Sfântul Cuvios Iosif Isihastul a fost unul dintre cei mai remarcați nevoitori athoniți ai secolului al XX-lea. Datorită ucenicilor săi, care au transmis și au pus în practică învățătura și modul său de viață în comunități din ce în ce mai mari, el poate fi considerat pe bună dreptate principalul autor al actualei restaurări a tradiției rugăciunii inimii din Muntele Athos.
Sfântul Cuvios Iosif Isihastul a fost unul dintre cei mai remarcați nevoitori athoniți ai secolului XX. Datorită ucenicilor săi, care au transmis și au pus în practică învățătura și modul său de viață în comunități din ce în ce mai mari, el poate fi considerat pe bună dreptate principalul autor al actualei restaurări a tradiției rugăciunii inimii din Muntele Athos.
Cuviosul Iosif Isihastul s-a născut în anul 1898 în Insula Paros (Arhipelagul Ciclade) din Grecia, fiind botezat cu numele de Francisc. Orfan de tată încă de mic, tânărul Francisc a plecat la vârsta adolescenței să lucreze în portul Pireu, iar apoi s-a înrolat în armată. După împlinirea stagiul militar, a întâlnit în Atena pe un monah aghiorit de la o chilie din Kareia, pe care l-a rugat să îl ia cu sine atunci când se va întoarce în Sfântul Munte Athos. A împărțit toată averea sa săracilor și celor din casa lui și a luat hotărârea definitivă de a pleca în Sfântul Munte.
Venit la Athos la vârsta de 23 de ani, hrănindu-se cu istorisirile despre marii asceți, a căutat imediat un părinte duhovnicesc care să-l învețe rugăciunea inimii. Însă nu a găsit pe nici unul. După o scurtă ședere la Katunakia, alături de bătrânul Daniil, a plecat spre Vigla, în apropiere de peștera Sfântului Atanasie Athonitul. În acest răstimp a cercetat multe peșteri și locuri, unde au trăit cuvioși athoniți. În cele din urmă, s-a întâlnit cu Părintele Arsenie, care va deveni împreună-nevoitor cu dânsul, și a aflat că împărtășesc aceeași dorință de isihie, așa că au hotărât să găsească un Stareț încercat. L-au găsit pe Starețul Efrem Dogarul, și s-au așezat într-o colibă sărmană și dărăpănată de la Schitul Sfântului Vasile. Stăteau în colibă numai în timpul celor mai reci luni de iarnă; în restul anului, vreme de aproape zece ani, au stat în peșterile de piatră din stâncile Athosului, hrănindu-se cu puțină pâine uscată și dedicându-și tot timpul rugăciunii.
În luna ianuarie a anului 1938, bătrânul Iosif împreună cu părintele Arsenie au plecat de la schitul Sfânta Ana Mică, într-un locul depărtat și ascuns în munți. Aici au zidit un paraclis în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul, precum și trei mici chilii. În cei aproape 13 ani de ședere la Sfânta Ana, în jurul părintelui Iosif Isihastul s-au adunat deja 7 nevoitori.
Sfântul Iosif nu și-a îngăduit niciodată odihnă în nevoințe, în ciuda unei sănătăți șubrede ce l-a adus treptat într-o stare de semi-paralizie. Cu toate acestea, pentru că ucenicii săi mai tineri nu puteau îndura asprimea peșterilor, in iunie 1951, a decis să-și mute obștea intr-un loc mai accesibil, la Schitul Nou.
Aici, după puțină vreme, pe 28 august 1959, și-a dat sufletul lui Dumnezeu ca un adevărat mucenic.
De-a lungul vieții, pentru jertfa sa, Dumnezeu i-a dat multe daruri duhovnicești: vederea luminii, vedenii minunate, înainte-vedere și cunoașterea gândurilor. După adormirea sa, Sfântul Duh a dat mărturie de prezența Sa în el, rămășițele sale răspândind bună mireasmă.
Acatistul Sfântului Cuvios Iosif Isihastul
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condacul 1
Iubitor al isihiei, dascăl încercat și lucrător al rugăciunii neîncetate toți te cunoaștem, Cuvioase Iosif, și te rugăm să ceri har de la Domnul pentru cei ce, în trezvie, te urmează și-ți cântă: Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Icosul 1
Ales ai fost din pântece, Cuvioase Părinte, că binecredincioasa ta mamă s-a învrednicit de vedenii dumnezeiești despre tine. Astfel, vas de cinste Împăratului a toate făcându-te și, prin slujirea ta, bineplăcând Lui, ai făcut cunoscută dobândirea harului lui Dumnezeu multor credincioși. Pentru aceasta, îți cântăm:
Bucură-te, din părinți evlavioși rod curat;
Bucură-te, cel ce bineplăcut Domnului te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai deprins smerenia;
Bucură-te, cel ce te-ai împodobit și cu milostenia;
Bucură-te, cel a cărui viață a fost neîncetată osteneală;
Bucură-te, a oamenilor și a îngerilor fală;
Bucură-te, cel ce cu ascultarea te-ai împodobit;
Bucură-te, cel ce în privegheri duhovnicește te-ai întărit;
Bucură-te, doritor de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, că ostrovul Paros se laudă cu tine;
Bucură-te, pildă a virtuților pentru obștea dreptslăvitorilor;
Bucură-te, canonul și întărirea nevoitorilor;
Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Condacul 2
Bine ai chivernisit avuțiile pământești în tinerețea ta, îndestulându-te cu puțin, îmbogățindu-te cu milostenia față de toți și lucrând în ascuns aspre nevoințe, că, deși viețuiai în strâmtorări, în lacrimi și în grea pătimire, în postire și în privegheri prin munți și prin peșteri, neîncetat cântai Domnului: Aliluia!
