joi, 13 iunie 2024

Sinaxar 13 Iunie

 

 

Sinaxar 13 Iunie

 

În această lună, în ziua a treisprezecea pomenirea Sfintei Muceniţe Achilina.

Sfanta Mucenita AchilinaAceasta a trăit în zilele împăratului Diocleţian, şi era din Vivlos, cetate a Palestinei, fiica unui mare şi strălucit bărbat, anume Eutolmie. Şi fiind botezată de Eutalie episcopul, şi ajungând în vârsta de 15 ani, trăgea şi întorcea spre credinţa în Hristos pe fetele cele ce erau de vârsta ei şi crescute împreună cu dânsa, şi le învăţa să se ferească de idoli. Dar a fost pârâtă la guvernatorul Ulosian de un oarecare Nicodim. Şi fiind adusă la întrebare, a mărturisit numele lui Hristos. Şi pentru aceea a fost bătută şi pătrunsă prin urechi cu ţepi de fier arse, atâta cât i-a dat şi sângele pe nari, şi i s-a încins tot capul de arsură; după aceea tăindu-i-se capul, s-a mutat către Domnul.

Şi se face pomenirea ei în sfânta sa mucenicie ce se află aproape de târgul ce este lângă zid.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Iacov, cel ce prin înşelăciune s-a închinat lui anticrist, adică diavolului.

Acest fericit Iacov, fiindcă a iubit pe Hristos, a urât lumea, şi a părăsit toată averea sa, fără a întrebuinţa ceva din aceasta. Însă după acestea, prin lucrarea urâtorului de om, diavolul, atâta s-a mândrit, încât a îndrăznit şi zicea: "Cine altul ştie mai bine decât mine mântuirea mea?" Pentru aceasta a întrebuinţat multe şi mari nevoinţe, însă fără întrebare de cei socotitori, după cum învaţă dumnezeieştii părinţi. Ci cu însăşi voia şi bună plăcerea sa, pentru aceasta a şi fost înşelat de către diavolul, căci venind la dânsul un înger viclean, adică un demon, prefăcut în chip de înger al luminii, i-a zis: "Curăţeşte-ţi chilia ta, şi să aprinzi candele şi făclii, şi să o afumi cu miruri şi tămâieri, bine împodobindu-te pe tine însuţi, pentru ca, plăcându-i nevoinţa ta, Hristos vine în noaptea aceasta pentru ca să-ţi dea multe daruri". Iar nepriceputul Iacov, prin mândrie fiind înşelat, a făcut toate acestea. Şi aşa a venit la el anticrist cu mărire şi nălucire multă, la miezul nopţii. Iar Iacov deschizând uşa chiliei sale s-a închinat lui; iar diavolul lovind pe Iacov în frunte, după dumnezeiască iconomie, n-a stat, ci s-a întors înapoi şi a fugit. A doua zi, dimineaţa, Iacov plângând a mers la un bătrân; iar bătrânul mai înainte de a auzi de la Iacov vreun cuvânt, a zis către el: "Fugi de aicea, căci ai fost batjocorit de satana". Deci după ce Iacov a plâns de ajuns şi s-a sfărâmat cu inima, atunci bătrânul certându-l mult şi sfătuindu-l, l-a trimis la viaţa de obşte, iar el ascultând, a mers la obşte şi a slujit la bucătărie şapte ani, cu multă smerenie şi ascultare; după aceea a şezut singur în chilie alţi şapte ani, lucrând lucrul mâinilor cu măsură, şi păzind canonul dat cu multă scumpătate. Şi aşa învăţând calea lui Dumnezeu cea fără amăgire, cu multă desluşire, s-a făcut făcător de minuni prea ales; şi aşa şi-a săvârşit viaţa sa, mutându-se către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Trifilie, episcopul Lencusiei, în Cipru.

Preacuviosul Trifilie, episcopul Lencusiei in CipruSfântul Trifilie, Episcopul Leukosiei, s-a născut la Constantinopol şi a studiat în Beirut - Liban. Era foarte inteligent şi literat, cu toate acestea şi-a ales ca îndrumător un om fără educaţie dar de o sfinţenie rară, şi anume pe Sf. Spiridon al Trimitundei (prăznuit în 12 decembrie).

