Nu fugii de oameni atunci când ceva nu îți place la ei, ci rămâi o vreme, să-ți cunoști umbrele.

Nu poți fugi la infinit de lumea care te deranjează, fiindcă ei sunt lumea ta interioară- umbra ta întunecată care vrea să fie recunoscută și acceptată.

A fugi de lume, e ca și cum ai renega propria umbră.

Nimeni nu vă ,,răpește" partenerii, ci sufletele lor pleacă într- un fel ,,repetente", spre o nouă experiență, fiindcă din relația cu voi nu au învățat și înțeles mare lucru, pentru a evolua.

A căuta iubirea în exterior, înseamnă, de fapt a refuza propria iubire.

Tiparul de oamenii pe care-l respingi, devine obiectivul prioritar al subconștientului, de cautare în viitor.

Circula des fraza asta pe facebook : ,,Renunță la oamenii care nu sunt pregătiți să te iubească" .

Nu cumva, renunți mai bine la propriile bariere din minte(credințe- convingeri), care te fac, să vezi numai lipsa iubirii în jur?

Nu cumva oamenii, nu sunt pregătiți să te iubească, fiindcă îți lipsește propria iubirea de Sine? 

Nu cumva oamenii la care vrem să renunțăm, reflectă oglinda noastră interioară?

Nu cumva fugim de umbra noastră neacceptată și neiubită?

Când realizezi că lumea este propria ta proiecție, ești liber de ea.