STARETII DE LA OPTINA (11 octombrie). Sfaturi duhovnicesti si profetii

 Astazi, 11 octombrie sunt praznuiti, in Sobor, toti Sfintii Optinei – renumita vatra duhovniceasca a Rusiei din secolul al XIX-lea – mari luminatori si povatuitori ai Rusiei si ai lumii pentru vremurile din urma. Tot astazi este pomenit si personal unul dintre ei, Sf. Cuvios Leon(id), primul din lungul sir de Stareti ai Optinei, iar ieri a fost praznuit Sfantul Ambrozie de la Optina. Este binecunoscuta si deosebit de frumoasa si folositoare Rugaciunea de dimineata a ultimilor Stareti de la Optina:

Doamne dă-mi sa întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.

În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.

În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.

Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin.

***

Rugăciune pentru izbavirea de Antihrist a Sfântului Anatolie († 1922) de la Optina

Să mă izbăveşti, Doamne, de cursele vicleanului şi urâtorului de Dumnezeu, antihrist, celui ce va să vină curând şi ascunde-mă de răutatea lui în pustia cea tainică a mântuirii Tale. Dăruieşte-mi, Doamne, putere şi bărbăţie ca să mărturisesc cu tărie Numele Tău cel Sfânt, să nu fug de frica diavolului şi să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, nici de Sfânta Ta Biserică.

Dăruieşte-mi, Doamne, şi ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi Te îndură de mine, Doamne, în ceasul Înfricoşătoarei Tale Judecăţi ! Amin.

 

ACATISTUL PREACUVIOSILOR STARETI AI OPTINEI

Staretii Optinei:

Cuviosul Ambrozie, Cuviosul Lev, Cuviosul Antonie, Cuviosul Moise, Cuviosul Isaachie, Cuviosul Iosif, Cuviosul Isaachie, Cuviosul Nikon, Cuviosul Nectarie, Cuviosul Antonie I, Cuviosul Varsanufie, Cuviosul Antonie II, Cuviosul Ilarion, Cuviosul Macarie

 Condac 1 

Alesi fiind de Dumnezeu din aceasta lume plina de desertaciuni, o, Cuviosilor parinti ai Optinei, ati ridicat cu evlavie crucea voastra si lui Hristos cu credinta I-ati urmat, si indrazneala in mijlocirea voastra inaintea Domnului ati capatat. Pentru aceasta, aducandu-va acum cu sarguinta rugaciune, cu dragoste strigam voua: Bucurati-va, Cuviosilor Parinti ai Optinei, luminosi purtatori ai harului staretiei! 

Icos 1 

Cautand din toata inima viata ingereasca monahala, ati lepadat toate patimile lumesti, inteleptilor intru Dumnezeu. Si in bratele Tatalui cu dragoste la Sihastria Optina ati venit, umbland pe calea cea stramta si plina de suferinte pana la sfarsitul petrecerii voastre pamantesti. Pentru aceasta, cantari de lauda va aducem, strigand:

Bucurati-va, alergare cu bucurie la chemarea Domnului;

Bucurati-va, urmatori lui Hristos cu toata dorinta;

Bucurati-va, luare pe umeri a crucii voastre;

Bucurati-va, iubire de Dumnezeu mai presus de toate cele din lume;

Bucurati-va, desavarsita lepadare de sine pentru Hristos;

Bucurati-va, mostenitori fericiti ai imparatiei Cerului;

Bucurati-va, Cuviosilor Parinti ai Optinei, luminosi purtatori ai harului staretiei!

 

Condac 2

Vâzând în lume cursele diavoleşti ca o pânză de păianjen întinse, şi în adâncul inimilor voastre simţind că de ele oamenii numai prin smerenie pot fi mântuiţi, voi înşivă în rugăciune fierbinte înaintea Domnului la pământ aţi căzut, cu umilinţă cântând: Aliluia.

Icos 2

Cu inima şi cu mintea înţelegând că din faptele sale nici unul dintre cei vii înaintea lui Dumnezeu nu se va îndreptăţi şi păcatele voastre pururea înaintea ochilor voştri ţinând, râuri de lacrimi, numai de Domnul văzute, a revărsa nu aţi încetat, pocăinţa sufletelor aducându-I şi chipul Lui arătându-L nouă, celor ce vă cântăm:

Bucuraţi-vă, căci păcatele voastre ascunse le-aţi descoperit.