În vremea aceea, împăratul Constantin al II-lea (337-340) a căzut grav bolnav şi nefiind doctor care să-l poată ajuta, s-a întors la Dumnezeu pentru ajutor. În vis i-a apărut un înger care-l îndruma spre un grup de ierarhi, dintre care i-a arătat pe doi, spunând că numai prin ei se va putea vindeca.

Împăratul a dat imediat un edict prin care îi chema pe episcopi la adunare, printre ei fiind şi Sf. Spiridon, care împreună cu discipolul său, Sf. Trifilie s-au prezentat în faţa împăratului. Bolnavul i-a recunoscut îndată pe cei prin care avea să se vindece după cum i-a arătat îngerul. S-a închinat în faţa lor şi i-a rugat să se roage pentru sănătatea lui. Atunci Sf. Spiridon a pus mâna pe capul împăratului şi după ce s-a rugat acesta s-a însănătoşit.

Sf. Trifilie a fost impresionat de viaţa frumoasă de la palat, de figura impunătoare a împăratului şi de toate frumuseţile de-acolo, încât Sf. Spiridon l-a întrebat "De ce te minunezi?" Crezi că toate acestea îl fac pe împărat mai drept în faţa lui Dumnezeu?" Toţi aceştia, împăratul împreună cu demnitarii vor sta în faţa scaunului de judecată al lui Dumnezeu cu cei mai săraci laolaltă. Omul trebuie să caute binecuvântarea şi slava cerească."

La scurt timp, Sf. Trifilie a fost înscăunat Episcop al Leukosiei în Cipru şi îl vizita deseori pe Sf. Spiridon. Odată, au trecut împreună pe lângă nişte vii şi o grădină foarte frumoase şi pline de rod, numite Parimnos. Sf. Trifilie a fost din nou atras de aceste pământuri şi ar fi dorit să le exploreze mai îndeaproape. Sf. Spiridon, citindu-i gândurile l-a întrebat de ce îşi doreşte lucruri lumeşti şi efemere când omul ar trebui să-şi adune comori în cer şi pentru aceasta să se nevoiască. Astfel, prin rugăciunile mentorului său, Sf. Trifilie a mers pe calea desăvârşirii sale spirituale, dobândind milă, inimă curată, credinţă dreaptă şi nu în cele din urmă iubire, pe lângă alte virtuţi.

La un sinod al episcopilor care a avut loc în Cipru, părinţii l-au rugat pe Sf. Trifilie să le vorbească, cunoscută fiind erudiţia şi cultura acestuia. Alegând ca subiect vindecarea slăbănogului de către Mântuitorul Hristos (Marcu 2:11), în loc de "pătuţ" aşa cum apărea în sfânta scriptură, a spus "pat". Foarte nemulţumit de această omisiune a Sfântului Trifilie, Sf. Spiridon i s-a adresat dur, spunându-i: "Te crezi mai vrednic decât Cel care a spus "pătuţ" încât să te ruşinezi de cuvintele Lui ?, ieşind hotărât din biserică. Astfel, Sf. Trifilie a primit o lecţie de umilinţă, ca să nu mai fie niciodată mândru de erudiţia sa. Sf. Trifilie şi-a condus mai departe turma cu pricepere şi din moştenirea rămasă de la mama sa, acesta a construit mănăstirea de la Leukosia. Sfântul a plecat la ceruri la o vârstă foarte înaintată, prin anul 370.

Pelerinul rus Egumenul Daniel a văzut sfintele moaşte ale Sf. Trifilie în Cipru, la începutul sec. al XII-lea.

Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Ana şi cu fiul ei Ioan.

Sfânta Ana şi fiul ei, Sf. Ioan, au trăit în secolul al IX-lea. Ana era fiica diaconului bisericii Vlaherne din Constantinopol. După moartea soţului ei, sfânta şi-a luat straie bărbăteşti, schimbându-şi numele în Eftimie. Împreună cu fiul ei, Sf. Ioan, s-au nevoit în asceză într-una din mănăstirile din Bitinia, lângă Olimp.

