Manifestările celor orgoliosi sunt:

 

dorinţa de a obţine puterea, de a se lăuda şi de a primi laude.

egocentrism, egoism, ateism;

pretenția de a fi slujiţi;

consideră că a sluji este o umilinţă nemeritată;

întotdeauna se supraapreciază şi subapreciază pe alţii.

 

“Smerenia este aceea care deschide Portile Imparatiei lui Dumnezeu”

Orgoliul este cel mai bătrân păcat existent al unei persoane, fiind la baza tuturor defectelor umane, afectiunilor, intai minore si, in final, al bolilor grave.

Orgoliul inseamna ca iti supraestimezi propria persoana şi rolul ei, si ii subestimezi pe cei din jur si rolul lor, considerându-le secundare.

Orgoliul este starea patogenă cea mai gravă, a unei persoane, determinată de ateism.

Manifestările celor orgoliosi sunt:

dorinţa de a obţine puterea, de a se lăuda şi de a primi laude.

egocentrism, egoism, ateism;

pretenția de a fi slujiţi;

consideră că a sluji este o umilinţă nemeritată;

întotdeauna se supraapreciază şi subapreciază pe alţii.

Simptomele celor orgoliosi sunt:

a. Rostirea lui “EU” de foarte multe ori;

b. Manifestă ateism pasiv, iar în cazurile mai grave, activ;

c. Persoane agitate, gălăgioase vorbesc tare pentru a acoperi pe alţii, manifestă iresponsabilitate dar şi lipsă de inteligenţă, de înţelepciune, asumându-şi sarcini foarte usor pe care nu le duc la bun sfârşit;

Orgoliosii nu pot concepe şi manifesta ascultarea firească, acceptă numai ascultarea de frică, impusă.

Întotdeauna aceştia protestează, sunt contra, critică, şi niciodată nu participă constructiv la acţiunile benefice, pe care întotdeauna le diminuează.

Atunci cand esti orgolios, atragi, in structurile tale, entitatile malefice, mai mici sau mai mari, fapt care intr-un tarziu duce la mari necazuri, boala etc.

Întotdeauna, adulţii bolnavi au orgoliul mare, asta traducandu-se ca plătesc pentru ei, adica cu cât păcatele sunt mai multe, cu atât fiinţa este mai orgolioasă; când au orgoliul mic mic înseamnă că plătesc pentru aceia a căror iubire o acceptă, din familie etc.

Atunci cand accepti iubirea unui orgolios, unui malefic, practic ii dai putere si te incarci cu necazuri, cu probleme, cu boli.

Ce trebuie sa facem pentru a ne diminua orgoliul şi a deveni smeriţi ?

In primul trebuie sa constientizam faptul ca suntem orgoliosi;

Trebuie sa ne rugam in fiecare zi, iar in rugaciunile noastre către Sfanta Treime sa conștientizăm cât de jos și de nemerituoși suntem în fața Sfintei Treimi, o altă viziune asupra propriei persoane fiind incorectă;

Trebuie sa punem interesele spirituale mai presus de acelea raţionale şi materiale, iar interesele celorlalţi mai presus de acelea proprii prin aplicarea învăţăturilor Mântuitorului Iisus Hristos (inclusiv lecţia “spălatului picioarelor”).

Adică întotdeauna să fim gata pentru a acorda ajutorul celor care au nevoie de el - dar nu-l impunem niciodată - în acest caz, întotdeauna vom deveni agresori.

Trebuie sa renuntam la dorinta si la asteptarile de a fi lăudaţi,(la nivel spiritual lauda inseamna agresiune) recunoscând calităţile celorlalţi şi în primul rând ale Sfintei Treimi.

SMERENIA este cea mai importanta virtute umană, care derivă din Iubirea de oameni, animale, plante, pământ, cer şi stele, proprii creştinismului, Mantuitorului Iisus Hristos.

Cum stii ca esti o persoana smerita?

Din comportamentul si structurile tale lipsesc orgoliul si mândria, ceea ce nu

trebuie însă să te împiedice să te bucuri de realizările Sfintei Treimi, a ajutorului acesteia prin şi în propria fiinţă.

Credinţa fermă şi puternică în Sfânta Treime.

Realizarea întotdeauna a faptului că actul de reuşită în orice plan constituie lucrarea şi ajutorul Sfintei Treimi acordate în acel moment acelor persoane sau prin acele persoane, meritul reuşitei avându-l în întregime Sfânta Treime.

Manifestarea iubirii şi a iertării permanente pentru aceia din jur, în special pentru agresorii tai.

Manifestarea prin fapte a ajutorării celor sărmani.

Interzicerea judecării celor din jur, ceea ce nu va împiedica constatarea vorbelor şi faptelor acestora (constatarea se face fara a judeca si doar prin masuratori radiestezice).

Trăirea Hristică - conştientizarea faptului că o parte din Mântuitorul Iisus Hristos este în tine.

Solicitarea Sfintei Treimi, prin rugăciuni de ajutorare şi iertare a altora şi apoi pentru noi.

Ducerea unei vieţi creştine corecte, cu respectarea celor 7 TAINE creştineşti, a Decalogului şi a regulilor deduse din acestea.

Sacralizarea vieţii personale, profesionale, familiale, sociale.

In concluzie,

ORGOLIUL conduce la involutie, la manifestare malefica, demonica la atragerea in structuri , chakre si biocampuri a entitatilor malefice, fapt care conduce, inevitabil, la aparitia bolilor ( acest lucru se poate evita prin masuratori radiestezice si apoi prin terapii energetice de curatare si vindecare).

SMERENIA conduce la dezvoltarea bunului simţ, care la rândul său dezvoltă spiritul de manifestare hristica, de iubire a celor din jur, a tuturor Creaţiilor Tatălui Ceresc.

PRACTIC, ELEVAREA CU ŞI PRIN IUBIRE ESTE ADEVĂRATA ELEVARE DIN ACEASTĂ VIAŢĂ.

Cu iubire

  ·

Sarutul pe suflet

 

Sarutul pe suflet, trebuie hrănit cu viziuni si cuvinte frumoase, iar cei care stiu să-l sărute, sa o faca.

A saruta pe suflet, inseamna sa stii sa ai rabdare, intelegere, sa nu judeci pe nimeni, pur si simplu sa accepti oamenii, asa cum sunt....

Sărutul pe suflet, înseamnă îmbrățișare când există singurătate, când ești trist... fără să spui nimic, acea îmbrățișare, care te susține.

Sărutul pe suflet, înseamnă a sta împreună, când este nevoie doar de tăcere, a nu pune întrebări....si a nu spune nimic...

