POSTUL – MIRACOLUL DIVIN

Tipuri de post:

Post cu sucuri verzi

Post numai cu fructe

Post numai cu cruditati (raw vegan)

Post intermitent(se mananca o data pe zi intre orele 1pm - 6pm)

Post doar cu apa

Post uscat nu se mananca si bea nimic timp de 24 de ore (nu ne atingem deloc de apa, nici macar spalat pe maini sau dus). Este un post foarte agresiv, il recomand numai celor avansati, care deja au experiente cu postul de 7 zile +. 1 zi de post uscat e echivalentul a 3 zile de post cu apa.

Daca am ales postul cu lichide, micul dejun consta în 2 pahare de apa pe stomacul gol și un pahar de ceai combinat din cele 4 plante mai jos menționate.

Din experienta proprie, dupa ce am testat diferitele tipuri de apa, am observat ca cea de izvor da randamentul cel mai bun, fiind asimilata foarte bine. Apa este electrica prin compozitia ei plina de minerale, fiind o sursa buna de energie. Din pacate, singura la care avem acces este cea imbuteliata la bidon de plastic, dar sunt cateva companii pe piata care sunt chiar bune cum este Bucovina sau Eska(Canada).

Cantitatea de apa care trebuie consumata este intre 3-4 litri, incluzand ceaiurile.

De preferat este sa incepem cu o zi si sa urcam treptat, la 3 zile, respectiv 7 in primul an. Ideal este sa ne facem un obicei prin a posti o zi/saptamana ca sa ne invatam cu efectele lui, cum faceau bunicii nostri. Si sa incercam in acelasi timp postul intermitent.

Apoi in anii urmatori putem merge pe 14, 21, 30, 40 etc. zile dupa ce capatam antrenament, postul intermitent fiind deja un obicei.

Nu e recomandat postul lung din prima, o veti face pe propria raspundere, tot ce cititi aici sunt din experiente proprii si nu ofer nici o formula magica de vindecare, nu imi asum nici o responsabilitate pentru experientele fiecaruia, documentati-va bine inainte sa luati decizia aceasta, fiecare facand-o pe propria raspundere.

Prin post, cautam sa facem o curatare intracelulara, adresand fiecare celula in parte, incepand cu colonul si continuand cu fiecare organ in parte.

Cel mai reusit post este la schimbarea de anotimp.

Prin post, ne reinoim celulele si ne readucem inapoi energia vitala pierduta/compromisa din cauza mucusului si mancarii acide care a provocat initial boala, care blocheaza circulatia corecta a oxigenului. Pentru a avea mereu energie constanta, trebuie sa ne asiguram ca mineralele sunt in balanta si in abundenta,ele fiind rezervoare de energie, gasindu-se numai in plante care le extrag din sol.

Simptome de curatare/detox din timpul postului care sunt perfect normale si temporare: Nu poti dormi usor / simti corpul rece / simptome de raceala/ culoarea limbii schimbate/ mancarimi ale pielii / dureri / schimbari in forma transitului intestinal / energie joasa / eruptii / presiune scazuta / eliminari de mucus.

Plante importante(CEAIUL PRINCIPAL):

Radacina de brusture – Bogat in fier, curata ficatul si sistemul limfatic, ajuta la eliminarea toxinelor prin piele si ajuta la filtrarea impuritatilor prin sange. Energizeaza tot corpul

Daca iei semintele plantei si le rasnesti se poate prepara ca un unguent si aplicat pe o rana care nu vrea sa se inchida, ea o va inchide imediat.

Radacina de papadie – Bogat in calciu, curata rinichii, vezica biliara si sangele, disolva pietrele la rinichi, ajuta la diabet si la probleme urinare

Radacina de macris(dragavei sau stevia creata) – Bogat in fier, foarte puternic impotriva anemii, da multa energie.

Fortificator al ficatului, ajuta sistemul nervos prin capacitatea de transport al oxigenului la creier. Curata sistemul limfatic, intareste splina si curata sangele, buna impotriva scorbutului si bacteriilor care provoaca cariile dentare.

Frunzele mancate crude sau fierte ofera o explozie de energie de asemeni.

Semintele de armurariu – cel mai puternic regenator al ficatului, regenator de celule, elimina pietrele biliare, gazele, sustine splina si rinichii, protejeaza organismul impotriva substantelor toxice nocive.

Mod de preparare:

De preferat un vas de ceramica sau inox (stainless steel) cu capac.

Se amesteca 60 grame din cele 3 radacini mai sus mentionate si 10-15 grame de seminte armurariu rasnit, iar peste ele se adauga 2 litri de apa.

Se aduce apa la clocot si apoi se lasa la foc mic intre 30 min - o ora, in functie de cat de concentrat il doriti. Amestecul astfel obtinut, se lasa la racit o ora sau mai mult, lasand toate mineralele sa fie extrase, si apoi se strecoara. Radacinile ramase mai pot fi refolosite inca o data.

Daca postul cu apa vi se pare greu de tinut, va recomand post doar cu fructe ales din ghidul alcalin sau post cu mancare cruda.

Asigurati-va ca fructele au toate samburi, daca nu, ele sunt acide pentru corp si fac mai rau decat bine.

Durata: minim 7-14 zile.

Alte plante importante care merg folosite in rotatie cu cele de sus:

Crusin – Bogat in fier, cauzeaza contractii ale muschilor intestinali care ajuta la miscarea scaunului si eliminare stimuland secretiile ficatului si ale pancreasului, e o planta formidabila pentru cei constipati Reface membrana colonului. Fiind un diuretic puternic, se foloseste pentru o perioada de 7 zile si apoi se face o pauza. Asigurati-va ca sunteti acasa cand il folositi, veti merge la toaleta repetat.

Modul de preparare: 60 grame la un litru de apa, se aduce apa in clocot, apoi foc mic 30 min, alte 30 minute la racit si se strecoara. Preferat de consumat pe stomacul gol.

Fructul de soc – Foarte bogat in fier, ajuta la eliminarea mucusului din partea de sus a sistemului respirator si din plamani, creste eliminarile prin urinarea mai deasa si prin transpiratie. Prepararea lui va fi postata separat in siropul de soc de pe facebook.

Urzica foarte bogata si ea in fier, ajuta la curatarea rinichilor.

Plante acide:

tatanaeasa gentiana menta echinacea aloe vera

 

Nu fugii de oameni atunci când ceva nu îți place la ei, ci rămâi o vreme, să-ți cunoști umbrele.

Nu poți fugi la infinit de lumea care te deranjează, fiindcă ei sunt lumea ta interioară- umbra ta întunecată care vrea să fie recunoscută și acceptată.

A fugi de lume, e ca și cum ai renega propria umbră.

Nimeni nu vă ,,răpește" partenerii, ci sufletele lor pleacă într- un fel ,,repetente", spre o nouă experiență, fiindcă din relația cu voi nu au învățat și înțeles mare lucru, pentru a evolua.

A căuta iubirea în exterior, înseamnă, de fapt a refuza propria iubire.

Tiparul de oamenii pe care-l respingi, devine obiectivul prioritar al subconștientului, de cautare în viitor.

Circula des fraza asta pe facebook : ,,Renunță la oamenii care nu sunt pregătiți să te iubească" .

Nu cumva, renunți mai bine la propriile bariere din minte(credințe- convingeri), care te fac, să vezi numai lipsa iubirii în jur?

Nu cumva oamenii, nu sunt pregătiți să te iubească, fiindcă îți lipsește propria iubirea de Sine? 

Nu cumva oamenii la care vrem să renunțăm, reflectă oglinda noastră interioară?

Nu cumva fugim de umbra noastră neacceptată și neiubită?

Când realizezi că lumea este propria ta proiecție, ești liber de ea.

La cincizeci de ani

La cincizeci de ani, nu mai suporti constrângerile. Nu suporti sutienul prea strâmt, cinele forțate cu cumnata care îți verifică praful din colțuri, tocurile înalte de pe pavaj și zâmbetele împrejurărilor. La cincizeci de ani nu mai vrei să demonstrezi. Ești cine ești, lucrurile pe care le-ai făcut și lucrurile pe care încă vrei să le faci. Dacă e în regulă cu alții, bine. Altfel este la fel.

