Balada lupului alb

Feciori din dacă mamă
Pribegi ca două cânturi
Trecând din vamă-n vamă
Sub pălmuiri de vânturi,
Mai blânzi ca o poveste
Din care-i lipsea vina,
Ne-au zămislit din creste
Şi ne-a scăldat lumina
Spălati în ploi şi noime
Curati ca două schituri
Ne-au botezat în doine
Şi ne-au sfintit în mituri
Mai plânşi ca douã lacrimi
Cuminti ca douã stele
Noi dezlegãm de patimi
Şi descântãm de jele.
Din tâmple ningem vise,
Din inimã-dureri,
Sperantele nezise
La porti de învieri.
Ne-am îmbrãcat în soartã
Cumpliti ca o osândã
La daca noastrã poartã
Ca lupii stând la pândã.
Vom însera cu anul
Şi-om deveni pãmânturi
Ne-o tine minte neamul
Frumoşi ca două cânturi.
Vom adormi cu veacul
Şi-om deveni zãpadã ...
Ne-o pomeni sãracul
În plânset de baladã.
Ne vom zidi-n credintã,
În bolta casei noastre
Vom ninge cu vointã
Şi vom ploua cu astre.
Ne-o creşte foc din suflet
Ne-or plânge-n palme macii,
Când ne-om opri din umblet
Feciori ai sfintei dacii

Pavel Corut

Marele Lup Alb și Sântandreiul

 Legătura dintre daci, lupi și Sântandrei este una clară și care nu poate fi tăgăduită.

Din străbuni noaptea Sfântului Andrei mai poartă și numele de Andreiul de iarnă, Andrea sau Indrea. În această noapte se spune că ar fi Anul Nou Dacic, conform ritualurilor păstrate de la daci, căci atunci se trece de la vara cea luminoasă și călduroasă la întunericul și frigul iernii.

Dacii se considerau un popor de lupi neînfricați, având ca totem chiar acest animal neîmblânzit, dar puternic și curajos. Ei se identificau cu lupii, iar alegerea steagului lor, cu corp de balaur și cap de lup, este grăitoare. Însuși Nicolae Iorga, marele istoric, a spus despre steagul dacilor că acesta reprezintă însăși “esența religiei strămoșești”.

Din relatările istoricilor antici, dacii se închinau unicului lor zeu, Zamolxis, iar protectorul dacilor era Marele Lup Alb. Legenda acestuia se aseamănă, după cum se spune, cu a zeului Apollo. Despre Apollo, legenda povestește că își avea templul pe Insula Albă (Leuke) din Marea Neagră. El se retrăgea în fiece toamnă în țara misterioasă a hiperboreilor, rămânând până ce trecea iarna. Apollo era considerat conducătorul hiperboreilor, fiind numit și Lycantropul, Lupul Alb, o divinitate pe care strămoșii noștri o respectau cu multă sfințenie, considerând-o protectorul lor și salvator în clipele de cumpănă, având darul de a putea vindeca rănile, iar prin rugăciuni putea “lega gura lupilor”, apărând astfel și pe oameni, dar și pe vitele, animalele lor domestice.

O legendă referitoare la Marele Lup Alb ne spune că acesta era considerat căpetenia tuturor lupilor și că s-ar fi aflat alături de daci în bătălia contra romanilor, la Sarmizegetusa. Calitățile sale mitice nu i-ar fi putut fi atribuite dacă identitatea daci-lupi s-ar fi pierdut cu totul din memoria colectivă.

Pe scurt, ce spun legendele despre Marele Lup Alb? Spun că acesta ar fi fost un preot devotat al lui Zamolxis, care ar fi renunțat de bunăvoie, pentru totdeauna, la înfățișarea de om, acceptând să fie transformat în cea mai respectată fiară a Daciei, într-un lup. Însă nu orice fel de lup, ci într-unul cu totul deosebit, Lupul Alb. Acesta era mai mare și mai puternic decât oricare lup, iar datoria sa era să adune toți lupii din codri la nevoie spre a apăra teritoriile Daciei.

Astfel, lupii au ajuns să asculte de el, considerându-l conducătorul lor. Și de fiecare dată când dacii se aflau în primejdie lupii se strângeau și le săreau în ajutor. Semnalul era dat de urletul Marelui Lup Alb, la auzul acestuia alergând cu toții să apere pe cei ce le deveniseră frați, dacii.

Însă Marele Lup Alb mai avea o sarcină, aceea de a fi și judecător al dacilor, pedepsindu-i pe lași și pe trădători.

Cum dacii se considerau frați cu lupii, războinicii neînfricați se identificau cu aceștia, numindu-se ei înșiși lupi sau cei asemenea lupilor.

Cu toată vigilența dacilor și a Marelui Lup Alb, se întâmplă la un moment dat că romanii reușiră să sădească în inima unor lași sămânța neîncrederii față de Marele Zeu, iar cu ajutorul unor trădători reușesc și să se infiltreze printre daci. Urmarea fu că unii daci încep a se teme că Zeul nu le va fi alături în marea bătălie, în timp ce trădătorii cuprinși de frică încep a omorî toți lupii ce le ieșeau în cale, sperând că unul dintre aceștia ar putea fi chiar Marele Lup Alb.

Lupii încep să fugă și să se ascundă în adâncurile pădurilor din munți și nu vor mai reveni nicicând în ajutorul fraților care-i trădaseră. Văzând toată această grozăvie, Zamolxis și Marele Lup Alb se vor retrage în Muntele Sacru, privind de acolo cu multă durere cum dacii sunt învinși de romani din cauza trădării.

Strămoșii noștri au consacrat lupului un adevărat cult magico-mitologic, păstrându-se până la mijlocul secolului trecut anumite reminiscențe etno-folclorice.

Pe măsură ce-și fac apariția primele semne ale creștinismului încep să se risipească din atribuțiile magice conferite Lupului Alb, Sâmedru sau Sfântul Petru începând să se substituie acestuia și căpătând numele de păstori ai lupilor, iar aceste animale vor fi considerate doar câinii acestora. Sfântul Apostol Andrei a fost cel desemnat a duce cuvântul lui Iisus pe teritoriile locuite de traci, deci și pe cele locuite de geto-daci. El a botezat primii locuitori pe țărmul apusean al Mării Negre și este considerat ocrotitorul României.

O explicație pentru legătura dintre sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei și credințele populare ale românilor referitoare la puterea lupilor ar putea fi cea oferită de Dumitru Manolache: “În puzderia de obiceiuri și tradiții, numele Apostolului Andrei apare mai întotdeauna legat de cel al lupilor. Animalele care, mai mult decât oricare altele, au strâns în jurul lor cele mai multe legende, mituri și povești. Fără să greșim, putem spune că lupul este singurul animal care nu poate fi niciodată dresat sau îmblânzit total. Unii cercetători cred că el ar fi fost un simbol al sanctuarelor dacice, fiind adorat cu sfințenie, tainicul Lup Alb fiind considerat căpetenia lupilor. Unele legende uitate spun că Lupul Alb a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei. Se povestește, de asemenea, că spiritul Lupului Alb l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Scythiei spre peștera care avea să-i ofere adăpost”. (din vol. “Andrei, Apostolul Lupilor”, Edit. Dacica, București, 2008)

Calendarul păgân a fost ascuns strategic în spatele celui creștin, acesta consemnând de-a lungul întregului an multe zile dedicate lupilor, una dintre acestea fiind și cea corespunzătoare în calendarul creștin a Sfântului Apostol Andrei. Dar vechile credințe și ritualuri ale populației precreștine au fost înglobate în noua religie.