Bucuraţi-vă, căci darurile umilinţei şi al lacrimilor de la Domnul le-aţi primit.

Bucuraţi-vă, căci fericirea tânguirii pentru păcate aţi cunoscut.

Bucuraţi-vă, căci durere neîncetată pentru ele aţi dobândit.

Bucuraţi-vă, căci pocăinţa pe pământ o aţi propovăduit.

Bucuraţi-vă, căci în ceruri acum de Domnul sunteţi mângâiaţi.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

 

Condac 3

Puterea patimilor răscumpărătoare ale lui Hristos avându-o, sfinţilor, ca nădejde nebiruită a mântuirii, pe voi înşivă mai răi decât toţi oamenii şi de nici o milă vrednici v-aţi crezut şi de aceea cu mare smerenie şi recunoştinţă lui Dumnezeu pururea I-aţi cântat: Aliluia.

Icos 3

Dumnezeiescul dar al smeritei înţelepciuni în inimile voastre având, ca nişte ucenici adevăraţi ai lui Hristos, ai Celui ce până la moartea pe cruce s-a smerit, toate nevoinţele şi ostenelile voastre nimic le-aţi socotit a fi. Căci, în nevoinţe sporind, în chip îndoit v-a crescut şi smerenia, de care minunându-ne, acestea grăim:

Bucuraţi-vă, căci ascultarea şi smerenia Mântuitorul v-a învăţat.

Bucuraţi-vă, căci pentru smerenie Domnul în slavă v-a ridicat.

Bucuraţi-vă, căci nerăutatea şi blândeţea prin smerenie le-aţi câştigat.

Bucuraţi-vă, căci prin smerenie şi mustrarea de sine liniştea sufletelor o aţi dobândit.

Bucuraţi-vă, căci cu sărăcia duhovnicească se îmbogăţesc cei aleşi.

Bucuraţi-vă, căci a voastră este împărăţia cerească, cea pregătită săracilor cu duhul.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

 

Condac 4

Furtuna patimilor, cea de trup şi diavol stârnită, o aţi potolit şi mintea ca stăpână peste patimile cele dăunătoare cu ajutorul postului o aţi pus, căci firea cu bărbăţie supunând, cu harul lui Dumnezeu v-aţi străduit cele rele faţă de cele bune a le supune şi trupul în faţa duhului a-l înrobi, lui Hristos, Celui Dintâi Nevoitor neîncetând a-I cânta: Aliluia.

Icos 4

Auzind cuvântul Domnului, cum că împărăţia cerească se ia cu asalt şi numai cei ce se silesc pun mâna pe ea, cu postul, privegherea şi rugăciunea neîncetat v-aţi nevoit şi trupul vostru împreună cu patimile şi poftele pentru Hristos l-aţi răstignit, căci rânduielile călugăreşti neclintite le-aţi păzit. De aceea vă fericim:

Bucuraţi-vă, căci jugul cel bun al lui Hristos cu sârguinţă l-aţi purtat.

Bucuraţi-vă, căci prin trezvia inimii duhul nu l-aţi omorât.

Bucuraţi-vă, căci buzelor voastre pază puternică aţi pus.

Bucuraţi-vă, căci trupurile voastre fără cruţare le-aţi chinuit.

Bucuraţi-vă, căci cu nevoinţele trupeşti lucrarea minţii o aţi însoţit.

Bucuraţi-vă, căci în răbdarea voastră sufletele voastre le-aţi dobândit.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

 

Condac 5

Numele cel purtător de lumină al lui Iisus, ca pe o armă nebiruită împotriva oştilor diavoleşti, în inimi neîncetat cu credinţă purtându-l, izvorul cel pururea curgător al harului l-aţi dobândit, din putere în putere urcând şi foc la foc adăugând şi cu cugetul curat lui Dumnezeu I-aţi cântat: Aliluia.

Icos 5

Văzând în tot ceasul neputinţa voastră şi puterea mântuitoare şi plină de har a rugăciunii lui Iisus, pe care nicidecum a o săvârşi nu aţi încetat, cu ea pornirile patimilor le-aţi retezat şi toate cursele vrăjmaşului le-aţi nimicit. În liniştea inimii, în rugăciune împreună-vorbirea cu Domnul în chip tainic dobândindu-o, ne-aţi îndemnat a vă cânta:

Bucuraţi-vă, căci toată mintea voastră în rugăciune o aţi cufundat.