La cincizeci de ani, nu contează dacă ai avut sau nu copii. Vei fi în continuare mama: a mamei tale, a tatălui tău, a unei mătuși lăsate singură, a câinelui tău sau a unei pisici chel pe care ai luat-o pe stradă. Și dacă toate acestea nu sunt acolo, vei fi propria ta mamă. Pentru că de-a lungul anilor vei fi învățat să ai grijă de un corp pe care în sfârșit îl iubești, devenind din ce în ce mai imperfect doar în ochii celorlalți.

Cui îi pasă dacă jumătate din garderobă are dimensiunea greșită. Important este ca spatele sa nu scartaie prea tare cand te ridici, ca atunci cand iti atingi sanii sa nu simti mingi si ca in sfarsit menstruatia devine o problema pentru ceilalti.

La cincizeci de ani, vrei libertate. Liber să spui nu, liber să stai în pijamale toată duminica, liber să te simți frumos pentru tine și nu pentru ceilalți. Liber să meargă singur: cei care te iubesc vor ține pasul cu tine, căruia îi pasă de ceilalți. Vei fi liber să cânți cu voce tare în mașina ta chiar dacă arăți rău la semafoare. Nu vei mai avea de verificat înregistrările clasei sau discuțiile mamelor de suportat.

Vei avea vise ca și cum ai avea douăzeci de ani și vei cere fiecărui zeu timp pentru a realiza mai multe. Te vei fi dezbrăcat pentru bărbații pe care i-ai iubit și pentru nesiguranța care te-a făcut să tremurați. Și acum, tocmai acum că ți-ai mâncat jumătate de viață în bucăți mari și în grabă, vei găsi în fața ta dorința de a gusta încet tot zahărul și sarea zilelor.

 

Sufletul

“- Sufletul este totul pentru om. Am putea spune ca este viata si dumnezeul trupului nostru pamantesc. Dumnezeu i-a dat acestuia posibilitatea de a-l insufleti si de a-l carmui, de a-l odihni si de a-l incalzi cu caldura. Fara acesta, trupurile noastre ar fi lut, cenusa si praf.[…]
Firea omului este duhul intelegator, usor, foarte intelept si fin, foarte linistit, dulce si bland, alcatuit cu har si frumusete peste madulare nevazute, foarte cuviincioase si foarte placute lui Dumnezeu si cetelor sfintilor ingeri.
 La inceput, sufletele tuturor oamenilor stralucesc mai mult decat soarele. Insa cu cat inainteaza in varsta, primesc infatisarea potrivita cu faptele lor. Sufletele celor virtuosi nu au toate aceeasi stralucire. Stralucirea depinde de cat de mult s-a straduit fiecare sa se curateasca prin nevointa pentru virtute. Potrivit cu nevointa, se lumineaza si sufletul. Cu cat rabda cineva mai multe osteneli si mahniri pentru Domnul, cu atat urca si se apropie de El; si cu cat se apropie de El, cu atat se lumineaza si devine dumnezeu dupa har prin impartasirea de Duhul Sfant.
Fierul, din negru si rece cum este, cu cat sta in foc mai multa vreme, cu atat mai mult se lumineaza si se incalzeste. La fel se intampla si cu oamenii. Foc este Duhul Sfant, fier negru suntem noi, oamenii. Asadar, cu cat staruim in post si priveghere, in rugaciune si infranare, asa cum ni le-a legiuit Duhul Sfant, cu atat mai mult straluceste fata noastra de curatie si de iluminare.
Exact dimpotriva sa cugeti si despre cei pacatosi. Cand sufletele se dau pruncilor, se pastreaza nespurcate pe toata durata sarcinii. Dupa nasterea lor insa, daca incep sa pacatuiasca, se intuneca. Si cu cat se cufunda si se tavalesc in pacat, cu atat se innegresc si devin ca funinginea.
Multe suflete, cand se despart de trup, par a fi ranite, altele infometate si imbracate in zdrente. Unele par a fi pline de lepra, in timp ce altele sunt negricioase ca etiopenii, iar altele negre ca si cum ar fi parlite. Sufletele pomenitorilor de rau seamana cu diavolii, in timp ce ale ereticilor, cu intunericul cel adanc. Cele ale varsatorilor de sange si ale inchinatorilor la idoli – ca sa nu merg mai jos – sunt inca si mai rele!”
 
“Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos” (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pag. 161-162)

 Cei care găsesc Lumina în ei înșiși în această viață știu foarte bine că ei sunt Divinitatea Însuși.

Dar cei mai mulți dintre acești oameni nu vor recunoaște acest lucru, ca nu cumva masele să continue să fie sclave.

Ei nu vor concurență și beneficiază de ea.

Doar prin acești oameni ignoranți trăiesc.

Este adevarul.

Încă de aici începem să trăim Raiul sau iadul.

 Iubirea de sine ne lipseşte de pace şi de bucurie – Din ce cauză, Gheronda, nu-mi găsesc întotdeauna pacea? – Nu te-ai eliberat încă de sinele tău, ci eşti sclava omului tău celui vechi. Caută să-ţi arunci sinele, căci altfel te va arunca el pe tine. Cel care are iubire de sine nu poate avea odihnă, pace sufletească, fiindcă nu este liber lăuntric. Este ca broasca ţestoasă şi păşeşte la fel ca ea. Oare broasca ţestoasă îşi scoate liber capul? Mai tot timpul rămâne închisă în carapacea ei. – Gheronda, teoretic îmi dau seama cum trebuie să fiu, în practică însă… – Punerea în practică este dificilă fiindcă prin asta îl constrângi pe omul cel vechi. Dar dacă nu-l constrângem cu sârguinţă pe omul nostru cel vechi, el ne va arunca în aer zidirea duhovnicească. – Gheronda, cum este iadul? – Am să-ţi povestesc o întâmplare pe care am auzit-o. Odată, un om simplu Îl ruga pe Dumnezeu să-i arate cum este Raiul şi iadul. Aşadar într-o noapte a auzit o voce în somn spunându-i: „Vino să-ţi arăt iadul!”. Şi îndată s-a aflat într-o încăpere în care mulţi oameni stăteau în jurul unei mese, iar în mijloc era o oală plină cu mâncare. Însă toţi acei oameni erau înfometaţi, pentru că nu puteau mânca. Ţineau în mână câte-o lingură foarte lungă. Luau mâncarea din oală, dar nu puteau aduce lingura la gură. De aceea unii bombăneau, alţi strigau, alţii plângeau… Apoi a auzit aceeaşi voce spunându-i: „Vino acum să-ţi arăt şi Raiul!”. Şi îndată s-a aflat într-o altă încăpere, unde mulţi oameni stăteau în jurul unei mese asemănătoare cu cea dintâi, iar în mijlocul ei era tot o oală cu mâncare, iar ei aveau aceleaşi linguri lungi. Însă toţi erau sătui şi bucuroşi, pentru că fiecare lua cu lingura sa mâncare din oală şi-l hrănea pe celălalt. Ai înţeles acum cum poţi să trăieşti Raiul încă din această viaţă? Cel care săvârşeşte binele se bucură, deoarece este răsplătit cu mângâiere dumnezeiască. Cel care săvârşeşte răul suferă şi face din raiul pământesc un iad pământesc. Ai dragoste, bunătate? Eşti Înger şi, oriunde mergi sau te opreşti, transmiţi Raiul. Ai patimi, răutate? Ai înlăuntrul tău pe diavolul şi, oriunde mergi sau te opreşti, transmiţi iadul.

Încă de aici începem să trăim Raiul sau iadul. Extras din Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

Părintele Arsenie Papacioc zicea: ca femeia bună nu este nimic mai bun și ca femeia rea nu este nimic mai rău.

 Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre femeile cele rele: Nu este nimeni pe pământ asemănător cu femeia cea rea de gură și nici o fiară nu este ca femeia cea înșelătoare. 

 Cine este mai rău, între cele cu patru picioare, decât leul? Sau ce este mai cumplit decât șarpele dintre târâtoare? Și totuși, nimic nu sunt toate acestea, față de femeia cea rea de gură.  