Sărutul pe suflet, înseamnă să simți alte mâini care oferă sprijin, întărind acea speranță de viață și companie.

Sarut pe suflet, inseamna sa spui te iubesc, doar cu privirea....

Sărutand sufletul... e de ajuns să ne hotărâm să coborâm de pe piedestalul mândriei, care de multe ori, ne consumă.

Sărută pe suflet... câți dintre noi, avem nevoie de acest sărut pe suflet, care nu vine.....doar se lasa asteptat..❀

"Sărutul îngerilor

Puțini ştiu, că în momentul când Domnul nostru Iisus Hristos a fost coborât de pe Sfânta Cruce pentru a fi înfășurat în giulgiu și pus în mormânt, pe cer a apărut un nor în formă de disc mare, în culorile curcubeului, care răspândea o lumină caldă și difuză. Acest nor s-a așezat deasupra gropii, iar din el vibra o melodie armonioasă ca un ecou îndepărtat, iar voci îngerești cântau ,,Osana "!Dar cea mai sfâșietoare scenă, povestește Sotirios Crotos, unul dintre cei șaptezeci
de ucenici ce l-au însoțit pe Domnul, s-a petrecut în momentul când Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu s-a apropiat de trupul Fiului ei: ,,Mama Lui s-a apropiat, a îngenuncheat, și noi odată cu ea. Mă uitam la ea, o adevărată Maică a durerii. Câtă smerenie, supunere și ascultare la voia lui Dumnezeu, și în același timp câtă decență, demnitate și noblețe de regină, în imensa ei durere! Sufletul ei plângea.
Plânsul sufletului nu se manifestă material, nu sunt lacrimi, nici bocet, nici geamăt, dar este așa de puternic și de cumplit, că-ți spintecă inima în două.
Ea a băgat mâna peste giulgiu, pe la ceafă, și i-a ridicat puțin capul. S-a aplecat și a atins obrazul ei, de-al Lui. I-a dat sărutul sufletului! Sărutul trupului se face obișnuit pe buze. Sărutul sufletului este pură atingere de la obraz la obraz, este sărutul Îngerilor în cer. I-a pus capul la loc și s-a retras în colțul stâng al gropii, lângă Ioan."

Și în final tu ești aceeași persoană .

 Una dintre cele mai frumoase propoziții pe care le-am citit vreodată:

"Fiecare te vede cu ochii lui, si atata dragoste cat esti in inima lui"

Vei găsi în viața ta cine te vede ca pe cel mai bun om .

Și vei afla cine te vede ca fiind cel mai rău .

Vei întâlni oameni care uită cele o mie si una de atitudini frumoase despre tine pentru că ai facut o mica greseala o dată .

Și vei găsi oameni care caută scuze și îți vor arăta cât de fumos si inteligent esti .

Vei întâlni oameni care nu încetează să te critice .

Si pentru alti toate cuvintele frumoase nu vor fi suficiente pentru a te descrie .

Vei întâlni oameni care te urăsc fără motiv

Și oamenii care inventează motive să te iubească mai mult .

Și în final tu ești aceeași persoană .

Dar fiecare ochi vede la fel de mult cât te iubește .

Și toată lumea te vede din unghiul în care stai din inima lui.

🌺 Puterea credinței în sine este cu adevărat extraordinară. Atunci când suntem cu adevărat convinși că suntem capabili să realizăm ce ne propunem, ne găsim în drumul către succes. Încrederea în sine și în propriile noastre abilități este farul care ne călăuzește printre obstacole și ne împinge spre realizarea obiectivelor noastre.

  Ascultarea vocii interioare și curajul de a visa în mare sunt pașii care ne poartă pe drumul spre împlinire. Este vital să facem timp pentru lucrurile care ne definesc și să ne urmăm pasiunile. Prin aceste acțiuni, putem cu adevărat să creăm o viață magică și împlinită.

🌹 Scrie DA daca crezi că avem puterea de a ne crea propria viață magică și împlinită prin încrederea în sine și urmarea pasiunilor noastre? 

🌼 Ascultă și tu aceste sunete care îți vor aduce zâmbetul 

 Sfântul Sofronie spunea: "Trăiţi ca un om." Ştiţi ce înseamnă "trăiţi ca un om"? Rugaţi-vă unul pentru altul. Şi fiecare pentru fiecare şi pentru toţi. Vezi că te supără sau te necăjeşte aproapele, încearcă de la început, că e nevoinţă, nu atâta să te superi, nu să judeci, cât să te rogi pentru săracul de el. Te sminteşte preotul sau duhovnicul, roagă-te pentru el. Te sminteşte episcopul, roagă-te pentru el. Fiecare să se roage pentru toate mădularele Bisericii şi pentru întreaga Biserica şi atunci vom deveni altă lume.

 Să învăţăm să iubim, iar nu să cerem să fim iubiţi.
Niciodată nu trebuie să-i lăudăm şi să-i linguşim pe semenii noştri, ci să-i călăuzim către smerenie şi către iubirea lui Dumnezeu. Şi să nu căutăm să ne iubească, lăudându-i pe ceilalţi. Să învăţăm să iubim, iar nu să cerem să fim iubiţi. Să-i iubim pe toţi şi să facem jertfe cât putem mai mari, pentru toţi fraţii cei întru Hristos, dezinteresat, fără să aşteptăm laude şi iubire de la ei. Aceştia vor face tot ceea ce Dumnezeu le va spune. Dacă şi ei sunt creştini, vom da slavă lui Dumnezeu că ne-am întâlnit şi i-am ajutat sau le-am spus un cuvânt bun. O zi binecuvântată dragii mei cu Dumnezeu de mână!

 

 Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat

“Oricât veți căuta preotul cu har, comunitatea perfectă, nu îl veți găsi... așa cum nu veți găsi nici căsătoria impecabilă, nici copilul ideal. În Biserică nu intri într-un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea. În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare.

Nu suntem sfinți! Nici preotul, nici mirenii, toți avem patimi și neputințe, dar vrem să rămânem până la sfârșit aici, pentru că ne-am asumat unul pe celălalt și vrem să ducem lucrarea aceasta până la capăt, cu iubire și răbdare, până ne vom sfinți unul pe celălalt.

Tot timpul, oriunde ne-am afla, vom avea de împlinit o lucrare lăuntrică, va trebui să ne asumăm viața și oamenii din jur. Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat. E un eșec total al unui mesaj hristic să ai pretenția nebună ca oamenii să fie sfinți, să fie fără greșeală.

