Sfântul Apostol Andronic și soția sa, Iunia 17 Mai

 

 

În această lună, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea sfinţilor apostoli Andronic şi Iunia.

Acest apostol al Domnului, ca şi cum ar fi fost cu aripi a înconjurat toată Iumea, smulgând toată înşelăciunea nebuniei idoleşti din rădăcină, şi propovăduind pe Hristos. El a avut dimpreună următoare lui pe mult-minunata Iunia, care era moartă pentru lume, şi vieţuia numai pentru Hristos Mântuitorul.

Şi trăgând spre dumnezeiasca cunoştinţă pe mulţi, au stricat capişti idoleşti şi au zidit dumnezeieşti biserici în toate părţile; şi gonind duhuri necurate de la oameni şi tămăduind boli fără de leac, şi-au plinit şi ei ca nişte oameni obşteasca datorie a firii, şi prin moarte s-au mutat la viaţa cea veşnică. De aceştia pomeneşte şi marele apostol Pavel, în Epistola către Romani (XVI, 7), zicând: "Spuneţi închinăciune lui Andronic şi Iuniei, rudelor mele şi soţilor mei în robie, care sunt vestiţi între apostoli, care şi mai înainte de mine au fost în Hristos".

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Solohon şi a celor împreună cu el sfinţii mucenici Pamfamir şi Pamfilon.

Tot în această zi, pomenirea cuvioşilor părinţi şi fraţi Nectarie şi Teofan, ctitorii Manastirii lui Varlaam din Meteora.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 propovăduit în zona Pannoniei, de aceea se crede că au răspândit Evanghelia chiar și în vestul țării noastre. Sfântul Apostol Andronic este unul din cei 70 de Apostoli, iar soția sa, Iunia, l-a ajutat în misiunea sa. Sfinții Andronic și Iunia sunt serbați de două ori în calendarul Ortodox: în data de 17 mai când facem pomenirea trecerii lor la Domnul și în data de 4 ianuarie împreună cu cei 70 de apostoli.

Viața pe scurt - Sfinții Andronic și Iunia (sinaxar)

Între cei care s-au învrednicit de slujirea apostoliei se numără și Sfinții Andronic și soția sa, Iunia. Lucrarea lor misionară îi aduce aproape de Sfântul Apostol Pavel, cu care se găseau în legătură de rudenie. Puterea cuvântului evanghelic a biruit nenumărate inimi în primele veacuri ale Bisericii creștine. Mântuitorul Hristos și-a adunat alături ceata celor 12 Apostoli, aceștia fiind prin urmare primii și cei mai apropiați colaboratori ai Săi. Cu timpul însă, vestea despre minunile pe care le săvârșea s-a răspândit în tot pământul lui Israel și peste hotarele lui.

Îndemnați de dragostea pentru adevăr, oameni de diferite clase sociale Îl urmau pe Domnul și căutau să împlinească porunca cea nouă a Evangheliei Sale. În cea de a doua categorie de discipoli se numără astfel "cei 70 de apostoli", pe care Domnul îi trimite în misiune la neamuri, zicându-le: "Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. Nu purtați pungă, nici traistă, nici încălțăminte; și pe nimeni să nu salutați pe cale. Iar în orice casă veți intra, întâi ziceți: Pace casei acesteia. Și de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi" (Luca 10, 3-6). Între cei 70 (sau 72) s-au aflat și Sfinții Apostoli Andronic și soția sa, Iunia, rude ale Sfântului Apostol Pavel (Romani 16, 7).

Sfânta Iunia singura femeie dintre Apostoli

Sfânta Iulita Apostolița

Iunia (sau Iunias) era considerată de apostolul Pavel drept prima între Cei 70 de Apostoli, împreună cu Andronic. Ea este singura femeie apostol menționată în Biblie.

Cei care negau rolul femeilor în Biserică au rebotezat-o Iunias, falsificând astfel Biblia, pentru a sugera că ar fi fost bărbat. Nu există niciun izvor istoric care să arate că Iunias ar fi fost nume de bărbat.

Sfântul Ioan Gură de Aur (344-407) nu a avut vreo problemă cu faptul că Iunia a fost femeie, fapt pe care l-a reliefat în comentariul său la Epistola către romani. El afirmă în acel loc faptul că Iunia era soția lui Andronic, o familie misionară la fel ca exemplul unei alte familii celebre de misionari din perioada Noului Testament, Aquila și Priscilla.

Despre apostolia pe care o avea Sfânta Iunia, Sfântul Ioan Gură de Aur zice în comentariul Epistolei către Romani (la capitolul 16, verset 7):

"Aceasta arată de asemenea ca o laudă; iar ceea ce urmează e încă și mai mult astfel. Și cum anume? Și soților mei întru robie. Căci această măreață vestire este cununa cea mai mare … Dar acest bărbat (adică Sfântul Pavel) a fost necontenit în mijlocul vrășmașilor, văzând sulițe din toate părțile și săbii ascuțite și oști și războaie. Și întrucât e cu putință ca pe atunci Andronic și Iunia să fi împărțit cu el mulțime de primejdii, îi numește «soți întru robie»

Apoi și altă laudă le aduce: care sunt vestiți între apostoli. Dar socotiți ce mare laudă este aceasta – a fi numit între cei mai vestiți dintre apostoli! Dar erau vestiți din pricina faptelor și desăvârșirilor lor.

O, ce mare e înțelepciunea acestei femei, spre a fi socotită vrednică a fi chemată una dintre apostoli!"

Avem de reținut câteva lucruri importante: Iunia a fost o femeie căsătorită, care împreună cu soțul ei au fost dintru început iudeo-creștini; au fost întemnițați împreună cu Sfântul Apostol Pavel; fac parte dintru început din ceata ucenicilor; au avut o mare autoritate în primele comunități creștine.

Sfântul Apostol Pavel și Sfinții Andronic și Iunia

Despre Sfântul Andronic menționează Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani: "Îmbrățișați pe Andronic și pe Iunia, cei de neam cu mine și împreună închiși cu mine, care sunt vestiți între apostoli și care înaintea mea au fost în Hristos" (Romani 16, 7).

Tot din epistola către Romani se observă faptul că, pe Sfinții Andronic și Iunia, Pavel, îi cinstește numindu-i apostoli, chiar vestiți între apostoli, subliniind prin aceasta zelul lor misionar deosebit.

De asemenea, Sfântul Pavel afirmă despre Andronic și Iunia că au fost în Hristos înainte de el, adică sunt iudei care au acceptat credința creștină încă de la început. S-au creștinat probabil la Ierusalim, iar apoi au plecat să lucreze și să propovăduiască între iudeii din diaspora locuind la vremea scrierii epistolei la Roma.

Sfântul Apostol Andronic, Episcop de Panania

Sfântul Apostol Andronic

Sfântul Andronic a fost propovăduitor și invadator nu numai al unei cetăți și țări, ci, pretutindeni alergând, ca un înaripat, a smuls valul înșelăciunii idolești și a propovăduit pe Hristos în multe locuri, aducând pe mulți la dumnezeiasca cunoștință. Împreuna cu Iunia ei au întemeiat pretutindeni biserici, adică cete de ucenici în credință, după pravila Apostolilor, au izgonit duhurile necurate din oameni, au tămăduit pe bolnavi și au adus alinare și nădejde în sufletele celor oropsiți.

Sfântul Ipolit al Romei susține faptul că Andronic a fost înălțat la demnitatea episcopiei și a slujit în această calitate în zona Pannoniei (Ungaria de azi).

Sfântul Andronic L-a propovăduit pe Mântuitorul Iisus Hristos și a luptat împotriva închinării la idoli. Hirotonit episcop al Panoniei, fără a avea reședința episcopală într-un oraș anume, călătorea și propovăduia în întregul ținut și după cum o să vedem a propovăduit și pe teritoriul României - în secțiunea Sfântul Apostol Andronic propovăduitor în zona Bihorului.

Sfinții Andronic și Iunia trecerea la cele veșnice

Despre Sfinții Apostoli Andronic și Iunia se mai știe că au suferit în temniță, împreună cu Apostolul Pavel și că, în călătoriile lor, au ajuns până la Roma, unde au vestit împreună cu alți Apostoli, cuvântul Lui Dumnezeu.

În timpul domniei împăratului Traina, care era un înverșunat prigonitor al creștinilor, Andronic ajunge în Evghenia unde primește mucenicescul sfârșit împreună cu Iunia și alți propovăduitori ai creștinismului. Trupurile lor au fost aruncate în câmp pentru a fi mâncate de fiare. Creștinii din acea zonă au le-au strâns și le-au îngropat cu cinste noaptea în ascuns. Nu știm cu exactitate anul în care s-au mutat la Domnul, dar știm că și-au sfârșit sârguincioasa lor alergare în slujba Domnului, în ziua de 17 mai.

Lucrarea celor doi sfinți este prin urmare foarte importantă pentru Biserica primară, ei împărtășind din plin duhul evanghelic primelor comunități creștine. Având proaspăt în minte porunca Mântuitorului Hristos: "Mergând, învățați toate neamurile…", cei doi tovarăși de viață și credință au ostenit permanent în împărtășirea Adevărului și a Luminii dumnezeiești pentru cei care încă trăiau în întunericul credințelor păgâne.

Sfântul Apostol Andronic mai este serbat în calendarul ortodox și pe data de 30 iulie împreună cu Sfinții Apostoli Sila, Silvan, Crescent și Epenet.

Surse: Creștin Ortodox, Ziarul Lumina, Orthodoxwiki, Wikipedia, Ortodoxism, TainaCasatoriei, Crișana.

https://youtu.be/3W4YQzKBwEc

Sfântul Apostol Andronic propovăduitor în zona Bihorului

Sfântul Apostol Andronic a propovăduit și în părțile Bihorului. În sec I alături de alți apostoli, Sfântul Apostol pune bazele creștinismului în mai multe zone ale lumii printre care și la sud de Dunăre și în Câmpia Panonică (Ungaria de astăzi) unde a stat o perioada mai lungă ca episcop. În aceasta perioada a propovăduit și în vestul României până la Munții Apuseni.

Sfântul Apostol Andronic în călătoriile sale misionare l-a însoțit pe Sfântul Apostol Pavel în foarte multe locuri, umblând astfel în întreaga Asie și Europa. Propovăduind la sud de Dunăre împreună cu Apostolul Pavel și alți ucenici ai acestuia. Sfântul Andronic împreună cu Sfântul Apostol Epenet întemeiază o episcopie ortodoxa la Sirmium (azi Moravița în Serbia). În episcopiile întemeiate au hirotonit preoți și episcopi care au propovăduit și în nordul Dunării, în Dacia. După plecarea din Sirmium se desparte de ceilalți apostoli și urcă spre nord împreună cu Sfântul Iunia, ajutătoarea sa, până în Câmpia Panoniei unde înființează o episcopie. Rămâne o perioada ca episcop al acestei cetăți propovăduind evanghelia la popoarele pe care le-a găsit aici, inclusiv la dacii liberi din tribul predavensilor care populau și locul dintre cele trei crișuri (Negru, Alb și Repede – după denumirile de azi). Împreuna cu Sfântul Iunia a reușit să încreștineze mulți dintre închinătorii la idoli din aceste ținuturi.