Înțeleptul Solomon mărturisește că mai bine este a viețui cu leul împreună, sau cu șarpele în pustie, decât a trăi cu femeia cea rea de gură și certăreață. De Daniil leii s-au rușinat, iar pe dreptul Nabot Isabela l-a ucis. Chitul pe Iona în pântece l-a păzit, iar Dalila, pe bărbatul său Samson, tunzându-l, l-a dat celor de alt neam.  

Balaurii și viperele se temeau de Ioan Botezătorul în pustie, iar Irodiada, la ospăț, i-a tăiat capul. Pe Ilie corbii îl hrăneau, iar Isabela, după darul cel de ploaie, la moarte hotărâse să-l dea. Și, temându-se, Ilie a fugit în pustie. Cel ce ploaia a toată lumea o purta pe limba sa și foc din cer a pogorât și morți a înviat! Femeia cea fără de rușine nu se sfiește de nimeni. Nu se rușinează nici pe preot, nici de levit, nici de prooroc. Femeia cea rea este mai rea decât toate răutățile. Dacă este săracă, pe toți îi ocărăște. Dacă are bogăție, pe toți îi osândește. Îndoită este răutatea și grea este viața, neîmblânzită este fiara. Eu am văzut vipere îmblânzindu-se, lei, urși și rinoceri domesticindu-se, dar femeia rea niciodată nu se îmblânzește. Mai bine este a bate fierul, decât a învăța pe femeia cea rea. Cel ce are femeie rea, și-a luat plata pentru păcatele sale, pentru că femeia rea niciodată nu se smerește. Fiind pedepsită, ea se îndrăcește. Dacă este lăudată se înalță. Femeia cea rea nicidecum nu știe să păzească obiceiurile dragostei. Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre femeile cele rele: Nu este nimeni pe pământ asemănător cu femeia cea rea de gură și nici o fiară nu este ca femeia cea înșelătoare. Cine este mai rău, între cele cu patru picioare, decât leul? Sau ce este mai cumplit decât șarpele dintre târâtoare? Și totuși, nimic nu sunt toate acestea, față de femeia cea rea de gură. Înțeleptul Solomon mărturisește că mai bine este a viețui cu leul împreună, sau cu șarpele în pustie, decât a trăi cu femeia cea rea de gură și certăreață. De Daniil leii s-au rușinat, iar pe dreptul Nabot Isabela l-a ucis. Chitul pe Iona în pântece l-a păzit, iar Dalila, pe bărbatul său Samson, tunzându-l, l-a dat celor de alt neam. Balaurii și viperele se temeau de Ioan Botezătorul în pustie, iar Irodiada, la ospăț, i-a tăiat capul. Pe Ilie corbii îl hrăneau, iar Isabela, după darul cel de ploaie, la moarte hotărâse să-l dea. Și, temându-se, Ilie a fugit în pustie. Cel ce ploaia a toată lumea o purta pe limba sa și foc din cer a pogorât și morți a înviat! Femeia cea fără de rușine nu se sfiește de nimeni. Nu se rușinează nici pe preot, nici de levit, nici de prooroc. Femeia cea rea este mai rea decât toate răutățile. Dacă este săracă, pe toți îi ocărăște. Dacă are bogăție, pe toți îi osândește. Îndoită este răutatea și grea este viața, neîmblânzită este fiara. Eu am văzut vipere îmblânzindu-se, lei, urși și rinoceri domesticindu-se, dar femeia rea niciodată nu se îmblânzește. Mai bine este a bate fierul, decât a învăța pe femeia cea rea. Cel ce are femeie rea, și-a luat plata pentru păcatele sale, pentru că femeia rea niciodată nu se smerește. Fiind pedepsită, ea se îndrăcește. Dacă este lăudată se înalță. Femeia cea rea nicidecum nu știe să păzească obiceiurile dragostei. Să luăm deci aminte la cuvântul Părintelui Cleopa despre femeie în Biserică, societate și familie:

Cântecul celor douăsprezece decepții -de Milarepa (Versiunea în engleză de Garma C. C. Chang Limba originală tibetană)

Treburile lumești sunt toate înșelătoare;

 Așa că, caut Adevărul Divin. 

Emoțiile și distragerile sunt iluzii; Așa că meditez la Adevărul Non-dual. 

 Însoțitorii și servitorii sunt înșelători; Așa că rămân în singurătate. 

Banii și posesiunile sunt, de asemenea, înșelătoare;

 Deci, dacă le am, le dau. Lucrurile din lumea exterioară sunt toate iluzii; 

Mintea Interioară este ceea ce observă. 

Gândurile rătăcitoare sunt toate înșelătoare; Așa că merg doar pe Calea Înțelepciunii.

 Înșelătoare sunt învățăturile Adevărului Parțial; Adevărul Final este acela la care meditez. 

Cărțile scrise cu cerneală neagră sunt toate înșelătoare; Eu meditez doar la Instrucțiunile practice ale liniei șoptite ( orale).

 Cuvintele și vorbele, de asemenea, sunt doar o iluzie; În largul meu, îmi odihnesc mintea în starea fără efort. Nașterea și moartea sunt ambele iluzii; Observ doar adevărul din starea de Ne Apariție. 

Mintea comună este în orice fel înșelătoare; Și așa exersez cum să trezesc, cresc Conștientizarea. Practica menținerii minții este în

șelătoare ; Și așa mă odihnesc în tărâmul Realității.

Cei care ne provoacă durere sunt adesea cei mai mari profesori ai noștri.

„Sufletele stau în jurul mesei rotunde pentru a-și alege următoarea lecție pe care să o învete " S-a ridicat un suflet puternic și curajos: "Mă duc pe pământ să învăț să iert. "

Alte suflete spun, speriate, "dar este una dintre cele mai grele lecții.. , nu poți învăța asta într-o viață... O să ai dureri... Ne vom face griji pentru tine, dar... O poți face, te ajutăm noi.. "

Unul dintre suflete a spus: "Sunt gata să te însoțesc pe pământ ca să te ajut. "Voi fi soțul tău, în viața noastră de familie, vor fi multe probleme din cauza mea, iar tu vei învăța să mă ierți. "

Un alt suflet a oftat: "Pot deveni unul dintre părinții tăi, te voi supune unei copilărie grea, iar apoi mă vei urma în tot ceea ce faci, și vei învăța să mă ierți. "" "

Și al treilea suflet a zis: „Și eu voi fi unul dintre superiorii tăi, te voi trata urât, nedrept, ca să înveți sensul iertării. "" "

Alte suflete au decis să o întâlnească în alte perioade ale vieții, pentru a revizui lecția... fiecare suflet și-a ales lecția de învățat, a pregătit un plan de viață și fiecare a coborât pe pământ pentru a-și îndeplini contractul sufletesc. "

Nu există șanse. Toată lumea vine în viața noastră când avem nevoie de ei și pentru că avem nevoie de ei pentru a învăța o lecție pe care am ales să o învățăm în această Viata.

Când înțelegem marele plan al Vieții, putem întâmpina cu mai multă deschidere toate acele ființe care par să ne provoace durere sau iritații pentru că fiecare are un rol de jucat în planul nostru de viață.

Cei care ne provoacă durere sunt adesea cei mai mari profesori ai noștri.

Inima noastră deschisă este cea care definește conștientizarea bunătății Vieții față de noi. Fiecare lucru, fiecare om, fiecare eveniment are un motiv. Deci nu mai trebuie sa judecam pe nimeni si nimic. Pur și simplu trebuie să îmbrățișăm ceea ce este.

Opresc vorbaraia egoului si curg cu sufletul.

Nu e treaba mea să-i repar pe cei nesiguri.

Treaba mea este să curat acea parte din mine care rezonează cu nesiguranța.

Nu e treaba mea sa-i repar pe cei necredinciosi.

Treaba mea este sa curat acea parte din mine care rezoneaza cu necredinta.

Nu e treaba mea sa-i repar pe cei fricosi.

Treaba mea este sa curat acea parte din mine care rezoneaza cu frica.

Nu e treaba mea sa-i repar pe cei rai.