Când judeci, când cârcotești împotriva celorlalți, de dimineața până seara, când îi consideri pe ceilalți veșnic vinovați de nefericirea ta, evoluția ta spirituală s-a închis. Omule, dă-ți seama că stăm în fața celei mai puternice Ființe din univers și de dincolo de el.

Priviți la Iisus, la felul Lui de a viețui, de a gândi, de a mânca, de a respira... lăsați-L să vă umple de bucuria Lui.”

Cuviosul Sofronie de la Essex

 "Este nevoie de multă simplitate în viața spirituală. Bătrânele analfabete psalmodiază lui Dumnezeu rugăciuni și au un chip copilăresc, în timp ce oameni foarte cultivați fac raționamente înalte, însă pe fața lor se văd sfâșierea, sălbăticia..."

Cuviosul Sofronie de la Essex

Arhimandritul Sofronie Saharov este cinstit ca sfânt în fiecare an în ziua de 11 iulie, ziua trecerii sale la Domnul, după ce a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în 2019.

Vă prezentăm o selecție de 11 citate ale celui care a fost ucenicul și biograful Sfântului Siluan Athonitul, un alt mare sfânt contemporan.

1. Tragedia vremurilor noastre stă în absența aproape desăvârșită a conștiinței că există două împărății, cea vremelnică și cea veșnică. Vrem să construim Împărăția cerurilor pe pământ, respingând orice idee de înviere sau veșnicie.

2. Fiecare mișcare a inimii noastre sau a gândului, chiar de o clipită, lasă o oarecare urmă în suma totală a vieții noastre.

3. În goana după confortul material oamenii și-au pierdut confortul duhovnicesc, și dinamismul materialist din zilele noastre își asumă din ce în ce mai mult un caracter demonic.

4. Lumea contemporană nu a reușit să-și organizeze viața așa încât să aibe destul răgaz, destul timp slobod pentru rugăciune și pentru contemplarea duhovnicească a Dumnezeiescului chip.

5. Dumnezeu îl respectă și nu-l constrânge pe om. Este uimitor felul în care Dumnezeu Se smerește înaintea noastră. Ne iubește cu o iubire afectuoasă, nu din înălțime, nu cu condescendență.

6. Vedeam că în Dumnezeu nu există nicio tragedie. Tragedia se găsește numai în soarta omului a cărui privire nu trece dincolo de hotarele acestui pământ.

7. În actul rugăciunii mintea omenească își găsește expresia ei cea mai nobilă.

8. Starea mentală a unui om de știință angajat în cercetare, a artistului ce creează opere de artă, a gânditorului cufundat în filozofie – chiar și a teologilor de profesie ce-și propun învățăturile lor – nu poate fi comparată cu cea a omului de rugăciune ajuns față în Față cu Dumnezeul cel Viu.

9. Trăim în nădejdea că în ceasul morții noastre El va fi cu noi, dacă noi am fost cu El în nevoința noastră.

10. Tehnica trebuie cunoscută și stăpânită, dar trebuie învățată și arta. O icoană trebuie să fie ca un „tablou”, ca o rugăciune scrisă cu litere frumoase.

11. A se vindeca cu propriile puteri – este cu neputință. Într-o deplină deznădăjduire de mine însămi, așa cum sunt, singurul lucru ce mai rămâne este a mă arunca înaintea lui Dumnezeu, într-o deznădăjduită nădejde.Arhimandritul Sofronie Saharov este cinstit ca sfânt în fiecare an în ziua de 11 iulie, ziua trecerii sale la Domnul, după ce a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în 2019.

Vă prezentăm o selecție de 11 citate ale celui care a fost ucenicul și biograful Sfântului Siluan Athonitul, un alt mare sfânt contemporan.

1. Tragedia vremurilor noastre stă în absența aproape desăvârșită a conștiinței că există două împărății, cea vremelnică și cea veșnică. Vrem să construim Împărăția cerurilor pe pământ, respingând orice idee de înviere sau veșnicie.

2. Fiecare mișcare a inimii noastre sau a gândului, chiar de o clipită, lasă o oarecare urmă în suma totală a vieții noastre.

3. În goana după confortul material oamenii și-au pierdut confortul duhovnicesc, și dinamismul materialist din zilele noastre își asumă din ce în ce mai mult un caracter demonic.

4. Lumea contemporană nu a reușit să-și organizeze viața așa încât să aibe destul răgaz, destul timp slobod pentru rugăciune și pentru contemplarea duhovnicească a Dumnezeiescului chip.

5. Dumnezeu îl respectă și nu-l constrânge pe om. Este uimitor felul în care Dumnezeu Se smerește înaintea noastră. Ne iubește cu o iubire afectuoasă, nu din înălțime, nu cu condescendență.

6. Vedeam că în Dumnezeu nu există nicio tragedie. Tragedia se găsește numai în soarta omului a cărui privire nu trece dincolo de hotarele acestui pământ.

7. În actul rugăciunii mintea omenească își găsește expresia ei cea mai nobilă.

8. Starea mentală a unui om de știință angajat în cercetare, a artistului ce creează opere de artă, a gânditorului cufundat în filozofie – chiar și a teologilor de profesie ce-și propun învățăturile lor – nu poate fi comparată cu cea a omului de rugăciune ajuns față în Față cu Dumnezeul cel Viu.

9. Trăim în nădejdea că în ceasul morții noastre El va fi cu noi, dacă noi am fost cu El în nevoința noastră.

10. Tehnica trebuie cunoscută și stăpânită, dar trebuie învățată și arta. O icoană trebuie să fie ca un „tablou”, ca o rugăciune scrisă cu litere frumoase.

11. A se vindeca cu propriile puteri – este cu neputință. Într-o deplină deznădăjduire de mine însămi, așa cum sunt, singurul lucru ce mai rămâne este a mă arunca înaintea lui Dumnezeu, într-o deznădăjduită nădejde.

Nu există dragoste desăvârșită fără suferință

“Nu poţi iubi fără a suferi. Cea mai mare durere este a iubi până în sfârşit. Hristos atâta a iubit, încât S-a dat unei morţi cumplite. Tot astfel şi sfinţii. Raiul şi iadul cer întotdeauna acest preţ. Rugăciunea pentru lume este rodul unei suferinţe cât se poate de adânci şi de vii.

A urma lui Hristos urcând pe Golgota. Acest urcuş nu este altceva decât lupta ce a dus-o Hristos în dragostea Sa pentru lumea întreagă. Când lupta se desfăşoară doar în planul lumii şi al patimilor, oamenii se istovesc şi îmbătrânesc foarte repede. În schimb, atunci când suferinţele vin de la lupta împotriva patimilor în Duhul lui Hristos, oamenii renasc.