Unul dintre cele mai mari ajunuri ale calendarului popular, ajunul Sfântului Andrei (sau Sântandreiului) este unul marcat prin dezlănțuirea forțelor malefice, dușmani vechi, tradiționali, ai țăranului. Noaptea de 29 spre 30 noiembrie este considerată un fel de sabat al srigoilor și lupilor, când spiritele ies în lume, lupii vorbesc cu grai omenesc spunând lucruri îngrozitoare și cei ce vor fi atacați în această noapte se vor transforma în vârcolaci. Fie că sunt oameni (strigoi vii sau morți), fie că sunt animale (lupi), aceste forțe malefice, dăunătoare țăranului, își au corespondentul în tulburările anotimpului ce și-a intrat în atribuții și al cărui reprezentant este Sântandreiul, numit și “cap de iarnă”. Viscolul și șuierăturile crivățului au fost deseori asociate sufletelor neliniștite ale morților necurați, considerându-se că acum li s-a dat putere de a se desfășura nestingheriți pe pământ. În ajunul Sântandreiului se crede că este momentul potrivit pentru practici magice cu caracter oracular.

În noaptea Sântandreiului, considerată și prima noapte a Anului Nou Dacic, se crede că cerurile se deschid și se întâlnesc cele văzute cu cele nevăzute, lumina cu întunericul, moare haosul și se naște armonia atât din om cât și din univers, așa încât ce e înăuntru e și în afară. Iar această noapte puterea lupului este cea mai mare, la fel ca și cea a duhurilor malefice(strigoi, moroi sau pricolici) și sosesc printre oameni spre a le face rău și a le pricinui neajunsuri. Datorită transparenței granițelor dintre lumi se zice că se pot dezlega secrete, descoperi cei ce au comis crime sau furturi.

Este o sărbătoare foarte îndrăgită de români, dincolo de amenințările duhurilor malefice, o sărbătoare cu multe obiceiuri frumoase și interesante. Acum se coc pentru belșug plăcinte cu dovleac și turte de mălai, se ung ușile și ferestrele cu usturoi, se ascund coasele și se evită ieșirea pe ulițe, casele se protejează cu usturoi pus la intrare și prin candele aprinse în case, se taie ramuri din copaci și se plantează grâu ce se păstrează până la Anul Nou.

Aceste practici indică atât obiectivul patonat de Sântandrei al trecerii dacilor la noua religie, cât și caracterul profund popular al acestora. În lumea satului românesc, pe lângă practicile menționate mai au loc și altele legate de măritiș sau ursită. Pentru alungarea spiritelor rele, se pune usturoi nu doar la intrarea în casă ci și la intrarea în staule, iar animalelor li se pune busuioc în mâncare și câteva picături de agheasmă în apă. Grâul pus la încolțit va da prognoze despre recolta din anul ce urmează, precum și asupra prosperității casei și familiei.

Ziua Sântandreiului fiind sub semnul lupilor găsește în majoritatea tradițiilor populare o serie de interdicții a căror respectare conferă protecția de lupi.

În noaptea Sfântului Andrei fetele nemăritate au și ele ritualurile lor. Se strâng la casa uneia dintre ele spre a face turta de aflare a ursitului, aducând cu ele doar apă neîncepută. Trebuie însă să țină post negru toată ziua de ajun. Pentru turtă se pune în egală măsură apă, sare și făină, măsurate cu o coajă de nucă. Fiecare fată își coace turta pe vatră, apoi o mănâncă, peste noapte zicându-se că-și vor visa ursitul în persoana celui care în vis va veni să le dea apă spre a-și potoli setea.

Colacul de Sântandrei (un alt obicei) este făcut din aluat de pâine dospită, în mijlocul lui punându-se un cățel de usturoi. Colacul se duce acasă și se pune într-un loc călduros, fiind lăsat acolo pentru o săptămână. Dacă usturoiul din mijlocul colacului va răsări este semn că fata va avea noroc de un bărbat bun. Dacă nu răsare înseamnă că bărbatul așteptat va veni în anul viitor. Tot pentru aflarea ursitului, în unele zone, fetele pun sub căpătâi patruzeci și unu de fire de grâu pe care le descântă astfel: “Voi, patruzeci și unu de fire de grâu/ Eu voi adormi/ Și voi hodini./ Dar eu ma  rog lui Dumnezeu,/ Să-mi trimită îngerul meu,/ Să-mi arate pe ursitorul meu,/ Cel ce mi-i dat de Dumnezeu!”

Tot grâul se mai folosește și spre aflarea norocului. Toți cei ai casei pun grâu la încolțit în câte-o strachină cu pământ. Cel căruia grâul îi va răsări cel mai bine și frumos va fi cel mai sănătos și-i va merge cel mai bine. În alte zone, grâul se pune doar în apă curată și dacă va răsări, va vaea noroc. În loc de grâu, în alte părțise pun în apă ramuri cu muguri, crenguțele înflorite fiind apoi folosite ca sorcove la Sfântul Vasile.

O altă practică rituală este păzirea usturoiului. Mai mulți flăcăi și fete se strâng împreună la o casă și pun pe o masă mai multe căpățâni de usturoi. În jurul acestora pun tămâie, smirnă și câteva lumânări de la Paști, aprinse. Apoi, așezați în jurul mesei, mănâncă, vorbesc și râd până-n zori. Fetele împart între ele usturoiul, apoi a doua zi la biserică îl sfințesc și apoi îl pun la icoană, fiind bun de făcut “de dragoste”. Sau, îl pun primăvara în pământ, acesta fiind bun de leac atât pentru oameni cât și pentru vitele bolnave.

Ca să nu se ia mana de la vaci, țărăncile le înconjoară în noaptea Sântandreiului, după mersul soarelui, presărând în jurul acestora semințe de mac. La vitele de parte masculină li se lipește o cruce de ceară de cornul din dreapta.

Înainte de Sântandrei, femeile fac un colac și câte două lumânări pe care apoi le duc la biserică. O lumânare o iau înapoi, iar în seara Sfântului Andrei, cu ea aprinsă, înconjoară curtea și oborul vitelor ca să fie ferite de grindină, de boli și ca să nu le mănânce lupii.

Credințele poporului spun că așa cum va fi vremea în această noapte, așa va fi și iarna. Dacă va fi lună plină și cer întunecat, dacă ninge sau plouă, peste iarnă vor fi zăpezi mari și grele. Dar dacă noaptea va fi senin și cald, iarna va fi blândă. În schimb va fi iarnă grea, dacă noaptea va fi ger.

Un obicei ce atestă suprapunerea sărbătorii creștine peste cea precreștină, respectiv a Sântandreiului peste Anul Nou Dacic, este cel numit Bocetul Andreiului, un obicei ce a fost atestat la românii din Transnistria. Fetele confecționează o păpușă din cârpe, pe care o numesc Andreiu, această păpușă simbolizând anul cel vechi.Așează păpușa pe o laviță sau pat, apoi se așează în jurul ei și o jelesc ca pe un mort. Din constatările etnografilor se deduce că ar lipsi jertfa ritualică a animalului ce personifica divinitatea (în ritualurile precreștine), specifică oricărui început de an. Este posibil ca una din tradițiile ce au migrat de la Anul Nou Dacic la Anul Nou din zilele noastre, celebrate la solstițiul de iarnă, să fie sacrificiul porcului, ce a substituit sacrificiul inițial al altui animal. Dealtfel, unul din numele purtate de lup în zilele în care este celebrat, gădineț, în special la Filipi când începe împerecherea, este purtat și de poecul tânăr, numit popular și godin, godineț.

Întorcându-ne la Andreiu cel bocit, constatăm deci că el este văzut ca anul cel bătrân ce trebuie să moară spre a lăsa locul celui mai tânăr. Există în calendarul popular mai mulți sfinți bătrâni, moși, între ei situându-se și Moș Andrei. În acest calendar popular acești sfinți moși (Moș Crăciun, Moș Ajun, Moș Nicolae, Moș Andrei) sau babe, cum avem pe Baba Dochia, indică începuturi preistorice de an sau anotimpuri. Divinitățile ajunse la vârsta senectuții sunt praguri ale timpului care marchează, în mos simbolic, moartea anului sau anotimpuluivechi și nașterea unuia nou.