Bucuraţi-vă, căci în întregime inimile voastre în ceruri le-aţi avut.

Bucuraţi-vă, căci în rugăciune despre nici un lucru deşert nu aţi cugetat.

Bucuraţi-vă, nevoitori fără pereche ai rugăciunii inimii.

Bucuraţi-vă, căci toate cele cerute în numele Domnului le-aţi dobândit.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

 

Condac 6

Stând cu inima în rugăciune înaintea Crucii Domnului, Care pentru păcatele oamenilor a pătimit, cu bocete v-aţi tânguit, cuvioşilor, de durerea păcatelor noastre fiind chinuiţi şi de iubirea cea negrăită pentru al nostru Răscumpărător v-aţi aprins, căci până la sfârşitul vieţii cu cutremur I-aţi cântat: Aliluia.

Icos 6

Lumina iubirii dumnezeieşti în inimile voastre strălucind, slava pământească şi laudele deşarte le-aţi urât, iar necinstirea de la oameni şi toate necazurile cu inima deschisă şi cu bucurie primindu-le, de ponegrirea lui Hristos cu râvnă v-aţi împărtăşit. Şi chipul răbdării în necazuri ni l-aţi arătat nouă, celor ce cântăm:

Bucuraţi-vă, căci rănile Domnului Iisus Hristos pe trupurile voastre le-aţi purtat.

Bucuraţi-vă, căci ponegririle, ca pe un leac curăţitor, cu tot sufletul le-aţi primit.

Bucuraţi-vă, căci de cinstirile pământeşti cu toată inima v-aţi depărtat.

Bucuraţi-vă, căci pentru cei ce v-au urât cu dragoste v-aţi rugat.

Bucuraţi-vă, căci pe cei ce v-au asuprit, ca pe nişte binefăcători, i-aţi iubit.

Bucuraţi-vă, căci Domnului Celui milosârd a-I mulţumi nicicum nu aţi încetat.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

 

Condac 7

Vrând Domnul ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină şi văzând buna voastră voinţă şi neîncetata trudă în împlinirea poruncilor Lui, mintea v-a deschis căile Lui să le înţelegeţi şi dreptatea Lui v-a învăţat. De aceea cu inima luminată neîncetat I-aţi cântat: Aliluia.

Icos 7

Minunate sunt faptele Tale, Doamne, căci ca un cărturar i-ai învăţat pe robii Tăi, care cu toată inima Te-au căutat şi ochii lor i-ai deschis minunile din legea Ta să le înţeleagă. Iar noi îi fericim pe cuvioşii Tăi, pe părinţii noştri optineni, care pururea au învăţat poruncile Tale, pe care foarte le-au iubit şi le cântăm unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, cei ce cuvintele lui Dumnezeu, ca pe o mare bogăţie, în inimi le-aţi păstrat.

Bucuraţi-vă, cei ce calea poruncilor dumnezeieşti cu toată inima o aţi iubit.

Bucuraţi-vă, cei ce toată calea nedreptăţii o aţi urât.

Bucuraţi-vă, cei ce în nevoinţa cea bună v-aţi întărit şi nu v-aţi clătinat.

Bucuraţi-vă, cei ce, cuvântul lui Dumnezeu primind, pace multă în Hristos aţi dobândit.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

 

Condac 8

Străini pe pământ v-aţi socotit şi nimic din lucrurile pieritoare ale acestei lumi a dobândi nu aţi dorit ca inimile voastre atrase spre pământ să nu fie şi numai de Dumnezeu v-aţi lipit, în curăţie cântându-I cântarea: Aliluia.

 Icos 8

Toată patima cea trupească, ce de iubirea Domnului vă despărţea, cu tot sufletul o aţi lepădat, un singur lucru de folos căutând. Căci totdeauna la picioarele lui Iisus cu dragoste deplină aţi şezut, de bunătăţile lumeşti inimile nelipind şi toată nădejdea voastră în Domnul punând. De aceea vouă, sfinţilor, această cântare de laudă vă aducem:

Bucuraţi-vă, căci fără patimi lumeşti vieţuirea voastră o aţi săvârşit.

Bucuraţi-vă, căci de grijile cele pământeşti v-aţi slobozit şi dulceaţa rugăciunii curate o aţi cunoscut.

Bucuraţi-vă, căci cu credinţă tare de lucrurile cele lumeşti v-aţi lepădat.

