmbolnavindu-se.

Trebuie să amintim aici un lucru foarte important: Omul este făcut ca în mod firesc să tinda spre bine. Așa a rânduit Dumnezeu ca omul să se dezvolte în mod normal și să poată ajunge la desăvârșire .

Dacă face cele rele, atunci strică acest scop și se deteriorează puterile lui sufletești care trebuie să se dezvolte, astfel încât să ajungă din ce în ce mai bun, și se produce neorânduiala și urmează suferința și boala sufleteasa și trupească .

Un alt lucru foarte important: tot ceea ce se face fără credință in Dumnezeu și fără smerenie este deșertăciune și goană după vânt .

Studiind istoria neamului omenesc, vom vedea ceea ce s-a facut fără smerenie și fără binecuvântarea lui Dumnezeu s-a construit greu, cu mari jertfe umane și materiale și a dispărut , cu îngăduința lui Dumnezeu, repede.

Unde este astăzi marele imperiu sovietic, unde este marele Imperiu Roman, unde este Imperiul Austro-Ungar, unde este al III-lea Reich german, unde sunt industria și agricultura comunistă …? Praf și cenușă !

Dar Sfânta Scriptură ne spune că Pomenirea drepților e cu laude, dar numele necredincioșilor se stinge (Proverbe 10, . Bisericile ctitorite de voievozii noștri , victoriile dobândite cu ajutorul lui Dumnezeu împotriva dușmanilor , sunt pomenite din neam în neam. Pentru că tot ceea ce se face cu smerenie și binecuvântarea Harului Dumnezeiesc are veșnicie .

Motivul principal pentru care mulți români nu au verticalitate și nu sporesc nici duhovnicește , nici material este că nu gândesc creștinește și că au mintea întunecată și plină de gânduri rele, omenești și diavolești .

Din nefericire, azi, mulți dintre cei aflați la conducere educă și lucrează prin gânduri , cuvinte și fapte rele.

Dumnezeu vrea, însă , mai înainte de toate, schimbarea minții noastre, dintr-o minte mândră , întunecată și plină de gânduri rele, într-o minte smerită , luminată de darul Duhului Sfânt și plină de gânduri bune.

Dumnezeu vrea ca noi să avem inima curată (Psalm 50, 10). Iar inima este curată atunci când nu îngăduim să treacă prin mintea noastră gândurile cele rele.

Când gândim rău , permitem diavolului sa intre în noi și să lucreze prin noi. Pentru că diavolul, vrăjmașul mântuirii noastre, mai întâi îl bombardează pe creștin cu gândurile cele rele, apoi îl atacă și-l robește cu păcatele . Dar dacă ne vom apăra cu gândul cel bun și cu rugăciunea , diavolul nu va mai putea să ne strice mintea și să ne robească în păcate .

Din calitatea gândurilor pe care le avem putem să vedem starea noastra duhovnicească , deoarece noi judecăm lucrurile dupa curăția noastră sufletească . Iar daca nu avem curăție lăuntrică , vom trage concluzii greșite și-l vom nedreptăți pe semenul nostru.

Prin gândurile rele pe care le avem față de aproapele împiedicăm venirea Harului Dumnezeiesc si lăsăm pe diavol sa lucreze liber asupra noastră . Pentru că din minte, gândurile rele se pogoară în inimă și-l fac pe om fiara.

Nu ajunge numai rugăciunea pentru a ne curăța mintea. Nu ne vom folosi duhovnicește dacă ne rugăm zile intregi, iar in minte avem gânduri rele față de semenul nostru. Pentru că după cum puțin oțet strică tot vinul, tot așa și un gând rău va strica starea noastră duhovnicească . Deci curăția sufletească trebuie să pornească de la gândurile noastre bune.

Cuviosul Paisie Aghioritul spune: „

Cea mai buna lucrare a creștinului este să-și facă o fabrică de gânduri bune

din mintea sa, creștinul trebuie să fabrice gânduri bune și sa transforme gândurile rele în gânduri bune, având ca temelie smerita cugetare.