Icosul 2
Ai râvnit cu înflăcărare vieții îngerești, Cuvioase, că, încă în lume fiind, la Dumnezeu îți înălțai cugetarea. Pentru dragostea Lui, trupul ți-ai dat nevoințelor și, învrednicindu-te de cerești arătări, spre Sfântul Munte te-ai îndreptat, petru care te lăudăm așa:
Bucură-te, cel ce de dorul Stăpânului te-ai aprins;
Bucură-te, că setea de El ți-a fost de nestins;
Bucură-te, cel ce în lume fiind, călugărește viețuiai;
Bucură-te, cel ce îndelunga postire cu dragoste o răbdai;
Bucură-te, cel ce, pentru aspre nevoințe, în munți te-ai ascuns;
Bucură-te, cel ce râuri de lacrimi Stăpânului în dar I-ai adus;
Bucură-te, cel ce privegherea de toată noaptea ai iubit;
Bucură-te, cel ce cu patimile întreaga zi te-ai războit;
Bucură-te, cel ce delăsării te-ai împotrivit cu tărie;
Bucură-te, cel ce ai arătat duhovnicească bărbăție;
Bucură-te, cel ce, neguțătorind patimile, talanții virtuților ai agonisit;
Bucură-te, cel ce, stăruind în trezvie, de lucrarea păcatelor ai fugit;
Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Condacul 3
De dragostea Stăpânului te-ai rănit și ca un cerb însetat alergai către izvoarele apelor, întreg Muntele Athonului străbătând și căutând să deprinzi viețuirea îngerească de la un povățuitor încercat, că te temeai de primejdia pierzării care vine celor aflați în neascultare și care fără povățuitor se nevoiesc. Deci, neodihnit căutând și adăpându-te de la cei pe care îi aflai, te întăreai cântând Domnului: Aliluia!
Icosul 3
Erai doritor de aflarea neîncetatei rugăciuni care singură se lucrează în inimă, pentru aceea fără încetare o rosteai; iar, ca trupul să nu îți dea război, îl domoleai prin postire aspră, îndelungată, și prin privegheri de toată noaptea, vărsând mulțime de lacrimi prin peșteri și prin pustie, răbdând arșița și frigul, întărindu-te cu povețele cuvioșilor athoniți și cu scrierile filocalice, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, de sfințenie iubitorule;
Bucură-te, de patimi biruitorule;
Bucură-te, neostenit lucrător în via Domnului;
Bucură-te, cel ce ai zdrobit capul șarpelui;
Bucură-te, a peșterilor negrăită frumusețe;
Bucură-te, cel ce patimilor nu arătai blândețe;
Bucură-te, cel ce pe pustnicii aghioriți îi cercetai;
Bucură-te, cel ce părinte duhovnicesc iscusit căutai;
Bucură-te, de nevoințe iubitorule;
Bucură-te, al rugăciunii neîncetate căutătorule;
Bucură-te, pildă a celor ce pe Domnul vor să-L cunoască;
Bucură-te, îndrumător al celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Condacul 4
Filocalia și Viețile Sfinților te întăreau în luptele tale, împreună cu scrierile marelui Isaac Sirul, de unde ai deprins căile care luminează și sfințesc pe toți cei ce voiesc să afle viața duhovnicească. Și, prin râvna ta de a citi dumnezeieștile cuvinte, ca unele ce dau din duhul celor ce le-au alcătuit, cale ne arăți spre a ne îndeletnici cu cercetarea scrierilor sfinte, pentru care îți cântăm: Aliluia!
Icosul 4
Glasul tău, ostenit de rostirea rugăciunii, s-a odihnit prin primirea darului acesteia în inima ta, unde cu mângâiere a început a se rosti fără încetare. Râuri de lacrimi au vărsat ochii tăi atunci și adânc te-ai unit cu Domnul în răpire, iar apoi mai cu tărie te-ai ostenit spre a nu pierde harul ce ți s-a dat. Iar noi, în nesimțire zăcând, cerem dragostea ta după Cel Preaînalte, cântându-ți așa:
Bucură-te, cel ce ți-ai întrarmat mintea cu trezvia;
Bucură-te, cel ce, fiind feciorelnic ai iubit curăția;
Bucură-te, cel ce ochii la rugăciune către cer i-ai înălțat;
Bucură-te, cel ce, cu lacrimile, pământul l-ai udat;
Bucură-te, gură care Rugăciunea lui Iisus neîncetat ai rostit;
Bucură-te, glas ales care laudă la cer ai suit;
Bucură-te, cel ce pieptul cu durere pentru păcate ți-l băteai;
Bucură-te, cel ce inima ta pentru Domnul o zdrobeai;
Bucură-te, cel al cărui trup ca un sălaș al Duhului s-a sfințit;
Bucură-te, cel ce rugăciunea lăuntrică și mângâierea harului ai primit;
Bucură-te, cel ce, în răpire, multă vreme cu Domnul în unire ai viețuit;
Bucură-te, cel ce, întărindu-te astfel, și mai mult te-ai nevoit;
Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Condacul 5
Harul s-a retras după o vreme, Cuvioase, și mult te-ai ostenit ca, în uscăciunea părăsirii care vine pentru adeverirea credinței, să sporești nevoințele și să nu deznădăjduiești, că plăcut este Domnului sufletul sârguincios. Deci, neslăbind cu duhul, cântai Mângâietorului: Aliluia!