Trecerea prin aceste locuri a unui apostol arată că învățătura creștină a fost primită de către strămoșii noștri direct de la ucenicii Mântuitorului, poporul român nefiind încreștinat de alte popoare care au venit ulterior sfinților apostoli pe aceste meleaguri. Se cunosc cele trei cetăți de pe malul Dunării – Histria, Tomis și Calatis unde Sfântul Apostol Andrei a înființat episcopii. Aici, împreună cu Apostolul Filip, a hirotonit preoți și episcopi care au propovăduit creștinismul mai departe pe cuprinsul întregii Dacii. De asemenea episcopii și preoții hirotoniți de Sfântul Pavel și ucenicii săi la sud de Dunăre care la rândul lor au devenit misionari și la nordul Dunării. Acesta a fost începutul încreștinării și formării poporului român, cu câteva decenii înainte de cotropirea romană. Atât latinii cât și slavii putem spune că au avut un rol important în răspândirea creștinismului însă nu au fost cei care au pus bazele credinței creștine pe teritoriul locuit de strămoșii noștri. Cu alte cuvinte credința noastră are rădăcini apostolice (direct de la sfinții apostoli) și nu a fost implementată prin intermediul sau sub influenta altor popoare care s-au intersectat cu noi de-a lungul istoriei.

Sursă: Crișana.

Unde se găsesc moaștele Sfinților Andronic și Iunia

În locul unde au fost îngropați Sfinții Andronic și Iunia se săvârșeau tămăduiri și minuni, mulți demonizați se izbăveau. După încetarea prigoanei în Imperiul Roman, în timpul împăraților Arcadius și Honoriu, arhiereul cetății Evgheniei, împreună cu clerul și poporul, au dezgropat trupurile mucenicilor și au văzut că acestea erau neputrezite și izvorau miros de mir. Sfintele lor moaște au fost aduse în biserica din Evghenia (o periferie a Constantinopolului din partea de răsărit) unde le-au așezat cu mare cinste, însă ele nu erau identificate.

În secolul al-XII-lea, printr-o minune s-au identificat două dintre moaștele care au fost găsite în secolul al-V-lea, și anume Sfinții Andronic și Iunia, fapt are a sporit evlavia creștinilor din acea vreme.

În prezent sfintele lor Moaște se află în Constantinopol, în locul numit "poarta și turnul lui Evgenios", unde împăratul Andronic I Comnenul (1182-1185) a înălțat o splendidă biserică, chiar pe locul unde au fost descoperiți Sfinții Mucenici, îndemnat fiind și de dragostea către Sfântul Apostol Andronic, al cărui nume îl purta.

Găsirea moaștelor Sfinții Andronic și Iunia este prăznuită în calendarul ortodox în data de 22 februarie. Pentru a citi mai mult despre Descoperirea moaștelor Sfinților Andronic și Iunia APĂSAȚI AICI.

Surse: Basilica, Orthodoxwiki, ActiveNews.

Etimologia / semnificația numelui Andronic

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Andronic!

Andronic - este forma latinizată a numelui grecesc Ἀνδρόνικος (Andronikos). Acest nume este compus din două elemente de la ἀνήρ (aner) care înseamnă "om, bărbat "mascul adult", soț" (genitiv ἀνδρός) și νίκη (nike) care înseamnă "victorie, succes". La rândul său, numele înseamnă "om capabil de victorie, om victorios".

Derivate ale numelui Andronic

Andronica, Andronico, Andronicos, Andronache, Dronic, Andronie, Andronache, Dron, Dronea.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Andronic?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 17 mai când sunt serbați Sfinții Andronic și Iunia. Sfântul Apostol Andronic mai este serbat în calendarul ortodox și pe data de 30 iulie împreună cu Sfinții Apostoli Sila, Silvan, Crescent și Epenet.

Surse: Behindthename, Name-Doctor.

Etimologia / semnificația numelui Iunia - Iuliana - Iulian

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfintei Iunia!

IULIANA - originea acestui nume este și astăzi destul de incertă. Teoriile includ:

• din greaca veche "Íoulos (ἴουλος)", adică "cu păr, cu barbă puf".
• din latinescul târziu "Iūlius", însemnând "tineret, tânăr, juvenil".
• un zeu suprem din latinescul și proto-indo-europeanul "*djew > iou-pater > Juppĭtĕr". Jupiter este regele zeilor și zeul cerului și al tunetului în religia romană. În explicarea acestui nume, specialiștii pornesc de la forma mai veche a numelui, "Iulus", care are la bază un cuvânt neatestat - "iouilios", înrudit cu latinul "Iovis", numele divinității supreme. Semnificația numelui "Iulia", "Iuliana" este "lumina cerului", datorită cuvântului "Iovis" din latina clasică.

Gens Julia sau Iulia a fost una dintre cele mai vechi familii de patricieni din Roma antică. Membrii Gens au atins cele mai înalte demnități ale statului în cele mai vechi timpuri ale republicii. Iulius este a cincea lună a calendarului roman. Luna a fost redenumită în onoarea lui Gaius Iulius Caesar după moartea sa, deoarece s-a născut în această lună. În Roma republicană, luna era cunoscută oficial ca Quintilis, "a cincea". Iulie este a șaptea lună a anului în calendarele iulian și gregorian.

Derivate ale numelui Iuliana

Iuliana, Iulia, Julie, Juliea, Julienne, Juliette, Julieta; Germană: Julius, Julla, Julian, Juliana, Julietta, Giulio, Giulla, Giuliano, Giulietta, Jullo, Julk, Jullais; Maghiară: Gyula, Julianusz, Julia, Julianna, Julletta; Bulgară: Iulli, Iulia, Iulian, Iuliana, Iulleta; Poloneză: Julla; Rusă Iulii, Iulia, Iulian, Iuliana, Ulian.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Iuliana?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 21 decembrie când este pomenit Sfânta Muceniță Iuliana din Nicomidia - fecioara. Același nume a mai fost purtat și de Sfânta Iuliana una dintre cei 70 de apostoli serbată pe data de 17 mai.

Sursă: Name-Doctor.

Icoana Sfinților Andronic și Iunia

Sfânta Iunia apostolița se zugrăvește împreună cu Sfântul Apostol Andronic, după chipul Sfintelor mucenițe, purtând în mână o cruce.

Icoana Sfinților Andronic și Iunia 17 mai

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 100

Rugăciune către Sfinții Apostoli Acvila și Priscila; Andronic și Iunia, Filimon, Apfia și Arhip, pentru întărirea și unitatea familiilor

Sfinților Apostoli din ceata celor șaptezeci: Acvila cu soția ta, Priscila; Andronic cu soția ta, Iunia, și Filimon cu soția ta, Apfia, și cu fiul vostru, Arhip, pentru iubirea lui Hristos ați lăsat cele ale lumii și v-ați pus grumajii pentru Evanghelie și pentru Adevăr, cununa muceniciei dobândind. Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai soț și soție împreună, dedicându-se lucrării apostolice! Miluiți-ne pe noi, voi, cinstitorilor de Dumnezeu, Acvila și Priscila, voi, cei care la Corint pe Sfântul Pavel, Apostolul neamurilor, l-ați găzduit, împreună cu care la făurirea corturilor v-ați nevoit, apoi în Efes și în alte locuri l-ați urmat; și voi, Sfinților Andronic și Iunia, cei de un neam cu Marele Apostol Pavel, care în Epistola sa către Romani vă numește "împreună închiși cu el, vestiți între apostoli și care înaintea lui ați fost în Hristos"; și voi, Sfinților Filimon și Apfia cu fiul vostru, Arhip, care casa voastră din Colose în Biserică Vie ați prefăcut și pe Hristos Domnul ați mărturisit cu prețul vieții. Văzând toate acestea și minunându-ne de vitejia și dragostea voastră, vă rugăm să luați aminte la cererile noastre pe care cu multă zdrobire de inimă le aducem. Picurați și peste sufletele noastre untdelemnul iubirii de Dumnezeu, ca să avem candelele aprinse pentru Mirele Hristos și de întunericul cel din afară să ne izbăvim. Familiile creștinilor păziți-le în unitate și în legătura păcii. Înmulțiți dragostea și sporiți-le credința. De tentațiile lumii și de calea cea largă a Mamonei păziți pe soții creștini. Conștiința le-o treziți. Pocăința le-o insuflați. Cele bune și de folos, cele binecuvântate să le sporiți, iar de cele nefirești, rele și stricate să ne izbăviți. Păziți-ne de smintelile și tulburările acestui veac întunecat, nor călăuzitor făcându-se pentru noi rugăciunile voastre către Hristos. Amin. Sfinților Apostoli Acvila cu soția ta, Priscila; Andronic cu soția ta, Iunia și Filimon cu soția ta, Apfia, și fiul vostru, Arhip, care întru calea căsătoriei și a familiei ați petrecut, luați aminte la mulțimea ispitelor în care familiile viețuiesc în zilele noastre. Puținătatea dragostei și a înțelegerii slăbește unitatea și alungă pacea multora. Multa sudoare cu care muncim, ca altădată vechii iudei robind la cărămizile lui Faraon, stoarce din noi toată vlaga cea sufletească pe care o datorăm casnicilor noștri. Suntem copleșiți de nevoile zilei și am uitat să trăim pentru viață, iar nu pentru cele ale lumii. Ne facem griji pentru multe, pentru cele cu care ne vom îmbrăca, ne vom hrăni și ne vom adăposti, uitând porunca Mântuitorului care ne spune că de cele cerești să ne îngrijim, că toate cele de trebuință pentru traiul zilnic se vor adăuga nouă. Pentru aceasta, ne afundăm în neliniștea cea rea și ne facem unii altora nu sprijin, ci tirani. Și, adăugând rană peste rană, căutăm mângâiere în frumuseți străine, trădând dragostea cea dintre noi. Într-un cuvânt, nefericire, amar și despărțire apasă pe sufletele celor căsătoriți, umplând de suferință sufletele multor copilași. Nu ne lăsați pe noi, ci din iadul acesta scoateți sufletele noastre, Sfinților Apostoli Acvila și Priscila; Andronic și Iunia; Filimon și Apfia cu fiul vostru, Arhip! Împăcați sufletele noastre, întoarceți-ne unul către celălalt și pe toți către Dumnezeu, ca să aflăm milă, pace și dragoste mântuitoare! Din tirania grijilor celor multe și a stăpânirii asupra celuilalt, în încredințare în purtarea de grijă a lui Dumnezeu și slujirea celuilalt prefaceți slabele noastre puteri sufletești! Astfel încât, prin rugăciunile voastre, să aflăm izbăvire din ispita despărțirii și a neiubirii dintre noi și să ne facem unii altora prilej de bucurie și de odihnă. Sfinților Apostoli, de la Tronul Mielului de unde vă aflați, pe noi, cei din lume, dar nu ai lumii, nu ne uitați și nu ne treceți cu vederea. Ci, văzând zilele că sunt rele, grabnic veniți-ne în ajutor, ca prin rugăciunile voastre mântuire să dobândim. Amin.

