Dumnezeu a trimis cele 70 de plăgi pe Pământ

Cele 10 Plăgi ale Egiptului: Aceasta este cea mai cunoscută relatare și se regăsește în Cartea Ieșirii (Exodul) din Vechiul Testament. Acestea au fost trimise pentru a-l convinge pe Faraon să elibereze poporul Israel din robie.
Cele 7 Plăgi din Apocalipsă: În Noul Testament, Apocalipsa Sfântului Ioan menționează 7 plăgi finale (reprezentate prin cele 7 potire ale mâniei lui Dumnezeu) care vor fi revărsate asupra pământului la sfârșitul timpurilor.
Iată lista celor 10 plăgi biblice din Egipt: Sângele: Transformarea apei Nilului în sânge.
Broaștele: Invazia broaștelor în tot Egiptul.
Păduchii/Tânțarii: Praful pământului transformat în insecte.
Muștele: Roiuri de muște câinești sau animale sălbatice.
Moartea vitelor: O molimă care a ucis animalele egiptenilor.
Vărsatul Negru (Bubele): Ulcere dureroase pe oameni și animale.
Grindina: O furtună violentă cu gheață și foc.
Lăcustele: Distrugerea completă a vegetației rămase.
Întunericul: Trei zile de beznă totală peste Egipt.
Moartea întâilor născuți: Uciderea fiecărui prim născut, de la cel al Faraonului până la cel al vitelor.
Confuzia cu cifra 70 ar putea proveni din alte simbolisme biblice (cum ar fi cei 70 de bătrâni ai lui Israel sau cele 70 de neamuri), dar nu este asociată direct cu numărul plăgilor.

Cele șapte potire (sau cupe) reprezintă seria finală de judecăți divine descrise în Apocalipsa 16, fiind cunoscute sub numele de „potirele mâniei lui Dumnezeu”. Acestea sunt vărsate de șapte îngeri asupra pământului și marchează încheierea mâniei divine înainte de a doua venire a lui Hristos.Primul potir: Provoacă o rană rea și dureroasă oamenilor care poartă semnul fiarei și se închină icoanei ei.
Al doilea potir: Este vărsat în mare, transformând apa în sânge ca de om mort; toate viețuitoarele din mare pier.
Al treilea potir: Este vărsat peste râuri și izvoare, transformându-le în sânge ca pedeapsă pentru martiriul sfinților.
Al patrulea potir: Este vărsat peste soare, dându-i putere să dogorească oamenii cu un foc mare; aceștia hulesc numele lui Dumnezeu în loc să se pocăiască.
Al cincilea potir: Este vărsat peste scaunul de domnie al fiarei, aducând întuneric peste împărăția ei și suferință atroce.
Al șaselea potir: Este vărsat peste râul Eufrat, care se usucă pentru a pregăti calea regilor de la Răsărit; este momentul adunării armatelor pentru bătălia de la Armaghedon.
Al șaptelea potir: Este vărsat în văzduh, urmat de un glas din Templu care strigă „S-a isprăvit!”; are loc cel mai mare cutremur de pământ și o grindină uriașă.

În Cartea Apocalipsei, cele șapte trâmbițe reprezintă o serie de judecăți divine care sunt declanșate după deschiderea celei de-a șaptea peceți. Fiecare trâmbiță anunță o calamitate specifică, servind drept avertisment pentru omenire.
Iată semnificația fiecăreia, conform textului biblic:

Prima trâmbiță: Grindină și foc amestecat cu sânge; o treime din pământ, copaci și toată iarba verde sunt arse.
A doua trâmbiță: Un munte mare arzând este aruncat în mare; o treime din mare devine sânge, o treime din creaturile marine mor și o treime din corăbii sunt distruse.
A treia trâmbiță: O stea arzătoare, numită Pelin, cade peste o treime din râuri și izvoare, făcând apele amare și provocând moartea multor oameni.
A patra trâmbiță: O treime din soare, lună și stele sunt lovite, întunecându-se; ziua și noaptea își pierd o treime din lumină.
A cincea trâmbiță (Primul „vai”): Se deschide Fântâna Adâncului și apar lăcuste demonice conduse de Abaddon (sau Apollyon), care chinuiesc oamenii fără sigiliul lui Dumnezeu timp de cinci luni.
A șasea trâmbiță (Al doilea „vai”): Patru îngeri legați la râul Eufrat sunt dezlegați pentru a ucide o treime din omenire cu ajutorul unei armate uriașe de călăreți.
A șaptea trâmbiță (Al treilea „vai”): Anunță victoria finală a lui Dumnezeu și faptul că „împărăția lumii a trecut în mâna Domnului nostru și a Hristosului Său”.