Nu este nimic mai dureros decât a avea dragostea lui Hristos în această lume. Este o luptă de dimensiuni cosmice.

Cum să ne îndreptăm către Dumnezeu? Atunci când tindem încordat către acest singur ţel, tot restul devine izvor de suferinţă, de dureri.  Ci purtăm această cruce în tăcere.

Iată paradoxul vieţii creştine: alegând suferinţa lui Hristos pentru lume, avem simţământul de a fi mai aproape de El şi de viaţa veșnică.”

Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din Duh

“Coboară mintea în inimă şi roagă-te lui Iisus. Sufletul tău va începe să se simtă pe sine. Primele raze ale iubirii îţi vor trezi conştiinţa. Primele mişcări spre Dumnezeu îţi vor deştepta duhul. Primele înţelegeri dincolo de raţiuni îţi vor deschide ochii spiritului”.
Părintele Ghelasie Gheorghe

În primul rând te doare, apoi te schimbă. Lectie de invatat!

 „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are și cel ce are bucate să facă asemenea”.
De multe ori ne plângeam că nu putem umple acel gol interior care roade ca un vierme al conștiinței sufletul. Dar iată sfaturile Sf. Ioan Botezătorul ne stau înainte și astăzi, a cărui zămislire o prăznuim, de mai bine de 2000 de ani, la fel de vii și actuale.
Milostenia este actul prin care ne golim de sine și umplem acel gol cu dragostea față de ceilalți, dar această dragoste nu ar umple inima noastră, dacă Harul lui Dumnezeu nu ar trimite-o. Așadar, să fim milostivi, ca să câștigăm Harul lui Dumnezeu. (Luca 3:9)
 
Vameșilor, funcționarilor publici și celor ce pun taxe:
„Nu faceți nimic mai mult peste ce vă este rânduit” (Lc. 3:13). Cu alte cuvinte: nu faceți abuz în serviciu! Nu puneți taxe suplimentare! Nu luați mită! Nu nedreptățiți pe nimeni! Și Harul lui Dumnezeu ne va acoperi!
 
Ostașilor, judecătorilor și oamenilor legii
„Nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, și să fiți mulțumiți cu solda voastră” (Lc. 3: 14). Să ne silim să fim permanent oameni ai dreptății care nu cu bocancii autorității cârmuim pe cei aflați în subordinea noastră, ci cu puterea milei și a dragostei, care aduc pacea și buna cârmuire.
 
Aceste câteva sfaturi simple dar pline de înțelepciune ale Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, ne pot aduce bucuria viețuirii atât aici pe pământ, cât și dincolo, în Împărăția cerurilor, unde cu toții suntem chemați.
Să avem rugăciunile Sfântului Ioan care se roagă și mijlocește pentru mântuirea sufletelor noastre!
 

"Doamne, ai grijă de cine nu pot avea eu grijă..."

 

Dă Doamne Liniştea mai tare...

Dă Doamne Pace pe pământ...

Dă Doamne Iubire între oameni...

Dă-ne Doamne minte să înțelegem voia Ta!

 𝐒𝐚̆-𝐭̦𝐢 𝐩𝐚̆𝐳𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐚𝐮𝐳𝐮𝐥 (urechile).

Mai întâi, spre a nu auzi cuvinte de necinste și senzuale, cântece lumești și instrumente muzicale, din pricina cărora sufletul ți se va îndulci și în inima ta se va aprinde pofta trupească. Fiindcă scris este:
 ,, 𝐈̂𝐧𝐝𝐞𝐩𝐚̆𝐫𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐨𝐜𝐚𝐫𝐚̆”
                         𝚂𝚏. 𝙽𝚒𝚌𝚘𝚍𝚒𝚖 𝙰𝚐𝚑𝚒𝚘𝚛𝚒𝚝𝚞𝚕
                                  ʀᴀ̆ᴢʙᴏɪᴜʟ ɴᴇᴠᴀ̆ᴢᴜᴛ

.VIAȚA ... o primim fără să o cerem și ne este luată fără să fim întrebați !

 Nu am cunoscut vreodată o persoană puternică care să aibă un trecut uşor.

 Unii tac pentru că nu înțeleg nimic.

Alții tac pentru că înțeleg prea multe.

Mintea noastră generează gânduri neîncetat. Dacă am opri gandurile cateva momente pentru a ne liniști mintea, activitatea noastră mentala ar înceta puțin după care va continua in același ritm.

Gandurile noastre comunica cu celulele din corp. Când mintea este agitata, celulele mesager comunica agitația țesuturilor și organelor. Când mintea este liniștită corpul nostru este în pace și armonie.

Meditația este concentrarea atenției fără efort în spațiul dintre ganduri.

 

“Când începe bătrânețea?

Bătrânețea nu începe întotdeauna la 60 de ani. Nici la 70. Pentru unii ea începe la 45 sau poate chiar la 35. Paradoxal, nu? Privește în jurul tău și vei vedea atâtea femei încă tinere de ani, dar îmbătrânite devreme. Și alte femei cu o vârstă înaintată, dar cu tinerețea ce abundă în ochii lor jucăuși.

Să știi că nu argintiul din cap definește bătrânețea. Și nici numărul crescut de riduri. Nici măcar apariția prietenului-baston. Nu. Bătrânețea vine când sufletul tău spune: ,,Am obosit".

Îmbătrânești când nu mai crezi că ești demnă de iubire. Când te consideri insuficient de frumoasă pentru a putea fi admirata pe stradă, când nu mai chef să te uiți o dată în plus în oglindă, când la un compliment tu răspunzi cu: ,,Da nu-i drept asta. Exagerezi".

Bătrânețea ta începe când lucrurile interesante te obosesc, când nu ai interes de a afla, de a privi, de a auzi ceva nou. Când distracțiile tinerilor te irită, plânsul de copil in troleibuz îți aduce dureri de cap, când preferi singurătatea mai mult decât comunicarea. Când încep să apară poate abia primele fire cărunte, primele riduri, dar inima ta e de mult ofilită, fără vlagă. Când prea des spui ,,Nu vreau" și prea rar faci planuri și desenezi vise.

Îmbătrânești când ai reușit să acumulezi în experiența ta prea multe dezamăgiri, căderi, dureri și...de fiecare dată simți că ridicarea de jos se face tot mai greu. Când găsești refugiu în casa ta și nu ai chef să ieși în afara ei. Când mai des te jelui și mai rar găsești motive pentru a te bucura și a fi recunoscătoare. Lui Dumnezeu, oamenilor, vieții, ție însăți.