Apariția celor doi sfinți-moși, Moș Andrei urmat îndeaproape de Moș Nicolae, începutul iernii și punerea în mișcare a haitelor de lupi sunt semnele îmbătrânirii și degradării timpului calendaristic. Ordinea se deteriorează neîncetat, ajungând în noaptea de 29 spre 30 noiembrie la starea simbolică de haos, cea de dinaintea  creației, care prevestește nașterea unei noi lumi în care să domnească armonia, adică se restabilește ordinea.

sursa 

Istoria cu Mari

Activați pentru a vizualiza o imagine mai mare.

• 
  

Număr anunț în flux 2

SoftServeSoftServe Promovat

PIPER

 Piperul stimulează papilele gustative prin creşterea cantităţii de acid clorhidric secretate.

 În absența unei cantități optime de acid clorhidric, alimentele rămân mai mult timp în stomac, provocând arsuri sau indigestie.

 Tot piperul ajută la prevenirea formării de gaze intestinale.

 Este apreciat și pentru efectelele sale antioxidante, antiinflamatorii şi antibacteriene.

 Prin descompunerea celulelor de grăsime, piperul ajută la menţinerea siluetei oferind, în acelaşi timp, și energie

 

Piperul este unul dintre cele mai intrebuintate condimente la nivel mondial. Negru, alb, verde sau rosu, piperul este un produs ce ofera numeroase beneficii pentru sanatate. Componentele bioactive prezente in piper au potential terapeutic impotriva unei game variate de afectiuni de sanatate. Piperul negru este cel mai cunoscut condiment ce ofera avantaje pozitive sanatatii, dar si celelalte tipuri de piper amelioreaza unele simptome neplacute. 

Piperul contine in principal piperina, un compus activ cu proprietati antioxidante si antiinflamatorii, care contribuie si la stimularea functiei creierului. Prezentam in continuare tipurile de piper, beneficiile, proprietatile si utilizarile acestui condiment. 

Tipuri de piper

Piperul negru este cel mai cunoscut condiment si cel mai utilizat in bucatarie, dar alaturi de acesta se regasesc si alte tipuri de piper alb, verde si rosu. Piperul negru are un gust puternic si este obtinut din boabele de piper verde care sunt spalate si lasate la uscare. Varianta de piper verde este reprezentata de boabele proaspete care nu s-au copt. 

Piperul alb este obtinut tot din boabele de piper proaspete, care sunt spalate, uscate si decorticate, adica li se inlatura coaja, miezul alb fiind cel care este utilizat drept condiment. Boabele de piper rosu sunt obtinute prin uscarea la soare a piperului ajuns la maturitate.

Beneficii pentru sanatate si proprietati deosebite ale piperului

Bogat in antioxidanti

Radicalii liberi sunt molecule care pot deteriora structura celulelor. Excesul de radicali liberi provine din factorii externi precum poluarea, fumul de tigara sau razele soarelui, iar problemele de sanatate ce pot sa apara pe fondul acumularii in organism sunt multiple, de la imbatranirea prematura a pielii, la inflamatii si chiar la aparitia si dezvoltarea unor tipuri de cancere. 

Piperul contine un compus activ numit piperina care in laborator a confirmat faptul ca are actiuni puternic antioxidante. O dieta bazata pe alimente bogate in antioxidanti poate preveni si chiar intarzia efectele daunatoare ale radicalilor liberi. Studiile de laborator au aratat ca piperul macinat administrat soarecilor a redus daunele provocate de radicalii liberi in organismul lor.

Proprietati antiinflamatorii

Inflamatia cronica netratata conduce la boli de inima, diabet, artrita, astm, cancer. Cum compusul piperina poate lupta impotriva inflamatiei, cercetarile de laborator au aratat ca aceasta poate reduce umflaturile articulare, concomitent cu diminuarea markerilor inflamatiei din sange. Sunt necesare studii amanuntite pe oameni pentru a demonstra stiintific efectele benefice ale piperului negru si piperinei in ceea ce priveste reducerea inflamatiei. 

Imbunatateste functia creierului

Extractul de piperina din piper negru folosit in cercetarile de laborator a scos in evidenta un fapt deosebit de important. Acest compus poate sa influenteze pozitiv functia creierului in boala Alzheimer sau in Parkinson, prin diminuarea placilor de amiloid care sunt de fapt aglomerari de fragmente proteice daunatoare pentru creier si are posibilitatea de a imbunatati memoria. 

Sustine echilibrul zaharului in sange

Unele studii realizate au aratat ca piperina ar putea imbunatati glicemia, dar si sensibilitatea la insulina pentru a putea elimina glucoza din sange. (4)

Practic, piperina exercita un control asupra metabolismului zaharului din sange, dar nu se stie daca este doar meritul ei deoarece in unele studii acest compus din piperul negru a fost administrat in laborator in combinatie cu alti compusi activi din plante. (3), (5)

Creste absorbtia nutrientilor

Despre piperul negru se crede că are o capacitatea deosebită de a se combina cu alte alimente pentru a produce efecte benefice la nivelul organismului. Acest condiment are posibilitatea de a creste absorbtia anumitor nutrienti precum calciu, seleniu, turmeric, ceai verde. (4), (5)

Poate scadea nivelul colesterolului

Un nivel crescut de colesterol poate insemna risc mare de aparitie a bolilor de inima, una dintre cauzele majore de deces. La animalele de laborator supuse testarii care au primit o dieta bogata in grasimi alaturi de administrarea de extract de piper negru s-a inregistrat scaderea nivelului colesterolului din sange, inclusiv a colesterolului "rau" LDL. (5)

Proprietati de lupta impotriva cancerului

Piperina din piper ar putea sa combata eficient unele tipuri de cancer prin proprietatile antioxidante si antiinflamatoare pe care le are. Potrivit unor studii, piperina a suprimat dezvoltarea celulelor canceroase in cancerul de san, cel de prostata si colon. Intr-un alt studiu, piperina si-a evidentiat avantajele in ceea ce priveste actiunea de agent terapeutic in tratarea osteosarcomului, un tip de cancer osos. (5)

Utilizari si atentionari in privinta consumului de piper

Piperul este un condiment prezent in bucatariile si gospodariile din intreaga lume. Gustul si savoarea preparatelor nu ar fi la fel fara piper. Acest produs este utilizat in cele mai variate combinatii posibile, de la gustari pana la feluri principale si chiar in desert. Desi exista peste 600 de soiuri numai de piper negru, destul de putine sunt utilizate la gatit, fiecare in parte are o aroma unica, aciditate si dulceata deosebite. 

Pot exista alergii la piper manifestate prin mancarime sau senzatie ciudata resimtita la nivelul cavitatii bucale, urticarie, dureri abdominale, greata, varsaturi, dificultati respiratorii, umflarea buzelor, a limbii si a gatului.

Unele studii au relevat ca piperina are efecte stimulante in ceea ce priveste absorbtia unor medicamente precum antihistaminicele, dar inainte de a lua suplimente alimentare cu piperina este bine sa discuti cu medicul curant care iti cunoaste problemele de sanatate.

Acest articol despre piper este strict informativ. Daca te confrunti cu probleme de sanatate, consulta medicul si respecta recomandarile acestuia! Nu uita ca o dieta echilibrata inseamna o alimentatie diversificata, fara excese!

Din cartea Demonii vorbesc.

 Forțați de puterea lui Dumnezeu, demonii își dezvăluie adesea vicleșugurile, în timpul molitfelor de exorcizare pe care le face preotul exorcist asupra posedaților.
Acestea convorbiri cu diavolul sunt luate din caietul unui preot exorcist Ieromonah Pantelimon (Ledin).

Partea 1.