Treaba mea este sa curat acea parte din mine care rezoneaza cu rautatea.

Nu e treaba mea sa-i repar pe cei materialisti.

Treaba mea este sa curat acea parte din mine care rezoneaza cu materialismul si consumerismul.

Nu e treaba mea sa-i repar pe cei viciati.

Treaba mea este sa curat acea parte din mine care rezoneaza cu viciile.

Nu e treaba mea sa-i repar pe cei mincinosi.

Treaba mea este sa curat acea parte din mine care rezoneaza cu minciuna.

Nu e treaba mea sa-i repar pe cei care nu accepta.

Treaba mea este sa curat acea parte din mine care rezoneaza cu neacceptarea.

Nu e treaba mea sa-i repar pe cei care judeca.

Treaba mea este sa curat acea parte din mine care rezoneaza cu judecata.

Nu e treaba mea sa-i repar pe cei iresponsabili, care nu isi asuma.

Treaba mea este sa curat acea parte din mine care rezoneaza cu iresponsabilitatea si neasumarea.

Intotdeauna este despre mine.

Toti oamenii vin catre mine sa ma duca in Iubire.

In spatele tuturor este Dumnezeu care actioneaza.

Cum curat?

Prin acceptare si cedare.

Opresc critica si judecata catre toti si toate.

Opresc intelegerea ca exista rau si vinovati in lume - totul e Dumnezeu si nimic nu se misca fara ca El sa permita acest lucru.

Opresc pretentiile si asteptarile.

Opresc vorbaraia egoului si curg cu sufletul.

Orice situatie vine spre mine sa o folosesc ca pista de urcare catre Domnul, sa cedez si sa accept si am intrat in divin pe loc.

"Și dă voie celuilalt să-ți facă rău. Nu te împotrivi și nu te opune. Dă voie omului să greșească. Așa învață. Și oricum nu-ți va asculta sfatul. Va dori doar să experimenteze singur."

 "Și dă voie celuilalt să-ți facă rău. Nu te împotrivi și nu te opune. Dă voie omului să greșească. Așa învață. Și oricum nu-ți va asculta sfatul. Va dori doar să experimenteze singur."

"Dacă ești în primejdie de moarte și îți este frică de ea, înseamnă că mai ai nevoie de pocăință și rugăciune" Ava Proclu Bicău

 "Dacă ești în primejdie de moarte și îți este frică de ea, înseamnă că mai ai nevoie de pocăință și rugăciune" Ava Proclu Bicău

Dupā ce am murit, am aflat că singurele lucruri care contează în viață sunt să iubești, să râzi și să emiți lumină!

 

"Când m-am născut în această lume, singurele lucruri pe care le cunoşteam erau să iubesc, să râd și să eman lumină.

Când am mai crescut, oamenii mi-au spus să nu mai råd.

"la viața în serios, mi-au spus ei, dacă dorești să avansezi în această lume."

Prin urmare, am încetat să mai râd.

Oamenii mi-au spus: "Fii atentă pe cine iubeşti, dacă nu dorești ca cineva să îți frângă inima."

Prin urmare, am incetat să mai iubesc.

Mi s-a spus: "Nu mai emite atâta lumină, căci atragi prea multă atenţie asupra ta."

Prin urmare, am încetat să mai fiu strălucitoare.

Am devenit din ce în ce mai mică, m-am ofilit și am murit.

Dupā ce am murit, am aflat că singurele lucruri care contează în viață sunt să iubești, să râzi și să emiți lumină!"

CUM FUNCȚIONEAZĂ MINTEA

 

1-Gandeste-te la bine si la bine se va intampla. Gândește-te la rău și la rău va urma. Toată ziua ești ceea ce gândești.

2-Mintea subconștientă nu te contrazice. Acceptă ceea ce decretează mintea conștientă.

3-Ai șansa să alegi. Alege sănătate și fericire. Poți alege să fii prietenos sau neprietenos, util, vesel, cordial, prietenos și toată lumea va răspunde corespunzător. Acesta este cel mai bun mod de a dezvolta o personalitate minunată.

4-4-Mintea conștientă este ′′ gardiană ". Principala funcție a acesteia este protejarea subconștientului de impresii false. Determinați să credeți că ceva bun se poate întâmpla și se întâmplă acum. Cea mai mare putere a lor este capacitatea de a alege. Alege fericirea și prosperitatea.

5-Sugestiile și declarațiile altora nu au putere să te rănească. Singura putere stă în modul tău de a gândi. Poți decide să respingi gândurile și declarațiile celorlalți și să afirmi binele. Ai puterea să decizi cum vei reacționa.

6-Ai grijă ce spui. Va trebui să răspundă pentru fiecare cuvânt inutil. Nu spune niciodată ′′ o să eșuez, o să-mi pierd locul de muncă, nu pot plăti chiria ". Subconștientul nu primește o glumă. El face toate aceste lucruri să se întâmple.

7-Mintea ta nu greșește. Nicio forță a naturii nu este rea. Totul depinde de cum folosești puterile naturii. Folosește-ți mintea pentru a binecuvânta, vindeca și inspira toți oamenii, de pretutindeni.

8-Nu spune niciodată ′′ nu pot ". Stăpânul se teme prin înlocuirea ei cu următoarea afirmație: ′′ Pot face orice prin puterea minții mele subconștiente ".

9-Incepe sa gandesti din adevarurile si principiile eterne ale vietii si nu din punctul de vedere al fricii, ignorantei si superstitiei. Nu-i lăsa pe alții să gândească pentru tine. Alege-ți gândurile și ia propriile decizii.

10-Ești comandantul sufletului tău (mintea subconștientă) și stăpân pe destinul tău. Amintiți-vă, el are capacitatea de a alege. Alege viața! Alege sănătatea! Alege fericirea!

11. Tot ceea ce mintea ta conștientă își asumă și crede este adevărat, mintea subconștientă acceptă și caută să realizeze. Crede în noroc, ghidare divină, acțiune corectă și toate binecuvântările vieții.

PURIFICAREA AUREI prin baia de cuișoare

 

" Cuișorul este cunoscut în tărâmul spiritual pentru că are o mare putere de a curăța aura.

Dacă ai fost bolnav recent, în special de la energia vibrațională joasă, baia de cuișoare este o opțiune excelentă pentru a-ți energiza viața. Ajută chiar și la alungarea fricii și opresiunii.

Făcând această baie, vă veți ridica energiile vibraționale. De asemenea, ajută la curățenie pentru a-ți consolida latura profesională, materială, emoțională și spirit

Per total, această baie este eficientă împotriva energiilor negative.

Pentru această baie de curățare a aurei, veți avea nevoie de o mână de cuișoare și un litru de apă. Trebuie să pui apa într-o tigaie și să lași apa să fiarbă.

Când apa a ajuns la punctul de fierbere, stinge focul și adaugă cuișoarele.

Acoperă tigaia și lasă amestecul să stea câteva minute. Lasă amestecul să se răcească și ai o temperatură bună pentru piele, astfel încât să te poți clăti cu el.

Mai întâi trebuie să faci o baie normală, apoi să torni amestecul de cuișoare pe tot corpul de la gât până în picioare.

Amintiți-vă că pentru a facilita puterea băii de cuișoare, trebuie totuși să vizualizați „lucrurile bune” și să vă păstrați energia pozitivă.

La sfârșitul băii, folosește un prosop curat doar pentru a te usca.

Rămășițele cuișoarelor trebuie îngropate într-o grădină, în pământ, întrucât are puterea de a filtra energiile negative.

- Mark Laoviah-

O altă tehnică energetică frumoasă pe care o poți folosi pentru a deconecta orice scurgeri de energie, internă și externă este să îți activezi canalul de vindecare Christică la nivelul chakrei nr .4. Repetați de 3 ori cu voce tare sau mental;

"Imi activez canalul de vindecare Christică la nivelul chakrei 4" (tehnica Oviloroi) - chakra inimii."

 Despre frumusețe, împotriva femeilor care se împodobesc

„Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6, 20)

Şi cum îl slăveşte cineva pe Dumnezeu în trupul său? Cum în sufletul său?

