Boura

 Mască zoomorfă îmbrăcată la Crăciun de un fecior al cetei de colindat, substitut al divinității care moare și renaște la Anul Nou. Boura se naște simbolic la solstițiul de iarnă (confecționarea și îmbrăcarea măștii), petrece și se desfată împreună cu ceata de feciori în timpul colindatului, moare violent, prin lovire cu ciomagul, și renaște. Boura acționează independent, conform rangului său divin: nu se supune, asemănător celorlalți membrii ai cetei, ordinelor date de Vătaf; se amuză speriind femeile și copiii, mușcă cu ciocul asistenții curioși care se apropie de ceată (anturajul ei divin), face loc și apără membrii cetei în timpul colindatului, solicită plata (darul) atât cât consideră că i se cuvine, ocupă, la ospețe, locul de cinste din capul mesei. Masca este compusă din cap, corp și un băț (picior) care o sprijină în pământ. Capul are două coarne de bovină împodobite cu panglici, bețe, clopoței, flori artificiale, un bot nedefinit (lup, cal, iepure, capră, pasăre) din lemn, numit cioc, pe care purtătorul măștii îl deschide și îl închide, clămpănind ca o barză cu ajutorul unor sfori ascunse, și o barbă de țap confecționată din piele de iepure. Corpul Bourii este confecționat dintr-o față de masă, cusută ca un sac, pe care sunt prinse numeroase panglici și basmale colorate, smocuri din piele de iepure sau fulgi de pasăre și o coadă în spate. Trasă peste cap, masca Bourii lasă să i se vadă în partea de jos capătul bățului care o sprijină, cioplit ca un falus, și gleznele feciorului care o îmbracă. Masca și poziția aplecată a celui care o poartă redau imaginea unui ciudat patruped.