1. Noi suntem cei care vă inducem somn, descurajare și ispită în rugăciune, pentru a vă abate de la vorbirea cu Dumnezeu! Te putem enerva, chiar cu un fir de păr, sau cu o muscă.

2. În cărțile lumești, reviste, și ziare, am pus imagini ale sfinților voștri!
Și alături, am pus conspirații din magia neagră! Așadar, oamenii pun oale și altele pe sfinții Lui Dumnezeu,  sau chiar le aruncă la toaletă!

3.Noi și cel mai mic lucru îl scriem,  ca să vă osândim la vămile văzduhului. Pe toate le luăm în considerație.

4. Îi iubesc pe cei care se desfătează de înghețată și bere.

5. Cu trei păcate am luat acum toată lumea: curvia, bogăția și beția.

6. Dar cel mai tare noi, acționăm prin televizor.
Televizorul - iată toată sfințenia ta.

8. Noi scriem orice gând rău, cu care voi ați fost de acord.
 Pe acestea le scriem  in ,,Hartia noastră".

9. Toate credințele în afară de cea ortodoxă, toate in iad se găsesc.

10. Ador femeile care poartă cercei de aur, tocuri înalte, fuste scurte, și pantaloni  bărbătești.

11. Prin pocăință, păcatele din ,,Hartia noastră," se șterg.

12.Voi stați în Biserică, dar vă gândiți la casă, eu tare mă bucur și în ,,Hartie" scriu.

13. Cei care au murit fără cruce, sunt toți cu mine in iad.

14. Nu-mi plac cei care iubesc sfințenia.

Urmează.....

Partea 2.

15. Noi acum cu totul i-am speriat, pe cei credincioșii, cu vrăjitoria, lasă-i să uite, că pentru toate este Voia Lui Dumnezeu.

16. Foarte tare iubesc, când tainele bisericești, și cele din casă le scoateți afară.

17. Iubesc, când credincioșii povestesc, cu ce duhovnicul ia mângâiat, foarte bine când mărturisirea pe care ați făcut-o duhovnicului, o spuneți și celor din jur.

18. Mai ales în ultima vreme, vă inducem o stare de deznădejde, ca  să cârtiți împotriva Lui Dumnezeu.

19. Noi, vă umplem capurile, cu gânduri despre viitor, numai pentru Dumnezeu și pentru păcate de nu s-ar gândi, ca să se pocăiască.

20. Noi suntem cei care inspirăm mormăitul, chiar și împotriva anotimpului.

21. Mai ales nu-mi plac cărțile patristice, ele mă străpung din tot sufletul. Eu sunt cel care va induc greață față de ele.

22. Îmi este foarte frică de cei care fac fapte bune în taină. Eu vă învăț să puneți totul la vedere.

 23. Cine se roagă pentru vrăjmaşi, aceia, cu totul ne doboară.

 24. Cărțile duhovnicești - sunt, cea mai bună milostenie, pentru cei adormiți. Nu spune nimănui despre asta. Lasă-i să nu știe.

25. Urăsc pe cei care au răbdare în rugăciune.

26. Nu-mi place când trei oameni se roagă împreună.
 Pentru că Dumnezeu a spus: „Acolo unde doi sau trei sunt adunați în numele Meu, acolo sunt și eu printre ei.”

 27. Uau, cât de bucuros sunt, că atât de mulți oameni au devenit îndrăciți.

28. Îmi place foarte mult când ei, nu numesc păcatele la spovedanie, ci se pocăiesc „în general”: prin faptă, cuvânt, gând...

Partea 3.

29. Iubesc, când preoții scurtează slujbele, și când slujesc pentru slavă, premii și bani

30. Iubesc, când slujesc Parastas pentru pomenirea celor necredincioși.

31. Nu iubesc, pe cei care țin imaginile stareților, și asceților, și se roagă la ei.

 32. Îi iubesc, pe cei care sunt cuprinși de deșertăciunea lumească, le este lor de Dumnezeu?

33. Iubesc, când femeile vin la biserică vopsite, și fără batic.

34. Ador inovațiile în biserici: când se citește Evanghelia în limba rusă, când, datorită schimbării timpului, se slujește Paștele cu o oră mai devreme.

 35. Îi iubesc pe cei lacomi de cărți sfinte: ei înșiși nu citesc și altora nu le dăruiesc. Pe aceștia foarte tare îi iubesc.

 36. Îmi place, când credincioșii bârfesc ce a spus duhovnicul la spovedanie.

37. După sfatul meu, câțiva din preoți, întru totul, și chiar in lucrarea Lui Dumnezeu sunt supuși preoteselor.

38. Mă bucur când pe morminte se ridică monumente, și nu cruci, când atârnă fotografiile celor adormiți și nu icoane.

 39. Îi iubesc, pe cei care vin să se împărtășească fără cruce, fără să citească: ,,Canonul Sfintei Împărtășanii" și fără să-și ierte dușmani săi.

40. Este pur și simplu minunat, când preoții, la spovedanie, aproape niciodată nu vorbesc despre gânduri, iar în păcatele mari cum ar fi: ,,vărsarea Sfintelor Taine", nu se pocăiesc Arhiereului.

 41. Urăsc preoții, care salvează și îi aduc pe oameni, la Dumnezeu.

42. Nu suport, bunătatea, și mângâierea.

Partea 4.

43. Crezi că s-ar putea să-mi placă cei care, de dragul lui Dumnezeu, beau numai apă fiartă sau iarbă fiertă, și nu ceai sau cafea?

44. Nu-mi place apa din izvoarele sfinte; Nu îmi place când gătesc masa, și fac ceai pe ea.

45. Iubesc lucrurile care se dăruiesc cu patimă, lăcomie și invidie.

46. Îmi place când preoții, interpretează cărțile sfinte în felul lor, fără să se adreseze, la sfinții părinți.

47. Cel mai tare mi-e frică,  de cei care se ocupă cu rugăciunea neîncetată.

48. Nu-mi plac, cei care sunt conștienți de propria nevrednicie.  Dar cine are acum astfel de sentimente și gânduri?

49. Îmi este foarte grea, spovedania amănunțită

50. Mulți se pocăiesc, dar de la fapte nu se las.

51. Urăsc când o persoană se luptă bărbătește cu necazul și durerea. Pisicile zgâraie sufletul lui, dar el nici nu arată. Chiar nu-mi place lupta asta.

 52. Mă tem de rangurile inferioare, dar tari cu duhul. Dar de rangurile superiore, și slabi cu duhul de aceștia nu mă tem.

 53. Inspir mândria sub masca smereniei. Ma smeresc, când îmi propun să joc în cărți, sau să rup
 postul.

  54. La nimeni nu observ, o luptă cu noi, la nimeni.
Merită să vă șoptesc un gând păcătos, cum imediat este acceptat și împlinit.

 55. Stăpânul nostru, de îndată ce ne dă o sarcină, noi imediat mergem să o împlinim. Iar voi până ce vă veți scula către poruncile Lui Dumnezeu.... l

56. Chiar dacă am permis să se facă o faptă bună,  noi avem grijă ca în jurul ei să se săvârșească sute și mii de păcate mărunte. Să stabilim punctele în ,,Hartia noastră" (Așa se numește cartea vămilor văzduhului, unde se scriu toate păcatele de demoni.)

Partea 5.

57. Acum mulți oameni, chiar de la  primele vămi cad la noi in iad, pentru judecarea aproapelui, și mai ales pentru judecarea preoților și a monahilor.
 Sunt mulți lacomi la noi in iad, toți iubesc să mănânce, și să bea cât mai gustos. Ei nici nu se pocăiesc pentru asta. Ei vin la biserică și se pun la taifas, vorbesc de cele lumești, măcar un gând de pocăință să aibă.

58. În multe biserici mă simt foarte bine, acolo unde credincioșii vorbesc, și se poartă ca la piață. La tine mă ai pe a doua treaptă, nu pot merge mai departe. La Părintele  A..... stau în stradă, mi-e frică chiar să mă apropii de pridvor. Iar la preoții neglijenți, care, de exemplu, beau și merg să slujească, pot să stau și pe marginea altarului.