Limita de jos a bătrâneții nu există. Pentru unii bătrânețea începe la 80, pentru alții la 40.”

Încercările ne descoperă exact ceea ce suntem.

 CÂND GÂNDURILE TALE NU SE VOR OPRI,
Fii atent la respirația ta, te va readuce in prezent.

CÂND EȘTI SPERIAT,
Intră în contact cu natura, închide ochii și vei primi liniștea ei.

 

Iți spui că e normal să fii îngrijorat, agitat, nefericit în aceste vremuri grele și imprevizibile?

Dar înainte de ele cum ai fost? Ai fost mulțumit, liniștit sau nu?

Dacă nu ești mulțumit cu ce ai azi, nu vei fi mulțumit nici cu ce vei avea mâine.

Liniștea, încrederea și, în cele din urmă chiar fericirea, nu depind de circumstanțe, ci de Altceva.

"Dacă vrei să fii fericit, fii!" (Lev Tolstoi)

Depinde cu ce îți hrănești mintea.

"Cineva a întrebat: Ce este mânia?

Un om înțelept a răspuns: Mânia este forma în care tu te pedepsești pe tine pentru greșelile altora"

De fiecare dată când te mânii, întreaba- te:

• Cât poți schimba cu mânia ta din întregul situației?

• Ce poți să faci concret pentru a îmbunătăți lucrurile?

• Cât va conta peste 10 ani ceea ce azi s-a întâmplat?

"Cel încet la mânie preţuiește mai mult decât un viteaz și cine este stăpân pe sine preţuiește mai mult decât cine cucerește cetăţi." (Marea Carte)

Să fiți sănătoși! Și înțelepti.

 DESPRE PUTEREA PSALMILOR ȘI CE ESTE PSALTIREA

Ce este soarele între celelalte lumini ale Ceriului? Aceea este Psaltirea între celelalte cărți insuflate de Dumnezeu. Soarele luminează toate marginile lumii; Psaltirea luminează toate simțirile inimii, toate cugetele sufletului și toate mișcările minții în acest μικρός κόσμος, adică „lume în mic" — căci astfel se înțelege omul a fi, o „lume în mic; îl încălzește și-l veselește, îl luminează prin cunoștința adevărului și prin descoperirea dumnezeieștilor Taine. Îl cuprinde cu dragoste către Dumnezeu, cu căldura Duhului Sfânt și cu umilința lacrămilor. Îl veselește cu aducerea aminte de Dumnezeu și cu făgăduința vecinicelor bunătăți ale Ierusalimului Ceresc. Încât nu este așa de trebuincioasă călătoria Soarelui lumii, câtă este cetirea Psaltirii omului. Că zice Sfântul Ioan Gură de Aur: Mai bine să înceteze Soarele din călătoria sa, decât să înceteze cetirea Psaltirii, că Psaltirea este mai folositoare decât toate cărțile. Toate cărțile, zice, sânt de folos și mare îngrijorare fac dracilor, dar nu ca Psaltirea. Zice și Marele Vasile: Nici o altă carte slăvește pre Dumnezeu precum Psaltirea, nici se poate a se asemăna cu folosul ei. Voia îți este a ști folosurile ce se pricinuiesc din cetirea Psalmilor? Însuți le vei pricepe, numai de vei ceti cu luare aminte, cu trezvire și cu pricepere, că nu este cu putință a număra ce poate lucra Psaltirea: Cu îngerii slăvește pre Dumnezeu; pre lumea cea din ceriu și pre cea de subt ceriu cheamă spre slavoslovia lui Dumnezeu; pre draci ceartă, mare plâns și mare durere face diavolilor; pentru împărați, pentru boieri și pentru toată lumea pre Dumnezeu roagă; lucrează sfințenie, pre suflet ca soarele luminează, ca apa curățește, ca focul încălzește, ca untul-de-lemn cu îndurarea lui Dumnezeu unge; poftele trupești, urgia și mânia potolește; înmulțește credința, nădejdea și legătura dragostei; mai nainte spune cele viitoare, alege aceste de acum, aduce aminte de cele trecute. Cetirea Psalmilor cu luare aminte, și din inimă împietrită scoate lacrămi. Psaltirea este partea cea aleasă cu îngerii, cântarea preaiubită lui Dumnezeu, solitoare de mântuire omului păcătos, mângâiere bătrânilor, înfrumusețare tinerilor, luminare și înțelepciune pruncilor, podoabă preafrumoasă femeilor celor înțelepte; dătătoare de smerenie, izgonitoare trufașilor draci, armă întru înfricoșările de noapte, odihnă ostenelelor de ziuă. Psaltirea este lucru îngeresc, moștenire cerească, tămâie duhovnicească. Și ce zic multe? Tuturor toate este Cartea Psalmilor. Pentru aceasta unii au numit-o Biblie mică, pentru că toate câte sânt pre larg în cărțile Legământului Vechi și ale celui Nou, toate sânt tâlcuite pre scurt de Duhul Sfânt în Psaltire. Alții au potrivit Psaltirea ca o comoară mare de obște, căci toate vistieriile înțelepciunii și ale cunoștinței de Dumnezeu sânt ascunse într'însa. Această neîmpuținată și fără de preț mare comoară o hărăzesc dragostei tale, iubite cetitoriule, ca dintru dânsa să agonisești ție bogăție vecinică, nestricăcioasă, păstrată în ceriuri, unde furii nu se apropie, nici rugina o strică. Căreia și noi împreună cu voi să ne învrednicim, pre Cei în Treime proslăvit Dumnezeu roagă, și lui împreună de toate să dăm mulțămită. Amin.Din Cuvântul înainte la Psalmi al Sfântului Vasilie cel Mare

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare. Ea a fost scrisă de Duhul Sfânt pentru ca să găsim în ea, întocmai ca într-un spital sufletesc, la care să vină toți, doctoria potrivită pentru boala fiecăruia. Căci este scris: „Doctoria este aceea care va face să înceteze suferințele cele mari”.

Într-adevăr, altceva ne învață Cărțile Profeților, altceva cele istorice, altceva Legea și altceva îndemnurile date prin Proverbe.

Cartea Psalmilor însă cuprinde în sine tot ceea ce este mai folositor în toate.

Ea profețește cele viitoare, însemnează fapte istorice, dă legi pentru viață, arată ce trebuie să facem și, ca să spunem într-un singur cuvânt, este o adevărată comoară de învățături bune, punând la îndemâna fiecăruia, după sârguința lui, tot ceea ce îi este de folos.

Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului și aduce cât se poate de grabnic însănătoșirea celui de curând rănit. Îngrijește de cel bolnav și păstrează întreg pe cel sănătos.

În genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vieții omenești căutau să se cuibărească în suflete, să fie îndepărtate.

Iar la aceasta ajunge prin crearea îngrijită a unei stări sufletești pline de bucurie și de plăcere, care face ca în suflete să ia ființă cugetele cele înțelepte.

Astfel, fiindcă Duhul Sfânt știe cât de greu este să fim îndrumați pe calea virtuții, din pricină că noi disprețuim viața cea înaltă, ca unii care suntem înclinați întotdeauna spre plăcere, ce a făcut?

El a împreunat laolaltă cu dogmele plăcerea cântării, pentru ca, fără de știrea noastră, odată cu bucuria și frumusețea celor auzite să primim și folosul care rezultă din cuvintele pe care le auzim.

De altfel, la fel fac și doctorii cei înțelepți atunci când au de dat bolnavilor doctorii amare: căci ei le amestecă mai întâi cu miere și numai după aceea le dau celor ce nu ar putea să le ia altfel.

Deci, aceasta este pricina care a făcut ca să se ajungă și pentru noi la cântările acestea pline de armonie ale psalmilor, pentru ca cei care-i vor citi să creadă că fac cântări, iar în realitate să-și cultive sufletele.

Căci adevărul este că niciodată cineva nu a ieșit din biserică păstrând cu ușurință în minte cuvintele apostolice sau profetice, fie ele oricât de simple, în timp ce cuvintele psalmilor le cântă toți credincioșii și nu arareori s-a întâmplat ca cei care din pricina mâniei arătau întocmai ca fiarele sălbatice, de îndată ce au început să cânte vreun psalm, la un loc cu alții, să se întoarcă apoi de acolo cu sălbăticia din suflet îmblânzită, datorită cântării.

Psalmul este liniștea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul tulburării și al valurilor gândurilor. El face să slăbească mânia sufletului și înfrânează pornirea către patimi; este însoțitorul prieteniei, apropierea celor care stau departe, ca unul care împacă pe cei ce-și poartă vrăjmășie. Căci cine, oare, mai poate fi socotit vrăjmaș al altuia, atunci când își unește glasul la un loc cu el, pentru a înălța laolaltă laudă lui Dumnezeu?

Psalmodia aduce cu sine tot ce poate fi mai bun: iubirea, făcând din însoțirea laolaltă a glasului un fel de trăsură de unire între oameni; adunând pe credincioși laolaltă într-un singur glas de cor.

Psalmul este alungătorul demonilor, aducătorul ajutorului îngeresc, armă pentru frica de noapte, liniște pentru oboseala zilei, pavăza și mângâierea oamenilor credincioși, iar pentru femeile credincioase una din cele mai potrivite podoabe.

Psalmul face ca pustiurile să se arate locuite și patimile să fie înfrânate.

Început pentru începători, el este creștere pentru cei care sporesc în calea virtuții și sprijin pentru cei care merg pe calea desăvârșirii.
Psalmul este glasul Bisericii; el înveselește sărbătorile și face să se nască în inima credinciosului dorul după Dumnezeu.

Chiar și din inimile de piatră psalmul stoarce lacrimi.

El este o faptă îngerească, o trăire cerească, o mireasmă duhovnicească.

Ce poate fi mai înțelept, oare, ca aceasta povață a învățătorului care ne îndeamnă să cântăm, pentru ca în același timp să și învățăm cele ce ne sunt de folos? Nu se întipăresc, oare, în felul acesta, în sufletele noastre și mai bine învățăturile? Căci este de știut că învățăturile care se dau cu sila nu pot să dăinuiască în suflete, pe când învățăturile care pătrund în suflet cu plăcere și bucurie rămân de-a pururea.

Ce nu poate învăța cineva din psalmi?

Măreția bărbăției, acrivia dreptății, însemnătatea înfrânării, desăvârșirea judecății, chipul în care trebuie să rabde și tot ceea ce se poate spune despre lucrurile cele bune.

Numai aici poate să se găsească teologia cea desăvârșită, aici prezicerea venirii în trup a Domnului Hristos, aici amenințarea judecății celei veșnice, aici nădejdea Învierii, aici frica de iad, aici făgăduința slavei ce ne așteaptă, ca și dezvăluirea tainelor celor nepătrunse, căci toate se găsesc adunate aici, în Cartea Psalmilor, întocmai ca într-o comoară bogată, care este pusă la îndemâna tuturor.

Și, dacă este adevărat că există mai multe instrumente muzicale, nu este mai puțin adevărat că profetul a armonizat cartea aceasta cu instrumentul numit psaltire, pentru că, după cum se pare, el a voit să arate cu aceasta Harul Duhului Sfânt care răsună în ea, întrucât dintre toate instrumentele muzicale numai psaltirea își are pricina sunetelor venită din sus. Într-adevăr, la chitară și la liră sunetul răsună dedesubtul locului unde sunt atinse coardele și numai psaltirea dintre toate instrumentele muzicale primește sunetele din partea de sus a ei, îndemnându-ne cu aceasta ca și noi să ne deprindem a căuta cele de sus și să nu ne dedăm patimilor trupului, din pricina plăcerii ce ne-ar da-o cântarea.

De altfel, mai cred că cuvântul profetic, prin construcția instrumentului acestuia, a voit să ne arate un lucru adânc și înțelept, că adică toți cei plini de grijă și cu sufletele senine pot fi ușor conduși pe calea care duce către cele înalte."Fericitul Augustin istorisea odată următoarele:
Trăia în vremea lui un medic care se numea Ghenadie şi era foarte materialist, nu credea în suflet, nemurire, iad, rai, îngeri şi nici în diavoli. Mai mult, se lăuda cu aceasta, cum fac mulţi şi astăzi. Într-o noapte pe când Ghenadie dormea a avut un vis: a apărut lângă patul lui un tânăr care parcă l-a trezit şi i-a zis:
– Urmează-mă! Acesta s-a ridicat voios şi l-a urmat. Au mers mult timp prin ţinuturi frumoase şi au ajuns într-o cetate minunată unde se auzea o muzică deosebită, cu melodii cereşti cântate de zeci de mii de îngeri. La puţin timp s-a trezit tihnit. Călătoria din vis îi plăcuse foarte mult, dar fiind materialist, nu i-a dat importanţă, ci a zis în sine: „Ce păcat că a fost doar vis fugar“, şi l-a uitat. A trecut destul timp până când, în vis îl revede pe acelaşi tânăr care s-a aşezat lângă el şi l-a întrebat:
– Mă cunoşti, Ghenadie?
– Desigur, îmi amintesc foarte bine de tine.
– Ce-ţi aminteşti?
– Îmi aduc aminte că ai venit şi am mers împreună într-o cetate de o frumuseţe
negrăită şi am ascultat acolo muzici cereşti. A fost nemaipomenit!
– Dar cum ai văzut cetatea şi ai auzit glasurile minunate? Erai treaz sau în vis?
– Visam!
– Şi trupul tău unde era?
– În pat!
– Ochii tăi erau închişi sau deschişi?
– Închişi!
– M-ai văzut şi m-ai auzit?
– Desigur!
– Dar cu ce ochi şi cu ce urechi m-ai văzut pe mine şi ai ascultat muzica aceea?
Medicul nu ştia ce să răspundă. Atunci tânărul cu chip luminos i-a zis:
– Vezi! Cu toate că ochii tăi erau închişi, simţurile tale amorţite şi trupul nemişcat, tu trăieşti, petreci şi ai experienţe minunate. Există o viaţă independentă de trup. La fel se întâmplă şi când mori: vei vedea cu alţi ochi, vei auzi cu alte urechi fără să trăieşti în trup: încetează să te mai îndoieşti cum că nu mai există o altă viaţă."

