Dracii din fundul pământului, împreună cu Luțifer și cu tartorul lor, au umplut iadul și de atunci din toate vremile canonesc sufletele oamenilor păcătoși. Cei de pe pământ fac tot felul de zavistii, de îneacă lumea și împing oamenii la păcat prin ispite de tot felul; celor din apă, lumea le zice: „ăi din baltă” și fac tot felul de șotii, celor care umblă pe apă cu corăbiile și cu luntrele, strică năvoadele pescarilor și îneacă pe cei ce se avântă prea departe, în apă. Dracii care au rămas în văzduh s-au apucat de au făcut „vămile văzduhului”, unde opresc la vamă sufletele morților care merg la cer. Acolo sufletele morților dau vamă faptelor lor bune; dacă nu prea au fapte bune, dau hainele care li se dau de pomană până la 40 de zile și dacă nu se plătesc de vamă nici cu atâta, mai dau și paraua de la deget, care li se pune când mor. Și dacă nici cu asta nu se pot plăti de draci, pentru păcatele lor multe, atunci dracii opresc sufletele și le trimit la iad. Dracii care au rămas spânzurați cu gura în jos, în văzduh, leapădă mereu la bale din gura lor. Aceste bale se numesc balele dușmanului și, oriunde cad, infectează totul și cine se atinge de ele, se-mbolnăvește, căci balele acestea sunt germenii tuturor boalelor. Dar ele n-au putere decât noaptea, de la scăpătatul soarelui și până la răsăritul lui, pentru ca sfântul soare le arde și le taie toată puterea. Necuratului, dracului celui mai mare, Dumnezeu i-a luat de-atunci puterea de a se mai sui sus și din vremea aceea a rămas tot în fundul tartarului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.