Sf. Ana a murit la Constantinopol în anul 826. Ea mai este prăznuită şi în 29 octombrie.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Antipatru, episcopul Vostrilor, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Evloghie, patriarhul Antiohiei, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor zece mii de Mucenici, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Diodor cel din Emesa, care s-a săvârşit răstignit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfintei Muceniţe Achilina

Condacul 1
 

Tărie îngerească a iubirii de Dumnezeu te-ai făcut, Sfântă Fecioară şi Muceniţă Achilina, şi alergare învăpăiată de dumnezeiescul dor spre Mirele Hristos. Pentru aceasta, după cuviinţă îţi strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Icosul 1
 

Părinţii tăi au primit credinţa în Hristos chiar de la Sfinţii Apostoli, şi petrecând cu plăcere de Dumnezeu în cinstită însoţire, te-au zămislit pe tine, rod binecuvântat de Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că la două luni ai fost luminată cu Sfântul Botez;
Bucură-te, că ai învăţat din fragedă copilărie chipul închinării creştine;
Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh;
Bucură-te, laudă a Părinţilor cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, cea înfrumuseţată cu Darul lui Hristos;
Bucură-te, căci, cu cât te umpleai mai mult de Acesta, cu atât însetai mai mult după El;
Bucură-te, izvor de rugăciune curată;
Bucură-te, sămânţă crescută pe pământul bun al evlaviei creştine;
Bucură-te, că ai învăţat a purta în inimă Chipul lui Hristos;
Bucură-te, făclie nestinsă a fecioriei şi a întregii înţelepciuni;
Bucură-te, carte în care s-a scris Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistierie bună a inimii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 2-lea
 

Mijlocitoare grabnică către Hristos te-ai făcut, Sfântă Muceniţă Achilina, că pentru nimic în lume nu te lipseai de Domnul, stând neclintită şi zdrobindu-ţi inima înaintea Lui, pentru care şi El te-a învrednicit a-I fi mărturisitoare în faţa păgânilor împăraţi. Drept aceea, înarmată cu nebiruită credinţă ai călcat poruncile cele diavoleşti, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea
 

Când aveai zece ani, Sfântă Muceniţă Achilina, chemai neîncetat pe Dumnezeu în rugăciuni şi îi sfătuiai pe toţi să-L cunoască pe Dumnezeul Cel Viu, arătându-te şi cu cuvântul, şi cu fapta sălaş dumnezeiescului har. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, candelă a Luminii de Sus;
Bucură-te, îmbrăcare în Omul cel nou, Hristos;
Bucură-te, rază a dreptăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, ascultare doar de Hristos;
Bucură-te, că ţi s-au descoperit adâncurile înţelepciunii de Sus;
Bucură-te, mistuitoare dorinţă de a fi împreună cu Hristos;
Bucură-te, privire aţintită spre cele de Sus;
Bucură-te, aluat duhovnicesc în frământătura Bisericii;
Bucură-te, purtătoare a sabiei Duhului;
Bucură-te, că iubind desăvârşit pe Dumnezeu, desăvârşit ai urât păcatul;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 3-lea
 

Cu ce cuvinte de laudă te vom lăuda pe Tine, Sfântă Muceniţă Achilina, că în tine s-au unit pământul cu cele de sus şi te-ai arătat izvor de apă vie pururea curgător spre Viaţa Veşnică, răcorind inimile celor ce cântă cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 3-lea
 

Văzând pe vrăjmaş cum umbla ca un leu să înghită cu înfricoşare sufletele spre slujirea idolilor neînsufleţiţi, te nevoiai să scapi din valurile morţii pe fecioarele cele de o vârstă cu tine, să le aprinzi şi lor râvna cea mântuitoare după Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, sare a pământului;
Bucură-te, foc din cer aruncat pe pământ;
Bucură-te, vedere curăţită de neghina patimilor;
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;
Bucură-te, chip al lepădării de sine;
Bucură-te, că ne întinzi şi nouă din Pâinea Vieţii;
Bucură-te, casnică a lui Hristos;
Bucură-te, vitejească mărime de suflet;
Bucură-te, făclie luminoasă a iubirii de Dumnezeu;
Bucură-te, far pe Ţărmul Veşniciei pentru cei rătăciţi în valurile lumii;
Bucură-te, că ai arătat drept pricină a necredinţei lipsirea de lumina lui Hristos;
Bucură-te, mustrare a nedreptăţii şi hulei;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 4-lea
 

Văzând cum socoteşti drept nimic porunca împărătească spre închinare la idoli, o slugă a antipatului a alergat la acesta spre a te pârî, iar antipatul a trimis pe slujitori să te prindă, fiindcă nu sufereau robii patimilor lumina ce izvora din mărturisirea ta. Atunci, pregătindu-te a pătimi pentru Hristos, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea
 