Bucuraţi-vă, căci cu sărăcia şi ascultarea patimile cele dăunătoare le-aţi omorât.

Bucuraţi-vă, căci făgăduinţa monahală a sărăciei cu sfinţenie o aţi păzit.

Bucuraţi-vă, ascultători ai lui Hristos, cei ce voia proprie o aţi tăiat.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

 

Condac 9

Cu toate rugăciunile şi cu toate puterile voastre aţi lucrat, cuvioşilor, căci aţi dobândit curăţie sufletească şi trupească, fără de care nimeni pe Dumnezeu nu-L poate vedea: de aceea cu inimi curate în raiul Domnului cântarea cea minunată a drepţilor v-aţi învrednicit a o cânta, zicând: Aliluia.

Icos 9

Pofta trupească, cea care luptă împotriva sufletului, cu postul şi cu rugăciunea potolindu-o, cugetul cel păcătos a vă stăpâni nu l-aţi lăsat şi de la Domnul Dumnezeu, Singurul, Care are putere să biruiască rânduiala firii, darul curăţiei l-aţi primit. Primiţi, aşadar, şi de la noi laudele acestea:

Bucuraţi-vă, căci în lupta cu trupul prin smerenie harul lui Dumnezeu l-aţi atras.

Bucuraţi-vă, căci ostenelile şi lipsurile iubind, odihna cea trupească o aţi lepădat.

Bucuraţi-vă, căci cu postul şi cu privegherile pofta trupului o aţi omorât.

Bucuraţi-vă, căci rânduielile firii cu puterea lui Hristos le-aţi biruit.

Bucuraţi-vă, căci trupurile şi sufletele voastre curate Domnului le-aţi dus.

Bucuraţi-vă, cei curaţi cu inima, căci pe Dumnezeu în fericirea cea veşnică Îl vedeţi.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

 

Condac 10

Sufletele voastre pentru viaţa cea veşnică vrând a le mântui, toate cugetările la cele pământeşti şi vremelnice le-aţi lepădat şi pe Mântuitorul nostru, Care ucenicilor Săi porunca cea mare a iubirii le-a dat, cu fapta şi cu adevărul L-aţi urmat. De aceea pe aproapele vostru cu iubire înflăcărată l-aţi iubit şi Tatălui Ceresc al tuturor oamenilor I-aţi cântat: Aliluia.

Icos 10

Pe aproapele vostru cu tot sufletul iubindu-l, împărăţia lui Dumnezeu în lăuntrul vostru o aţi dobândit; de aceea în inimile voastre focul iubirii lui Dumnezeu arzând şi cu el neîncetat desfătându-vă, prin lucrarea iubirii în întregime jertfă v-aţi adus. Acum, aşadar, şi de la noi această cântare plină de evlavie auziţi:

Bucuraţi-vă, cei ce pe toţi oamenii cu iubire sfântă i-aţi iubit.

Bucuraţi-vă, căci pentru a-i mântui pe unii, toate tuturor v-aţi făcut.

Bucuraţi-vă, cei ce pentru durerile oamenilor cu lacrimi aţi suspinat.

Bucuraţi-vă, căci toţi cei ce au venit, în inimile voastre au încăput.

Bucuraţi-vă, căci de la voi pe nimeni fără răspuns nu aţi lăsat să plece.

Bucuraţi-vă, căci sufletele voastre pentru aproapele le-aţi pus.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

 

Condac 11

Cântare de rugăciune vă aducem, cuvioşii noştri părinţi de la Optina, căci pe calea voastră cu adevărat drept am învăţat a umbla. Fericiţi să fiţi, cei ce lui Hristos I-aţi slujit şi puterea vrăjmaşului o aţi ruşinat, căci adevărata pravilă a virtuţilor nouă ne-aţi arătat, tuturor celor ce Domnului Îi cântăm: Aliluia.

Icos 11

Nevoinţele voastre cele luminoase lăudând, cuvioşii noştri părinţi de la Optina, pe voi vă fericim, ca pe nişte slăviţi monahi îndrumători şi minunaţi împreună-vorbitori ai Îngerilor, care astăzi în ceruri înaintea Tronului lui Dumnezeu staţi şi pentru noi vă rugaţi, pentru cei ce cu dragoste vă cântăm:

Bucuraţi-vă, râvnitori înflăcăraţi ai trezviei neîncetate.

Bucuraţi-vă, păzitori neobosiţi ai flăcării inimii.

