O doamnă a întrebat:
-Cu cât vinzi usturoiul, mătușă?
Bunica a răspuns:
-Un leu legătura, doamnă!
-Dacă îmi dați 6 legaturi pentru 4 lei, il iau, dacă nu, mă duc la altcineva...
Bunica a răspuns:
-Vă dau usturoiul la orice preț doriți, doamnă. Este un început bun pentru mine, pentru că nu am vândut nimic toată ziua și am nevoie de bani pentru a supraviețui...
Doamna a luat usturoiul la prețul cerut și a plecat zâmbind, simțind fericirea victoriei. S-a urcat în mașina ei scumpă și s-a dus la restaurant să ia prânzul cu prietena. După un prânz copios, în farfurii a mai rămas multă mâncare pe care cele doua nu au putut-o mânca. Proprietarul restaurantului a venit la masă să verifice dacă totul este în regulă. Doamna l-a întrebat cât costă totul, iar el a răspuns imediat, 170 lei. Ea i-a dat 200 lei și i-a spus să păstreze restul.
Povestea asta arată destul de normală pentru proprietarul unui restaurant de lux, dar nu și pentru o bunică care vinde usturoi!!..
Întrebarea este: De ce trebuie să ne dovedim mereu puterea când cumpărăm de la săraci? De ce suntem generoși cu cei care nu ne cer să facem asta?
Știu că mulți dintre voi nu veți distribui această poveste, dar dacă sunteți unul dintre oamenii buni, care și-au făcut timp să citească această poveste, atunci sigur vor distribui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.