Mulțumesc infinit cu recunoștință

 

Sufletul meu este..

 Fericire

Aliniat cu mintea

 Esentialul

 Iubire pura si conexiune

Fericire și iubire infinita!

 Liniște..

 

Sufletul meu este...... !

Exista

Izvor de bucurie.

 Liber

Sufletu meu e in pace!!

 

Iubire și lumină

Un bulgare de soare

 

O pasăre în zbor pe cerul senin.

Sufletul meu recunostinta

Sufletul meu este fericit

Plin de gratitudine!

Ca roua diminetii in Gradina Edenului

 Un diamant pretios

 

Sufletul meu este binecuvânt de Divinitate.

Mulțumesc infinit cu recunoștință

Toți își postează pe Facebook nefericirea, suferința, singurătatea, dar, mai ales, fericirea. Aproape, fără să vrei, ești invitat în viața omului. Toată viața asta expusă cu o anumită agresivitate este în contradicție totală cu intimitatea. Fericirea, ca și nefericirea, ar trebui să aibă ceva tainic, intim, deoarece, în acele momente de trăire maximă, înveți anumite lecții. Facebook a devenit ca un drog. A creat dependențe periculoase. E un fel de spălat rufele în public, un loc unde plătești polițe celorlalți, îi pui la punct pe cei care nu au aceleași idei ca și tine. E locul unde îți faci fani, aduni like-uri, te lauzi. Pentru mine, Facebook a devenit obositor. Intimitatea și decența nu au nimic de-a face cu Facebook.

Noi nu trebuie să devenim un instrument al internetului. El este un instrument al nostru. Îl folosim pentru a promova un loc, o carte, un eveniment. Atât! Aveți prieteni, vizitați-i! Întâlniți-vă cu ei, râdeți, vorbiți, beți cafea sau ceai, bucurați-vă de viață! Nu acceptați lumea virtuală. Pur și simplu suntem împinși spre deverbalizare. Totul este pe Facebook. Toată lumea știe ce am mâncat ieri, de ce firmă e cămașa mea. De ce trebuie să arăt mașina mea, aparatul de cafea? De ce trebuie să ne afișăm? De ce nu pune nimeni pe internet cum se roagă? De ce numai fuste, rochii, blugi? De ce numai soare, plaje, vacanțe? Oameni buni, numai cu asta am rămas? Pentru ce atâta aroganță și mândrie? Haideți deja să luăm cina pe internet. Atât putem?? Nu iubiți lucrurile acestea.Iubiți pe Dumnezeu care ne aduce liniște și binecuvântare!

Pr. Protosinghel Hrisostom Filipescu -

 

RUGĂCIUNE PENTRU MOMENTELE GRELE ALE VIEȚII

O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.
În numele Tatălui care a creat lumea, în numele Fiului care a răscumpărat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.
Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine păcătosul!
Binecuvântarea Domnului Isus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine păcătosul!
Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine păcătosul!
Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărărilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângâie că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nădejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile sorții, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.
La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate și...(se spune o singură dorinţă).
Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugăciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.
Trimite Doamne binecuvântarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi şi necunoscuţi şi îndreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.
Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.
Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, ma năpăstuiesc, mă descurajează, mă desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu , Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua. AMIN!

 Ceea ce te-ai făcut Maică a Luminii, luminează-mă cu lumina solirilor tale, pe mine cel ce dorm ca într-o noapte şi povăţuieşte-mă, cu milostivirea ta, către Lumina Cea Neînserată şi către viaţă veşnică.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

https://t.me/stranaortodoxa

Aprinde o lumânare și hai să ne rugăm împreună!

Furtunile nu vin niciodată din cer, și nici de la Dumnezeu, cum am auzit spunându-se.

Ar însemna să credem într-o divinitate răzbunătoare, furibundă, adică una creată de noi după chipul și asemănarea omului.

De la Dumnezeu vine pace, lumina, iubire, armonie, tot ce e pozitiv.

Furtunile sunt create de om din energiile grosiere pe care le emană înjurând, urând cu sârg, comentând, judecând, negând divinitatea și respingând iubirea fără de condiții.

Mulți spun că astea sunt tâmpenii, și continuă să fie furioși pe tot si pe toate.

Doar puțină fizica ar trebui pentru a ști că orice gând este energie. Mai multe gânduri sunt mai multă energie. Și multe gânduri de la mulți oameni pot aduce pace (dacă sunt pozitive, ca rugăciunile) sau furtuni, adevărate cataclisme, identice cu ceea ce "animă" omul.

Ce este sus este și jos. Ce este înăuntru este si afară.

Păcat că nu suntem conștienți de forța minții care creează lumi sau le devastează.

Păcat că nu înțelegem că singurii pe care îi distrugem suntem chiar noi.

Omul care își reneagă Creatorul prin înjurături, ură și alte emoții-energii negative, devine creatorul anti-cerului, adică al iadului. Care răbufnește din când în când, făcând prăpăd.

Iar omul ce face? Înjură și mai tare.

Iar când cantitatea de energie negativă atinge un punct critic, are loc un cataclism mare, devastator. Ce fac oamenii atunci? Își reamintesc de bunătatea din ei, se mobilizează, ajută și iubesc necondiționat. Doar atunci.

Păcat!

Roagă-te, omule! Furiile si negativitatea vor atrage mai multe furii și mai multă negativitate.

