“- Sufletul este totul pentru
om. Am putea spune ca este viata si dumnezeul trupului nostru pamantesc.
Dumnezeu i-a dat acestuia posibilitatea de a-l insufleti si de a-l
carmui, de a-l odihni si de a-l incalzi cu caldura. Fara acesta,
trupurile noastre ar fi lut, cenusa si praf.[…]
Firea omului este
duhul intelegator, usor, foarte intelept si fin, foarte linistit, dulce
si bland, alcatuit cu har si frumusete peste madulare nevazute, foarte
cuviincioase si foarte placute lui Dumnezeu si cetelor sfintilor ingeri.
La
inceput, sufletele tuturor oamenilor stralucesc mai mult decat soarele.
Insa cu cat inainteaza in varsta, primesc infatisarea potrivita cu
faptele lor. Sufletele celor virtuosi nu au toate aceeasi stralucire.
Stralucirea depinde de cat de mult s-a straduit fiecare sa se curateasca
prin nevointa pentru virtute. Potrivit cu nevointa, se lumineaza si
sufletul. Cu cat rabda cineva mai multe osteneli si mahniri pentru
Domnul, cu atat urca si se apropie de El; si cu cat se apropie de El, cu
atat se lumineaza si devine dumnezeu dupa har prin impartasirea de
Duhul Sfant.
Fierul, din negru si rece cum este, cu cat sta in foc
mai multa vreme, cu atat mai mult se lumineaza si se incalzeste. La fel
se intampla si cu oamenii. Foc este Duhul Sfant, fier negru suntem noi,
oamenii. Asadar, cu cat staruim in post si priveghere, in rugaciune si
infranare, asa cum ni le-a legiuit Duhul Sfant, cu atat mai mult
straluceste fata noastra de curatie si de iluminare.
Exact dimpotriva
sa cugeti si despre cei pacatosi. Cand sufletele se dau pruncilor, se
pastreaza nespurcate pe toata durata sarcinii. Dupa nasterea lor insa,
daca incep sa pacatuiasca, se intuneca. Si cu cat se cufunda si se
tavalesc in pacat, cu atat se innegresc si devin ca funinginea.
Multe
suflete, cand se despart de trup, par a fi ranite, altele infometate si
imbracate in zdrente. Unele par a fi pline de lepra, in timp ce altele
sunt negricioase ca etiopenii, iar altele negre ca si cum ar fi parlite.
Sufletele pomenitorilor de rau seamana cu diavolii, in timp ce ale
ereticilor, cu intunericul cel adanc. Cele ale varsatorilor de sange si
ale inchinatorilor la idoli – ca sa nu merg mai jos – sunt inca si mai
rele!”
“Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos” (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pag. 161-162)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.