59. Îmi place, că acum mulți nu vorbesc deloc despre Dumnezeu și  Maica Domnului, nici cu preoții, nici între ei. Un singur trup, nimic duhovnicesc, chiar și în biserică se vorbește despre lucruri lumești.

60. Noi suntem cei care sugerăm că Antihrist sa născut deja.

 61. Aș vrea ca toți credincioșii să spună asta: „Nu este timp să mă rog... Nu este timp să merg la biserică, e multă muncă...” sau: „Soțul meu nu mă lasă. în...” sau: „Au sosit oaspeții... Vom putea găsi o sumedenie  de convingeri.

62. Nu-mi plac cărțile despre: ,,Sfinții părinți". Totul în ele este scris împotriva noastră. Noi zi și noapte învățăm să judecați preoții.

63. Chiar dacă, cu permisiunea episcopilor, sinucigașilor și bețivilor le este făcută slujba de înmormântare, sufletele lor sunt tot ale noastre.

64. Mă mângâie faptul că nu voi fi  singurul care va suferi pentru o întreagă veșnicie, dar voi lua cu mine o mare de oameni.

.65. Nu suport când preoții la spovedanie, explicând și punând întrebări, scot păcatele.

Demonii vorbesc.

Partea 6.

66. Preoții noștri îi abat din cale, pe adevărații preoți.
Călugării noștri îi abat pe adevărații călugări, credincioșii noștri îi abat pe adevărații credincioși.

 67. Când va veni Judecata de Apoi, toți se vor ridica, își vor lua crucile din morminte și se vor duce la judecată. Și cei care nu vor avea cruci, ce părere aveți, unde vor merge?.

68. Pe Sfântul Ioan Gură de Aur, nu-l iubesc, pe mulți ia învățat să se roage.

69. Ah! Păcătuiți și vă pocăiți?
V-aș sfâșia pe toți!..
 
70. Cum noi vă luăm harul.
Când părăsiți biserica, mai ales după Împărtășanie? Noi vă Inspirăm să mergeți la cineva, sau vă trimitem o persoană să vorbească despre lucruri lumești.
 Deci mergeți acasă cu gânduri lumești, uitând ce ați auzit în biserică. Așa se ia harul.

71. Îmi place foarte mult mărturisirea colectivă.
Aș merge douăzeci și patru de ore pe zi!
Nicu un păcat nu trebuie spus și nici să simți rușine.

 72. Toată această copiere, și rescriere din cărțile sfinte, in special patristice, le urăsc

73. Urăsc pe cei care citesc Psaltirea, mai ales noaptea.

74. Nu-i iubesc pe cei care se mulțumesc de orice mâncare.
Eu sunt cel care te învăț să fii capricios.

75. Îmi place când la arătare poartă metanierul, mișcând din buze demonstrând că se roagă.
Sau când spun, sau arătă ce au dat de milostenie.

76. Iubesc foarte mult neascultarea. Măcar, cât un fir de păr - și tot îmi place.

77. Tu ce te gândești, crezi că mi-e frică de cei care știu multe despre cele  duhovnicești?
Nu, mi-e frică de cei care fac multe, care fac ceea ce știu!
 
78. Foarte tare nu iubesc, capitolul al doisprezecelea din Evanghelia după Luca!

Demonii vorbesc.

Partea 7

79. Îmi place când spun: „Ecaterina
Vladimirovna”, „Serghei Vasilievici”... Numai să nu fie „robul lui  Dumnezeu”, sau ,,roaba lui Dumnezeu"

80. Asta noi, vă Inspirăm ca pravila de seară să o lăsați!.
Cum te gândești, dacă un om va adormi, fără să să se roage, și murind în somn- unde sufletul lui va merge? In rai, nu? (Ironic)

81. Vă mărturisiți in păcate, dar de la motive nu plecați.

82. Ți-aș săruta mâinile și picioarele, dacă te-ai fotografia cu catolici, luterani, sau schismatici!

83. Îmi Iubesc monahii mei. Monahii mei mănâncă carne, beau vin.

84. Cel mai tare urăsc pe Sfinți, care au dobândit dragoste, și au îndurat ispite, și necazuri în viață.

85. Poate o persoană, care a murit în fața televizorului, să treacă prin vămile văzduhului?
Ei bine, dacă aș fi citit un ziar, poate că ar fi trecut, dar dacă sa uitat la televizor: clouni, vrăjitori, nerușinare nu va trece niciodată.

86.  Noi organizăm întâlniri, și rapoarte pentru cler, le luăm gândurile sfinte, atâta timp cât nu se gândesc la Dumnezeu și la mântuirea sufletelor lor, le umplem capul cu tot felul de prostii.

87. Nu mă poți da afară cu eforturile unui singur preot, trebuie și singuri să postiți, să vă rugați: ,, atunci îmi dați luptă.....
Eu nu am vrut să vorbesc, dacă nu Crucea ta de pe piept cu sfințenia mă obligă să spun adevărul.
Scoate, pe ia de pe piept!!!

88. Voi trebuie să vă mântuiți prin  boli și necazuri, altfel nu vă veți salva.

 

Banii nu susțin căsătoria

- Copiii nu susțin căsătoria

- Frumusețea nu susține căsătoria

- Religia nu susține căsătoria

- Faima nu susține căsătoria

- Voința unei persoane numai nu susține o căsătorie

- Atracția nu susține căsătoria

Cine susține o căsătorie

Sunt doi oameni care se trezesc și decid

Fă-o cum trebuie

Pentru că dragostea nu este un sentiment, este o decizie.

SUPLIMENT NUTRITIV DIN PRODUSE APICOLE SI CATINA PENTRU INTARIREA IMUNITATII

 

Prezentam un supliment nutritiv din produse apicole pentru intarirea imunitatii. Suplimentul are un continut bogat de vitamine, minerale, enzime si antioxidanti.

INGREDIENTE

1 lingurita miere naturala

1 lingurita polen crud

1 lingurita propolis

1 lingurita suc de lamaie

2 linguri suc de catina

PREPARARE

Se amesteca intr-un castron polenul crud cu sucul de lamaie si se lasa 15-20 de minute, ca sa se dizolve granulele de polen.

Se adauga apoi mierea, propolisul si sucul de catina si se amesteca.

ADMINISTRARE

Se consuma dimineata intreaga cantitate preparata, intinsa pe paine sau goala.

Se face o cura de consum zilnic, timp de 1 saptamana.

Este un preparat energizant, ideal pentru persoanele obosite, slabite, cu o lipsa de vitamine si minerale.

Preparatul are efect tonic asupra intregului organism, dar mai ales asupra sistemului imunitar.

Propolisul si mierea au efect antibacterian si antibiotic.

Polenul crud furnizeaza toti nutrientii necesari organismului.

Catina functioneaza ca o polivitamina.

ATENTIE!

Postarile au caracter strict informativ.

Inainte de a incepe orice tratament naturist expus, consultati medicul si asigurati-va ca nu sunteti alergic la produsele apicole.

Pierzi ...castigi...cum ti-e norocul, dar cu anii platesti tot jocul........😍😎😘

Sufletul vorbește aceeași limbă în orice colț de lume.

În inimile noastre și în amintirile noastre, cei pe care îi iubim rămân cu noi ... mereu.

Exista 3 lucruri in viata care nu se intorc niciodata ...... Timpul, Cuvintele si Oportunitatile ....

Exista 3 lucruri care te pot distruge : Minciuna, Orgoliul și Invidia ...

Exista 3 lucruri pe care nu trebuie sa le pierzi : Speranță, Răbdarea și Onestitatea .

Și exista 3 lucruri de mare valoare : Familia, Iubirea și Prietenia .....Asculta-ti inima...!!!