Bucuraţi-vă, stâlpi neclintiţi ai ascultării, care pe toate le-aţi îndurat.

Bucuraţi-vă, căci prin multe necazuri în Împărăţia lui Dumnezeu aţi intrat.

Bucuraţi-vă, nevoitori îngereşti ai vieţii călugăreşti.

Bucuraţi-vă, robi adevăraţi ai lui Dumnezeu, buni şi credincioşi.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

 

Condac 12

Darul harului de la Domnul cerând, o fericiţilor, cei ce cu credinţă vă lăudăm, acestea vă rugăm: ascultaţi suspinarea noastră şi lacrimile noastre nu le treceţi cu vederea. Rugaţi-L pe Domnul cumplitele noastre patimi să le potolească şi zdrobirea inimii pentru păcatele noastre să ne dăruiască pentru ca împreună cu voi, cu suflet curat şi cu buze neîntinate în Raiului Domnului să ne învrednicim a cânta: Aliluia.

 Icos 12

Acum vouă, o cuvioşilor, cântări de laudă glăsuind, ştim că nu cântarea buzelor o căutaţi, ci urmarea nevoinţelor voastre, smerenia inimii şi îndreptarea vieţii. De aceea în pocăinţă ajutorul vostru cerând şi cu dragoste nevoindu-ne, grăim:

Bucuraţi-vă, căci pe cei ce bine vieţuiesc îi ocrotiţi.

Bucuraţi-vă, căci pe cei neputincioşi şi orfani îi întăriţi.

Bucuraţi-vă, căci celor căzuţi mână de ajutor le dăruiţi.

Bucuraţi-vă, căci celor ce se căiesc lacrimi de mângâiere le trimiteţi.

Bucuraţi-vă, ajutători grabnici ai tuturor celor ce vă cheamă.

Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti.

 

Condac 13

O, preaslăviţi plăcuţi ai lui Hristos, cuvioşi părinţi şi stareţi Moise, Antonie, Isaachie, Ilarion, Anatolie, Iosif şi Isaachie al doilea, Lev, Macarie, Ambrozie, Varsanufie, Anatolie al doilea, Nectarie şi Nicon, care ca şapte stâlpi şi şapte făclii în mânăstirea Optinei aţi strălucit: rugăciunea noastră de acum o auziţi şi de la Domnul smerenie şi amintirea morţii pentru noi cereţi ca Domnul de tot răul să ne izbăvească şi de sfârşit creştinesc să ne învrednicească pe toţi cei ce-I cântăm: Aliluia. (de trei ori)

RUGĂCIUNE

Dumnezeiască ceată a cuvioşilor părinţi, stareţi purtători de Dumnezeu ai Optinei, care cu viaţa cea îngerească pe pământ aţi strălucit şi în cetatea cea cerească cu slavă v-aţi proslăvit! Ştim că în zilele slujirii voastre pământeşti nimeni fără răspuns şi nemângâiat de la voi nu a plecat, ci toate tuturor v-aţi făcut: bolnavilor vindecare, celor îndoielnici întărire, întristaţilor mângâiere, căci harul vindecării, al înainte-vederii şi al tămăduirii sufletelor neputincioase din belşug în voi s-a arătat. Fiţi, aşadar, şi astăzi pentru noi toţi înainte-stătători şi pentru Patria noastră chinuită înaintea Tronului lui Dumnezeu fiţi pururea rugători, căci vouă har vi s-a dat pentru noi să vă rugaţi. Căutaţi, aşadar, din slava cerească şi vedeţi turma voastră, pe care aţi păstorit-o pe pajiştea învăţăturii lui Hristos, căci este tulburată şi căzută şi de lupii cei pierzători de suflete prădată. Cercetaţi-ne pe noi, cei neputincioşi şi neajutoraţi, cu bunătatea voastră, pe cei rătăciţi îi căutaţi, pe cei împrăştiaţi îi adunaţi, pe cei înşelaţi îi întoarceţi şi cu Biserica cea Sfântă, Sobornicească şi Apostolească îi uniţi; pe cei ce duc viaţă călugărească de toate cursele vrăjmaşului îi feriţi, pe tineri îi învăţaţi, pe bătrâni îi ajutaţi, pe cei căsătoriţi în pace şi în înţelegere îi păziţi.