În trup îl slăveşte cel ce nu este desfrânat, cel ce nu se îmbată, cel ce nu se îmbuibează cu mâncărurile, cel ce nu se împodobeşte, cel ce are grijă de trup doar atât cât îi trebuie pentru sănătatea lui, cel ce nu preadesfrânează, cea (femeia) care nu miroase a mirodenii, cea care nu-şi zugrăveşte faţa cu vopsele, cea care se mulţumeşte cu atâta cât a făcut Dumnezeu şi nu mai adaugă nimic meşteşugit pe faţa sa. Căci, spune-mi: de ce introduci de la tine în făptura lui Dumnezeu cea desăvârşită? Nu-ţi este de ajuns ceea ce a făcut Dumnezeu, ci ca un mai bun arhitect încerci să îndrepţi şi să dregi lucrul Său, te împopoţonezi şi batjocoreşti pe Creator, ca astfel să atragi la sine-ţi mulţi admiratori.

„Dar ce să fac, zici tu, căci nici eu nu voiesc, ci sunt silită a face acestea pentru bărbatul meu.” Nu se poate să fii iubită de alţii, dacă tu nu voieşti. Dumnezeu te-a făcut frumoasă, ca şi prin aceasta El să fie admirat, iar nu batjocorit. Deci nu-L răsplăti cu astfel de daruri, ci cu înţelepciune şi cumpătare. Dumnezeu te-a făcut frumoasă ca astfel să-ţi înmulţeşti şi sporeşti cumpătarea. Căci nu este tot una: să fii înţeleaptă când te găseşti drăgăstoasă şi vrednică de iubit şi să nu fii dorită de nimeni.

Auzi ce spune Scriptura despre losif, că era frumos şi plăcut la faţă? Şi ce ne foloseşte nouă să auzim că losif era frumos? Pentru ca astfel încă mai mult să-i admirăm frumuseţea lui şi cumpătarea.

Dumnezeu te-a făcut frumoasă? Apoi de ce atunci te sluţeşti pe tine? După cum o statuie de aur ar mânji-o cineva cu noroi din mocirlă, tot aşa fac şi femeile care întrebuinţează sulimanuri pe feţele lor. Presari singură pe tine însuţi pământ, femeie, uneori pământ de culoarea roşie, alteori alt. „Dar, zici tu, cele slute, cu drept cuvânt că fac aşa.” Dar oare de ce, spune-mi! Dacă pentru a-şi acoperi sluţenia, atunci fac ceva prostesc; când ceea ce este natural a fost biruit de ceea ce este artificial? Cu ce poate sluţenia să întristeze pe cineva, când acela nu are alt defect?

„Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi să nu te scârbeşti de om pentru chipul (faţa) lui.” (înţelepciunea lui Isus Sirah 11, 2)

Pe Dumnezeu să-L admiri şi să-L lauzi ca pe Cel mai eminent meşteşugar, iar pe acela deloc, căci frumuseţea ce o are, nu este proprietatea lui.

De altfel, ce câştig ai de la frumuseţe? Niciunul, ci lupte mai multe, bârfe mai multe, primejdii mai multe, bănuieli mai multe. Pe aceea care nu este frumoasă, nici n-ar bănui-o cineva, pe când pentru aceea care încă mai întrebuinţează şi sulimanuri şi podoabe multe pe ea, imediat lumea îşi face o idee rea de ea şi bărbatul ei convieţuieşte cu bănuială – ce poate fi mai grozav? El nu se bucură de atâta plăcere din privirea frumuseţii ei pe câtă întristare are din pricina bănuielilor. Aceea în curând se ofileşte din pricina sulimanurilor, căpătându-şi o înfăţişare de moleşire, de deşănţare, de desfrânare şi chiar sufletul ei devine grosolan şi plin de cea mai mare şi mai totală lipsă de ruşine, fiindcă frumuseţea de felul acesta preferă aceste femei. Pe când pe cealaltă nu o vom găsi niciodată în halul acesta şi nici nu va avea cine să se repeadă asupra ei, ca nişte câini, ci întocmai ca şi o mieluşea, ea paşte în linişte, nesupărând-o niciun lup, şi nerepezindu-se asupra ei, căci lângă ea stă păstorul. Nu este niciun avantaj mai mult, dacă una este frumoasă, iar alta nu; avantajul este că aceea chiar frumoasă fiind să nu desfrâneze, iar cealaltă să nu fie rea.

Căci, spune-mi te rog: care este însuşirea ochilor? Oare de a fi umezi, de a se întoarce repede în toate părţile, de a fi bulbucaţi şi albaştri, sau de a fi ageri şi cu vederea fină? Eu zic că cele din urmă sunt; iar aceasta se învederează de acolo.

Ce este o relație?

Poate câțiva pași făcuți împreună cu cineva, poate o împărtășire a gândurilor, emoțiilor, stărilor, poate o tinere de mâna în momente de cumpănă, poate un zâmbet ce întâlnește tristețea și o transformă, poate învățarea răbdării, a acordării de spațiu, poate un schimb de cuvinte integru, cu adevărul prezent, poate o confesiune, o eliberare în iubire a durerilor, poate învățarea împreună, în aceeași bancă sau în bănci diferite, poate traversarea unui rău învolburat, știind ca pe mal cineva are încredere ca poți, poate privirea întoarsă înapoi de ochii în lumina cărora te oglindești, poate liniștea adusă de respirația împreună sau poate... aducerea aminte a iubirii dinăuntru exprimată în afară, sau îmbrățișarea, împăcati cu tot ce este, sau poate neguri de necuprins, trăiri învolburate, luptă de putere, demolări de concepte, coacere în creuzetul furiilor sau frustrărilor, trăite iar si iar, ce se pot vindeca lucrând cu sine in iubire și recunoscând în el și ea pe EL.

Trebuie să judecăm mai puțin.

 

Trebuie să-i lăsăm pe alții să fie liberi.

Să-i lăsăm să ia propriile decizii fără a încerca să le judecăm fiecare pas...

Fără a vorbi fără a ști. Trebuie să fim mai umili, mai respectuoși, mai mulți oameni buni.

Lăsați ura deoparte, îndepărtați-o cât puteți, cât mai departe posibil.

Nu mai creați nesiguranțe, temeri și dureri de cap pentru alții.

Încercați să ne punem în locul celuilalt și să nu ne zdrobim atât de mult între noi.

Cu toții purtăm ceva în suflet, toți trecem printr-o luptă grea pe care cu siguranță puțini oameni o cunosc, sau nimeni. Cu toții avem zile proaste, momente dificile și lucrurile ne afectează într-un fel sau altul.

Mai mult, sau mai puțin.

Cu toții suntem, la urma urmei, oameni.

De aceea încearcă și respectă, să nu generezi ură, să nu ataci cu prima ocazie.

De a nu căuta întotdeauna răul, chiar și acolo unde nu există.

De ce nu! Nu toată lumea gândește ca tine

nu se comportă ca tine și nici nu face lucrurile pentru ceea ce crezi tu că le face.

Cred că e timpul

este rândul nostru.

Să fim pur și simplu mai umani.

Măcar-cît de puțin.

Sunt sigură că va fi mai bine pentru noi toți.

Nu-mi vorbi despre religia ta; mai întâi arată-mi cum te comporți cu ceilalți.

 

Nu-mi vorbi despre religia ta; mai întâi arată-mi cum te comporți cu ceilalți.

Nu-mi spune cât de mult îl iubești pe Dumnezeu; Arată-mi cât de mult îi iubești pe toți copiii lui.

Nu-mi propovădui mie patima ta pentru credința ta; Arată-mi compasiunea ta față de aproapele tău.

În cele din urmă, sunt foarte puțini cei care înțeleg că Isus nu este religie. Isus este „Relație” și dacă relația ta este foarte apropiată de El, atunci acțiunile tale vor vorbi în locul tău.

A vorbi despre Dumnezeu este foarte ușor, a trăi după poruncile lui Dumnezeu este greu!

Drumul spre pierzare este pavat cu oameni buni și cu intenții foarte bune! Dar calea către Dumnezeu este doar prin Mântuirea pe care doar „Isus” ne-o dă.