Icosul 5
Iubit-ai ascultarea desăvârșită, virtutea cea mare care ferește de orice primejdie pe împlinitorul ei. Astfel, ascultător fiind de Starețul Daniil, ai căutat, după porunca lui, un împreună-nevoitor, ca să nu fii vătămat de ispitele în viețuirea singuratică după aflarea harului; iar Domnul ți l-a descoperit pe monahul Arsenie, la praznicul Schimbării la Față, și frați de nevoință v-ați făcut, iar noi lăudăm ascultarea ta, zicând:
Bucură-te, pildă a ascultării duhovnicești;
Bucură-te, cel ce primejdia neascultării vestești;
Bucură-te, cel ce pe înălțimea Athonului ca pe Tabor ai mers;
Bucură-te, cel în a cărui inimă lucrarea rugăciunii nu s-a șters;
Bucură-te, cel ce, prin lumina Taborului, frate întru nevoință pe Arsenie l-ai descoperit;
Bucură-te, cel pe care Stăpânul neînșelat te-a păzit;
Bucură-te, cel ce roadele ascultării ai odrăslit cu îmbelșugare;
Bucură-te, cel ce pe toți i-ai îndemnat să se afle sub ascultare;
Bucură-te, întrajutorare din lucrare sfântă și binecuvântată;
Bucură-te, îndoită nevoință, cu dragoste de Dumnezeu lucrată;
Bucură-te, cel ce rânduiala pravilei cu acrivie ai păstrat;
Bucură-te, că Arsenie, văzând nevoințele tale, s-a bucurat;
Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Condacul 6
Încă de la început, văzând monahul Arsenie dorul și nevoințele tale pentru Domnul, stareț al lui te-a ales, ascultător de tine făcându-se și harul Domnului pe amândoi acoperindu-vă. Astfel, v-ați îmbărbătat în lupta duhovnicească, unul adică prin agerimea minții, iar altul prin tăria trupului, pricinuind rană demonilor. Deci, pentru aceasta, lăudăm pe Domnul, Cel ce minunat a lucrat prin voi, și Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 6
Jugul lui Hristos cu bărbăție l-ai purtat, Părinte, împotrivindu-te aspru tuturor patimilor trupului, care năvăleau asupra ta fără cruțare, dar mult s-a bucurat sufletul tău când ai primit tunderea întru monah, împreună cu numele unuia dintre bătrânii tăi. În smerenie și în dragoste de aproapele sporeai când te cleveteau cei ce nu pricepeau nevoințele tale, iar de la noi primește aceste cântări:
Bucură-te, cel ce, prin harul ascultării, dascăl ai ajuns;
Bucură-te, cel ce în îngerescul chip ai fost tuns;
Bucură-te, cel pe care vrăjmașul te-a aruncat în marea patimilor;
Bucură-te, cel pe care Împărăteasa cerurilor te-a scos la limanul mângâierilor;
Bucură-te, înălțimea a vederii duhovnicești;
Bucură-te, adânc al smereniei dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce ai suferit în chip simțit urgia vrăjmașului;
Bucură-te, cel mângâiat cu har de mila Stăpânului;
Bucură-te, cel ce ți-ai supus trupul prin aspre osteneli monahale;
Bucură-te, cel ce ai stins văpaia ispitelor cu sudorile tale;
Bucură-te, cel ce împotriva diavolului mucenicește te-ai războit;
Bucură-te, cel ce și cununi de cuvios și de mucenic ai dobândit;
Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Condacul 7
Luminare de la Domnul trimite-ne, Părinte, și darul înțelepciunii dăruiește-l cântăreților tăi, precum oarecând Iosif cel de demult a împărțit grâu din belșug fraților săi, că venim smeriți ca la un părinte iubitor, cum te-ai arătat în lume celor ce îți cereau povățuirea, ca să cântăm cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Mulțime de credincioși au primit îndrumarea ta, Părinte, mult har dobândind de la Domnul. Astfel, prin povețele tale, mulți au ales viețuirea monahală, obști de rugăciune întemeind în lume. Dar, și în Sfântul Munte, mulți monahi s-au adunat în jurul tău, văzându-ți viețuirea; iar Domnul a arătat în tine adevărat dascăl care îi învățai din cercare, că nimic nu făceai fără a primi încredințare de la Dumnezeu prin rugăciune; de darurile tale și noi bucurându-ne, îți cântăm:
Bucură-te, pom bine răsădit în Grădina Maicii Domnului;
Bucură-te, dulce rod care saturi pe cei ce caută scăpare din căile păcatului;
Bucură-te, dascăl iscusit ce povățuiești cu înțelepciune;
Bucură-te, că pilda vieții tale prin ucenicii tăi a luminat înteaga lume;
Bucură-te, cel ce rânduielile obștii cu acrivie le-ai păzit;
Bucură-te, cel ce pe mulți duhovnicește i-ai odihnit;
Bucură-te, mărgăritar al pustiei, ce strălucești prin virtuți părintești;
Bucură-te, candelă nestinsă, care arzi pentru cele dumnezeiești;
Bucură-te, biruitor al ispitelor;
Bucură-te, îndreptător al greșelilor;
Bucură-te, lăcaș al Duhului curățit cu post și priveghere;
Bucură-te, cel ce sânge și lacrimi ai vărsat, nedând trupului nicio mângâiere;
Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Condacul 8
Nici ispitele nu au slăbit, Părinte, dar nici nevoințele pe care le lucrai cu dragoste pentru Domnul, iar neputințele trupului și bolile trecându-le cu vederea, ziceai că precum firea aprigă ți-a fost, așa se cade să-ți fie și lupta spre omorârea omului celui vechi. Astfel, și noi luând nădejde spre adevărata nevoință, cântăm Mântuitorului: Aliluia!
