Ce ne împiedică să iubim?

Ce ne împiedică să iubim? Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El e bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este (Luca 6, 31-36). Ce vorbe uimitor de simple! Sunt atât de fireşti, încât atunci când omul le aude pentru întâia oară se simte chiar stingherit: Cum de nu m-am gândit la asta până acum? Tot ce este mare este simplu şi toată învăţătura lui Hristos e neasemuit de simplă. E îndreptată către oamenii cu inimi simple; au primit-o cei mai simpli pescari din Galileea, care au devenit luminători ai întregii lumi. Orice cuvânt al lui Hristos e simplu şi uimitor de accesibil. Toată învăţătura Lui parcă s-ar înţelege de la sine şi totuşi, ce departe stă viaţa noastră de împlinirea acestora! Nu ne purtăm la fel cu toţi oamenii. Faţă de cei mai apropiaţi (soţia, copiii) ne purtăm potrivit poruncilor lui Hristos. Cu cei pe care îi socotim depărtaţi sau străini nu ne purtăm astfel. El cere însă ca noi să-i iubim şi pe vrăjmaşi. E foarte greu. A-i iubi pe vrăjmaşi se deprind cei ce au inima curată, care Îl iubesc cu toată inima pe Dumnezeu şi urmează poruncilor Lui, cei în care sălăşluieşte Duhul Sfânt. Doar cei ce s-au deprins să îi iubească pe cei care-i urăsc, să-şi iubească vrăjmaşii, i-au biruit pe aceştia – cu binele şi cu dragostea. Mila şi împreună-pătimirea sunt însuşirile de temelie ale dragostei. Cine are dragoste, are şi milă şi împreună pătimire: nu poţi să iubeşti fără să suferi cu cel iubit. Un asemenea om nu poate să nu facă binele celor care au nevoie de el şi-l face fără să aştepte recunoştinţă, fără să aştepte să i se răsplătească pe măsură. Din dragostea curată izvorăşte milostivirea, așa împlinesc adevăraţii creştini aceste porunci: dau împrumut celor de la care nu se aşteaptă să mai primească înapoi, fac tot felul de fapte bune. Domnul cere să nu aşteptăm nimic în schimb pentru binele făcut şi ne făgăduieşte marea plată a veşnicei bucurii, spunând că vom fi fii ai Celui Preaînalt. Hristos spunea despre Înfricoşata Judecată că drepţii vor fi îndreptăţiţi doar pentru faptele dragostei: fii ai Celui Preaînalt se vor numi, vor străluci ca stelele pe cer. Cei ce dragoste nu au, cei ce nu fac faptele milostivirii, se vor numi fii ai diavolului şi vor fi chinuiţi în veci împreună cu el. Dragostea este împlinirea a toată legea (Romani 13, 10). Milostivirea e toată legea lui Hristos, fiindcă ea vine din dragoste. Mare e această lucrare! E scopul întregii noastre existenţe. Am fost făcuţi ca să ne apropiem de El duhovniceşte. Trăim ca să devenim fii ai Celui Preaînalt, să ne desăvârşim. Mergeţi prin uşa cea îngustă, pe calea cea pietroasă şi spinoasă, fără a vă teme de pătimiri, fiindcă ele nasc binele. Cel care pătimeşte devine slobod de egoism, liniştit, blând, plin de dragoste. Să mergem pe calea necazurilor, împlinind toate poruncile lui Hristos. Prin neobosite rugăciuni şi post intrăm în Împărtăşirea cu El, fiindcă Duhul Sfânt poate sălăşlui doar într-o inimă smerită. Să agonisim blândeţea, smerenia, şi atunci va veni și dragostea. Neîncetată să fie rugăciunea ca El să curăţească inimile de răutate și să ne dea marile virtuţi creştineşti: blândeţea, smerenia și dragostea. Doamne, dă-mi sfânta dragoste, învaţă-mă să iubesc toţi oamenii: şi pe cei de aproape şi pe cei de departe şi pe cei credincioşi şi pe cei necredincioşi, precum Tu, Doamne, ne iubeşti pe noi, pe toţi, păcătoşii şi ticăloşii. Amin. Sfântul Luca al Crimeei, 15 octombrie 1944