Ca un zar ne este viata, nimeni nu-i ghiceste fata;

Pierzi ...castigi...cum ti-e norocul, dar cu anii platesti tot jocul........

 

Rugaciune pentru omenire

 

,,Te rog, Doamne, revarsă peste oameni harul Duhului Sfânt ca ei să cunoască iubirea Ta. Încălzeşte inimile abătute ale oamenilor ca ei să Te slăvească în bucurie uitând întristările pământului.

Mângâietorule bunule, cu lacrimi Te rog: mângâie inimile întristate ale oamenilor. Dă noroadelor să audă dulcele Tău glas: „Iertate sunt păcatele voastre”. Da, Doamne, stă în puterea Ta să faci minuni şi nu e minune mai mare decât a-i iubi pe păcătoşi în căderea lor. Să iubeşti un sfânt e uşor, căci el este vrednic de ea. Da, Doamne, ascultă rugăciunea pământului. Toate noroadele sunt întristate; toate sunt abătute în păcat; toate sunt lipsite de harul Tău şi trăiesc în întuneric.

O, noroadelor, să chemăm la Domnul tot pământul şi auzită va fi rugăciunea noastră, pentru că Domnul se bucură de căinţa oamenilor"! AMIN!

Cumințenia pe care o aduce timpul este frumoasă. Este smerenia culorilor înainte de a muri.

 În natură toate culorile sînt frumoase și desăvîrșit armonizate. Dar pictorii știu că nu așa stau lucrurile cu oricare două culori pe care le alăturăm pe o pînză.

Armoniile cromatice sînt o adevărată știință la care se ajunge în mulți, mulți ani de experientă. La Dumnezeu însă pînă și cele mai stridente și incompatibile combinații, cum ar fi cele de pe coada păunilor sau de pe unii pești excetric colorați sînt perfect armonizate.

Natura toată e desăvîrșită. Și ca să arate că legile naturii sînt nu doar desăvîrșite, ci și frumoase, Dumnezeu a făcut ca timpul să corecteze chiar și dizarmoniile și stîngăciile unor pictori neînvățați.

Așa am moștenit atîtea picturi naive prin bisericile vechi, unele ruinate, de o desăvîrșită armonie și căldură. Orice pictor își dă seama că, în mare parte, această armonizare se datorează timpului care a estompat orice stridență.

Cumințenia pe care o aduce timpul este frumoasă. Este smerenia culorilor înainte de a muri. Smerenia face desăvîrșit și frumos chiar și pe cel care din început nu a fost așa.

Smerenia e în toate, în timpul care trece.

Vă dăruiesc și eu puțină iubire, alin. Nu uitați, dați mai departe!

 

Aminteam zilele trecute că ronțăitul pe îndelete a 12 migdale poate să înlăture durerea de cap (efect aspirină).

Băutul unei infuzii calde dintr-o plantă de rozmarin, melisă, lavandă, tei, păducel, mentă sau verbină are același efect.

Dacă tăiem o ceapă crudă în două și fricționăm ușor fruntea cu ea vom fi surprinși de alinare.

Aplicarea a 1 sau 2 frunze varză verzi și ușor zdrobite pe ceafă, frunte și creștet, fixate cu o căciulă sau bandaj au același efect.

O linguriță de oțet mere pus în 1/2 litru apă fiartă și inhalat are efect imediat liniștitor.

În dureri de sinuzită se curăță și se toacă 4 cepe. Le fierbem ușor la vapori, punem într-o pânză subțire și aplicăm cataplasmă pe zona dureroasă. Când se răcește repetăm: încălzim, aplicăm… De 4 ori!

Să nu neglijăm nici sugestia anterioară a Simonei: să bem apă! Deseori 1-2 pahare cu apă înlătură durerea de cap.

Așa cum aminteam aplecarea spre sine fără gânduri triste, griji și nemulțumiri lasă loc iubirii și păcii. Vindecare curată!

 

 

Nu te enerva pe omul care nu se ţine de cuvânt...mai bine caută să vezi de ce este cuvântul lui important pentru tine.
Nu te întrista de timpul irosit...mai bine foloseşte clipa de acum pentru tot ce ţi-ai dorit să fii.
Nu te scuza pentru cine eşti...mai bine bucură-te de unicitatea ta şi de oamenii care te aleg pentru ceea ce eşti tu.
Nu te răni în orgoliu cu neputința altora...mai bine învață de la ei cum să nu îi tratezi pe ceilalţi.
Nu te pedepsi pentru greşelile altora...mai bine iartă-i ca să nu le trăieşti durerea şi să le duci tu povara.
Nu te grăbi să ajungi cu orice preţ la destinaţie..mai bine învață să descoperi destinația în fiecare călătorie.
Nu te judeca prea aspru pentru ce nu ştii..mai bine fii recunoscător pentru tot ce vei afla, tocmai că nu ştii încă.
Nu da verdicte la nervi şi disperare..mai bine lasă-l pe sufletul tău să îți arate calea, pe care vei ajunge negreşit dacă îl urmezi

 -Mă doare capul!
Spunem și auzim tot mai des. Înainte de a lua medicamente putem încerca un remediu naturist total inofensiv.
Dacă mâncăm fără grabă 12 migdale vom fi surprinși de dispariția durerii de cap. Migdala conține acid salicilic, altfel spus aspirină naturală la fel ca și salcia albă.
E benefic să ne evaluăm și starea emoțională. Ne detașăm de sentimentele negative și căutăm cel puțin câteva motive de recunoștință. În liniște ne dăruim puțină iubire, odihnă și pace.

Roagă-te Maicii Domnului, cere mijlocirea Ei și Ea te va ajuta să găsești calea spre Iubire, iar iubirea este Hristos.” Sfântul Nectarie Mitropolitul Eghinei

 Dragostea este cea mai frumoasă floare din grădina virtuților care alcătuiesc judecata, cea mai strălucitoare dintre culorile curcubeului din Raiul Evangheliei. Cea mai scumpă perlă din coroana credinței. Cheia care deschide toate ușile comportamentului uman. Un medicament care vindecă orice boală a minții și a corpului.

Cuviosul Efrem din Arizona.Roagă-te Maicii Domnului, cere mijlocirea Ei și Ea te va ajuta să găsești calea spre Iubire, iar iubirea este Hristos.”

„În fiecare dimineață, copiii mei, beți apa sfințită cu evlavie. Lăsați gospodinele să toarnă puțină apă sfințită în oală în timp ce se gătește mâncarea. Dimineața spun specialiștii, este bine sa bem un pahar cu apa când ne trezim. De aceea este bine, când umplem paharul cu apă dimineața, să turnăm în el puțină apă sfințită. Apoi vom bea un pahar plin cu apă sfințită. Să facem semnul crucii, să bem totul și să mâncăm anafură pe care o aducem acasă de la sfânta Liturghie de duminică sau de la sfânta Liturghia de sărbătoare.

Sfântul Cosma spunea: „Va veni vremea când oamenii vor avea mâncare pe masă, dar nu vor putea să mănânce”.
Într-adevăr, dacă am ști azi ce mâncăm și încă mai trăim, doar pentru asta, ar trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu!!!!
De aceea. Un obicei frumos pe care gospodinele ar trebui să-l dobândească este să aibă o sticlă de apă sfințită în dulapurile de bucătărie, iar de fiecare dată când gătesc, după ce termină de gătit, să toarne puțină apă sfințită în oală. Sfințirea și Sfânta Cruce îți vor sfinți mâncarea și vor risipi tot răul diavolului care este în ele. Vei descoperi că mâncarea ta va fi binecuvântată și va avea un gust mai bun.

Sfântul Iacov Tsalikis

Maica Domnului foarte mult iubește curățenia.