Icosul 8
Obște s-a adunat în jutul tău, Cuvioase, în ascultare și în neîncetată rugăciune învățând-o a viețui, ca toți ucenicii să urce pe calea îndumnezeirii; iar tu, de la Domnul dobândind darul dosebirii duhurilor, fieacăruia ai dat cuvânt de întărire și de învățătură, pildă arătând cu viața ta; și, statornicind rânduială, pe care ai păstrat-o neschimbată, de mari daruri și ei s-au umplut, pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, cel ce, prin cuvintele duhovnicești, pe mulți ai îmbogățit;
Bucură-te, că mulți, dobândind lucrarea rugăciunii, la cer s-au suit;
Bucură-te, folositor al celor ce adevărata viețuire o căutau;
Bucură-te, că cei însetați de cele sfinte, izvor viu în tine aflau;
Bucură-te, binecuvântare netrecătoare a rugătorilor;
Bucură-te, rană de mult plâns demonilor;
Bucură-te, cărare spre cer a celor ce se nevoiesc în ascultare;
Bucură-te, îmbărbătare a celor ce stau în ispite cu răbdare;
Bucură-te, doctorie a celor suferinzi de întristare;
Bucură-te, dulce vindecare adusă prin leacuri amare;
Bucură-te, cel ce ai săvârșit toate nevoințele;
Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu virtuțile;
Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Condacul 9
Patimile trupului le-ai supus duhului, Părinte, și, cu mulțimea de daruri primite de la Domnul, pe ucenicii tăi i-ai păvățuit cum să biruiască patimile din rădăcină, întrarmați cu Sfânta Împărtașanie la Liturghiile de fiecare noapte, ca astfel să slăvească pe Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul 9
Ritorii cei cu meșteșug în cuvânt rămân ca niște pești fără de glas, că nu se pricep a spune, Părinte, cum cel bolnav, făcând ascultare, s-a tămăduit prin hrană simplă și prin puțin pește sărat, iar nu prin doctorii, sau cum pe teologul înșelat, simțind duhoare, l-ai vădit rătăcit, că socotea zidirea lumii un basm izvodit de cei necredincioși. Iar noi, minunându-ne de mulțimea darurilor tale, te lăudăm așa:
Bucură-te, pământ bine-roditor al Sfântului Munte;
Bucură-te, livadă odrăslitoare de pomi încărcați cu roade multe;
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit a lua și darul vindecării;
Bucură-te, cel ce, din smerenie, puneai tămăduirea pe seama ascultării;
Bucură-te, că preoții din obștea ta în fiecare noapte îngerește liturghiseau;
Bucură-te, că, prin ascultarea desăvârșită, ucenicii tăi te odihneau;
Bucură-te, cel ce zilnic de primirea Sfintei Împărtășanii te îndulceai;
Bucură-te, cel ce și darul de a proroci îl aveai;
Bucură-te, văditor al patimilor și al înșelării;
Bucură-te, stâlp neclintit al privegherii și al răbdării;
Bucură-te, cel ce te purtai aspru cu ucenicii, ca să le alungi părerea de sine;
Bucură-te, cel ce, fiind plin de blândețe, în ascuns vărsai lacrimi mulțime;
Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Condacul 10
Silirea firii de mari daruri și pe ucenicii tăi i-a învrednicit, că simțeau ajutor de sus în ascultările cele istovitoare de trup, care se făceau ușoare și neostenitoare, de care lucru minunându-se, în deplină smerenie și bucurie viețuiau. Iar noi, ca și aceștia, ne minunăm aflând că tăria lor venea din lacrimile pe care le vărsai pentru ei din dragoste părintească, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Și în lume ai adus mult rod, Cuvioase, întărind prin scrisori obștile tale și pe credincioși, povățuind, mustrând, mângâind și învățându-i pe toți să primească voia Domnului, Cel ce pe toate bine le rânduiește. Din scrierile tale și noi aflăm mângâiere, ne minunăm de darurile tale și, bucurându-ne duhovnicește, îți cântăm așa:
Bucură-te, iubitor al isihiei;
Bucură-te, nevoitor al pustiei;
Bucură-te, văditor al ascunselor uneltiri diavolești;
Bucură-te, arătător al harismelor cerești;
Bucură-te, cel ce nu ai slăbit nevoințele după aflarea harului;
Bucură-te, cel ce, în vremea retragerii lui, nu ai dat bucurie, prin deznădejde, vicleanului;
Bucură-te, că cei ce îți urmează viețuirea, cu darurile tale sunt îmbogățiți;
Bucură-te, cel ce lupți împreună cu noi până când demonii sunt biruiți;
Bucură-te, deșteptător al celor cuprinși de trândăvie;
Bucură-te, ocrotitor al iubitorilor de feciorie;
Bucură-te, cel ce ne scapi de ispitele trupești;
Bucură-te, cel ce ne ajuți să luptăm cu armele duhovnicești;
Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Condacul 11
Trupeasca osteneală, nestricarea pravilei de rugăciune, viața înfrânată și mai presus de toate, călăuzirea de către un povățuitor duhovnicesc, acestea ai învățat, după o viață de nevoință, a fi cele ce îl apropie pe monah de Dumnezeu; iar ucenicii tăi care cu acrivie au ținut acestea toată viața, casnici Domnului s-au făcut și, împreună cu tine cântă Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 11