Încercând să-ţi abată de la Hristos mintea, antipatul ţi-a vorbit despre chinurile şi moartea ce te aşteptau, însă cursele lui s-au sfărâmat de temelia tare a credinţei creştine, care vede în Învierea lui Hristos singura şi adevărata biruinţă asupra morţii şi stricăciunii. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, ancoră a nădejdii neclătinate;
Bucură-te, căutare întâi de toate a Împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai binevestit-o cu bărbăţie;
Bucură-te, bucurie de a suferi pentru Hristos;
Bucură-te, arătătoare neclintită a Căii-Hristos;
Bucură-te, glas dulce care ne îndemni spre pocăinţă;
Bucură-te, zdrobire a iubirii de sine;
Bucură-te, fagure plin de mierea Duhului;
Bucură-te, cea binecuvântată de Tatăl;
Bucură-te, lăcaş înfrumuseţat al Cuvântului;
Bucură-te, lepădare a legii păcatului şi a morţii;
Bucură-te, păzire a duhului vieţii în Hristos;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 5-lea
 

Ce părtăşie are lumina cu întunericul? Aşa şi tu, Sfântă Muceniţă Achilina, te zoreai a urma calea cea strâmtă, strălucind de tăria Duhului şi pe înşişi asupritorii tăi îi luai ca mijlocitori ai cununii nestricăcioase. Pentru aceasta, însăţi cereai munci mai aspre, ca să te împărtăşeşti şi mai mult de slava lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea
 

Nu ştia antipatul că nu îi poţi înşela pe sfinţii lui Dumnezeu, că nu le sunt necunoscute planurile Satanei celor ce neîncetat liturghisesc voia lui Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, altar de jertfă;
Bucură-te, dăruire a vieţii pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, liturghisitoare a Cuvântului;
Bucură-te, stea mult luminoasă a Bisericii;
Bucură-te, laudă a fecioarelor;
Bucură-te, adânc de smerenie;
Bucură-te, nerăutate şi pace netulburată a inimii;
Bucură-te, împărtăşire din toată fiinţa de Hristos;
Bucură-te, purtătoare a jugului Lui;
Bucură-te, naştere în lume a iubirii Lui;
Bucură-te, blândeţe nemişcată de ispite;
Bucură-te, ploaie duhovnicească peste pământul însetat;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 6-lea
 

Poruncind slujitorului să te bată peste faţă, i-ai arătat antipatului chipul Judecăţii celei înfricoşătoare pentru cei ce nu cinstesc Chipul lui Dumnezeu, după care a fost zidit omul. Şi i-ai zugrăvit osânda veşnică a celor ce răstignesc în inimile lor icoana iubirii dumnezeieşti, înaintea căreia se cuvine a cânta cu smerenie şi dragoste: Aliluia!

Icosul al 6-lea
 

Dezbrăcată de haine şi întinsă pe pământ spre lovire, veşmânt de har s-a pogorât peste trupul tău, strălucind de nestematele sângelui vărsat. Aşa, Muceniţă Achilina, simţeai numai cum te umpli de putere şi răbdare, harul covârşind durerea, şi ai ruşinat îndrăzneala celor ce huleau purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, zbor mai presus decât săgeţile şi cursele vânătorilor;
Bucură-te, uitare de cele dinapoi şi alergare spre cele dinainte;
Bucură-te, vas al nădejdii şi deşertării de grija lumească;
Bucură-te, prescură liturghisită de Însuşi Hristos;
Bucură-te, urmare a lui Hristos în icoana iubirii;
Bucură-te, fiică iubită a Împăratului Ceresc;
Bucură-te, iubire revărsată peste albia firii;
Bucură-te, duhovnicească naştere a lui Hristos;
Bucură-te, veşnică întipărire de Chipul Iubirii;
Bucură-te, moştenire a Domnului;
Bucură-te, aleasă urmaşă a Maicii Domnului,
vrednică păzitoare a chipului fecioriei;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 7-lea
 

Nedespărţită de Hristos ai fost în suferinţe, căci ocara şi ruşinea prigonitorilor o socoteai ca pe o mare cinste, îmbrăcându-te în haina aurită a Duhului şi neîncetat cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea
 