Auziţi-ne pe noi, cei ce sunteţi leac dumnezeiesc al sufletelor, şi pe calea pocăinţei ne îndrumaţi ca, urmând cuvintele voastre, pe noi şi toată viaţa noastră în mâinile marii milostiviri a lui Dumnezeu să ne lăsăm pentru ca voia Lui să ne călăuzească gândurile şi simţămintele în toate faptele şi cuvintele noastre. Dăruiţi-ne nouă mână de ajutor, preafericiţi părinţi, şi învăţaţi-ne să ne rugăm, să credem, să nădăjduim, să răbdăm, să iertăm şi să iubim, ca astfel în poruncile Domnului pururea umblând, prin mijlocirea voastră să ne învrednicim de bucuria cea veşnică a împărăţiei cereşti, în care împreună cu voi să-L slăvim pe Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinţii Săi, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în veci. Amin.

 

CADERILE

• Caderile noastre in manie si in celelalte fapte ale patimilor ne arata mandria duhovniceasca avuta inainte si, fara sa vrem, ne smeresc. Daca ne vom stradui sa distrugem aceasta radacina, mladitele de la sine se vor vesteji. (Sfantul Macarie)

• Trebuie sa avem parte de multe incercari pana sa ne cunoastem neputinta cu adevarat si sa ne smerim. Si acest lucru nu se dobandeste in putin timp, ci de-a lungul vremii. Chiar caderile noastre infraneaza aroganta noastra si, fara sa vrem, ne smeresc. Iar inaintea lui Dumnezeu este mai bun un pacatos care se pocaieste decat un drept care se mandreste. (Sfantul Macarie)

• Cel ce cade si se ridica, cel ce se caieste si se smereste este mai bun decat cel ce nu cade si nu se caieste, si nu se smereste; din lupte invatam arta razboiului. (Sfantul Macarie).

NEPUTINTA

• Vazandu-ti neputintele tale, poti judeca cu ingaduinta si neputintele celorlalti. (Sfantul Macarie)

• De neputintele trupesti trebuie sa tii seama, iar daca te silesti peste masura, poti slabi de tot; trebuie numai sa te inarmezi impotriva lenii. (Sfantul Macarie)

TRISTETEA

• Niciodata nu a existat, nu exista si nu va exista un loc lipsit de tristete pe pamant. Un asemenea loc poate exista numai in inima, cand Domnul salasluieste in ea. (Sfantul Nicon)

• In greutati, in neintelegeri si in toate imprejurarile, cel mai apropiat mijloc si sigur spre folosul nostru este adresarea catre Domnul si lasarea in seama Lui a necazurilor si grijilor noastre. In acelasi timp trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu pentru cei cu care avem de-a face si totul va merge bine. Domnul lumineaza pe tot omul care vine in lume si da pace sufletelor noastre. Tristetea nu este de folos in lucrul care cere barbatie. (Sfantul Moise)

• Daca nu aveti inaintea cui sa deschideti sufletul vostru, spuneti-I Domnului Dumnezeu necazul vostru. (Sfantul Nicon)

• Este dezastruos sa ne intristam peste masura si sa ne omoram inainte de vreme: trebuie prin toate mijloacele sa-I multumim Domnului pentru tot, oricare ar fi pedepsele pe care El ni le-ar trimite in aceasta lume. (Sfantul Leon)

DESPRE MANGAIERE SI NECAZ, DESPRE NADEJDE SI BARBATIE IN LUPTA DUHOVNICEASCA, DESPRE MUSTRARE SI LAUDA, DESPRE TREZVIE SI IMPRASTIERE