Țărână a luat Domnul și după chipul și asemănarea Lui a zidit pe om, de aceea ai învățat, Părinte, că de nu se va socoti cineva pe sine țărână, nu poate deveni făptură nouă, de Dumnezeu lucrată, în care să odihnească harul Său. Deci, din viața și învățăturile tale luând folos, te lăudăm cu aceste smerite cântări:
Bucură-te, apostole care prin epistole ucenicii îți povățuiai;
Bucură-te, cel ce și binecuvântarea ta, odată cu scrisoarea, o trimiteai;
Bucură-te, mângâiere a celor răniți cu păcatele;
Bucură-te, sfetnic al celor ce vor să-și mântuiască sufletele;
Bucură-te, împreună-locuitor cu Sfinții și cu Îngerii;
Bucură-te, vajnic luptător cu patimile și cu demonii;
Bucură-te, cel ce coiful mântuirii l-ai avut ca podoabă a capului;
Bucură-te, cel iscusit întrarmat cu sabia Duhului;
Bucură-te, cel înveșmântat cu platoșa dreptății;
Bucură-te, cel încălțat pentru vestirea Evangheliei păcii;
Bucură-te, cel ce, cu adevărul, mijlocul ți-ai încins;
Bucură-te, cel ce, purtând pavăza credinței, ai rămas neatins;
Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Condacul 12
Urând patimile, înainte de pământescul sfârșit nepătimitor ai ajuns, Părinte, iar mult-istovitul tău trup, suferind din pricina bolilor de care niciodată nu te-ai grijit, afla mângâiere în harul ce se revărsa din belșug. La starea bărbatului desăvârșit ai ajuns, iar Împărăteasa cerurilor, pe care o ai iubit-o cu evlavie, ți-a vestit mutarea ta la cele veșnice, pentru care, bucurându-te, ai cântat: Aliluia!
Icosul 12
Văzând tu că ziua mutării tale cea dorită a venit, dar ceasul întârzâia, a îngăduit Domnul să fii ispitit cu deznădejdea, dar, smerindu-te, ai biruit gândurile de întristare și încă o cunună ți-ai agonisit, încât în pace s-a mutat sufletul tău către Domnul, de însăși Maica Sa fiind luat la cer în ziua praznicului cinstitei ei Adormiri. Dar trecerea ta bucurie de Înviere a pricinuit ucenicilor tăi care erau atunci de față și care ți-au cântat unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce pentru viața veșnică neîncetat te-ai pregătit;
Bucură-te, cel ce, prin nevoințele tale, harul Duhului Sfânt ai primit;
Bucură-te, al rugăciunii învățător și călăuzitor;
Bucură-te, al celor ce se roagă grabnic folositor;
Bucură-te, cel mutat la cer de Preasfânta Fecioară în ziua Adormirii ei;
Bucură-te, că Înviere și nu amarul despărțirii au simțit ucenicii tăi;
Bucură-te, cel ce până în ultima clipă a vieții ai fost ispitit;
Bucură-te, cel ce, și în neputințele bolilor fiind, biruitor ai ieșit;
Bucură-te, cel a cărui binecuvântare a încununat pe ucenicii tăi;
Bucură-te, cel ce, înainte de a-ți da sufletul, ai prorocit ce va fi cu ei;
Bucură-te, viață închinată Tatălui ceresc și Maicii Domnului;
Bucură-te, cel ce ai iubit și ai urmat Pătimirile Fiului;
Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Condacul 13
O, mare între Părinți, Cuvioase Iosif, cădem înaintea icoanei tale, cerând să ne dăruiești luminare minții, călăuzire duhovnicescă prin povățuitori iscusiți, sârguință în lucrarea poruncilor Domnului, trezvie în lupta cu patimile și ascultare lucrătoare prin iubire, ca să nu ne aflăm rușinați la înfricoșătorul scaun al Judecății lui Hristos, ci, gustând încă de aici bucuria unirii cu Dumnezeu, să-I înălțăm cântarea: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Ales ai fost din pântece, Cuvioase Părinte, că binecredincioasa ta mamă s-a învrednicit de vedenii dumnezeiești despre tine. Astfel, vas de cinste Împăratului a toate făcându-te și, prin slujirea ta, bineplăcând Lui, ai făcut cunoscută dobândirea harului lui Dumnezeu multor credincioși. Pentru aceasta, îți cântăm:
Bucură-te, din părinți evlavioși rod curat;
Bucură-te, cel ce bineplăcut Domnului te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai deprins smerenia;
Bucură-te, cel ce te-ai împodobit și cu milostenia;
Bucură-te, cel a cărui viață a fost neîncetată osteneală;
Bucură-te, a oamenilor și a îngerilor fală;
Bucură-te, cel ce cu ascultarea te-ai împodobit;
Bucură-te, cel ce în privegheri duhovnicește te-ai întărit;
Bucură-te, doritor de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, că ostrovul Paros se laudă cu tine;
Bucură-te, pildă a virtuților pentru obștea dreptslăvitorilor;
Bucură-te, canonul și întărirea nevoitorilor;
Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Condacul 1
Iubitor al isihiei, dascăl încercat și lucrător al rugăciunii neîncetate toți te cunoaștem, Cuvioase Iosif, și te rugăm să ceri har de la Domnul pentru cei ce, în trezvie, te urmează și-ți cântă: Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!