Grăuntele de grâu aruncat în pământ, dacă nu moare, nu învie. Aşa şi tu, Sfântă Muceniţă Achilina, ştiai că Lumina Învierii se naşte numai din pătimirea de bunăvoie pentru iubirea lui Hristos. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, rugăciune curată;
Bucură-te, conştiinţă neadormită;
Bucură-te, foc ce arzi patimile;
Bucură-te, chemare la viaţa veşnică;
Bucură-te, rod nestricat de furul viclean;
Bucură-te, închinare, strajă neadormită a minţii;
Bucură-te, mană cerească în pustiul necredinţei;
Bucură-te, călăuză a celor rătăciţi;
Bucură-te, toiag al celor ce se clatină în viforul ispitelor;
Bucură-te, izgonire a diavolilor, privelişte oamenilor şi îngerilor;
Bucură-te, pescuire minunată a credincioşilor;
Bucură-te, isihie, iubire ce Îl odihneşti pe Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 8-lea
 

Mirându-se de vitejia ta, Volusian Antipatul ţi-a oferit un răgaz de odihnă şi de gândire, dar tu l-ai refuzat, că alesesei deja pentru veşnicie să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Văzându-te neschimbată în dragostea adevăratului Dumnezeu, s-a tulburat antipatul, pornindu-se cu mânie asupra ta, şi a poruncit să-ţi găurească cinstitul cap prin urechi, cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, dragoste aprinsă de rugul Iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, dragoste curată, vădită de focul nevoinţelor muceniceşti;
Bucură-te, închinare către Hristos, decât lumea mai adâncă;
Bucură-te, răbdare peste fire a cumplitelor dureri;
Bucură-te, sfărâmare a curselor diavolului prin nevoinţele tale;
Bucură-te, sânge vărsat la temelia Bisericii;
Bucură-te, urmare a lui Hristos, fără a mai privi înapoi spre lume;
Bucură-te, răstignire a patimilor şi poftelor necurate;
Bucură-te, cer nou şi pământ nou;
Bucură-te, mieluşeaua Domnului;
Bucură-te, păşire întru bucuria Domnului;
Bucură-te, îmbrăţişare a Crucii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 9-lea
 

În mijlocul pătimirilor, rugăciunea ta urca precum un stâlp de foc la cer, arzând toate duhurile viclene, care se tânguiau neputincioase, neştiind cum să se ascundă de văpaia Duhului ce te umbrea. Iar tu te dăruiai întreagă, ca o jertfă vie, Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea
 

Cu untdelemnul smereniei tale ai spălat picioarele lui Hristos, Biruitorul morţii şi Cel ce ţi-a gătit cunună nestricăcioasă în ceruri. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, viaţă ascunsă în Hristos;
Bucură-te, pământ al făgăduinţei;
Bucură-te, spic în holda raiului;
Bucură-te, că şi pe noi ne tragi spre dragostea Lui;
Bucură-te, dor nepotolit de Hristos;
Bucură-te, sfinţenie şi mare cuviinţă;
Bucură-te, tărie duhovnicească izvorâtă din Piatra Hristos;
Bucură-te, purtătoare a Icoanei Iubirii;
Bucură-te, bună mireasmă a creştinătăţii;
Bucură-te, gustare nesăturată din bunătatea Domnului;
Bucură-te, zugrăvire a fricii curate de Domnul, dar împreună şi a iubirii Lui;
Bucură-te, inimă alipită de Domnul;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 10-lea
 

Ai căzut ca moartă din pricina cumplitelor dureri, fiind aruncată afară din cetate spre hrană câinilor. Însă îngerul Domnului a venit la miezul nopţii şi te-a tămăduit desăvârşit. Apoi te-a trimis spre certarea potrivnicilor şi proslăvirea numelui lui Dumnezeu în inimile celor ce aveau să-ţi cunoască viaţa, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 10-lea
 

Mulţumind Domnului, te-ai îmbrăcat cu şi mai multă credinţă şi smerenie, slăvind pe Cel Iubit în inima ta făcută altar, încât Acela ţi-a răspuns de Sus, făgăduind să asculte toate cererile tale. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, veselire cu duhul la auzirea lui Hristos;
Bucură-te, că porţile cetăţii s-au deschis singure înaintea ta;
Bucură-te, lipsire de toată dulceaţa lumii ca să câştigi mărgăritarul Hristos;
Bucură-te, că Însuşi Domnul ţi-a grăit;
Bucură-te, ruşinare a necredincioşilor cu facerile tale de minuni;
Bucură-te, glas al conştiinţei ce nu poate fi oprit;
Bucură-te, bărbăţie înfricoşată vrăjmaşilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, dumnezeiască râvnă;
Bucură-te, că pomenirea ta risipeşte sfaturile viclene;
Bucură-te, că şi pe noi ne tragi cu putere spre Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare pentru cei orbiţi de necredinţă;
Bucură-te, dar şi mustrare a lor neînduplecată;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 11-lea
 

