<că nimic nu e măreț în afară de viață>

 ,,[...] Şi mereu am regretat cum priveşte lumea râma de pământ, judecând-o, dacă nu chiar cultivând prejudecăţi depline despre ea pornind de la forma ei simplă şi de la faptul că e oarbă. Mulţi par să nutrească numai dezgust faţă de ele, fără îndoială din cauză că sunt în largul lor în bezna pământului şi nu scot niciun sunet. Această descriere aminteşte nu într-o mică măsură de moarte. Explică asta cumva aversiunea oamenilor faţă de această creatură remarcabilă? Cu toate astea, prin lecturile proprii şi prin observaţii personale am ajuns la concluzia că există foarte puţine creaturi a căror existenţă cântăreşte mai greu în circuitul vieţii decât a râmei de pământ. Precum arăt şi în articol, ea pare să ajute solul să respire şi de aceea sunt tentată să spun, deşi doar în acest colţ de scrisoare şi sub nicio formă în articolul trimis distinsei dumneavoastră reviste, că în acest context, contribuţia râmei de pământ la viaţa pe această planetă e mai însemnată decât contribuţia oamenilor. De aceea îmi doresc, mă simt obligată să vă trimit aceste consideraţii stângace ale mele, în care caut să informez potenţialii dumneavoastră cititori despre contribuţia râmei la viaţa de pe această planetă. Este esenţial ca oamenii să recunoască şi rolul lucrurilor aparent mărunte şi insignificante în circuitul vieţii. Că totul cântăreşte la fel de greu, femeile cât bărbaţii, râmele cât regii. Că nimic nu e măreţ în afară de viaţă. Aş îndrăzni să numesc râma gândul lui Dumnezeu [...] "

Jon Kalman Steffansson - Absența ta e întuneric