Viața te dezamăgește ca să nu mai trăiești cu iluzii și să vezi realitatea.

 

"Viața te dezamăgește ca să nu mai trăiești cu iluzii și să vezi realitatea.

Viața distruge totul de prisos până când rămâne doar ce este important.

Viața nu-ți dă pace să încetezi să te învinovățești pe tine însuți,până înveți să accepți totul

Viața îți va retrage ceea ce ai, până când nu te vei mai plânge și vei începe să mulțumești.

Viața trimite oameni contradictorii să te vindece, așa să nu te mai uiți afară și începi să reflectezi cine ești în interior.

Viața îți permite să cazi iar și iar, până când decizi să înveți lecția.

Viața te ia din drum și îți prezintă răscrucea, până când încetezi să vrei să controlezi totul și să curgi ca un râu.

Viața îți pune dușmanii în drumuri, până nu mai "reacționezi".

Viața te sperie și te va speria de câte ori este nevoie, până îți vei pierde frica și îți vei recăpăta credința.

Viața te distanțează de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acel trup, ci sufletul pe care îl conține.

Viața râde de tine de multe și multe ori, până când nu mai iei totul atât de în serios și poți râde de tine.

Viața te rupe în câte părți sunt necesare, pentru ca lumina să te pătrundă.

Viața se confruntă cu voi rebelii, până când încetați să încercați să o controlați.

Viața repetă același mesaj, dacă este cazul cu țipete, până când în sfârșit îl auzi.

Viața trimite fulgere și furtuni, ca să se trezească.

Viața te umilește și uneori te învinge iar și iar până când decizi să-ți lași ego-ul să moară.

Viaţa îţi neagă bunurile şi măreţia până când nu mai vrei bunuri şi măreţie şi începi să serveşti.

Viața îți taie aripile și îți taie rădăcinile, până când nu ai nevoie de aripi sau rădăcini, doar dispari în forme și ființa ta zboară.

Viața îți neagă miracole, până când înțelegi că totul este un miracol.

Viața îți scurtează timpul, ca să te grăbești să înveți să trăiești.

Viața te ridiculizează până când devii nimic, nimeni, pentru ca atunci devii totul.

Viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua.

Viața te doare și te chinuie până când renunți la capriciile și istericale și îți apreciezi respirația.

Viața îți ascunde comori până când înveți să ieși la viață și să le cauți.

Viața ta îl neagă pe DUMNEZEU, până când îl vezi în toți și în toate.

Viața te trezește, te taie, te rupe, te dezamăgește... dar crede-mă, asta e ca sinele tău cel mai bun să se manifeste, până când doar iubirea rămâne în tine ."

 "Rădăcina tuturor relaţiilor noastre nefrăţeşti: a certurilor, a duşmăniei, a mâniei – se ascunde în inima noastră iubitoare de sine. Iubirea de sine hrăneşte mândria şi zavistia. Din ele cresc toate celelalte patimi. Să lupţi cu ele nu este uşor, dar este necesar, altfel mântuirea noastră este cu neputinţă. Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău (Iacov 3,16) – ne aminteşte Apostolul Iacov.

Dragii mei! Acum este vremea potrivită, acum este ziua mântuirii. Astăzi este primăvară în suflete! Să râvnim, dar, de acum înainte la mântuire, la curăţirea inimii noastre. Harul lui Dumnezeu aşteaptă voinţa noastră, ca să ne ajute pe noi, cei slabi şi neputincioşi."

Arhimandrit Ioan Krestiankin

 "Nu tot omul tăcut e şi blând. Poţi fi tăcut, dar în suflet să fii mânios, să-i urăşti, să-i dispreţuieşti pe alţii.

Dacă cineva se regăseşte pe sine, îşi regăseşte propriul „eu” în aceste cuvinte – pocăiţi-vă, pentru că, dacă veţi reuşi să ascundeţi de oameni iritarea şi mânia cuibărite în inima voastră prin modul firesc şi tăcut al caracterului vostru ascuns, de Dumnezeu nu veţi putea ascunde nimic. Domnul Se uită fără opreliște în inima noastră şi ne va judeca după cele ce le avem în inimă.

Dacă mânia, care se revarsă în afară, îl demască pe cel păcătos, în cazul omului ascuns, acestuia îi vine greu să recunoască că nu are blândeţe. Astfel de oameni sunt consideraţi de Sfântul Ioan Scărarul „mai nefericiţi decât cei ce se înfuriau”. "

Arhimandrit Ioan Krestiankin – Cum să ne spovedim după îndreptarul celor Zece Porunci şi al Fericirilor, Editura De Suflet, 2015

Reteta de mantuire pentru toti cei osteniti si impovarati a Părintelelui Paisie Aghioritul

Reteta de mantuire pentru toti cei osteniti si impovarati a Părintelelui Paisie Aghioritul

"Limitați-vă nevoile materiale pentru că acestea creează poveri înfricoșătoare și neliniști.

Nu râvniți la oamenii care au bani, confort, slavă și putere, ci la cei care trăiesc în virtute, înțelepciune și dreaptă credință.

Nu cereți de la Dumnezeu lucruri care întăresc numai trupul, ci cereți, în primul rând, ceea ce este bun și folositor pentru suflet.

Schimbați-vă viața, descoperiți sensul vieții, câștigați timpul pe care l-ați pierdut în călătoria voastră de până acum pe acest pământ.

Nu vă încredeți în cugetul oamenilor lumești.

Vindecați-vă de bolile care domină în viața oamenilor care nu au învățat să postească, să se înfrâneze, să se roage și să nădăjduiască.

Nu deznădăjduiți, Dumnezeu este pretutindeni și îl iubește pe om.

Tăiați orice relație cu răul, trăiți liber, în acord cu voia lui Dumnezeu.

Arătați-vă credința și prin faptele dragostei față de aproapele.

Hotărâți-vă, ce vreți mai mult: să plăceți lumii sau să vă întoarceți lângă Dumnezeu.

Aproape toate problemele încep de la gură (de la felul în care vorbești, adică) și de asemenea de la cât de mult depinzi de patimile tale.

Să o iubești pe soția ta mai mult decât pe tine însuți. Cu faptele, nu cu vorbele. Și să nu-i vorbești niciodată urât, fiindcă de fiecare dată limba ucide și distruge dragostea. De asemenea, să luați aminte că unii părinți îi răsfață pe copiii lor și le fac toate voile. Și când răsfeți prea mult pe copil, devine egoist și o va lua pe o cale strâmbă. Mulți părinți au grijă să dea copiilor lor mai mult lucruri materiale. Aceasta este o greșeală. Trupul are multe pofte materiale, dar viață scurtă. Sufletul are veșnicie: alt drum, altă călătorie. Sufletul nu sfârșește în pământ, ci la Dumnezeu. Astăzi toți se ocupă de trup, iar nu de nevoile sufletului lor.

- Și care sunt nevoile sufletului, părinte?

- Iată, cum să-ți zic? Nevoile sufletului sunt felurite. Și bucuriile sufletului sunt altele decât cele ale trupului. Trupul ușor îl mulțumești, sufletul nu. Dacă ai bani și te duci într-un magazin mare, trupul este mulțumit. Dar ce poți să găsești pentru sufletul tău într-unul din magazinele acelea mari, cum le zice, supermarketuri, da. Sufletul are nevoie de alte lucruri. Sufletul are nevoie de pace, liniște, comunicare cu Dumnezeu. Pentru a se întreține trupul, este nevoie de bani și de pâinea cea de toate zilele, dar sufletul, pentru a se întreține, are nevoie de talanți dumnezeiești: pâinea cea cerească."

 

Medicina Isihasta. Taina vindecarii. Ieromonah Ghelasie Gheorghe

 

"Ca Medicină Isihastă facem şi noi câteva consemnări asupra Terapiei prin Post. Bolile de astăzi sunt aşa de Grele încât necesită mai mult ca oricând nişte Remedii tot atât de serioase. Postul este un Medicament Serios.