Întocmită de către Preasfințitului Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord.

Cântări Liturgice

Tropar - Sfinții Andronic și Iunia, glasul al 3-lea

Sfinților Apostoli, rugați pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.

Condac - Sfinții Andronic și Iunia, glasul al 8-lea

Pe steaua cea prealuminoasă, care cu lumina dumnezeieștii înțelepciuni a luminat neamurile, pe Andronic Apostolul lui Hristos, împreună cu înțeleapta Iunia, care s-a nevoit cu dânsul în propovăduire, să-i lăudăm, strigând: Rugați-vă neîncetat lui Hristos pentru noi toți.

Condac - Sfinții Andronic și Iunia, glasul al 2-lea

Cunoscuți însoțitori ai Apostolilor și adevărați slujitori ai lui Iisus v-ați dovedit a fi sfințiți vestitori ai venirii Sale; căci, primind Harul Duhului, slăviților Andronic și Iunia, străluciți ca niște candele până la marginile lumii.

Viața completă - Sfinții Andronic și Iunia (Viețile Sfinților)

Sfântul Apostol Andronic împreună cu Sfânta Iunia, ajutătoarea sa, a fost vestit în ceata sfinților șaptezeci de apostoli, fiindcă a crezut în Hristos, mai înainte de Sfântul Apostol Pavel. Aceștia au fost rude ale Sfântului Apostol Pavel, precum mărturisește singur de aceasta în epistola cea către Romani, unde zice: Închinați-vă lui Andronic și Iuniei, rudeniile mele și împreună robiți cu mine, care sunt vestiți între apostoli și care au crezut în Hristos mai înainte de mine.

Sfântul Andronic a fost episcop în Panania. El însă a fost propovăduitor și învățător nu numai al unei cetăți și țări, ci și a toată lumea; pentru că, alergând pretutindeni fără preget, a smuls din temelie înșelăciunea diavolească, propovăduind pe Hristos. Și, având împreună ajutătoare pe minunata Iunia și, murind cu ea pentru lume, dar viețuind numai pentru Hristos, pe mulți i-a atras la dumnezeiasca cunoștință. Ei au stricat capiștile idolești, au zidit biserici dumnezeiești, au izgonit duhurile cele necurate din oameni și au tămăduit patimile celor neputincioși. Ei au plătit datoria cea de obște a firii, ca niște oameni buni platnici și, ducându-se din aceste de aici, au luat de la Domnul cununa apostoliei și a muceniciei, ca unii ce au pătimit mult de la cei necredincioși, ale căror sfinte moaște, împreună cu moaștele multor sfinți mucenici, s-au aflat în locașurile cele din Evghenia și s-au adeverit prin descoperire, precum se scrie despre aceasta în 22 zile ale lunii februarie.

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 17 mai

În această lună, în ziua a șaptesprezecea, pomenirea sfinților apostoli Andronic și Iunia;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Solohon și a celor împreună cu el sfinții mucenici Pamfamir și Pamfilon;
Tot în această zi, pomenirea cuvioșilor părinți și frați Nectarie și Teofan, ctitorii Manastirii lui Varlaam din Meteora.

Calendar Ortodox - Sfinții de mâine 18 mai

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea sfinților mucenici Petru, Dionisie (Denisa), Andrei, Pavel și Hristina (Cristina) fecioara;
Tot în această zi, pomenirea sfintilor mucenici Iraclie, Paulin și Venedim;
Tot în această zi, pomenirea sfintelor șapte femei mucenițe din Anghira Galatiei: Tecusa, Alexandra, Claudia, Faini, Eufrasia, Matroana, Iulia și mucenicul Teodot;
Tot în această zi, pomenirea sfintei Eufrasia, care în adâncul mării s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți părintele nostru Ștefan cel nou, patriarhul Constantinopolului;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Iulian, care fiind târât pe spinii rugului, s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfințitului mucenic Teodor, papă al Romei, care, strujit fiind, s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfintei Anastaso care întru ale lui Leucadie cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Martinian, cel dintru ale lui Areovint.

Pe Sfinții Andronic și Iunia să îi rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinților Apostoli rugați-vă lui Hristos pentru noi! Cu ale lor sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Andronic şi soţia sa, Iunia

Troparul Sfinţilor Apostoli Andronic şi soţia sa, Iunia, glasul al 3-lea

Sfinţilor Apostoli rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Să cântăm Domnului...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Laudă aduce lui Dumnezeu cinstita Biserică, întru preasfântă pomenirea ta, fericite, mărind cu credinţă nevoinţele tale.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Toate mişcările minţii tale, le-ai îndreptat spre plinirea voilor lui Dumnezeu, bucurându-te, preasfinţite Andronic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Primit-ai de la Dumnezeu har dumnezeiesc, a curăţi boli, şi a goni duhuri viclene, cugetătorule de Dumnezeu Andronic.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Plouă-mi mie mântuire de toate greşelile, şi îndreptare vieţii, cu mijlocirea şi cu harul ce este întru tine preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prin luptele tale omorându-ţi mădularele, te-ai învrednicit a vedea viaţa celor vii, pe Hristos Dumnezeul nostru, purtând trup pe pământ, apostole Andronic.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai suflător de foc apostole, în inima ta cea curată, purtând fierbinţeala dumnezeiescului Duh, şi arzând mărăcinele înşelăciunii, prealăudate Andronic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Glasul cuvintelor şi puterea minunilor tale, a alergat la marginile lumii învăţând pe credincioşi harul cel mântuitor, ucenice al Domnului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nu este fără prihană afară de tine Stăpână şi nu este nevinovată afară de tine Preacurată. Căci numai tu te-ai făcut loc de sălăşluire Dumnezeului tuturor.

Irmosul

Nu este sfânt ca Domnul şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Din munte umbros...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ţie ca unei rude ţi se închină Pavel, vestindu-ţi dumnezeieştile laude înaintea credincioşilor, grăitorule de cele dumnezeieşti, luminătorule al celor ce te laudă pe tine, Sfinte Apostole Andronic.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te casă Preasfîntei Treimi, ai surpat casele şi capiştile înşelăciunii, şi ai zidit biserici spre mântuirea sufletelor noastre, prealăudată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Purtând puterea lui Dumnezeu, ai putut răpi vasele celui putincios şi a le săvârşi locaş Duhului celui preasfânt, fericite Andronic.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine Fecioară Născătoare de Dumnezeu, toţi credincioşii într-un glas pururea te lăudăm, ca pe o părtinitoare, şi ca pe o ajutătoare întărită, şi ca pe o mântuitoare a sufletelor noastre.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cel ce din noaptea...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe o rudă a lui Pavel şi ca pe unul ce ai fost ucenic mai înainte de dânsul, dimpreună, cu el acum te cinstim, adunându-ne cu credinţă, Sfinte Andronic.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe stelele cele luminoase şi Sfinţiţii Apostoli, dumnezeieşte să-i cinstim, pe Iunia şi pe purtătorul de Dumnezeu Andronic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fericitul Pavel vă propovăduieşte pe voi la adunarea Bisericii, ca pe nişte vestiţi între Apostoli, fericiţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceata proorocilor te-a însemnat mai înainte pe tine Preasfântă Fecioară, cu însemnări sfinţite, că vei fi Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Haină luminoasă...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Casa ta izvorăşte izvoare de tămăduiri, celor ce cu dragoste năzuiesc către dânsa, Apostole, curăţind bolile cele sufleteşti.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mulţimea neamurilor, care erau stricate de necredinţă, o ai înnoit cu nestricăciune, prin dogmele tale cele dulci, prietene adevărat al Preacuratului Iisus.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca soarele ai străbătut pământul, preaînţelepte, vestind credincioşilor lumina cea nezidită, a Dumnezeirii celei în trei sori, Sfinte Andronic.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscutu-s-au întru tine cărările cele dumnezeieşti, ale Stăpânului celui ce după trup a sărăcit pe pământ, şi a îmbogăţit pe credincioşi, ceea ce eşti neispitită de nuntă, Stăpână.

Irmosul

Haină luminoasă, dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, mult-Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Pe steaua cea prealuminoasă, care cu lumina dumnezeieştii înţelepciuni a luminat neamurile, pe Andronic, apostolul lui Hristos, împreună cu înţeleapta Iunia, care s-a nevoit cu dânsul în propovăduire, să-i lăudăm, strigând: rugaţi-vă neîncetat lui Hristos pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cela ce din început...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Bolile cumplite şi toate neputinţele alungi, de la sufletele şi de la trupurile celor ce aleargă la locaşul tău, înţelepte ucenice al lui Hristos.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Gonind năpădirile cele demonice, curăţeşti patimi cumplite ale oamenilor, prin milostivire, însuţi văzătorule de Hristos. Pentru aceea cu credinţă te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Bârfele ritorilor supunându-le cu dogme drepte, ai propovăduit pe Dumnezeu, Care a vorbit cu oamenii în chipul trupului pentru bunătatea Sa.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel ce ai locuit în pântecele Fecioarei, şi într-însa din nou ai zidit pe Adam, bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Domnul, Cel ce S-a...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Putrejunea răutăţii care mânca inimile oamenilor, o ai încetat cu dumnezeiasca sare a dogmelor tale Andronic şi le-ai pus mântuite înaintea Cuvântului, Celui Ce S-a smerit, de trei ori fericite.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Şi preot şi jertfă şi jertfitor te-ai arătat Celui ce s-a jertfit pentru milostivire şi către Dânsul ai alergat Andronic, primind de la Dânsul cununa nestricăciunii şi a dreptăţii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Arătatu-te-ai mărite propovăduitor dumnezeiesc, Apostol văzător de Dumnezeu, surpător al idolilor pierire şi îmbogăţitor celor lipsiţi şi mare locuitor Sionului celui de sus, întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca într-un cleşte porţi în mâini jăratecul, care izvorăşte dumnezeiasca rouă, celor ce se primejduiesc de văpaia înşelăciunii, Fecioară, şi arde patimile celor ce preamăresc împărăţia Lui.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Domnul, Cel Ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt, şi în rug prin foc a arătat lui Moise taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să te arăţi moştenitor al vieţii celei de acolo, prin cuvântul tău cel purtător de viaţă, ai înviat pe cei omorâţi mai înainte de supărările demonilor, vrednicule de fericire, Andronic.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce te-ai făcut viţă foarte roditoare, a viei celei adevărate, preafericite, ai revărsat vinul nestricăciunii, şi ai veselit inimile oamenilor, prealăudate Andronic.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Toţi te fericim pe tine, care cu fulgerele dogmelor ai ars materia mulţimii zeilor şi arătat ai luminat lumina cunoştinţei de Dumnezeu, celor din întunericul vieţii, Andronic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta cea preasfinţită, întinzându-se astăzi la marginile pământului, luminează inimile celor ce cu sfinţenie te laudă întru dânsa, vrednicule de fericire, Andronic.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai născut lumina, preacurată Fecioară, cere nouă lumină şi iertare de păcate şi mântuire sufletelor, celor ce te ştim pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu preacurată.

