Să trecem prin această viață cu blândețe, cu mâinile deschise și inimile deschise.

 Să trecem prin această viață cu blândețe, cu mâinile deschise și inimile deschise. Să alegem să ridicăm mai degrabă decât să frângem, să vindecăm mai degrabă decât să facem rău, să iubim mai degrabă decât să întoarcem spatele. Pentru că, în cele din urmă, nu suntem măsurați după lucrurile pe care le-am avut, ci după dragostea pe care am oferit-o, iar aceasta este singura moștenire care durează cu adevărat.

În viață, trebuie să privești în cinci direcţii:

- Înainte, ca să știi unde mergi.

- Înapoi, ca să nu uiți de unde vii.

- În Jos, ca să te asiguri că nu calci în picioare pe nimeni în calea ta.

- În laterale, pentru a-i recunoaște pe cei care te susțin în momentele grele.

- Și în sus, ca să mulțumim pentru fiecare binecuvântare primită.

Să nu uităm că adevărata măreție nu se măsoară în bogăție sau putere, ci în umilința cu care mergi prin viață. Pentru că cel care își uită rădăcinile, riscă să se piardă în propriul ego.
Așa că fii atât de mare încât să inspiri pe alții să crească și atât de umil încât toată lumea să își dorească să meargă alături de tine.
Căci înţelepciunea nu stă în ceea ce ai, ci în ceea ce ești, chiar și atunci când ai pierdut totul.
Și nu-ți lăsa ego-ul sau orgoliul să crească, pentru că așa cum te-ai ridicat, la fel poți să și cazi…