E greu să ne abținem să criticăm și chiar să-l urâm pe cel de alături, în special dacă ne pare că acesta face rău. Ca și creștini, să știm însă, că puțină este osteneala de a ne lupta cu răul din noi, și de-a pururea odihna, cu darul Domnului.
A întrebat fratele:
- Iată, omul bate pe robul său pentru greşeala ce a făcut. Ce va zice robul?
Zis-a bătrânul:
- De este robul bun, va zice: “Miluieşte-mă, am greşit!”
I-a zis fratele:
- Nimic altceva nu zice?
I-a zis bătrânul:
- Nu, căci dacă va pune prihană asupra sa şi va zice “Am greşit”, îndată se milostiveşte spre dânsul domnul lui. Iar sfârşitul tuturor acestora, este a nu judeca pe aproapele. Căci când mâna Domnului omora pe tot cel întâi născut în pământul Egiptului, nu era casă în care să nu fi fost mort.
I-a zis fratele:
- Ce este cuvântul acesta?
I-a răspuns bătrânul:
- De vom lua seama la păcatele noastre, nu vom vedea păcatele aproapelui nostru. Căci nebunie este omului ce are mortul său, să-l lase pe el şi să se ducă să-l plângă pe al aproapelui. Iar a muri faţă de aproapele tău, aceasta este: a purta păcatele tale şi a nu avea grijă de tot omul, că acesta este bun sau acesta este rău. Să nu faci rău nici unui om, nici
să gândeşti rău în inima ta asupra cuiva, nici să defaimi pe cineva
când face rău, nici să te pleci celui ce face rău aproapelui tău şi să
nu cleveteşti pe cineva, ci zi: Dumnezeu ştie pe fiecare. Să
nu te îndupleci cu cel ce grăieşte de rău, nici nu te bucura de
clevetirea lui, nici urî pe cel ce cleveteşte pe aproapele lui. Şi aceasta înseamnă: Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi. Nu avea vrajbă cu vreun om şi nu ţine vrajbă în inima ta. Să nu urăşti pe cel ce vrăjmăşeşte pe aproapele său. Şi aceasta este pacea, cu acestea pe tine mângâie-te pe sine-ți. Puţină vreme este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu, Cuvântul, Amin.
Din Patericul Egiptean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.