Nepricepându-se spre alte chinuri, antipatul a poruncit să ţi se taie capul, într-un loc afară din cetate, spre care mergând de bunăvoie, I-ai mulţumit lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea
 

Înainte de a ţi se tăia cinstitul cap, te-ai rugat vreme de un ceas, ridicându-ţi ochii spre cer şi binecuvântând pe Dumnezeu. Şi de la Dânsul ai primit înnoită adeverire a primirii tale la cereştile lăcaşuri, întru bucuria Domnului tău. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, lăcaş înfrumuseţat al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că ne împărtăşeşti cu dărnicie din darurile tale;
Bucură-te, că ne asculţi rugăciunile cele nefăţarnice;
Bucură-te, necontenită rugă pentru cei din ispite şi nevoi;
Bucură-te, talant înmulţit însutit;
Bucură-te, faptă unită cu rugăciunea şi contemplaţia;
Bucură-te, lumină din Lumina neînserată;
Bucură-te, alăută a Duhului;
Bucură-te, porumbiţă a lui Hristos;
Bucură-te, mijlocitoare a duhovniceştilor mângâieri;
Bucură-te, izvor de înţelepciune şi tămăduiri întru slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 12-lea
 

Abia ai auzit preadulcele glas al Domnului şi mai înainte de a-şi ridica călăul sabia spre tăierea capului tău, Sfântă Muceniţă Achilina, ai adormit desăvârşit cu somn de moarte. Iar sufletul ţi-a fost întâmpinat de Hristos, de a Cărui dragoste erai învăpăiată, cântând cu cereştile cete: Aliluia!

Icosul al 12-lea
 

Tăindu-ţi-se cinstitul cap, după ce ţi-ai închinat sufletul în mâinile Domnului, din tăietură a curs lapte în loc de sânge. Iar sfintele tale moaşte au fost îngropate de credincioşi cu cinste, şi au fost proslăvite prin multe tămăduiri şi minuni întru slava Sfintei şi nedespărţitei Treimi. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, trup feciorelnic, făcut gură de rai;
Bucură-te, moştenire a Domnului;
Bucură-te, că îţi citim viaţa şi ne minunăm;
Bucură-te, surpătoare a slavei lumeşti şi fereastră spre Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare de Dumnezeu ascultată;
Bucură-te, că nu ne laşi când ne rugăm ţie cu credinţă;
Bucură-te, strugure în via lui Hristos;
Bucură-te, bucurie a Maicii Domnului;
Bucură-te, luminare a celor din întuneric;
Bucură-te, trâmbiţă a dreptei credinţe;
Bucură-te, mijlocitoare, scară de la pământ la cer;
Bucură-te, bucuria şi ocrotirea celor ce aleargă la Domnul cu credinţă;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 13-lea
 

O, Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Hristos ca să se milostivească de noi, iar prin purtarea Sa de grijă să ne învrednicească stării de-a dreapta la Înfricoşata Judecată. Şi aşa, prin mijlocirile tale, să păşim, Muceniţă, întru bucuria cea nestricăcioasă, unde cetele sfinţilor şi ale îngerilor pururi cântă Sfintei Treimi: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Părinţii tăi au primit credinţa în Hristos…, Condacul 1: Tărie îngerească a iubirii de Dumnezeu te-ai făcut, Sfântă Fecioară şi Muceniţă Achilina…,

Icosul 1
 

Părinţii tăi au primit credinţa în Hristos chiar de la Sfinţii Apostoli, şi petrecând cu plăcere de Dumnezeu în cinstită însoţire, te-au zămislit pe tine, rod binecuvântat de Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că la două luni ai fost luminată cu Sfântul Botez;
Bucură-te, că ai învăţat din fragedă copilărie chipul închinării creştine;
Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh;
Bucură-te, laudă a Părinţilor cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, cea înfrumuseţată cu Darul lui Hristos;
Bucură-te, căci, cu cât te umpleai mai mult de Acesta, cu atât însetai mai mult după El;
Bucură-te, izvor de rugăciune curată;
Bucură-te, sămânţă crescută pe pământul bun al evlaviei creştine;
Bucură-te, că ai învăţat a purta în inimă Chipul lui Hristos;
Bucură-te, făclie nestinsă a fecioriei şi a întregii înţelepciuni;
Bucură-te, carte în care s-a scris Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistierie bună a inimii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul 1
 