Se vorbeşte mai nou despre Postul Total, ca despre o adevărată Chirurgie fără Operaţie. Cancerul mai ales, doar prin Post total se mai ţine pe loc şi se mai ameliorează, de multe ori până la vindecare. Aceasta Cere însă Curaj şi Voinţă. Noi vrem să facem câteva adnotări. Din Experienţele noastre consemnăm câteva remarci de folos, mai ales pentru lumea de astăzi neputincioasă. Înainte de un Post Total trebuie o Repunere a Organismului pe „Orientarea normală”, ca o Rememorare a Fondului real. Adică, câteva Săptămâni înainte, de preferat o Lună de Zile, să se ţină un Regim cu Mâncare complet Nefiartă şi fără Carne, Peşte şi Ouă, doar câteva Lactate ca Brânză nefermentată şi din Lapte Nefiert, pregătită fără ajutorul Termic, cum sunt preparate Caşcavalul şi alte Sortimente. De preferat este să se Evite şi Lactatele. De ce?... În Intestinele noastre sunt Reziduuri din Mâncăruri Moarte care produc o Floră Microbiană ca atare. Această Floră Microbiană Saprofită are o mare Importanţă pentru Organismul nostru.

Noi prin Înlocuirea Alimentelor Moarte cu Alimente Naturale facem o Schimbare Radicală în Flora Microbiană Intestinală, Reziduurile acestor Alimente Nefierte producând o altă Floră cu efecte Binefăcătoare. Dacă se trece direct la Post Total fără Schimbarea Florei Microbiene, se lipseşte Organismul de un Echilibru Valoros. Chiar dacă se fac Clisme, în Intestine tot rămân Microbii Vechi şi Nocivi şi mult timp ne aduc mari greutăţi. Durerile de cap, Starea de rău în Post se datorează în parte acestei Flore Microbiene din Reziduurile unei alimentaţii Moarte. Dacă se face Schimbarea propusă înainte, aceste tulburări aproape că nu mai sunt. Multe Boli deja prin Această Postire de Alimente Omorâte se ameliorează şi chiar se Vindecă. Medicina Isihastă indică Postul cu Alimente complet Nefierte, fără Mâncăruri de Origine Animală, ca prim Remediu în toate Bolile. Toate Bolile după o Lună de acest Post se Ameliorează. Există însă şi un Post mai de Durată, care trebuie să dureze la început Minim Trei Luni urmând să fie Repetat de câteva ori pe an şi mai ales înaintea şi în timpul Crizelor de Boală.

Bolile Psihice şi Bolile de Inimă, de Tensiune şi de Anemie, imediat sunt ameliorate cu un astfel de Post cu Hrană doar Vie, fără Dulciuri rafinate, şi chiar fără Pâine, folosindu-se Grâu măcinat, pus la Macerat ca o Cocă întinsă şi făcută Pesmet subţire care se Usucă în opt Ore. Sunt Boli grave precum Cancerul şi Tumorile, când este nevoie şi de Post Total. Şi aici noi indicăm o Pregătire cu Mâncare Nefiartă. Dacă este ceva mai Urgent, se începe cu un Post total de 1-3 zile, se Mănâncă doar nefiert, fără alimente de origine animală, apoi câteva zile iar se Posteşte Total şi iar se Mănâncă, până la Schimbarea FIorei Mi crobiene din Intestine. Apoi se poate Trece cu tot curajul la un Post Total mai Lung, cu Clisme totuşi, dar fără Risc de Accidente.

Postul Total trebuie să fie totuşi cu Apă, unii indicând Apa Distilată. Aici facem şi noi câteva remarci. Este Bună Apa Distilată, dar fiind obţinută prin Fierbere are nişte Mişcări Magnetice Nocive totuşi, care influenţează negativ. Este mai indicat a se folosi Ceaiul prin Macerare la Rece, sau cel mai bine Sucurile Naturale, dar servite nu direct, ci după ce sunt lăsate câteva Ore să se Depună partea Sărurilor, Bându-se doar Lichidul Limpede al Sucului.

La Clisme deasemeni să nu se folosească apă Fiartă, ci apă Dezinfectată prin câteva picături de Oţet, tinctură de Iod sau Ceaiuri preparate tot la rece, ca Muşeţel sau Coada Şoricelului.

Medicina Isihastă nu Admite Nimic Omorât, astfel încât nici o „Informaţie Moartă” să nu se mai introducă în Organism, nici măcar prin Apă. Nu este nevoie de un Post prea îndelungat, dar este Nevoie să nu se Treacă apoi iar la Alimentaţia Moartă. Şi aici se fac mari Greşeli după Postul Total. Este drept că se Cere o Refacere a Organismului, dar nu prin Informaţii Vechi-Moarte, care Readuc Informaţia Bolii. După Post se începe Uşor, cu multă Precauţie, cu o Alimentaţie normală. Dar Repetăm, să fie Nefiartă, mai ales imediat după Post. Simţim nevoia Mâncărurilor Fierte, dar să nu ne lăsăm amăgiţi...

Oferim aici câteva Indicaţii practice. După Postul Total se face Ieşirea din Post, etapă de mare Importanţă. Nu treceţi direct la Mâncare, că puteţi Muri... În prima zi folosiţi „o Supă Nefiartă” din Legume Zdrobite cu puţină Nucă tot zdrobită şi apoi Strecurate bine, ca să fie un Lichid Uşor ce nu Înfundă Digestia. A doua zi adăugaţi Pesmet de Grâu Necopt, făcut aluat din Grâu zdrobit şi Uscat la Căldură, la o Temperatură care nu trece de 30 grade, dar tot Strecurat. Folosiţi această Supă pentru Sănătate cu foarte puţină Sare, de mai multe ori pe zi. După trei-patru zile începeţi să consumaţi şi o Supă Nestrecurată, nu multă dintr-o dată, atenţi la felul cum reacţionează Organismul. Şi aşa intraţi în Normal, dar cel puţin o Lună cu Regim complet Nefiert, doar cu puţine Lactate tot nefierte. Mulţi Reuşesc să Ţină Postul Total, dar dau peste cap după Post tot ce au Câştigat, trecând la o Alimentaţie Grea şi Bolnavă care le va Readuce Boala. Sunt cazuri când trebuie un Post de la 10-20 zile în sus, chiar până la 40 zile. Dacă respectaţi cele mai dinainte nu este riscant. Se cere însă Curaj şi Risc, care însă nu este prea mare nemaifiind altă posibilitate. Prin Post mai este încă o Şansă. Postul după câteva zile reduce nevoia de Calmante în Durerile atroce, chiar se ajunge la înlăturarea lor."

Medicina Isihasta. Taina vindecarii.

Pp.203 - 206

Ieromonah Ghelasie Gheorghe

Ce este iertarea???

 

Iertarea, este înțeleasă de foarte mulți dintre noi eronat. De ce? Pentru că ea este de fapt cadoul pe care ni-l facem nouă înșine iertănd, ne eliberează de povara resentimentelor, a furiei și a rănilor stocate și nevindecate ce ne otravesc mintea, corpul, sufletul, viața și chiar ne îmbolnăvesc.

Iertarea este un act de eliberare și vindecare emoțională, este o revenire către sine, iertând, ne simțim liberi in interiorul nostru și mai ușori.

Deci, iertarea, nu îi favorizează pe cei care ne-au greșit și nu presupune acceptarea la nesfârșit a unui comportament care ne-a rănit sau ne rănește, ci ne eliberează de persoana sau situația respectivă, ne arată (rana) butonul apăsat unde avem cu noi de lucrat, ne învață să luăm măsuri să ne îndepărtăm de acești oameni atât timp cât considerăm necesar sau să punem granițe si să învățăm să nu mai permitem oamenilor să ne rănească.

Iertarea ne învață că nu se merită să luam totul personal conștientizănd că fiecare acționează cum știe mai bine de la nivelul de evoluție actual, să acceptăm evenimentul întâmplat care oricum nu mai poate fi schimbat și să recunoaștem că și noi la rândul nostru am greșit și încă greșim față de noi și față de alți oameni.