Irmosul

Naşterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai înainte dătătorului de lege, în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră, a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Dumnezeiescul Andronic fiind cu chip luminos, prin lumina cunoştinţei de Dumnezeu, a luminat inimile a veni către Domnul. Drept aceea şi după sfârşit izvorăşte tămăduiri, celor ce cu credinţă se apropie de cinstita lui casă, şi tuturor credincioşilor le cere mare milă.

Sinaxar 16 Mai

În această lună, în ziua a şaisprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teodor sfinţitul, ucenicul preacuviosului Pahomie cel Mare.

Fericitul acesta îndeletnicindu-se cu legea lui Dumnezeu şi tot curat făcându-se şi arătându-se vas ales şi sfinţit, s-a învrednicit şi de numirea cea adevărată şi mare, dimpreună-locuitor şi asemenea la chip făcându-se marelui Pahomie. Pentru aceea locaşurile etiopienilor, după dumnezeiescul Avacum a zice spăimântând, şi ca în uimire capetele acestora tăind, a trecut la darurile răsplătirii cu sudorile bunei fapte, alungând toată boala şi toată slăbiciunea de la oameni.

Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinţi părintele nostru Alexandru arhiepiscopul Ierusalimului, şi a sfinţilor mucenici Avda şi Avdiis episcopii, şaisprezece preoţi, nouă diaconi, şase călugări şi şapte fecioare.

Aceştia mărturisind pe Hristos şi propovăduind în Persia, au fost prinşi şi duşi la domnitor; şi neplecându-se ei a cinsti dogma persienească, ci mărturisind pe Hristos şi felurite chinuri suferind, la sfârşit li s-au tăiat capetele cu sabia şi au primit cununile muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Isaachie, Simeon şi Vahtisoiu, care prin foc s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea celor din Mânăstirea sfântului Sava, părinţi ucişi de către Vlemini.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic PapilIn, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Petru cel din Vlaherna, care cu vine de bou fiind bătut, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Nicolae patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Eufimia, aproape de limanul Neoriei, de la sfânta Dinamis.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Nicolae cel din Mezov, care a mărturisit în Tricala, la anul 1619 şi care prin foc s-a săvârşit.

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Viața pe scurt - Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit (sinaxar)

Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit s-a născut în anul 314 și a crescut în Tebaida de Sus, Luxor (Egipt) din părinți creștin în timpul Sfântului Constantin cel Mare. Încă din copilărie Sfântul s-a detașat de cele lumești fiind atras ce cele sfinte. La vârsta de 12 ani, pe când se afla cu familia la o masă bogată, cu ocazia praznicului Botezului Domnului, s-a retras și s-a ascuns postind până seara, rugându-se lui Dumnezeu să îl primească în slujba Sa.

Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit intră în viața monahală

După ce cunoaște creștinismul, la vârsta de 14 ani, părăsește casa părintească și s-a retras la o mănăstire de monahi. Însă, auzind de sfântul Pahomie, s-a dus la Tebaida (Tabena) pentru a-i fi ucenic.

Mai târziu, se vor călugări atât mama, cât și și un fratele acestuia, Pafnutie. Mama sfântului venise pentru a-și vedea fiul care plecase de acasă fără voia părinților. A adus cu ea și scrisori din partea episcopilor, prin care i se poruncea sfântului Pahomie să-i dea fiul înapoi. Deci venind ea, a fost primită în casa de oaspeți din mănăstirea fecioarelor, în care pustnicea sora lui Pahomie. Primind înștiințare că fiul său nu voiește nicidecum, nu numai să se întoarcă acasă, dar nici s-o vadă, nu s-a mai întors nici ea acasă, ci a viețuit în călugărie, în mănăstirea de fecioare, pentru că socotea în sine: "De va voi Dumnezeu, voi vedea pe fiul meu între sfinții părinți și îmi voi dobândi sufletul pentru dânsul" (Viețile Sfinților).

Când a împlinit 25 de ani, Sfântul Teodor a fost ales, de dascălul său drept (Sfântul Pahomie cel Mare) însoțitor în drumurile pe care acesta le făcea la mănăstirile aflate sub ascultarea sa. A fost hirotonit preot la vârsta de treizeci de ani (de aici și numele de "cel sfințit", adică preotul) dându-i conducerea mănăstirii din Tebaida iar Sfântul Pahomie s-a mutat la mănăstirea din Pamvo.

La moartea Sfântului Pahomie din anul 347, fiind dezbinări și neînțelegeri în mănăstirile pahomiene, Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit a fost ales stareț al tuturor mănăstirilor înființate de părintele său duhovnicesc, reușind să aducă pacea și dragostea frățească, acolo unde începuseră să apară dezbinări. După ce Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit a fost ales stareț și-a continuat viața în locuind în mănăstirea Pamvo.

Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit s-a întâlnit cu alți doi mai Sfinți ai Bisericii, cu Sfântul Antonie cel Mare, căruia i-a povestit viața duhovnicului său și cu Sfântul Atanasie cel Mare, care în timpul exilului s-a adăpostit în una din mănăstirile conduse de Sfântul Teodor.

Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit trece la cele veșnice

Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit a plecat în pace la Domnul, după Sfintele Paști, în data de 16 mai 367, trupul său fiind înmormântat lângă trupul Sfântului Pahomie.

Pentru a citi mai mult depre Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare APĂSAȚI AICI.

Surse: Creștin Ortodox, Ziarul Lumina, RadioRenasterea, Wikipedia.

Etimologia / semnificația numelui Teodor - Teodora

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Cuvios Teodor cel Sfințit!

Teodor – acest nume de familie sau prenume masculin vine din greaca veche (Θεόδωρος) și este un cuvânt compus din Teo (Θεό) care înseamnă „Dumnezeu”, și Doros (δωρος) care înseamnă „dar”, „cadou”, care împreună înseamnă „darul lui Dumnezeu”, „cadoul lui Dumnezeu”. În limba română varianta feminină a numelui este Teodora. Varianta feminină din limba greacă este Dorotea, care are aceeași semnificație și anume „darul lui Dumnezeu”. Teodor sau „Darul lui Dumnezeu” are corespondente în mai multe limbi vechi, din care își trag originea multe nume foarte folosite în prezent.

De exemplul tot sensul de „Darul lui Dumnezeu” au următoarele nume:
Matei – Matthaios care provine din limba ebraică;
Tudor – care provine din latină;
Bogdan – care provine din sârbă;

Derivate ale numelui Teodor

Teodora, Teo, Tudor.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Teodor?

Conform cu calendarul ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 8 februarie în ziua de prăznuire a Sfântului Marelui Mucenic Teodor Stratilat, pe data de 17 februarie, zi în care este sărbătorit Sfântul Teodor Tiron, pe data de 5 aprilie atunci când este sărbătorită Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic, pe 22 aprilie când este serbat Sfântul Ierarh Teodor Sicheotul, sau pe 16 aprilie când serbăm pe

Icoana Sfântului Cuvios Teodor cel Sfințit

Icoana Sfântului Cuvios Teodor cel Sfințit 16 mai

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 100

Rugăciune către Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit

Cel ce ești cu numele darurilor celor dumnezeiești, primind har dumnezeiesc din luminatele vistierii cele ce nu se cheltuiesc, dă-mi mie dar celui ce vreau să cânt acum prăznuirea ta cu cântări de laudă, pururea pomenite.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Cugetând cu osârdie legea cea preacurată, cu totul te-ai făcut curat și lămurit părinte; și ocârmuindu-te însuți cu cuvântul cel preacurat, te-ai arătat vas prealuminat și sfințit al curăției, pururea fericite.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Omorându-te lumii și petrecând pe pământ viață întocmai ca un înger, cugetătorule de Dumnezeu părinte, cu dreaptă credință ai urmat Celui ce a răsărit din pântece fecioresc, ridicându-ți Crucea pe umeri, pururea pomenite.

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit, glasul 1

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Teodor; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Condac - Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit, glasul al 2-lea

În casa lui Dumnezeu ca un finic ai înflorit, roade de fapte bune, Domnului aducând prin prea bună pustnicia ta, părinte cuvioase. Pentru aceasta te și fericești, ca cel întocmai stătător cu cei fără de trupuri.

Viața completă - Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit (Viețile Sfinților)

Când se întindea vestea de viața cea asemenea cu îngerii a Cuviosului și purtătorului de Dumnezeu părintelui nostru Pahomie, și toți credincioșii preamăreau pe Hristos Dumnezeu pentru el, mulți din cei ce aveau dragoste mai fierbinte către Dumnezeu, se umileau cu inima, defăimau lumea și toate cele din lume și se duceau la acel cuvios părinte pentru călugărie, între aceștia a fost și fericitul Teodor, a cărui pomenire se face astăzi.

Acesta, fiind născut din părinți creștini bogați și slăviți, și-a ales de bunăvoie sărăcia, socotind toate ca niște gunoaie, ca să dobândească pe Hristos. Iar începutul lui spre osârdia monahicească i-a fost astfel: Săvârșindu-se un praznic mare în casa dreptcredincioșilor săi părinți în șase zile ale lunii ianuarie, în care zi se prăznuiește dumnezeiescul Botez al Domnului; Teodor fiind atunci copil de paisprezece ani și văzând casa părinților săi împodobită foarte minunat pentru praznic și îndestulată cu toate bunătățile mirenești, și socotind deșertăciunea tuturor acelora, s-a umilit cu sufletul, atingându-se darul de inima lui, și și-a zis întru sine: "Ce folos am eu din toate acestea? Sau ce voi câștiga eu, ticălosul, dacă îndulcindu-mă de aceste desfătări vremelnice ale acestei vieți, mă voi lipsi de cele veșnice? Pentru că nimeni, îndulcindu-se de cele vremelnice, nu va putea să câștige slava cea veșnică".

Acestea socotindu-le în sine, a suspinat din adâncul inimii și la vremea mesei a intrat într-o cămară ascunsă și acolo a căzut cu fața la pământ, rugându-se lui Dumnezeu cu lacrimi și zicând: "Doamne, știutorule al celor ascunse și ispititorule al tainelor omenești, Tu știi că nimic nu cinstesc din cele ce sunt în lumea aceasta mai mult decât dragostea Ta. Drept aceea mă rog Ție, Stăpâne, povățuiește-mă spre calea Ta, ca să fac voia Ta, și luminează sufletul meu, ca să Te slăvesc și să Te laud totdeauna, Domnul meu". Pe când el se ruga astfel, a intrat în cămara aceea maica sa; iar el s-a sculat de jos cu ochii plini de lacrimi. Și căutând maica sa spre dânsul și văzând ochii lui umflați de plâns, l-a întrebat: "Ce-ți este, fiule? Cine te-a mâhnit? Pentru ce plângi? Și de ce te-ai despărțit de noi de la masă? Căci noi, mâhnindu-ne, te-am căutat pretutindeni ca să te veselești împreună cu noi".