Rugăciune
Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, mare povățuitor al monahilor isihaști și îndrumător al drept-credincioșilor pe calea mântuirii, din nevoințele și învățăturile tale, înțelegem faptele tale minunate, viețuirea în osteneală, stăruința în liniștire, rugăciunea minții, neîncetata luare-aminte la tine însuți și înălțimea nepătimirii, la care ai ajuns. Astfel învățăm că și în vremurile noastre este cu putință dobândirea darurilor Duhului Sfânt. Mare purtare de grijă ai arătat pentru păstrarea, trăirea și propovăduirea dreptei credințe și pentru a păzi pe ucenicii tăi uniți în același cuget în Biserica lui Hristos. Ca unul care ai cunoscut viețuirea isihastă, ajută-ne pe toți, prin rugăciunile tale, să luptăm cu păcatul, să sporim în lucrarea virtuților și să-L sălășluim în inimile noastre pe Hristos, Cel ce este pacea și bucuria noastră. Ca unul ce ai urcat treptele devenirii întru sfințenie, ajută pe monahi să înțeleagă și să prețuiască sfintele slujbe zilnice, viețuirea în liniște lăuntrică și rugăciune neîncetată, păzirea cu acrivie a rânduielilor lăsate de Sfinții Părinți și mijlocirea pentru toți oamenii, aflați în lume și cuprinși de griji peste măsură, de tulburări și de necazuri. Ca un vrednic păstor sufletesc, ajută-i, Sfinte, pe păstorii de suflete și luminează-i, cu învățăturile și binecuvântările tale, spre a viețui în chip plăcut lui Dumnezeu, a săvârși cu evlavie dumnezeieștile Liturghii și slujbe, a învăța drept cuvântul adevărului și a-l propovădui cu timp și fără timp, pentru mântuirea dreptcredincioșilor creștini și spre slava lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.
Paraclisul Sfântului Cuvios Iosif Isihastul
Tropare
Glasul al 4-lea
Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...
Cel ce la cer te-ai înălțat prin trezvie și în trup ai viețuit ca un înger, dă-ne ajutor în neputințe, te rugăm, apără-i cu mijlocirea ta pe cei ce vin la tine, Cuvioase Iosif, stăruind mereu, cu îndrăzneala ta, la Ziditorul, Căruia I-ai slujit în toată viața cu smerenie și râvnă (de două ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor.
al Născătoarei de Dumnezeu
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii, că, de nu ai fi stat tu înainte, rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi din toate nevoile.
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul
glasul al 8-lea
Cântarea 1
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
De multe necazuri și tulburări ce mă împresoară, izbăvește-ne, Cuvioase, neîncetat, cu a ta rugăciune și cu îndrăzneala pe care o ai către Dumnezeu.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
Cu sufletul alerg la a ta iubire pe care o arăți celor ce pătimesc, Părinte Iosif, și te rog să-mi dăruiești liniște în tulburările vieții.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
De patimi viclene fiind eu rănit și de pătimire arătându-mă vinovat, cu a ta putere încetează, Cuvioase, necazul meu, rogu-mă.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (al Născătoarei de Dumnezeu).
Fecioară și Maica lui Dumnezeu, cu a ta solire, apără-mă de răutăți și de cursele pe care potrivnicul mi le întinde cu viclenie.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut acoperișul bolții cerești și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește cu dragostea Ta, că Tu ești Marginea doririlor și credincioșilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.
Strălucind ca un soare, Părinte Iosif, sihastru binecuvântat, revarsă asupra mea dumnezeiescul har și cu acesta luminează-mi mereu adâncul sufletesc și inima.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
Cel ce, cu lacrimi dintru adânc, ai stins flacăra cea înverșunată a poftei trupului, Cuvioase Iosif, te rog să-mi păzești neîntinat sufletul cu mijlocirea ta pe care o înalți din inimă pururea.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Chinuiți de păcate, ne îndreptăm sufletul cel întinat către tine, Cuvioase Iosif, rugându-te să îi ceri lui Dumnezeu, ca un Părinte, să ne dăruiască acum iertare, cu mijlocirea ta.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (al Născătoarei de Dumnezeu).
Preacurată, eu, nevrednicul, îngenunchind te rog să ne trimiți adevărata răbdare și dragoste în nenumăratele necazuri, ca să răbdăm cu folos, fiind sprijiniți de tine, Maică Fecioară.
Glasul al 8-lea
Păzește-ne de ispite pe noi, robii tăi, Cuvioase Iosif, dăruindu-ne ajutorul tău și roagă-te Domnului să ne ierte.
