Când durerea celui bolnav devine a noastră, atunci Dumnezeu ne va vindeca pe noi Sfântul Cuvios Efrem Filotheitul din Arizona

 ”Să răbdăm suferința și durerea, și să ne rugăm pentru orice om suferind, căci ia gândiți-vă câți oameni oftează pe pământ! Luați seama la spitale, la ospicii, la oamenii care sunt tulburați sufletește și suferă.
Dacă ați fost încercați puțin de aceste boli sufletești, știți ce lucru înspăimântător sunt. Uitați-vă la oamenii stăpâniți de diavoli, ce durere înfricoșătoare suferă și ce chin interior! Viața lor lăuntrică este o mucenicie. Le citești molitvele și vezi că spumegă, deci gândește-te la durerea din sufletele lor.Să nu ne intereseze din ce motiv au ajuns aici, au primit această palmă de la Dumnezeu, ci să vedem doar durerea și suferința, pentru că nu este ușor unui suflet să se izbăvească de puterea drăcească. Mergeți la clinicile de psihiatrie să vedeți sufletele suferinde ale oamenilor!
Noi, care ne zicem sănătoși, să nu-i uităm pe acești oameni, numele lor să nu lipsească din rugăciunile și din grija noastră și să-L implorăm pe Dumnezeu să le trimită răbdare, ușurare și să le dea vindecare. Trebuie să ne obișnuim cu suferința fraților noștri, căci dacă n-o facem, nu avem iubire, dacă-i uităm, suntem în afara iubirii dumnezeiești. Dumnezeu îi încearcă pentru ca să-i aducă în Împărăția Lui.Când durerea celui bolnav, a celui deznădăjduit, închis în carcera judecății lui Dumnezeu, devine a noastră, atunci Dumnezeu ne va vindeca pe noi.”
Să ne gândim din nou câti oameni se luptă cu moartea și viata lor este pusă înaintea judecății, iar conștiința îi cercetează și le spune: “Acum ce se va întâmpla cu tine?”. Suferința și agonia lor să fie și ale noastre și atunci Dumnezeu, “Cel ce cercetează inima și rărunchii”, Care cunoaște această iubire, o va consemna și ne va rămâne dator. Nu doar în viața cealaltă ne va dărui și ne va răsplati, dar și în viața aceasta. Si va veni vremea când ne vom găsi si noi în această greutate și ne va ajuta, îi va lumina pe ceilalți oameni să se roage pentru noi, așa cum am făcut-o și noi, la rândul nostru.

Ceea ce am semănat, aceea vom si secera....””Într-adevăr, ca să cunoască cineva adevărul, trebuie să fie vrednic, pentru ca acesta îl va elibera de minciună și de înșelăciune. Adevărul constă in iubirea după dreptate a aproapelui, nu întunecată și din interes. Astăzi, omenirea are nevoie de o iubire autentică, ortodoxă și creștină. Nu iubim așa cum se cade, pentru că, dacă am face-o, faptele noastre, viata și gândurile ar mărturisi despre ea...”
”Când durerea celui bolnav, a celui deznădăjduit, închis în carcera Judecății lui Dumnezeu devine și a noastră, atunci Dumnezeu ne va vindeca. Sprijină-l pe altul, ca să te sprijine Dumnezeu, nu nedreptăți, ca să nu ți se facă strâmbătate, biruiește răul cu binele pentru că aceasta este legea evanghelică.”
                                                                                                                                                        Extrase din :Ne vorbește Starețul Efrem Filotheitul. Meștesugul mântuirii, Editura Egumenița)