Ne-am obișnuit să ne hrănim cu ură, mânie, supărare, să (ne) condamnăm, să ne certăm, să ne (auto) pedepsim, să suferim..., în loc să acceptăm o situație, un om care ne-a greșit sau o lecție de viață importantă sau chiar

predestinată.

A nu ierta înseamnă a bea un pahar cu otravă in speranța de a muri celălalt; însă a ierta înseamnă a ne redobîndi pacea și liniștea interioară, de a fi în armonie cu noi înșine concentrându-ne atenția pe viața, evoluția noastră și frumosul din noi și din ea.

Cu toții dorim să fim iertați, dar putem și noi oare la rândul nostru să iertăm celor ce ne-au greșit?

Sau, ne-am gândit vreodată să ne iertăm pe noi, pentru răul ce ni-i l-am pricinuit? Deoarece întotdeauna iertarea de sine, începe întâi cu noi înșine. Învățând să ne iertăm pe noi, ne este mai ușor să îi iertăm pe ceilalți. Doar in acest mod ne putem construii un echilibru emoțional, ne găsim pacea și liniștea interioară, putem trăi în armonie cu noi si tot ce ne înconjoară, într-un corp sănătos și cu un psihic sănătos.

Aşadar, mergeau pe drum fericirea, iubirea şi sănătatea.

 

Aşadar, mergeau pe drum fericirea, iubirea şi sănătatea. Şi în prima casă s-a găsit doar un singur loc. Gospodarii au căzut pe gânduri, pe cine să invite înăuntru? Au hotărât, până la urmă, că fericirea este lucrul cel mai important şi au lăsat-o pe ea să poposească lângă vatra lor, iar iubirea şi sănătatea au rămas să stea în tindă. Prima a părăsit casa iubirea, apoi sănă¬tatea, la urmă a plecat şi fericirea, în cea de-a doua casă, lângă vatră a fost lăsată sănătatea, căci, fără sănătate, ce rost mai au iubirea şi fericirea? Deci fericirea şi iubirea au rămas în tindă. Şi, la început, a plecat iubirea, apoi fericirea şi, până la urmă, şi sănătatea. Iar în cea de-a treia casă au hotărât că iubirea este cea mai importantă şi, astfel, ea a rămas în casă. Iar lângă ea au hotărât să rămână şi sănătatea, şi fericirea. Să bem deci pentru ca întotdeauna să lăsăm iubirea să intre prima.

- S.N.Lazarev

O străveche poveste sufită

 

O străveche poveste sufită ne spune că într-un ţinut din Orientul Mijlociu trăia cândva un rege care veşnic oscila între fericire şi deznădejde. Cel mai neînsemnat lucru îi provoca supărare mare sau reacţii extreme, iar fericirea se transforma repede în dezamăgire şi disperare. A venit şi timpul când regele s-a simţit obosit de el însuşi şi de viaţa lui şi a început să caute o cale de ieşire.

A trimis după un înţelept care trăia în regatul lui şi care avea renumele de a fi iluminat. Când înţeleptul a sosit, regele i-a spus: „Vreau să fiu asemenea ţie. Îmi poţi da ceva care să-mi ofere echilibru, seninătate şi înţelepciune? îţi voi plăti cât îmi vei cere.”

Înţeleptul a răspuns: „Cred că ţi-aş putea fi de ajutor. Dar preţul este atât de mare încât tot regatul nu ţi-ar ajunge ca să-l plăteşti. De aceea îţi voi da remediul în chip de cadou, dacă îi vei acorda respectul cuvenit.” Regele l-a asigurat de acest lucru, iar omul a plecat.

Câteva săptămâni mai târziu s-a întors şi i-a înmânat regelui o cutie ornamentată şi incrustată cu jad. Regele a deschis cutia şi a găsit înăuntru un inel din aur, simplu, pe care erau înscrise nişte litere. Regele a citit: “Şi aceasta va trece”.

„Care este semnificaţia?”, a întrebat regele. Înţeleptul i-a spus: „Poartă mereu inelul acesta. Indiferent ce se întâmplă, înainte să etichetezi cu cuvintele bun sau rău, atinge acest inel şi citeşte ceea ce este scris. În felul acesta vei fi mereu în pace.”

- Eckhart Tolle

Din sfătuirile starețului Paisie

 
Când cineva mă ocărăște, iar eu îi dau o palmă, aceasta este o înfruntare lumească. Altul mai sporit se va stăpâni, ca să nu riposteze. Iar cel desăvârșit, cel nepătimaș, se bucură când este ocărât.
*
Ticăloșia ascunde egoism, pentru că cel ticălos este și nemulțumitor. Ticălosul cârtește, se mânie, este iubitor de sine, are încăpățânare. Cel virtuos de toate se bucură.
*
Cele mai bune le oferim întotdeauna lui Dumnezeu.
*
Monahul primește putere de la Hristos prin rugăciune. Conducătorii însă gândesc lumește și spun: „Cine ne va ajuta? America sau Rusia?”.
*
Hristos nu Se gândește la cel care se gândește la sine.
*
Faptul că cineva își schimbă mereu locul în biserică, vădește că are neliniște lăuntrică.

SCRISOARE DE LA DUMNEZEU:

 

,,Dragul meu,

Într-o zi, pe când nimic nu era și tu nici nu te gândeai că ai fi putut exista, Eu l-am creat pe om. Și-Mi era atât de drag!

Și l-am făcut după chipul și asemănarea mea și i-am spus doar atât: ,,Te rog, nu Mă uita. Nu-ți cer nimic mai mult, doar nu Mă uita!"

Și ca să-i fie mai ușor, l-am înconjurat de semnele prezenței Mele: un cer albastru și-o mare adâncă, păduri foșnind de viață, pomi plini de roade și-un soare imens și alți zeci de aștrii ce-i strigă întru-na: ,,Te rog, nu uita de Dumnezeu!"

Și am făcut zeci de câmpii colorate și-o floare pe care am vrut chiar să o cheme: ,,nu-mă-uita!"-astfel omul Meu drag să nu Mă uite.

Și-am pus lângă el o altă făptură, la fel de frumoasă, cu chip ca al Meu și i-am dat zâmbet și suflet, priviri gingașe și vorbe de duh, ca să-i sporească despre Mine și să-i spună doar atât: ,,Doamne, eu nu te uit!."

Dar...tot m-a uitat. Și atunci i-am dat legi și regi, și profeți și semne de bine, de greu, bucurii și- încercări; și i-am trimis suferința, sperând să alerge la Mine cu brațele îndreptate spre cer; și-am pus și oameni de seamă să-i strige într-una în numele Meu: ,,Omule, nu uita de Dumnezeu".

Dar tot M-a uitat...

Și-am zis: ,,nu vreau să-l pierd pe cel ce-mi este atât de drag. Am să-i dau totul. Am să mă dau pe mine." Și m-am dus pe pământ, am trăit pentru el, am murit și-am înviat și cu totul m-am așezat într-o bucățică de Pâine și un strop de Vin. Și din acestea tot strig: ,,Nu mă uita, primește-Mă în inima ta!"

Și mă tot uit cum mă așază în potire frumoase și-n chivote aurite, dar nu mă poartă în inimi și în minte.

Și-atunci strig și iar strig și te rog:

,,Omule, nu Mă uita, primește-Mă în inima ta!"

Ce-aș mai fi putut să fac ca tu să nu mă uiți și să mă vizitezi mai des, sau în casa ta să mă inviți ca prieten drag ce-mi ești?! Am făcut totul...și totuși tu mă uiți.

Ți-am scris ca să-ți spun că duminică m-au încuiat în biserică și tot aștept să vină cineva să-mi spună să merg cu el, să nu mai fiu singur în Altar. Te rog, amintește-ți de mine și primește-mă să stau cu tine. Iar dacă devin prea incomod și iarăși mă vei alunga, am să gasesc pe altcineva.

Cu drag Dumnezeu,

Prietenul care te-a creat și care te-a rascumpărat!

P.S: Te rog să spui și altora, că doar atât doresc: să nu fiu uitat în taina sfântă a altarului, unde-i aștept pe prietenii mei pentru Sfânta Împărtășanie. Mulțumesc! Te iubesc!"

Pr. Prot. Hrisostom Filipescu