Prin iubirea față de Hristos și de Maica Domnului dobândești mai multă trezvie și contemplare decât prin alte fapte. Sunt bune și celelalte daca sunt făcute bine. Dar dragostea le cuprinde pe toate. Atunci când îmbrățișați icoana ca și cum ar fi vie și o sărutați cu lacrimi fierbinți și strigi:- ,,Maica mea, Născătoare de Dumnezeu, salvează-mă, căci mă pierd, dacă tu mă părăsești!

-- Doamne, Dumnezeul meu, ai milă de mine pentru Maica Ta cea Preacurată și pentru Toți Sfinții Tăi.

Iar când, spui aceasta, și simți o mare dragoste, încât îți vine să săruți neîncetat icoana, acesta este semn că Ea îți dăruiește un sărut. Nu pot săruta icoana Maicii Domnului o singură dată și să plec. Când mă apropii de ea, ea mă atrage la ea ca un magnet. Iar eu am nevoie să fiu singur. Pentru că vreau să o sărut ore întregi. Și o suflare vie îmi umple sufletul dinăuntru, iar eu mă umplu de har și nu mă lasă să plec.

Sfântul Iosif Isihastul.

O persoană nefericită, rea distruge totul, jignește chiar și pe cei mai apropiați și dragi oameni, dar o persoană bună, care iradiază pace și bucurie în jurul său, restaurează ceea ce a fost distrus, mângâie pe cei care suferă și îi ajută pe cei aflați în nevoie.

 Sf. Serafim de Sarov
 

Dumnezeu este Iubire

 

Scrisoare despre Frică

Leros, 15 februarie 1992

„Frica de Dumnezeu este începutul Înţelepciunii”(Prov. 1:7).

„Nu te teme, turmă mică”(Lc. 12:32).

„Iubirea perfectă, înlătură frica”(1 In. 4:18).

„Dumnezeu este Iubire”(1 In. 4:16).

Nu cunoaştem Substanţa (Oussia) lui Dumnezeu. Numai Arhanghelii şi Îngerii, ei, o cunosc, pentru că, tăcuţi şi liberi, ei Îl văd şi, în extaz, spun: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de Slava Ta…”

Vedem în om mai multe feluri de frică:

• Voi face ceva pe care celălalt nu vrea să-l facă şi mă vor pedepsi… (şcolarul).
• Pentru că iubesc mult această persoană, nu vreau să o fac să sufere (de exemplu copilul pentru mama sa).
• Dacă fac aceasta, voi pierde interesul şi bunăvoinţa din partea celuilalt…(foarte meschin, frică umilitoare).

Frica este izvorul tuturor relelor pentru caracter. Ea te face ipocrit, mincinos, de rea credinţă. Adesea, acest sentiment umilitor de frică alterează caracterul nostru prin aceea că: Ce se va spune? şi vom trăda astfel Iubirea lui Dumnezeu pentru a plăcea oamenilor. Este ca o hidră cu multe capete această frică: Ce va spune lumea?… Dar cine e această lume? Este idealul vostru? V-ar plăcea să fiţi ca el? Dacă vă veţi întreba cu sinceritate, veţi răspunde: Nu.

Prin urmare, de ce trădaţi Iubirea lui Dumnezeu şi Adevărul pentru lume? Dumnezeu spune: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”. Frica este prima patimă…

Frică și anxietate

Este adevărat că s-a vorbit destul despre frica de această lume din cauza căreia ne pierdem echilibrul. Totuşi, urcăm într-un taxi şi credem că şoferul nu se va izbi de un copac. Luăm avionul şi credem că pilotului nu-i va lipsi stăpânirea de sine, altfel vom fi cu toţii pierduţi.

Cunosc un Arhiepiscop care a avut un accident de maşină în plin deşert şi căruia, cu ochii plini de mici bucăţele de sticlă, nu-i era frică şi se ruga ca voia lui Dumnezeu să se facă în viaţa sa… şi doctorii au văzut, stupefiaţi, împlinindu-se o minune de vindecare.

Sau când vedeţi cincizeci de morţi într-un accident de avion şi o fetiţă ridicându-se prin hublou – vie! În această viaţă în care singure mădularele noastre ne înştiinţează despre tot, dacă nu aplicăm ceea ce Hristos ne-a spus: „Cereţi şi veţi primi; căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!” (Mt. 7:7), noi nu ne vom putea elibera de această frică de nespus din noi. De ce? Pentru Necunoscutul, pentru Nevăzutul, pentru această stare de după moarte.

Căci încă din copilărie, omul are senzaţia că e un înger căzut din cer. Trebuie să fi avut vreo patru ani când am întrebat-o pe foarte evlavioasa mea soră care-mi vorbea mereu despre Dumnezeu: „El este pretutindeni?” „Pretutindeni!” „Cum, pretutindeni? Dacă intru într-o cameră mică, mică, El va fi acolo?” „Da!” „Şi dacă, precum în poveşti, mă transform pentru a intra într-o cutie de chibrituri, El va fi şi acolo?” „Şi acolo!” Atunci am izbucnit în plâns ghemuindu-mă: „Oh! Nicio scăpare!” Este frica de nespus a omului căzut. Apoi Mântuitorul vine şi-ţi spune: „Nu te teme, crede numai!” (Mc. 5:36).

Antidotul fricii

Pentru aceasta spun că avem nevoie de trei lucruri. Mai întâi Credinţa, în al doilea rând Credinţa, în al treilea rând Credinţa. Ce ne-a spus încă? „O, Femeie, mare este Credinţa ta! Fie ţie după cum voieşti!” (Mt. 15:28). Şi altuia: „Crezi că te vei vindeca?” „Cred, Doamne!” Şi-l vindecă pe câmp… „Crezi că vei vedea din nou?” „Cred…” Şi ochii orbului se deschid. Apostolului Toma, ce i-a spus: „Fericiţi cei ce cred, fără să fi văzut” (In. 20:29). Adaug personal şi cu umilinţă: „Pentru că vor vedea, acum şi plecând din această lume!”

Ce să mai spun încă? Trebuie să vă vorbesc despre copilaşul din braţele mamei sale, într-un autobuz care se zdruncina. Micuţul dormea. N-avea grijă de nimic. El avea siguranţa Iubirii. Deci? Dacă cineva poate da această siguranţă, cu atât mai mult Dumnezeu, care este Iubire.

Când am început să călătoresc prin străinătate, fără să cunosc pe cineva şi fără mijloace financiare, Cine mi-a dat siguranţa că nu voi fi prinsă, că nu voi şti unde merg, că mă voi îmbolnăvi, că nu voi ajunge să cerşesc? Nu, creştinul nu va fi niciodată cerşetor! Căci Dumnezeu nu-l părăseşte! Îi dă pâinea cea de toate zilele cu sudoarea frunţii sau prin oricare alt mijloc… Timp de cinci ani cât am trăit în India, cu temperaturi variind între -10 grade Celsius şi +40 grade Celsius, nu am răcit sau să fi avut dizenterie din cauza hranei…

Cum poate omul să nu creadă, când asistă la atâtea minuni? Dar cum poate să le vadă, când nu crede mai dinainte? Voi, dragii mei fraţi, aţi auzit tot felul de poveşti despre str. Midias, şi cum m-am găsit aici? E simplu, eram sigură că ceea ce aştept şi ceea ce am nevoie, Dumnezeu îmi va trimite. Când ne rugăm şi spunem: „Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!”, dacă într-adevăr credem, El o va face! Nu numai pentru noi, ci pentru toţi. Este şi rugăciunea noastră.

