Pune-ți o dorință și suflă!

”La început, Dumnezeu a trimis un înger pe pământ să întrebe toate plantele cum vor să arate. Numai păpădia nu știa cum dorea să arate și îngerul i-a mai lăsat o zi, să se gândească...

În ziua aceea, păpădia s-a rugat, s-a gândit și s-a răzgândit, până a dat cu ochii de Soare și s-a hotărât ca vrea să arate ca El. Știa că vrea sa fie galbenă și frumoasă, strălucitoare și caldă, ca soarele...

Apoi a văzut Luna și se răzgândi... Voia să arate ca ea. Sa fie albă, rece, mândră și frumoasă...

Apoi a văzut stelele și îi plăcură și acelea. 

Când veni îngerul nu mai știa ce să-i spună: voia să fie ca soarele, ca luna, ca stelele... 

Așa că Dumnezeu i-a îndeplinit toate dorințele. 

De aceea păpădia este la început galbenă ca soarele, apoi albă ca luna și dacă sufli peste ea se împrăștie precum stelele!”

1. ~ Legenda păpădiei ~

   Legenda păpădiei

   

   Păpădia

   Primăvara şi-a intrat în drepturi depline şi odată cu ea întreaga natură s-a trezit la viaţă hotărâtă să ne ofere o întreagă farmacie naturală pentru trup şi pentru suflet. Nu uitaţi să petreceţi cât mai mult timp în natură în această perioadă, să vă plimbaţi, să vă jucaţi, să faceţi sport şi să vă bucuraţi de verdele crud şi de miliardele de flori şi fructe pe care natura începe să ni le ofere. Începe un nou ciclu, începe o nouă recoltă, iar mai ales incepe să înflorească păpădia. Cine nu iubeşte păpădia si cine nu a suflat măcar o dată în puful ei? Iată mai jos o legendă frumoasă despre aceasta. Cândva, demult, pe când oamenii nu erau așa cum îi știm noi astăzi și pe când Dumnezeu încă umbla pe pământ, Îngerul florilor a fost trimis să aleagă floarea care ar fi putut fi deasupra tuturor.El se reîntorsese pe pământ și începuse să caute în păduri, prin grădini și câmpii. După un timp, a ajuns într-un răzor plin de lalele roșii și portocalii, ridicate semeț spre cer, și le-a întrebat: „Unde v-ar plăcea cel mai mult să trăiți?” Lalelele i-au răspuns: „Cel mai mult ne-ar plăcea să trăim pe pajistea unui castel, unde culorile noastre fierbinți ar contrasta cu zidurile cenușii ale zidurilor. Ne-ar plăcea să fim atinse de către o prințesă care să ne mărturisească zi de zi cât de frumoase suntem”. Îngerul și-a întors cu întristare ochii de la lalele și a întrebat trandafirul: „Care crezi că ar putea fi locul tău preferat?” Acesta i-a răspuns: „Mi-ar plăcea să mă înalț pe zidurile unui castel căci sunt fragil și delicat și nu aș putea face lucrul acesta de unul singur. Eu am nevoie de îngrijire și de un adăpost primitor”. Din nou, îngerul florilor s-a posomorât și s-a îndreptat în pădure către o violetă, pe care a întrebat-o: „Unde ți-ar placea cel mai mult să trăiești ?” Aici, în codru, unde sunt ascunsă de ochii tuturor”, i-a răspuns violeta. „Pârâul îmi răcorește rădăcinile, iar copacii mă adăpostesc de fierbințeala amarnică a soarelui”. Îngerului nu i-a plăcut însă nici cele spuse de către violetă și a străbătut pământul până când a ajuns la o păpădie prinsă adânc în țarina unei pajiști. Îngerul a întrebat-o: „Care este locul în care ți-ar plăcea cel mai mult să trăiești?” „Vai!”, a oftat păpădia, „aș vrea să trăiesc oriunde aș putea fi găsită cât mai repede de către copiii plecați de la școală sau care se zbenguie și aleargă peste câmpii. Aș vrea să trăiesc pe lângă drumuri și în poiene, dar și printre pietrele din oraș, ca să pot face fericit pe oricine cu floarea mea veselă și pufoasă”. „Tu ești floarea care îmi place cel mai mult!”, a exclamat îngerul, adăugând: „Vei înflori oriunde, mai întâi primăvara și vei fi numită floarea copiilor!!!” Dacă porniţi la plimbare, nu strică să aveţi cu voi un coşuleţ în care să culegeţi câteva din plantele medicinale pe care urmează să le găsim în perioada următoare în natură şi care au trecut testul timpului şi şi-au dovedit proprietăţile şi eficienţa. Putem redescoperi plantele comestibile aflate peste tot in jurul nostru, multe dintre ele cu un gust si o aromă fabuloasă, care ne vor face să ne re-îndrăgostim de tot ce e cu adevărat natural.

   

   Ceai de păpădie