Renunță să mai crezi ca altcineva e de vina, chiar dacă asta ți-ar mulțumi și liniști ego-ul.

Iar dacă poți crea furtuni, sigur poți crea o lume a liniștii.

Alegerea e a ta, și ține de maturitatea ta emoțională și de înțelepciune.

Alege-te pe tine nu prin furtuni ci prin seninătatea sufletului.

Aprinde o lumânare și hai să ne rugăm împreună!

Înger la somn pentru fiecare om!

 Am căutat în om iubire și am găsit răutate. Atunci am oferit din puținul iubirii mele acelui om. Mai târziu l-am întâlnit, înmulți-se iubirea și împărțea la toți pe care ii întâlnea! Iubirea este cel mai frumos sentiment dăruit de Dumnezeu omului. Fără iubire, omul nu poate simți fericirea duhovnicească! Fără iubire nu poți încununa nici una din celelalte virtuți! Izvorul iubirii este Dumnezeu! Iubește frumos și vei fi de folos! Iubește curat și vei fi un om minunat!

Rugăciunea e trâmbiţa care răsună în cer şi învie morţii

 Harul e soarele sufletului
-       Pr. Ilarion Felea -
 
Soarele luminează, încălzeşte şi rodeşte pământul; harul e soarele sufletului. Dumnezeu este izvorul, sămânţa vieţii; harul este izvorul cel viu al vieţii duhovniceşti, sămânţa cea vie a slavei cereşti, pâinea de întărire, luminare şi desăvârşire a vieţii dumnezeieşti în om. Harul este seva aceea sfântă şi dătătoare de viaţă, care trece din viţă în mlădiţe, din măslin în ramuri, din Hristos în creştini, ca să le dea puterea vie de creştere, de înflorire şi rodire. Ce nu mai poate face omul prin puterile lui mărginite, ca să se sfinţească şi să se desăvârşească, face, lucrează harul, prin puterile lui nemărginite.
Nu se coboară harul din cer înainte de a se sui rugăciunea de pe pământ. După cum Sfântul Mir umple vasul şi aerul de mireasmă sfântă, aşa rugăciunea şi peste tot, cultul divin umple inima de harul Sfântului Duh.
Inima este biserica din noi în care primim harul Domnului, darul Duhului Sfânt.
Nu iubim prin cuvinte, ci prin inimă, prin focul ascuns în inimă, adică prin Duhul lui Dumnezeu, că El este focul ascuns care încălzeşte inima.
Prin har, Dumnezeu ne dăruieşte ceva din Duhul Său, ceva din viaţa Sa, ceva din firea Sa, ceva din cereasca Sa putere, ceva din dumnezeieştile Sale desăvârşiri – din iubirea, bunătatea, sfinţenia, puterea şi slava Sa.
 
Rugăciunea
Rugăciunea e trâmbiţa care răsună în cer şi învie morţii (In. 11:41-45). Puterea pe care o are apa în flori şi seva în copaci, aceea o are rugăciunea în vieţile drepţilor şi ale sfinţilor: se face pricină de viaţă şi rodire, de mântuire şi nemurire.

„Învinşii nu au pierdut nimic!” - Pr. Ilarion Felea -

 „Acasă” la Dumnezeu
De ce suspini suflete, şi de ce plângi, creştine? De ce te rogi şi de ce eşti încă, poate, neliniştit? Pentru că doreşti să ajungi „acasă” la Dumnezeu, dar încă nu te-ai despărţit de lume şi nu ai renunţat încă la cele trecătoare pentru cele veşnice.
 
Eşti un învins, un căzut, un om pierdut? Învinşii nu au pierdut nimic, dacă nu au pierdut pe Dumnezeu. Caută să descoperi în tine pe Dumnezeu prin fapte de iubire, de rugăciune şi împărtăşire cu Trupul, cu Sângele şi cu Duhul lui Hristos; să ajungi un duh cu El… Dumnezeu nu e departe de noi (FA 17:27); El Însuşi aleargă spre noi, ca tatăl spre fiul său, din Evanghelie. (…)Nimeni să nu răspundă: Nu! – la o astfel de iubire şi chemare dumnezeiască!… Să răspundem cu toţii: Da, Doamne!… Amin, Doamne!… (2 Cor, 1:20) Vrem şi dorim din toată inima să venim la Tine, să trăim cu Tine, în slava Ta; să ne unim cu Duhul sfinţeniei Tale, cu frumuseţea virtuţilor Tale, cu căldura iubirii Tale şi cu puterea darurilor Tale.
 
Ortodoxia și smerenia
Faţă de mândria omenească şi drăcească, ortodoxia reprezintă smerenia; faţă de ura omenească şi drăcească, ortodoxia reprezintă iubirea; faţă de părerile şi învăţăturile încâlcite, ortodoxia reprezintă simplitatea; faţă de lenevie, munca; faţă de robia patimilor, înfrânarea, nepătimirea şi libertatea; faţă de răutăţile omeneşti, bunătatea şi omenia; faţă de greşeli, iertarea; faţă de asupriri şi nedreptăţi, răbdarea şi dreptatea; faţă de mânii, vrăjmăşii, certuri şi războaie, pacea – deci tot puteri sufleteşti, virtuţi şi adevăruri mântuitoare de suflet, aducătoare de bucurie, de progres şi de fericire.
 
Creștinul și deznădejdea
Creştinul niciodată nu deznădăjduieşte. Nu este nici pesimist, nici deznădăjduit, este întotdeauna optimist. Pentru creştini, nădejdea vieţii veşnice, nădejdea dragostei desăvârşite, nădejdea în Dumnezeu nu se stinge niciodată, – dar nici nu înşeală, nici nu ruşinează pe nimeni. Chiar printre lacrimi, nădejdea surâde totdeauna şi ne face să trăim pe pământ ca în cer şi pentru cer, mai ales când e însoţită de credinţă, fără de care nici nu poate fi trainică şi rodnică.
 
Cum se manifestă dragostea?
Iubirea creştină este, trebuie să fie, ca şi iubirea lui Hristos. «Precum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul»(In. 13:34; 15:12). Dragostea lui Iisus cere să aibă răsunet în inima noastră. Aşa e dragostea: să găsească răsunat în inimile celor iubiţi. Poţi să rămâi rece la iubirea lui când îţi cere inima, când îţi cere să iubeşti? Inima o dăm aceluia care ne arată cea mai mare iubire, cea mai mare sfinţenie, cea mai mare bunătate.
 
 
(Apoftegme culese din Opera SPRE TABOR, Pr. Ilarion V. Felea)