Atunci el a răspuns către dânsa: "Mergi, maica mea și prânziți fără de mine, pentru că eu acum nu voi mânca". Și rugându-l maica sa mult și silindu-l să meargă la masă, n-a ascultat-o. Și astfel în toate zilele umblând la școală și învățând carte, el postea până seara. Uneori nu gusta nimic toată ziua, iar a doua zi spre seară lua puțină hrană. Doi ani n-a gustat bucate scumpe și dulci, deprinzându-se la înfrânarea cea desăvârșită și postnicească. Apoi a ieșit în taină din casa sa, lăsându-și părinții și bogăția lor. Deci, defăimând slava lumii acesteia, a aflat într-o mănăstire niște monahi plăcuți lui Dumnezeu și acolo a început a viețui cu ei întru frica lui Dumnezeu. Și privind la nevoințele lor pustnicești, urma vieții lor și se sârguia după puterea sa, să placă lui Dumnezeu.

Deci șezând odată monahii după rugăciunea cea de seară și vorbind din dumnezeiasca Scriptură, Teodor a auzit pe unul dintre dânșii grăind pentru cortul care a fost în Legea Veche și tâlcuire a Sfintei Sfintelor spunând pentru două popoare, astfel: "Cortul cel din afară este poporul iudeilor, iar Sfânta Sfintelor este chemarea neamurilor, care are intrarea mai tăinuită și mai slăvită; pentru că în loc de jertfele cele de dobitoace și de cădelniță, de masă și de chivotul care a avut pâinea cea de mană, de cărțile Legii și de câte altele, care au fost acolo, și în loc de lumina cea din sfeșnic, S-a arătat nouă Dumnezeu Cuvântul în trupul cel luat de El și S-a făcut nouă Lumină a cunoștinței, pâine de viață și jertfă pentru păcatele noastre".

O tâlcuire ca aceasta spunând monahul acela fraților care ședeau cu el, a zis: "Această tâlcuire am auzit-o de la Sfântul părintele nostru Pahomie, care a adunat în Tavenisiot pe frații care nădăjduiesc spre Domnul și cred că-mi va dărui și mie Domnul iertare păcatelor mele; de vreme ce de acel drept bărbat mi-am adus aminte în ceasul acesta". Iar fericitul Teodor, auzind de Cuviosul Pahomie, s-a aprins cu inima și a zis: "Doamne, Dumnezeul meu, de este pe pământ un bărbat sfânt ca acesta, învrednicește-mă ca să-l văd pe acela și să-i urmez lui în toate poruncile; ca și eu să mă mântuiesc și să mă fac vrednic bunătăților acelora, care le-ai gătit celor ce Te iubesc pe Tine".

Aceasta grăind, plângea, pentru că era rănit de dumnezeiasca dorire. Și după câteva zile, a mers la ei unul din ucenicii lui Pahomie, cu numele Pecusie, bărbat bătrân și îmbunătățit. Deci, pe acela l-a rugat, ca să-l ia pe el cu sine la Tavenisiot, în obștea Cuviosului părinte Pahomie. Deci, Pecusie a luat pe tânăr și, când au ajuns la mănăstire, Teodor s-a închinat Domnului, zicând: "Bine ești cuvântat, Doamne Dumnezeule, Cel ce Te-ai grăbit de m-ai ascultat pe mine păcătosul și ai împlinit cererea mea". Iar când a ajuns la ușa chiliei Sfântului Pahomie, a început a plânge din umilința inimii și din duhovniceasca bucurie, scăldându-și fața cu lacrimi. Și văzându-l pe el Cuviosul părinte Pahomie, a zis către dânsul: "Nu plânge, fiule, că și eu, deși păcătos, sunt sluga Domnului și Părintelui cel de obște al nostru, al tuturor".

Deci, primind Cuviosul Pahomie pe fericitul Teodor cu dragoste în mănăstirea sa și văzând Teodor în mănăstirea aceea mulțimea fraților ostenindu-se pentru Domnul, s-a luminat cu mintea și a luat râvnă în sufletul său de plăcerea lui Dumnezeu și sporea întru Dumnezeu cu faptele bune, pentru că, fiind înțelept și priceput, a cunoscut cu înlesnire calea cea adevărată a mântuirii și a câștigat, împreună cu smerenia, ascultare mare și minunată. Și întărindu-se cu darul lui Dumnezeu, petrecea treaz în rugăciuni, nelenevindu-se în osteneli și în postiri. Și nu înceta niciodată a dori sporirea cea mai mare în faptele cele bune și în darul Domnului. Iar când vedea pe cineva scârbit, îl mângâia pe acela; și orice ar fi greșit cineva, îl îndrepta cu iubire de prietenie și cu milostivire. Toate acestea văzându-le Cuviosul Pahomie, l-a iubit foarte mult și l-a pus în inima sa.

Și auzind maica lui Teodor despre el că se află în Tavenisiot la Cuviosul Pahomie, a luat de la episcopi scrisori, prin care îi porunceau Sfântului Pahomie să-i dea pe fiul ei. Deci, venind ea la Tavenisiot, a fost primită în casa de oaspeți din mănăstirea fecioarelor, în care pustnicea sora lui Pahomie. Și a trimis maica lui Teodor la Sfântul Pahomie, zicând că dorește să vadă pe fiul său. Iar starețul a zis lui Teodor: "Fiule, maica ta a venit aici, voind să te vadă, și are scrisori de la episcopi către noi; deci, du-te la dânsa, mai ales pentru aceea că au scris sfinții episcopi, pe care avem datoria să-i ascultăm". Teodor a răspuns: "Părinte, încredințează-mă mai întâi: oare nu voi da răspuns lui Dumnezeu în ziua Judecății, dacă, după începutul vieții monahicești, mă voi duce la maica mea, pe care am lăsat-o lui Dumnezeu cu toate pătimirile lumești, și se vor sminti frații pentru mine? Pentru că, dacă mai înainte de darul cel nou, fiilor lui Levi din așezământul cel vechi le-a fost oprit să vadă pe părinții și pe frații lor, ca să păzească îndreptările lui Dumnezeu, cu atât mai vârtos eu, învrednicindu-mă în darul cel nou, de atâta dar al sfintei rânduieli monahicești, nu mi se cade a cinsti mai mult dragostea părinților, decât dragostea lui Dumnezeu; de vreme ce Stăpânul nostru a zis: Cel ce iubește pe tată sau pe maică mai mult decât pe Mine, nu este Mie vrednic". Grăit-a lui Sfântul Pahomie: "Fiule, de nu-ți este de folos să te duci să vezi pe maica ta, eu nu te silesc, dar fii monah desăvârșit, lepădându-te de lume și de sine, până la sfârșit".

Deci, înștiințându-se maica, că fiul ei nu voiește nicidecum, nu numai să se întoarcă acasă la dânsa, dar nici s-o vadă, a voit și ea a nu se mai întoarce la locul său, ci a viețui în călugărie în mănăstirea de fecioare, pentru că socotea în sine: "De va voi Dumnezeu, voi vedea pe fiul meu între sfinții părinți și îmi voi dobândi sufletul pentru dânsul". Astfel, voința către Dumnezeu cea bărbătească și statornică a monahului cel tânăr, a mântuit nu numai sufletul său, dar și pe al maicii sale, aducând-o pentru Dumnezeu în viața monahicească cea strâmtă și necăjită. Deci, Cuviosul Teodor se întărea cu duhul și se asemăna în toate Sfântului Pahomie, duhovnicescul său părinte, supunându-se lui pentru Dumnezeu, ca lui Dumnezeu. Iar părintele de multe ori îl ispitea în ascultări și în răbdări, poruncindu-i să facă oarecare lucruri; și, dacă îndeplinea porunca, el îl ocăra ca și cum nu făcea bine și îi poruncea să strice acel lucru și să facă altul; iar el niciodată nu s-a împotrivit părintelui întru nimic, nici a cârtit, nici s-a mâniat, nici s-a mâhnit, ci totdeauna primea cu bucurie ceea ce i se poruncea de Cuviosul Pahomie, socotind ocările lui ca niște laude.

Iar după câtăva vreme, a venit la dânsul un frate după trup, cu numele Pafnutie, dorind asemenea să se facă monah. Iar Teodor nu voia nicidecum să-l primească, deoarece acela nu se lepădase desăvârșit de omul cel vechi și pentru aceasta Pafnutie plângea. Deci, Sfântul Pahomie, înștiințându-se de aceea, a zis lui Teodor: "Bine este a slăbi la început pe unii ca aceștia, care voiesc să intre în nevoința monahicească, că precum un pom nou sădit are trebuință de multă grijă și curățenie, așa și înfrânarea monahicească începând, are trebuință de puțină slăbire și mângâiere, până ce se va înrădăcina cu darul Domnului și se va întări cu credința". Și ascultând Teodor pe Cuviosul Pahomie, a primit pe fratele cel după trup și-l povățuia spre fapta bună.

Un alt frate, după duh, leneș la viață, adeseori fund sfătuit și învățat de Cuviosul Pahomie, s-a mâhnit și voia să fugă din mănăstire. Și, înțelegând aceea fericitul Teodor, s-a prefăcut că are mâhnire asupra părintelui și, ca și cum ar voi și el să fugă, a zis către fratele acela: "Știi, frate, că cuvintele acestui stareț sunt aspre și mai presus de măsură și nu știu de voi putea să rabd mai mult aici". Iar fratele acela, auzind de la Teodor niște cuvinte ca acestea, s-a bucurat și i-a zis: "Oare și tu pătimești de la dânsul ca mine?" Grăit-a Teodor: "Pătimesc foarte, dar, de vrei să fim împreună, să ne mângâiem unul pe altul, până ce îl vom ispiti încă o dată și, dacă de acum se va arăta bun spre noi, vom sta aici; iar dacă va fi tot rău și mânios asupra noastră, apoi vom ieși împreună din mănăstire". Și ascultând fratele acela pe Teodor, n-a plecat din mănăstire, așteptând până ce vor ieși amândoi împreună. Deci, Teodor s-a dus și a vestit aceasta deosebi Cuviosului Pahomie și a lăudat starețul înțelegerea lui Teodor.

Apoi, chemându-i pe amândoi, părintele și-a plecat spre dânșii capul și a zis: "Iertați-mă, fraților, că v-am greșit, dar și voi sunteți datori, ca niște fii adevărați, să răbdați și să suferiți neputința părintelui vostru". Astfel, umilindu-se fratele acela, s-a lăsat de scopul lui cel nefolositor și de atunci s-a îndreptat.