Ce să mai spunem? Când urmăm poruncile lui Dumnezeu, când citim în fiecare zi Evangheliile, aflăm Înţelepciunea lui Dumnezeu direct în inima noastră. Fără filosofie, logică şi raţiune. Vom fi atunci atât de liniştiţi… Nu vom mai avea atunci nevoie de nicio altă carte, ori învăţătură, în care întâlnim Ego-ul scriitorului sau al naratorului. Mântuitorul dă un dar diferit fiecăruia dintre noi, în raport cu ceea ce putem să acceptăm şi după intenţia lui Dumnezeu pentru vieţile noastre…

Frica de moarte

O altă formă de frică este frica de moarte. „Ah! Voi cădea bolnav… unde voi merge? La ce spital? Ce mă aşteaptă acolo?… Mă vor trata rău? Îmi vor cere bani, bani… şi când nu voi mai avea… ce se va întâmpla? Cum voi merge în străinătate, căci numai acolo se vindecă lumea?”

Sărmane creaturi! Ele nu ştiu că mâna lui Dumnezeu o ţine pe cea a doctorului! Şi că încercările prin care vor trece se vor întâmpla! Cele mai mari vindecări pe care le-am văzut în viaţa mea erau cele ale unui medic lacom! L-am întrebat pe Îngerul meu păzitor: „Cum se face că Dumnezeu permite acestui medic acest lucru?” Răspunsul a fost: „Dumnezeu îl ajută pe suferindul care trebuie să se vindece şi-l lasă pe medic să dea seama pentru faptele sale altă dată”.

Frica socială

Investim la bancă, investim, investim… Acesta e momentul în care începe spaima noastră! Dolarul e în creştere, francul în scădere… Ce se va întâmpla dacă pierdem? Unde vom pleca dacă începe vreun război? Să ne salvăm trupul! Ah, să nu suferim… „Sfârşit creştinesc, fără durere, fără ruşine, în pace!” Îl cerem cu înfrigurare Cui? Celui al cărui sfârşit a fost dureros, ruşinos… Dumnezeu să ne ierte! E şi Alfa şi Omega: „Cred, Doamne. Te iubesc şi încerc zi şi noapte să-mplinesc prima Ta poruncă”. Restul, Îi aparţine! Nu mie. Nici când. Nici unde. Nici cum. I-am vorbit astfel Mirelui meu şi El şi-a trimis îngerul alături de mine, pentru că eu continui să trăiesc în nepăsare, la Picioarele lui Hristos, zi şi noapte. Amin.

(Traducere din franceză de Monahia Dometiana, publicat și în Revista Atitudini Nr. 13)

Maica Gavrilia Papaiannis: CUM BIRUIM FRICA ȘI CARE SUNT FELURILE EI

SURSA  

ATITUDINI.com

Sunătoare

 

Sunătoare - o plantă antidepresivă

Una dintre cele mai eficiente plante în tratarea depresiei este Sunătoarea. Acţiunea se manifestă prin blocarea receptorilor nervoşi care pot declanşa depresia.

Extractul de sunătoare, prin conţinutul bogat în hipericină (ulei volatil de culoare roşie), împiedică degradarea serotoninei, hormon esenţial în instalarea liniştii şi fericirii. S-a observat în experienţele făcute pe mai mulţi bolnavi de depresie şi anxietate care au folosit această plantă, că au avut o mai mare cantitate de dopamină în sânge după tratament (se ştie că nivelul de dopamină creşte în cazul tratamentelor antidepresive care dau rezultate).

Planta o puteţi folosi sub formă de pulbere (obţinută prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea), din care se ia o linguriţă rasă de patru ori pe zi, în cure de 2 luni, cu 21 de zile de pauză.

Evitaţi expunerea la soare în perioada folosirii plantei, pentru că este fotosensibilizantă.

În sfârşit, ai înţeles, OMULE, ce vreau de la tine!

 

  Un soldat se întorcea acasă, după ce luptase într-un război foarte lung și în care mulți din camarazii săi muriseră.

   Înainte să ajungă acasă îşi sună părinţii dintr-un oraș invecinat:

- Mamă, Tată, mă întorc acasă, dar înainte vreau să vă cer o favoare. Am un prieten foarte bun pe care mi-ar face plăcere să-l aduc cu mine.

- Sigur, au răspuns părinții. Ne-ar încânta să-l cunoaştem.

- Dar ar trebui să ştiţi ceva dinainte. Prietenul meu a fost rănit îngrozitor în luptă. A călcat pe o mină şi a pierdut un braţ şi un picior. Şi în afară de asta nu are nici un loc unde să locuiască.

-Ce suferinţă!!! Regretăm mult să auzim asta. Poate putem să-l ajutăm să găsească vreun loc unde să locuiască.

-Nu mamă, aș dori, dacă se poate, ca el să poată locui la noi acasă! Ce să facă el acum și cine să aibă grijă de el. Părinții săi au murit și nu are pe nimeni!

- Dar fiule, nu ştii ce ne ceri? O persoană cu astfel de probleme ar fi o povară prea grea pentru noi.

   Nu ne putem permite sa îngrijim o persoană invalidă care are permanent nevoie de îngrijire. Hai repede acasă şi uită acest subiect, o să găsească el o soluție , dealtfel credem că nici el nu ar dori să devină o povară pentru noi!

Fiul, profund dezamăgit de răspunsul părinților, închise telefonul şi niciodată nu au mai auzit de el.

Câteva luni mai târziu, părinţii au primit un telefon de la poliţie prin care erau informați că fiul lor murise căzând de pe un pod și că nu pot închide dosarul pentru că nu era clar dacă a fost sinucidere sau crimă.

   Părinţii, îngroziţi, au mers in cea mai mare grabă la morgă pentru identificarea victimei. Ei l-au recunoscut şi spre groaza lor, au descoperit un lucru pe care nu îl cunoşteau:

“FIUL LOR AVEA NUMAI UN BRAŢ ŞI NUMAI UN PICIOR”.

Prietenul fiului lor era, de fapt, ... el însuși.

Părinţii din această poveste sunt ca și noi, găsim că e mai uşor să iubim pe aceia care sunt perfecţi, frumoşi, sănătoşi, simpatici.

   Nu ne plac însă persoanele cu handicapuri fizice sau psihice care ne incomodează şi ne fac să ne simţim rău.

   NU IUBIM PE CEI CARE CER CEVA !

  Ne lepădat repede !

Să ne rugăm lui Dumnezeu, să ne dea puterea de care avem nevoie pentru a accepta pe cei din jurul nostru aşa cum sunt ei, chiar dacă sunt diferiți față de de noi.

Când cerem lui Dumnezeu, să ne dea răbdare, Dumnezeu ne răspunde punându-ne în  diferite situații ale vieții!

 Răbdarea se dobândește prin rugăciunea izvorâtă din frământările sufletești; ea nu se poate da,
      
  ci trebuie să fie învăţată, ea se cultivă până ce devine mod de viață
Dumnezeu ne dă Harul, dar fericirea depinde de noi.

   Trebuie să înțelegem că suferinţa ne
apropie de semenii noștri şi, mai mult, ne apropie de Dumnezeu.

 Ce s-ar face bogatul fără cel sărac?

   Ce s-ar face cel sănătos fără cel bolnav?

    Ce s-ar face înțeleptul fără cei neștiutori?
Așa a făcut Dumnezeu lumea ca oamenii să se completeze unii pe alții, să aibă nevoie unii de alții intrând astfel in ARMONIA creată de Dumnezeu!

Să-i cerem lui Dumnezeu să ne ajute să ne iubim unii pe alții, aşa cum EL ne iubeşte pe noi.

   Atunci Dumnezeu ne va spune: În sfârşit, ai înţeles, OMULE, ce vreau de la tine!  În iubire, pentru lume poţi fi o persoană, dar pentru orice persoană tu poţi fi lumea.

   Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi...
    să învățăm arta de a iubi pe semen.

      A învăța să iubești ce ușor de scris...
     Cât de greu de pus în căpătâi !

  Să punem capăt iubirii înseamnă s-o o luăm de la capăt !

     Hristos-Dumnezeu să ne dăruie Lumină lină inimii !
,,Noi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerurilor și acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxă. Una este doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc “biserici” nu sunt biserici, ci sămânța stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos".
Sfântul Lavrentie de Cernigov