Îndură-te, de Dumnezeu Născătoare prealăudată, și chinul meu cel trupesc degrab contenește-mi-l și vindecă-mi sufleteasca durere.
Sedelna
Glasul al 2-lea
Podobie: Cele de sus căutând...
Părinte, fierbinte rugător te-am dobândit în întristări, în necazuri, în boli și în primejdii, că ajuți totdeauna, cu lucrarea harului, pe cei ce te laudă pe tine, Sfinte Iosif, și-i ocrotești de orice rău pe cei ce se roagă ție cu nădejde și dragoste.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
Cu mijlocirea ta pentru oameni, cea bineplăcută Mântuitorului, încetează tulburările care ne-au copleșit pe noi, Părinte.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
Dăruiește, Sihastrule, cu a ta solire și rugăciune, tuturor celor ce te laudă, luminarea minții și smerenie.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Ca unul care L-ai cinstit pe Ziditorul tuturor cu viețuirea ta îngerească, Sfinte Iosif, roagă-te Acestuia să ne învrednicească de lumina cea veșnică.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (al Născătoarei de Dumnezeu).
Născătoarea Cuvântului, Binecuvântată, cu îndrăzneala ta către Domnul, izbăvește-ne din robia răutăților.
Cântarea a 5-a
Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, lubitorule de oameni.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
Dă-ne ajutor și ne scoate din iadul patimilor, Cuvioase Iosif, pe noi, cei ce venim la a ta milă cu lacrimi și ne rugăm ție cu smerenie.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
Mijlocește astăzi, Sfinte Iosif, ca să dobândim putere în necazuri, cu ajutorul tău, și să răbdăm totdeauna în ispite, bucurându-ne.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Umple-ne în dar sufletul, Cuvioase Iosif, de bucuria harului negrăit, arvună a fericirii nespuse a Raiului.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (al Născătoarei de Dumnezeu).
Fecioară, tu ne ești sprijin neclintit; păzește-ne, dar, de viclenii demoni, cu mijlocirea ta către Cel zămislit fără sămânță din curatul tău pântece.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
Părinte Sfinte Iosif, roagă-te neîncetat Mântuitorului să ne dăruiască lumina Sa, ca să scăpăm din necuprinsul adânc al bolii păcatului, care ne-a robit cumplit.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
Cumplit chinuindu-mă în boală, am scăpat la ajutorul tău, Părinte, și nu încetez a striga: Ridică-mă din patul durerilor sufletești, care mă sfâșie acum ca o fiară.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Oprește, Sfinte Iosif, te rog, șuvoiul nenorocirilor care m-au doborât la pământ și ridică-mă la cer acum cu solirea ta cea fierbinte către Părintele luminilor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (al Născătoarei de Dumnezeu).
Cu râvnă venind astăzi, îți cerem din toată inima să ne ajuți în nevoi, Fecioară, și te rugăm să ne izbăvești degrab de cumplitele boli și de patimile păcatului.
Glasul al 8-lea
Păzește-ne de ispite pe noi, robii tăi, Cuvioase Iosif, dăruindu-ne ajutorul tău și roagă-te Domnului să ne ierte.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de Maică.
Condacul
Glasul al 2-lea
Podobie: Ceea ce ești ocrotitoare creștinilor...
Strălucind cu a ta viețuire ca soarele, Părinte Iosif, îndepărtează acum grabnic de la noi întunericul fărădelegii, cu razele izvorâte din cuviosul tău chip, și, cu lumina lui Hristos, negrăit copleșește-ne, ca un bun, dăruind totdeauna, cu solirea ta, mângâiere în suflete celor ce se roagă ție.
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
Sufletească bucurie dăruiește-mi, Părinte, cu a ta solire din cer și alungă necazurile vieții departe de la cei ce te laudă și îți cinstesc bucuroși minunile.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
De primejdii, de ispite și de orice lucrare a vrăjmașului să ne păzești neîncetat pe noi toți, cu a ta rugăciune pe care în ceruri o înalți înaintea Stăpânului, că, având către El îndrăzneală, Acesta te ascultă.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Întunericul minții mele păcătoase luminează-l, răspândind asupra ei razele luminii întru care te afli, Cuvioase, lăudându-L pe Domnul Cel din ceruri cu veselie, împreună cu ceata îngerească.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (al Născătoarei de Dumnezeu).
Ziditorul S-a întrupat din tine, Fecioară, și S-a făcut om, sfințind întreaga omenire, pe care zămislirea ta a izbăvit-o de blestemul lui Adam, împăcând-o cu Domnul.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
Pe toți cei ce îți cer totdeauna ajutorul, Părinte, ocrotește-i și-i izbăvește de întristarea cu duhul.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
Milostivirea ta arată-o spre noi, Cuvioase Părinte, totdeauna, căci cu bucurie te cinstim pe tine.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Preacuvioase, ocrotește-i pe fiii tăi de durere, de necaz și de primejdii și îi întărește în lupta cu vrăjmașul.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (al Născătoarei de Dumnezeu).
Cel ce din Tatăl mai înainte de veci S-a născut fără stricăciune, din tine Se naște sub vreme, de la Duhul.
Cântarea a 9-a
Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
Nu trece cu vederea lacrimile noastre, Sfinte Iosif, la vreme de întristări, ci învrednicește-ne pe toți de harul Domnului.
Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
În boală dăruiește-ne vindecare, Cuvioase, prin rugăciunea ta, și ne fii ocrotitor în viață, tainic păzindu-ne.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Dezleagă, cu solirea ta, greșelile celor ce laudă totdeauna neprihănita ta viață, Părinte Iosif, Isihastule.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (al Născătoarei de Dumnezeu).
Stăpână, te rog să nu mă arăți niciodată pe mine bucurie ispititorului lumii care ne vatămă, ci fă-mă iscusit slujitor al Fiului tău.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Megalinarii
Glasul al 8-lea
Podobie: Ceea ce ești mai cinstită...
Slavă a Sihaștrilor toți te știm, Iosif Cuvioase, cel ce nouă ne-ai arătat căile trezviei și harului, pe care le-a vestit lumii marele Grigorie Palama.
Bucură-te, Iosif, că, sihăstrind, tainele credinței ortodoxe ai cunoscut, ai dobândit harul și ai adunat roadă ce rămâne în ceruri pururea.
Harului dumnezeiesc te-ai făcut părtaș, Părinte, prin nevoințe, rugăciune și privegheri, prin aspra viețuire în taină și trezvie, ca Sfinții din vechime.
Cuvioase Iosif, prin osteneli ai dobândit darul de a ne fi sprijinitor din ceruri, înălțându-ne mintea doborâtă de patimi, de păcate și de toată răutatea.
Bucură-te, Iosif, cel ce dănțuiești astăzi în lumina cea nezidită, pe care ne-a vestit-o Sfântul Grigorie Palama, prin cuvântul întărit cu sfânta viețuire.
Sufletul meu întunecat, orb duhovnicește și batjocorit de patimi, luminează-l tainic din cer, Părinte, ca să-L văd pe Domnul în toată slava Lui.
Tu, isihastule Iosif, pustnicește ai viețuit și, prin rugăciune, ca un înger te-ai arătat, mintea ridicându-ți mereu la cele sfinte și grija cea lumească lepădând.
Iosif, ca un părinte, nu înceta să te rogi Domnului din ceruri pentru cei ce-ți prăznuiesc pomenirea cu laude, cinstindu-ți viețuirea îngerească și-ți cer mijlocirea.
Darul rugăciunii dumnezeiești l-ai primit de la Maica lui Dumnezeu, că, văzându-ți râvna și aspra viețuire, te-a încununat cu aceasta.
Viață sihăstrească ai petrecut în trezvie, ca un soare strălucitor, Iosif, luminându-i pe cei ce îți ascultă cuvintele rostite din inimă către ucenicii tăi.
Sfaturile tale dumnezeiești, ca un soare izgonesc de la noi întunericul, că, purtând lumina sălășluită în tine, pe toți ne luminează cu strălucirea lor.
Viață îngerească ai petrecut, Iosif, în Grădina Născătoarei de Dumnezeu, vrednică răsplată primind în Rai nestricăciunea, împreună cu toți cei ce s-au nevoit cu smerenie.
Necazuri ai îndurat neîncetat, toate pentru Domnul răbdând cu smerenie și punându-ți nădejdea inimii în Fecioara, din care Ziditorul S-a născut cu trup.
Preasfântă Fecioară, toți te rugăm să ne fii în viață păzitoare și ajutor, și la pocăință pe noi ne îndreptează, și în ceasul morții, Maică, să cauți spre robii tăi.
Cu toate oștirile îngerești, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos și cu tot soborul Sfinților, Stăpână, Fiului tău te roagă ca toți să ne mântuim.
Tropar
Glasul al 5-lea
Podobie: Pe Cuvântul...
Pe sihastrul cel mare, vlăstarul Muntelui Prealăudatei Fecioare, pe lucrătorul cel bun al trezviei, rugăciunii și smereniei, toți, lăudându-l în cântări, împreună să-l cinstim, pe Iosif, cel ce ne învață să trăim cu înțelepciune, iubind dumnezeiasca ascultare.
Rugăciunea Starețului Iosif Isihastul
Pentru început Stareţul Iosif Isihastul se ruga cu rugăciuni alcătuite de el. Stătea în picioare cu mâinile încrucişate şi rostea în linişte:
„Doamne lisuse Hristoase, Preadulce Părinte, Dumnezeule şi Doamne al milei şi a toată făptura Ziditorule, caută spre smerenia mea şi iartă-mi toate păcatele pe care în toată viaţa mea le-am făcut până în ziua şi ceasul de acum. Şi trimite pe Preasfântul şi Mângâietorul Tău Duh, ca să mă înveţe, să mă lumineze, să mă acopere spre a nu păcătui, ci a Te iubi din tot sufletul şi inima mea pe Tine, Preadulcele meu Mântuitor şi binefăcător Dumnezeu, Cel vrednic de toată dragostea şi închinarea. Aşa, Bunule Părinte, Cel fără de început, Fiule Cel împreună fără de început şi Preasfinte Duhule, învredniceşte-mă de luminarea dumnezeieştii cunoştinţe, ca să văd Harul Tău cel dulce şi prin el să port greutatea acestei privegheri de noapte a mele şi curate să-Ţi aduc rugăciunile şi mulţumirile mele cele către Tine, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor. Amin”.
(Arhimandritul Efrem Filotheitul, Starețul meu Iosif Isihastul, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2010, p. 260)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.