Văzând Cuviosul Pahomie pe fericitul Teodor sporind în fapte bune și în buna înțelegere, putând să folosească și altora cu cuvântul, ca un iscusit în Scriptură, i-a poruncit ca la o vreme oarecare să spună cuvântul lui Dumnezeu spre folosul fraților; și avea el atunci douăzeci de ani de la nașterea sa. Iar Teodor, fiind supus și ascultând porunca fără de nici o împotrivire, a stat în mijlocul soborului și a început a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, din dumnezeiasca Scriptură, spunând multe lucruri folositoare, care duc spre calea mântuirii. Iar unii dintre bătrânii cei mai vechi, văzând pe Teodor făcând învățătură către dânșii, n-au voit să-l asculte, ci au început a cârti, zicând unul către altul: "Iată, noul începător ne învață pe noi și încă fiind tânăr, ne dă învățătură nouă, bătrânilor; deci, să nu-l ascultăm". Și sculându-se, s-au dus din sobor la chiliile lor. Iar după ce Cuviosul Teodor a sfârșit propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, Cuviosul Pahomie a chemat la el pe bătrânii aceia și le-a zis: "Pentru ce ați lăsat soborul și ascultarea învățăturii și v-ați dus la chiliile voastre?"

Ei au răspuns: "Pentru aceea am făcut aceasta, fiindcă ai pus pe un copil ca învățător nouă, celor bătrâni, care de mulți ani petrecem în această mănăstire". Cuviosul Pahomie, auzind niște cuvinte ca acestea, a suspinat foarte și le-a zis: "Sunteți nebuni și robiți de diavolul, pentru că toată fapta voastră cea bună ați pierdut-o cu mintea cea înaltă; și nu pe Teodor l-ați lăsat ducându-vă, ci ați lepădat cuvântul lui Pumnezeu fugind de dânsul și v-ați lipsit de Sfântul Duh. Au nu m-ați văzut pe mine cu câtă luare aminte l-am ascultat și mult m-am folosit din cuvintele lui?"

Astfel, Cuviosul Pahomie cu cuvinte din destul învățând și smerind pe acei bătrâni, le-a tămăduit vătămarea îngâmfării și a cârtirii lor și i-a făcut să fie ascultători la învățătura cea folositoare și cu bună înțelegere a lui Teodor. După aceasta, pe fericitul Teodor l-a pus iconom al mănăstirii Tavenisioților, iar el s-a sălășluit într-o altă mănăstire mai mică și mai liniștită; lăsând pe Teodor a-și îndrepta bine locașul cel încredințat lui.

În acel timp, episcopul cetății Panopoliei, fericitul Uar, voind să facă o mănăstire în cetatea sa, a chemat la el cu rugăminte pe Cuviosul Pahomie. Atunci a mers și Cuviosul Teodor acolo cu părintele său, Pahomie; și, după ce s-a gătit locașul, a venit la dânșii un filosof, voind să vorbească cu marele stareț Pahomie. Iar el n-a voit să vorbească singur cu dânsul, căci a cunoscut că venise spre ispitire, ci a trimis la el pe doi ucenici ai săi, pe Cornelie și pe acest fericit Teodor. Și a zis către dânșii filosoful: "Doresc să vorbesc cu voi din Scriptură". Sfântul Teodor zise către dânsul: "Spune ceea ce voiești". Filosoful a zis: "Cine nu s-a născut și a murit; cine s-a născut și n-a murit; și cine a murit și n-a putrezit?" Cuviosul Teodor i-a răspuns: "O, filosofule, nu este mare întrebarea ta, dar îți voi răspunde: Cel ce nu s-a născut și a murit este Adam, cel ce s-a născut și n-a murit este Enoh, iar cel ce a murit și n^a putrezit este femeia lui Lot, care s-a prefăcut în stâlp de sare. Însă, tu ascultă sfatul nostru cel sănătos și, părăsindu-ți întrebările cele nefolositoare și silogismele cele scolasticești, apropie-te de Hristos, Căruia îi slujim, și vei lua iertare de păcate". Iar el a tăcut ca un mut și s-a dus, minunându-se de răspunsul cel dat cu multă pricepere.

Iar Cuviosul Teodor a viețuit în toată vremea vieții sale cu bună plăcere lui Dumnezeu și întru toate s-a supus părintelui său până la sfârșitul aceluia, slujindu-i și la boala cea trupească. Apoi, după fericitul sfârșit al Cuviosului Pahomie, părintele său, asemenea și după sfârșitul cel grabnic al fericitului stareț Petronie, urmașul lui Pahomie, s-a făcut Cuviosul Teodor povățuitor al sfintei turme și s-a îmbogățit cu multe minuni. Pentru acestea era slăvit și știut de preasfințitul Atanasie cel Mare al Alexandriei. Și folosind multora cu lucrurile și cu cuvintele, s-a dus către Domnul la adânci bătrâneți, ca să stea înainte în cer, împreună cu Cuviosul Pahomie, în ceata părinților purtători de Dumnezeu, la scaunul slavei Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, al unuia Dumnezeu în Treime, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

Notă - Despre Cuviosul Teodor, sinaxarul cel mare scrie astfel: El se numește sfințit, deoarece când l-a zămislit maică-sa în pântece, a văzut în vis o stea prealuminoasă pogorându-se din cer spre pântecele ei, așa mai înainte a arătat Dumnezeu pe plăcutul său, că încă din pântecele maicii sale a fost sfințit cu darul Sfântului Duh. Dar de vreme ce aceasta nu se află scrisă nici la Metafrast, nici în manuscrisele grecești, nici în Mineiul cel mare și nici în proloage, de aceea nici noi n-am pus aceasta în viața lui, ci am amintit-o numai aici la sfârșit, însă se pare că acea pogorâre a stelei din cer, spre pântecele de maică, se cuvine mai mult Sfântului Teodor Sicheotul, care se cinstește în 22 de zile ale lunii aprilie, precum s-a scris despre aceea în viața lui, decât acestui Sfânt Teodor, ucenicul lui Pahomie. Iar că pe acesta l-au numit unii sfințit, se cuvine să înțelegem că într-acea vreme, între monahii din viața de obște a tavenisiotenilor, neavând nimeni sfințire preoțească - precum este arătat în viața lui Pahomie -,el mai întâi a fost silit să primească rânduiala preoțească și pentru aceea s-a numit sfințit, ca și Cuviosul Sava, care se cinstește în cinci zile ale lunii decembrie, care pentru aceasta se numește sfințit, fiindcă el a fost mai întâi hirotonit preot în lavra sa. Iar dacă în viața Sfântului Teodor nu se înștiințează de a fost preot sau nu, este știut că nu sunt scrise cu de-amănuntul viețile tuturor sfinților, precum nici viața lui Iisus Hristos nu este scrisă cu deamănuntul în Sfânta Evanghelie, pentru că se zice: Că de s-ar fi scris una câte una, nici în toată lumea n-ar fi încăput cărțile cele scrise. Deci este lucru cuviincios de crezut, că acest Sfânt Teodor a fost preot și pentru aceea se numește sfințit.

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților

Acatistul Sfântului Cuvios Pahomie cel Mare

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Condacul 1

Apărătorul nostru şi grabnic folositor, pustnicul Domnului cu laude te cinstim, că ai omorât toate patimile cu multă răbdare şi înfrânare şi ai ruşinat pe duşmanul cel nevăzut. Pentru toate acestea cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Icosul 1

Înger trupesc şi om ceresc, cel ce ai avut îngerească viaţă, ca cel ce ai îndrăzneala către Dumnezeu, izbăveşte-ne din toate nevoile şi primejdiile, ca să-ţi cântăm acestea:
Bucură-te, vlăstar neveştejit al Egiptului;
Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;
Bucură-te, că ai ales fecioria;
Bucură-te, că te-ai logodit cu curăţia;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit ca Adam şi Eva;
Bucură-te, că prin pustiuri ai potolit săltările trupului;
Bucură-te, că ai auzit glas din cer, zicând: „O, Pahomie, înţelege că acesta este semnul darului care ţi se dă de la Hristos Dumnezeu”;
Bucură-te, că ai ales viaţa călugărească;
Bucură-te, că povăţuitorul tău a fost sihastrul Palamon;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Condacul al 2-lea

Văzându-te, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Pahomie, vrăjmaşul la înălţime ridicat, te ispitea a te împiedica de la fapte bune, dar după puţin s-a ruşinat de sporirea ta, pentru aceasta cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Având cunoştinţa celor ce sunt ca şi cum n-ar fi, ai trecut cu vederea cele trecătoare ale vieţii, şi punându-ţi nădejdea în Dumnezeu, ai ajuns la înalte sporiri, de aceea noi îţi cântăm:
Bucură-te, că la locul numit Tavenisiot, glas din cer ţi-a venit;
Bucură-te, că acolo ai poruncit a zidi mănăstiri;
Bucură-te, că odată cu glasul din cer un înger înaintea ta a stat;
Bucură-te, că viaţa călugărească te-a învăţat;
Bucură-te, căci cu osteneala ta multe ai făcut;
Bucură-te, că prin viaţa ta bună, o mie de călugări ai adunat;
Bucură-te, că tuturor acestora purtător de grijă ai fost;
Bucură-te, că demonii multe năluciri ţi-au făcut;
Bucură-te, că tu cu rugăciunea şi cu arma Crucii le-ai biruit;
Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăjmaşilor;
Bucură-te, neînspăimântătorule de înfricoşările lui;
Bucură-te, biruitorule al uneltirilor diavoleşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui Preaînalt puternic te-a făcut întru toate, Sfinte Pahomie fericite, că neclintit ai rămas în darurile lui Dumnezeu, înconjurat fiind de vrăjmaşi, dar neîncetat ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având dorinţa de a fi necăjit şi mai mult, cugetătorule de Dumnezeu, ai văzut dumnezeiescul înger din cer coborându-se şi cercetându-te pe tine în nevoinţele tale şi un glas ai auzit îmbărbătându-te, iar noi strigăm aşa:
Bucură-te, fiule al dumnezeieştii lumini;
Bucură-te, locaş al Duhului Sfânt;
Bucură-te, făclie nestinsă a liniştii;
Bucură-te, canonul cel drept al înfrânării;
Bucură-te, izgonitorul patimilor omeneşti;
Bucură-te, îmbogăţitorul de dumnezeiescul Dar;
Bucură-te, Părinte al părinţilor întâistătătorule;
Bucură-te, că ai adus lui Dumnezeu viaţa ta;
Bucură-te, că ai fost pildă spre mântuire;
Bucură-te, căci cu sudorile sihăstriei ai stins cărbunii patimilor;
Bucură-te, că ai înflorit ca un trandafir şi crin binemirositor în pustiul Egiptului;
Bucură-te, că nevoinţele tale au strălucit ca soarele;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
 

Condacul al 4-lea

Fiind aprins de dumnezeiască dragoste, ai alergat în muntele pustiului, bucurându-te, iar vrăjmaşul multe rele ţi-a făcut, dar tu ca pe firele de păianjen le-ai rupt, pentru acestea noi îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Chemării Domnului tău ai urmat, lepădând lumea cu toate frumuseţile ei, cu osârdie ai suferit greutatea pustiei şi ai rănit taberele demonilor bărbăteşte, de aceea îţi strigăm:
Bucură-te, că a doua oară a venit îngerul către tine;
Bucură-te, că ţi-a poruncit să-i primeşti pe toţi;
Bucură-te, că pe tot omul ai primit;
Bucură-te, că mănăstire ai făcut;
Bucură-te, că ai slujit fraţilor tăi;
Bucură-te, că multă smerenie ai câştigat;
Bucură-te, că iubitor de osteneală ai fost;
Bucură-te, că singur masa puneai;
Bucură-te, că şi în grădină săpând, verdeţuri răsădeai;
Bucură-te, că bolnavilor slujeai;
Bucură-te, că şi portar ai fost;
Bucură-te, că toate slujbele cele mai grele ai făcut;
Bucură-te, că pe toţi cu fapta şi cu cuvântul ai întărit;
Bucură-te, că toţi în cinste ca pe un sfânt te avem;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!
 

