Sfântul Procopie

 Sfântul Procopie i s-a arătat împăratului Dioclețian în anul 303. Devenind duce al Alexandriei și persecutor al creștinilor, a văzut noaptea o cruce în formă de cristal și a auzit un glas spunând: „Eu sunt Isus răstignit, Fiul lui Dumnezeu”. Copleșit de glas și de viziune, și-a oprit călătoria, proclamându-L pe Hristos în Ierusalim. Dar fiind denunțat de mama sa, Teodosia, ca fiind creștin și chemat la Cezareea pentru a-și cere iertare, s-a mărturisit creștin; apoi a fost torturat cu cruzime și aruncat în închisoare pe viață. A fost apoi scos și dus la un templu idolatru, grăbindu-se să aducă jertfe, dar prin distrugerea templului s-a întors la Hristos pe mama sa, Teodosia, soldații și doi tribuni, Nicostrat și Antioh și douăsprezece femei senatoare, care au fost torturați amarnic și decapitați. Apoi, fiind obligat să pedepsească patru regi, a spus cuvântul: „Nu este bine să ai mulți eunuci, darămite un singur eunuc, darămite un singur rege”. Și îndată, după ce i s-a tăiat capul, a găsit calea spre împărăția cerească.