• Mantuirea noastra, dupa cuvantul Sfantului Petru Damaschin se afla intre frica si nadejde, ca sa nu avem incredere prea mare in sine si sa nu deznadajduim, ci cu buna nadejde si incredere in mila si ajutorul lui Dumnezeu sa ne straduim sa ne petrecem viata in implinirea poruncilor lui Dumnezeu. (Sfantul Ambrozie)
• Fara iarna nu ar exista primavara, fara primavara nu ar exista vara. Asa este si in viata duhovniceasca: putina mangaiere, iar apoi putina durere si, astfel, putin cate putin, se formeaza calea mantuirii. (Sfantul Anatolie)
• In conceptia oamenilor, calea mantuirii ar trebui sa fie o cale neteda, usoara si linistita, dar, dupa cuvantul Evangheliei, calea aceasta este dureroasa si stramta. Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant – zice Domnul -, n-am venit sa aduc pace, ci sabie (Matei 10: 34). (Sfantul Ambrozie)
• Daca te vei astepta numai la conditii favorabile mantuirii, nu vei pune inceput vietii placute lui Dumnezeu. (Sfantul Nicon)
• Domnul ne poate mangaia tot timpul. Insa mangaierea neincetata ne face rau, asa cum, daca soarele va dogori neincetat, totul se va usca sau se va culca la pamant. Dar, cand fenomenele alterneaza este bine. (Sfantul Anatolie)
• In viata duhovniceasca intotdeauna este asa: fie mangaierea este precedata de necaz, fie necazul este precedat de mangaiere. Aceste schimburi dau nastere la nadejde si smerenie. Numai necazurile sunt diferite, sunt si lumesti si duhovnicesti, dar acest lucru este inca devreme sa-l cunosti. Primeste ceea ce-ti trimite Dumnezeu, cu multumire si cu seninatate; cu sentimentul mangaierii sa nu te mandresti, iar in necazuri sa nu deznadajduiesti. (Sfantul Macarie)
• Adevarata barbatie este legata intotdeauna de sentimentul smereniei adanci. Cel smerit intotdeauna este gata sa indure totul – si pe cele dinaluntru, si pe cele dinafara – socotindu-se vrednic nu numai de necazurile trimise, dar si de altele mai mari. Cel smerit nu poate fi zdruncinat, tulburat. El tot timpul este pregatit pentru orice. Asa a spus Moise Arapul cand a fost alungat din trapeza: Gata am fost si nu m-am tulburat (Psalm 118: 60). Asadar, sa pregatim sufletele si inimile noastre prin smerenie si ea ne va ajuta in rabdarea tuturor ispitelor. (Sfantul Nicon)
• Orice necaz te-ar lovi, orice neplacere ti s-ar intampla, tu sa spui: “Voi rabda aceasta pentru Iisus Hristos!”. Numai sa spui asa si iti va fi mai usor. Caci numele lui Iisus Hristos este puternic: datorita lui, toate necazurile se vor potoli, diavolii vor pieri, supararea si descurajarea ta vor inceta cand vei repeta dulcele Lui nume. “Doamne! Da-mi rabdare, marime de suflet si blandete! Doamne! Da-mi sa vad greselile mele si sa nu osandesc pe nimeni!” (Sfantul Antonie)
• Oricate valuri s-ar ridica impotriva sufletului tau, intotdeauna sa alergi la Hristos Mantuitorul si El iti va veni in ajutor si va potoli valurile. Sa crezi ca Domnul ti-a oranduit o asemenea viata spre vindecare; nu o respinge si nu cauta odihna trupeasca, nici pacea falsa; mai intai se cuvine sa fii zguduit si sa induri multe; si daca vei avea o descoperire, ea va usura mult lupta ta si vei avea mai multa liniste decat daca o vei cauta singur. (Sfantul Leon)
• Agatati-va de camasa lui Hristos si El nu va va lasa! (Sfantul Varsanufie)
• De lupii cei tainici, fara ajutorul lui Hristos este cu neputinta sa ne izbavim – pentru alungarea lor este nevoie de harul Lui cel atotputernic, nu de neputinciosul ajutor omenesc. De aceea trebuie sa mergem pe urmele lui Iisus cu cea mai mare smerenie, Lui sa I le cerem pe toate si inaintea Lui sa revarsam toata durerea noastra si mai presus de aceastea s-o rugam pe Maica Domnului si pe ceilalti placuti ai lui Dumnezeu pentru indreptarea noastra, recunoscandu-ne cu adevarat pacatele si neputintele noastre. (Sfantul Moise).
• Ca sa existe rod duhovnicesc, sunt necesare anumite conditii: samanta (cuvant) buna si ogor bun. Rodul se coace daca exista rabdare. Cate cazuri au fost cand omul, nevazand rodul asteptat, a cazut in deznadejde si toate ostenelile lui s-au pierdut. Trebuie sa avem fermitatea de a indura totul. Numai atunci putem nadajdui sa dobandim cele dorite. Prin rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre (Luca 21: 19) (Sfantul Nicon)
