Am crezut că sărăcia înseamnă lipsa banilor

Am crezut că sărăcia înseamnă lipsa banilor

Nu

Sărăcia e atunci când nu sunt conștient de valoarea personală

Sărăcia nu înseamnă să nu pot vedea Parisul, New York-ul sau Machu Picchu

Nu

Sărăcia înseamnă să nu mă pot vedea pe mine

Sărăcia nu e atunci când îmi lipsesc hainele de brand

Nu

Sărăcia e când nu mă dezbrac de toate credințele păguboase

Impuse din exterior

Sărăcia nu e atunci când nu am posibilitatea să-mi ofer cadouri scumpe

Nu

E atunci când nu-mi ofer adevărul. Când nu sunt sincer cu mine însumi

Sărăcia nu e atunci când sunt departe de ceea ce îmi doresc

Nu

E atunci când mă aflu departe de mine

Sărăcia nu e atunci când merg pe jos

Nu

E atunci când merg cu un bmw scump în speranța că voi fi iubit și respectat

Pentru că atât cred că am de oferit.

Și nu înțeleg că viața ce curge prin mine

E mai valoroasă decât orice lucru cu 4 sau mai multe roți

Sărăcia nu e atunci când mă mulțumesc cu puțin

Nu

E atunci când consider banii singura măsură a valorii umane

Și alerg după ei în speranța că voi însemna și eu ceva pe lume

Bogăția nu e atunci când dețin un penthouse

Nu

E atunci când mă dețin pe mine. Mai întâi. Penthouse-ul după

Bogăția nu e atunci când am 100.000 de euro în cont

Iar în suflet teroare ca nu cumva să-i pierd

Nu

Bogăția e atunci când mă simt valoros și calm cu 32 de lei în buzunar

Sărăcia nu înseamnă lipsa banilor

Am fost păcălit.

Nu am fost în întuneric

Am avut doar ochii închiși

Și un sac gros de pânză neagră tras peste cap

Lumina a fost mereu acolo

La fel și valoarea

Existentă în fiecare ființă (umană)