Condacul al 5-lea

Stea mult luminoasă povăţuită de Duhul Sfânt, te-ai arătat în pustietăţi şi în oraşe, strălucind cu minunile, demonii gonind şi bolile vindecând şi pe noi învăţându-ne să cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzându-te tinerii Egiptului în pustie, ca pe un mai presus de oameni, şi auzind învăţăturile tale, s-au schimbat cu dumnezeiască schimbare, pentru care, mărind pe Dumnezeu, îţi cântăm ţie:
Bucură-te, cel între oameni înger;
Bucură-te, între îngeri, omule;
Bucură-te, frumuseţea Cuvioşilor Părinţi;
Bucură-te, că fericitul preot Dionisie pentru prietenie te-a chemat în oraşul lui;
Bucură-te, că o femeie bolnavă cu credinţă s-a atins de hainele tale şi îndată s-a făcut sănătoasă;
Bucură-te, că dintr-o fată ai scos diavolul;
Bucură-te, că şi pe un om l-ai tămăduit printr-o pâine trimisă de tine;
Bucură-te, că, prin rugăciuni şi post mult, multe boli ai tămăduit;
Bucură-te, căci cu darul Sfântului Duh multe minuni ai făcut;
Bucură-te, că pe monahul Silvan prin răbdare l-ai îndreptat;
Bucură-te, că noi dorim să ne îndreptezi la pocăinţă;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Condacul al 6-lea

Strălucit-au faptele cele bune ca soarele pe pământ şi în cer, bună slugă a lui Hristos, căci cu dreaptă mărire ne-ai propovăduit nouă credinţa lui Hristos, pentru care cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Văzând credincioşii faptele tale cele bune şi viaţa ta cea mai presus de om, cu credinţă alergau ca la un om trimis de Dumnezeu, primind folosul cererilor, pentru aceasta ai adunat şapte mii de călugări în multe mănăstiri, iar noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, că ai fost proestos peste multe mănăstiri;
Bucură-te, că acelor şapte mii de călugări le purtai de grijă;
Bucură-te, că şi pe noi ne ocroteşti;
Bucură-te, că Dumnezeu ţi S-a arătat ţie cu cunună de spini;
Bucură-te, că Domnul Hristos ţi-a spus „că seminţia ta cea duhovnicească nu va lipsi până la sfârşitul veacului”;
Bucură-te, că Domnul, învăţături folositoare dându-ţi, S-a înălţat la cer;
Bucură-te, că meşteşugurile diavoleşti le-ai risipit;
Bucură-te, că satana a fost supus sub picioarele tale;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Condacul al 7-lea

Vrând pe tine tot a te sfinţi, Părinte Pahomie, şi dorind slava cea nemuritoare, la Dânsul ai alergat cu căldură prin vieţuire curată, prin pustnicie şi prin viaţa prealuminată, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nou oraş ai arătat adâncimii pustiului, Pahomie fericite, cel deopotrivă cu îngerii, căci ca un alt Ierusalim şi Sinai mănăstirile tale s-au proslăvit, şi ca un alt Moise şi Ilie arătându-te, auzi de la noi aceste laude:
Bucură-te, al doilea Moise cu faptele;
Bucură-te, al doilea Ilie cu chinurile;
Bucură-te, cel ce cărările Înaintemergătorului ai urmat;
Bucură-te, cel ce blândeţii lui David te-ai asemănat;
Bucură-te, că rugându-te Preadulcelui Iisus, într-un ceas toate limbile le-ai învăţat;
Bucură-te, că pe monahul ce avea nevoie în limba sa grecească l-ai îndreptat;
Bucură-te, că în fiecare zi pe monahi i-ai sfătuit şi pe cei greşiţi la pocăinţă i-ai adus;
Bucură-te, cel ce izgoneşti de la noi patimile sufleteşti;
Bucură-te, cel ce ne vindeci de durerile sufleteşti;
Bucură-te, că ne izbăveşti de meşteşugurile diavoleşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Condacul al 8-lea

Străină viaţă petrecând pe pământ, Părinte Pahomie, cu totul ţi-ai înălţat mintea spre cele cereşti, minunând pe îngeri şi pe oameni cu răbdarea ta, pentru aceasta acum luând răsplătirile de la Dumnezeu, Îi cânţi Lui împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul vesel te-ai arătat, Părinte, văzând înălţarea sufletului monahului la care te grăbeai să mergi, ducându-se cu cântări de îngeri, pe care o ai arătat celor împreună cu tine, de Dumnezeu purtătorule Părinte Pahomie, deci văzând noi sfinţirea ta, minunându-ne cântăm ţie acestea:
Bucură-te, al tainelor lui Dumnezeu văzătorule;
Bucură-te, al pământeştilor lucruri cu vederea trecătorule;
Bucură-te, că în trup fiind ai auzit cântare îngerească;
Bucură-te, că prin lacrimi şi post trupul ţi-ai topit;
Bucură-te, al celor căzuţi ridicare;
Bucură-te, că şi pe noi ne sfătuieşti şi povăţuieşti a urma ţie;
Bucură-te, că ascultându-te ne adunăm bogăţii;
Bucură-te, cel ce ai batjocorit mândria demonilor;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Condacul al 9-lea

Covârşind, Părinte, pe toţi cu blândeţea sufletului şi cu smerita cugetare, darul Sfântului Duh l-ai primit, după cum zice cuvântul: „Spre cine vom căuta fără numai spre cel blând şi smerit”, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Pe ritorii cei muritori ca pe nişte peşti fără de glas i-ai arătat prin cuvintele tale, că ritorisind despre Dumnezeu, cuvintele tale asemănându-le cu lucrurile, te-ai făcut minunat şi slăvit, pentru acesta cântăm ţie:
Bucură-te, vistieria cuvintelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel decât filosofii mai înţelept;
Bucură-te, înaintarea şi vârful cuvioşilor;
Bucură-te, prin care toţi credincioşii s-au îndreptat;
Bucură-te, că toată tabăra demonilor ai ruşinat;
Bucură-te, că arşiţa zilei şi gerul nopţii ai suferit;
Bucură-te, că sufletul tău hrană cerească a câştigat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Condacul al 10-lea

Vrând a te asemăna unicului Hristos, cu nerăutate ai iubit pacea şi dragostea, răsplătind răul în bine; pentru aceasta şi pentru toate faptele bune plăcute lui Dumnezeu, cântăm cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid nebiruit împotriva patimilor şi turn nesurpat al curăţeniei te-ai arătat, Părinte Cuvioase, căci cu privegherea gonind somnul lenei, te-ai făcut casă Duhului Sfânt, pentru aceasta noi lăudându-te, cântăm aşa:
Bucură-te, că rănile lui Hristos le-ai purtat;
Bucură-te, slujitorul Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, că vieţuind lui Dumnezeu ai ajuns la adânci bătrâneţi;
Bucură-te, că, fiind bolnav, ucenicul tău Teodor te-a îngrijit;
Bucură-te, că, mai înainte cu două zile de sfârşitul tău, ai învăţat pe fraţii tăi să se ferească de eretici;
Bucură-te, că blagoslovindu-i ai adormit;
Bucură-te, că fraţii mult s-au tânguit pentru moartea ta;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Condacul al 11-lea

Împăratul împăraţilor Dumnezeu, vrând să te cheme la Sine, ca să-ţi răsplătească cu bogate daruri pentru multele tale osteneli, a trimis mulţime de îngeri şi cetele sfinţilor în întâmpinarea ta, şi mergând înaintea lui Dumnezeu, cu toţii aţi cântat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumină înţelegătoare te cunoaştem pe tine, Părinte Pahomie, că, asemănându-te cetelor îngereşti, ne mijloceşti şi nouă mântuire pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că ceata proorocilor înainte ţi-a slujit;
Bucură-te, că apostolii te-au întâmpinat;
Bucură-te, că Sfinţii Ierarhi ţi-au cântat;
Bucură-te, că mucenicii la cer te-au ridicat;
Bucură-te, căci cuvioşii cu bucurie te-au primit;
Bucură-te, că heruvimii cu cântări te-au suit;
Bucură-te, că sfinţii toţi cu bucurie te-au primit în palatul lor şi osebit te-au aşezat;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Condacul al 12-lea

Cânţi acum împreună cu îngerii, ca mai înainte cu oamenii, în ceruri veselindu-te, fericite, cântarea cea întreit sfântă lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei care te cinstesc, Sfinte Părinte Pahomie, şi cu dragoste cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Izvor de tămăduire dobândindu-te, mai înainte şi după moarte Preacuvioase, ca pe un părinte şi doctor al sufletelor noastre, te cântăm aşa:
Bucură-te, închinător smerit al Sfintei Treimi;
Bucură-te, lăudător al Sfintei Treimi;
Bucură-te, cântătorule împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii;
Bucură-te, al nostru rugător;
Bucură-te, că închinându-ne sfintelor tale moaşte izbăvire de patimi primim;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale iertare de păcate luăm;
Bucură-te, apărătorule de grindină, omizi şi insecte;
Bucură-te, că mijloceşti împreună cu Născătoarea de Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre;
 Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Condacul al 13-lea

O, Preaînţelepte de Dumnezeu purtătorule, Pahomie Preacuvioase, vrednicia Părinţilor şi slava Cuvioşilor, primeşte de la noi laude pe care cu tot sufletul le aducem ţie şi roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, cei ce-ţi cântăm ţie: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Înger trupesc şi om ceresc..., Condacul 1: Apărătorul nostru şi grabnic folositor…,

Icosul 1

Înger trupesc şi om ceresc, cel ce ai avut îngerească viaţă, ca cel ce ai îndrăzneala către Dumnezeu, izbăveşte-ne din toate nevoile şi primejdiile, ca să-ţi cântăm acestea:
Bucură-te, vlăstar neveştejit al Egiptului;
Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;
Bucură-te, că ai ales fecioria;
Bucură-te, că te-ai logodit cu curăţia;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit ca Adam şi Eva;
Bucură-te, că prin pustiuri ai potolit săltările trupului;
Bucură-te, că ai auzit glas din cer, zicând: „O, Pahomie, înţelege că acesta este semnul darului care ţi se dă de la Hristos Dumnezeu”;
Bucură-te, că ai ales viaţa călugărească;
Bucură-te, că povăţuitorul tău a fost sihastrul Palamon;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Condacul 1

Apărătorul nostru şi grabnic folositor, pustnicul Domnului cu laude te cinstim, că ai omorât toate patimile cu multă răbdare şi înfrânare şi ai ruşinat pe duşmanul cel nevăzut. Pentru toate acestea cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