• In vremurile noastre, Dumnezeu nu le trimite nevoitorilor ispitele pe care le trimitea celor din vechime, deoarece nu le-ar putea indura, si nici nu le da daruri ca acelora, ca sa nu se inalte peste masura. (Sfantul Leon)
• Cat de mult trebuie sa asudam, cate osteneli trebuie sa savarsim si cate lipsuri, boli, necazuri si suspine trebuie sa induram pentru dobandirea vesnicei odihne in ceruri! Iar noi credem ca, trandavind, adica sezand pe pat moale, dupa o viata luxoasa, vom si intra in Imparatia cerurilor! (Sfantul Antonie)
• Soarta tuturor celor care vor sa se mantuiasca este sa sufere. De aceea, daca suferim, sa ne bucuram, caci se cladeste mantuirea noastra. (Sfantul Nicon)
• Nu suntem socotiti a fi smeriti atunci cand ne umilim singuri pe noi insine, ci cand, umiliti fiind de ceilalti, fara tulburare primim aceasta umilinta ca fiind vrednici de ea. De asemenea, sterpiciunea noastra sufleteasca, fara sa vrem, ne coboara in adancul smereniei si patimile care ne chinuie au aceeasi influenta. (Sfantul Macarie)
• Straduieste-te sa pui de acord purtarea smerita exterioara cu smerenia launtrica. Socoteste-te cea mai rea si ultima dintre toti, nu numai cu buzele rostind, ci in inima cugetul inradacinand; el iti va aduce liniste. (Sfantul Macarie)
• Pentru cei mandri, mustrarea este cutit ascutit, iar pentru cei smeriti comoara bogata. (Sfantul Antonie)
• Slava desarta, daca o atingi cu degetul, tipa: are pielea fina. (Sfantul Ambrozie)
• Cine ne mustra ne daruieste, iar cine ne lauda ne jefuieste. (Sfantul Ambrozie)
• Laudele adresate tie sa nu le asculti si sa te temi de ele. Adu-ti aminte ce spune unul dintre Sfintii Parinti: daca cineva te lauda, sa te astepti si la mustrare din partea lui. (Sfantul Ilarion)
• Trebuie sa ne inspaimante orice slava si lauda omeneasca, pentru ca, dupa invatatura Sfintilor Parinti, “nu numai daca primesti slava de la oameni, dar si daca asculti sunetul acestor cuvinte si te desfeti cu ele, pierzi slava vesnica“. Nu ingadui, Doamne, sa fim atrasi de desfatarea cu slava desarta de aici! (Sfantul Macarie)
• Toata greseala din partea noastra consta in faptul ca nu vrem sa ne supunem voii atotbunei Pronii a lui Dumnezeu, care ne arata prin imprejurari calea folositoare sufletului, ci tot cautam o cale linistita a noastra, care exista numai in vise, iar in realitate pe pamant nu exista; nu toti, ci numai unii vor avea parte de liniste… atunci cand li se va canta: “Cu sfintii odihneste…” (Sfantul Ambrozie)
• Toti traim acum si umblam in umbra mortii, caci moartea nu este peste mari si tari, ci este langa fiecare. Ne inspaimantam de moartea unuia si a altuia, insa hotararea cu privire la indreptarea noastra o amanam pe viitor, cand limba noastra nu va mai putea vorbi. (Sfantul Antonie).
• Mare nenorocire sufleteasca este viata imprastiata. O impresie deosebit de neplacuta le produce celor care accepta imprastierea dupa ce au inceput deja sa duca o viata atenta. Crestinul evlavios trebuie sa-si petreasca viata cu toata atentia fata de sine si cu trezvie. Privegheati si va rugati ca sa nu intrati in ispita (Marcu 14:38) – a spus Domnul. (Sfantul Nicon)
• Cine a izbutit sa-si aprinda candela sa, acela va triumfa impreuna cu Preadulcele si Preadoritul sau Mire in rasunetul cel mare al celor ce praznuiesc. Iar candela aceasta este rugaciunea. Inima este fitilul, rugaciunea este focul, iar bucuria cea negraita in inima rugatoare este lucrarea Duhului Sfant sau desfatarea in logodna cu Mirele Ceresc. De aceea va si indemn si va rog: nu motaiti, nu pierdeti timpul cu rasete si glume, caci timpul nu se mai intoarce; toate aceste mangaieri vremelnice se vor preface in carbuni aprinsi, in duhoare si miros urat, in intuneric de nepatruns si nu ai unde sa fugi. De aceea le-a spus Domnul celor iubiti ai Sai: Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita (Matei 26: 41). (Sfantul Anatolie)