şi această
 

Rugăciune către Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare

Preafericite şi Preacuvioase Părinte Pahomie, ascultă-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie: du rugăciunea noastră către milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, căci tu pururea salţi în bucurie cu sfinţii şi cu puterile cele fără de materie înaintea Lui. Roagă milostivirea lui Dumnezeu să nu ne osândească pentru fărădelegile noastre, ci să facă cu noi după mare mila Lui. Cere pentru noi viaţă paşnică, sănătate trupească şi sufletească, roade îmbelşugate pământului, întru toate belşug şi binefacere, iar noi să-i întoarcem toate bunătăţile cele dăruite nouă, spre mărirea Lui şi binecuvântarea şi ajutorul Lui. Întăreşte-ne, Doamne, pe calea care duce la locaşurile celor sfinţi, unde este glasul neîncetat al lăudătorilor care văd pururea frumuseţea cea nespusă a Feţei Tale, Sfântă Biserica Ta o fereşte de dezbinări, pe credincioşi întăreşte-i, rătăciţii întoarce-i pe calea credinţei, pe toţi ne mântuieşte după mare mila Ta. Iar noi cu mulţumire ne vom închina Preasfintei Treimi în trei Feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare

Troparul Sfântului Cuvios Pahomie cel Mare, glasul al 8-lea

Arătatu-te-ai mai mare turmei Păstorului celui mare, îndreptând turmele sihastrilor la staulul cel ceresc, părinte Pahomie, şi schima cea de acolo, cuvioase, pustnicilor deprinzând, şi pe aceasta iarăși o ai învăţat; şi acum împreună cu aceia te bucuri şi te veseleşti în cereştile locaşuri.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Întru adânc a aşternut...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nădăjduindu-mă bunătăţii obiceiurilor tale, prea cu osârdie, precum se cuvine, cânt cântare; dar tu, dumnezeiescule, luminează cugetul meu cu străluciri dătătoare de lumină, prin rugăciunile tale, preaalesule Pahomie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind cuprins, părinte, cu căldură de dragostea nepătimirii, ai veştejit pricinuirile cele materialnice ale patimilor, Pahomie, şi întraripându-te prin dragoste, ai apucat toată lumina cea din izvorul Dumnezeirii, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De multă bucurie ai umplut cetele cele cereşti, cunoscând pe Ziditorul a toată făptura. Căci fiind prins în temniţă, ai cunoscut puterea Lui cea de negrăit, învăţându-te dogma credinţei, purtătorule de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai aleasă eşti preacurată decât toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută, căci ai născut pe Ziditorul, pururea Fecioară, precum bine a voit a Se întrupa în pântecele tău; Căruia roagă-te cu îndrăzneală să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Înflorit-a pustiul...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca cerbul ai alergat către apă, cuvioase, şi stropindu-te cu Botezul cel sfânt, ai primit rouă, prin care ţi s-a îndulcit inima.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cetele vrăjmaşilor nesuferind a-ţi vedea neîncetarea nevoinţei tale, purtătorule de Dumnezeu, ţi-au meşteşugit ţie multe feluri de supărări.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul ce ai avut vieţuire sfinţită, te-ai făcut dătător de lege şi povăţuitor sihastrilor, aducându-i pe ei lui Hristos, Pahomie, pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Spăimântatu-s-au cetele îngerilor şi s-au înfricoşat inimile oamenilor de naşterea ta, Preacurată. Pentru aceea cu credinţă te cinstim pe tine, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul

Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai, Pahomie, foarte ales ocârmuitor adunării sihaştrilor, căci prin vedenie ţi s-a dat poruncă să ridici locaşuri de învăţătură virtuţii, preaînţelepte părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind lumina Preasfântului Duh, te-ai făcut stea foarte luminoasă, cu harul luminând pe toţi câţi i-ai îndreptat la limanul mântuirii prin învăţăturile tale, cuvioase.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta, purtătorule de Dumnezeu, preafericite Pahomie, s-a făcut îndreptare preaiscusită sihastrilor, după care vieţuiesc acum cei ce urmează dogmelor tale celor dumnezeieşti, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împungându-te de dragostea Stăpânului, ai stins bună pătimirea trupului, prin înfrânare Pahomie, şi toată viaţa ta ai afierosit-o Lui, ca o jertfă de foarte bună mireasmă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine Stăpână Născătoare de Dumnezeu, toţi credincioşii te ştim liman de mântuire, şi zid nemişcat; căci tu prin rugăciunile tale izbăveşti din primejdii sufletele noastre.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pentru dragostea lui Dumnezeu, ai vorbit cu învăţăturile Duhului, din care luminându-te, ai ajuns la săvârşirea virtuţii, slobozind starea sufletului de patimi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rugător aducem ţie, Stăpâne, pe sihastrul Tău, cerând printr-însul lumina harului şi a cunoştinţei şi să fim păziţi pururea cu toată întrarmarea Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întărindu-ţi mintea cu paza poruncilor Pahomie, ai veştejit săltările trupului, prin înfrânarea ta, şi te-ai arătat păstor adunării celei iubitoare de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă pe Fiul tău şi Domnul, Fecioară Preacurată, ca să dăruiască celor robiţi care nădăjduiesc la tine, izbăvire paşnică de primejdie potrivnică.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: De adâncul greşelilor...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Măiestriile duhurilor celor pierzătoare le-ai călcat, părinte, fiind îmbrăcat cu puterea Stăpânului tău, şi îngrădit cu cinstita Cruce.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelepţeşte ai ales cele veşnice decât cele vremelnice, petrecând întru ostenelile sihăstriei, cuvioase, şi făcându-te purtător de grija sufletelor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin Duhul de bunăvoie sărăcindu-te, părinte, ai primit desfătarea cea nemuritoare şi neschimbată în ceruri şi bogăţia cea negrăită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fără de ispită de bărbat ai născut Fecioară şi în veac rămâi Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii celei adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău.

Irmosul

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Luminător luminos te-ai arătat marginilor lumii şi pustiul l-ai făcut cetate cu mulţime de călugări. Pe tine însuţi te-ai răstignit, Crucea ta pe umeri luându-ţi şi cu înfrânarea trupul ţi-ai topit, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Porunca tiranului cea...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind îmbrăcat cu puterea Stăpânului, ai călcat ca pe o ţărână pătimirea cea dulce a vieţii, rănindu-te de dragostea vieţii celei nestricăcioase, căreia te-ai şi împărtăşit acum, sălăşluindu-te cu cetele îngerilor, părinte Pahomie.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Câştigând inimă foarte curată te-ai învrednicit a vedea pe cel nevăzut tuturor; drept aceea te-ai fericit, părinte, precum este făgăduinţa, lăudând pe Făcătorul de bine cel Preaslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dobândind tu cuget ortodox, ai propovăduit o unime în trei numiri, pe Treimea cea de o fiinţă, şi ai învăţat întruparea cea înfricoşătoare a Cuvântului, lăudând pe Născătoarea de Dumnezeu cea Pururea Fecioară, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfânta Sfintelor te înţelegem pe tine, ca pe una ce singură ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, Fecioară neîntinată, Maică nenuntită, căci tuturor credincioşilor ai izvorât nestricăciune prin dumnezeiasca naştere.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţăturile cele înţelepte ale sihastrilor le-ai învăţat de la înger, din poruncă dumnezeiască, înţelepte. Cu care acum hrănindu-ne noi cei crescuţi în dreapta credinţă, strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vieţuirea sihăstriei tale, preaînţelepte, strălucind ca un fulger, lumină preamare a răsărit tuturor celor ce cu credinţă strigă Ziditorului: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pahomie cel mărit slăvindu-Te pe Tine, Cel mai presus de gând, născut mai înainte de veci din Tatăl Cel Nenăscut Te-a propovăduit Hristoase, şi pe Duhul Cel Preasfânt, cunoscând o fire şi o Dumnezeire a Treimii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Noi cei binecredincioşi te numim pe tine uşă a luminii Preacurată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, care mai presus de fire ai născut strălucirea Tatălui, care s-a unit cu grosimea trupului. Pe Care Îl lăudăm toate lucrurile ca pe Domnul.

Irmosul

Să lăudam, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe Haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Fiul Părintelui...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu luminile harului luminându-te, Pahomie şi învrednicindu-te a te desfăta întru slava cea nepieritoare, ca o slugă credincioasă, stai înaintea lui Dumnezeu. Pentru aceea lăudăm cinstită pomenirea ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împletitu-ţi-s-a cunună ca unui biruitor cu dreapta cea purtătoare de viaţă şi atotţiitoare, fericite Pahomie, şi acum învredniceşte pe cei ce laudă pomenirea ta cea mărită, să dobândească iertare de greşeli pururea pomenite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Culegând acum roadele ostenelilor tale, Pahomie, te îndestulezi de bucuria cea mai presus de cuget, iar acum nu înceta, a te ruga lui Hristos, să se mântuiască ucenicii tăi cei ce acum te laudă pe tine şi te cinstesc, vrednicule de minune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca lâna primind în pântece ploaia cea cerească, ne-ai născut pe Cel Ce ne dă nouă băutură dumnezeiască, celor ce cu dreaptă credinţă Îl lăudăm pe El şi te vestim pe tine Preacurată Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul

Fiul Părintelui celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea...

Adăpându-ţi sufletul din destul, cu ploile lacrimilor tale părinte înţelepte, ai secerat spicul virtuţilor tale cu multă roadă, şi făcându-te păstor oilor celor cuvântătoare, le-ai hrănit pe ele la verdeaţa sihăstriei. Pentru aceea dezlegându-te din viaţă cu mărire, te-ai numărat împreună cu cetele părinţilor Pahomie. Drept aceea strigăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.

Rugăciune către Sfântul Pahomie cel Mare

Prefericite şi Preacuvioase Părinte Pahomie, ascultă-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie: Du rugăciunea către milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, căci tu pururea salţi în bucurie cu Sfinţii şi cu puterile cele fără de materie înaintea Lui. Roagă milostivirea lui Dumnezeu să nu ne osândească pentru fărădelegile noastre, ci să facă cu noi după mare mila Lui. Cere pentru noi viaţă paşnică, sănătate trupească şi sufletească, roduri îmbelşugate pământului, întru toate belşug şi binefacere, iar noi să-i întoarcem toate bunătăţile cele dăruite nouă, spre mărirea Lui şi binecuvântarea şi ajutorul Lui. Întăreşte-ne, Doamne, pe calea care duce la locaşurile celor Sfinţi, unde este glasul neîncetat al lăudătorilor care văd pururi frumuseţea cea nespusă a feţei Tale, Sfânta Biserica Ta o fereşte de dezbinări, pe credincioşi întăreşte-i, rătăciţii întoarce-i pe calea credinţei, pe toţi ne mântuieşte spre slava lui Dumnezeu după mare mila Ta. Iar noi cu mulţumire ne vom închina Preasfintei Treimi în trei feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!