Tărie îngerească a iubirii de Dumnezeu te-ai făcut, Sfântă Fecioară şi Muceniţă Achilina, şi alergare învăpăiată de dumnezeiescul dor spre Mirele Hristos. Pentru aceasta, după cuviinţă îţi strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

şi se face otpustul.

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Achilina

Troparul Sfintei Muceniţe Achilina, glasul al 4 lea

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Achilina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Cel tăiat pe cea netăiată o a tăiat şi a văzut pământul Soarele pe care nu-1 văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaş apa l-a înecat şi pe cea neumblată a trecut Israel şi cântare s-a cântat: Domnului să-I cântăm, căci cu mărire S-a preaslăvit.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind cu adevărat mărită, stai înaintea Mirelui tău Hristos, în ceruri bucurându-te. Pentru aceasta pe cei ce te cinstesc pe pământ cu dreaptă credinţă, măreşte-i cu rugăciunile tale, cinstită şi ţi-i fă părtaşi pe cei ce cântă Domnului, căci cu mărire S-a preaslăvit.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşindu-ţi sufletul curat, mărită, ai primit harul Duhului şi cu rănile trupului tău te-ai arătat foarte frumoasă. Pentru aceea, fiind tu curată desăvârşit, cu totul nevinovată, s-a logodit cu tine Mirele sufletelor, prealăudată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iarna înşelăciunii odinioară cumplit umplând plinirile pământului, tu fiind plină de Duh, ca o muceniţă nerătăcită a Domnului Atotţiitorului, le-ai adus primăvara vieţii şi ai ridicat semn de biruinţă, Sfântă Muceniţă Achilina, mărită, cugetătoare de Dumnezeu, vrednică de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce se înţelege împreună cu Tatăl cel fără de început, a intrat în pântecele tău, făcându-Se Om şi ne-a mântuit pe noi, care eram plecaţi răutăţii şi robiţi de înşelăciunea vrăjmaşului. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste te fericim, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti întărirea celor ce...

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ţesut-ai cu harul podoabă de lumină, vopsind-o cu sfinţit sângele tău, Achilina mărită.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai rănită cu dorul cel dumnezeiesc; pentru aceasta cu tărieai răbdat răni şi dureri cumplite, preacinstită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Imnul Mântuitorul cu totul te-a sfinţit pe tine, cinstită, pe care cu totul din suflet te-a iubit pe tine, Sfântă Achilina.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mireasă Nenuntită te ştim pe tine, Preacurată şi Locaş al Făcătorului şi mai Sfântă decât heruvimii.

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe balaurul cel trufaş l-ai surpat prin slăbiciunea trupului, făcând vitejie foarte luminat şi pierzând semeţia tiranilor.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu strălucirile muceniciei şi cu dumnezeieştile frumuseţi ale fecioriei, te-ai făcut aleasă mireasă Stăpânului, Muceniţă Achilina.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorându-se trupul tău cu chinurile cele de multe feluri, de Dumnezeu insuflată, ţi-a pricinuit ţie viaţa, tu cea care petrece în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pâraiele sângiurilor tale au stins focul mulţimii zeilor şi cu curgerile minunilor tale spală bolile oamenilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Somnul păcatului m-a cuprins în dormitarea lenevirii, Fecioară. Cu rugăciunea ta cea neadormită, ridică-mă către pocăinţă.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Din noaptea necunoştinţei, zi a cunoştinţei de Dumnezeu, întru lumina feţei Tale Hristoase, a strălucit de dimineaţă lauda Ta în inimile noastre.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Când rătăcirea făcea valuri, ca marea când se sălbăticeşte, te-ai arătat ocârmuită de dreapta lui Hristos, Sfântă Muceniţă Achilina.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Uitându-te, muceniţă, către daruri, ai răbdat foarte tare sfâşierea mădularelor tale şi moartea cea silnică.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminată te-ai arătat vrăjmaşilor, uimindu-i pe ei cu frumuseţea ta cea aleasă şi cu mărimea sufletului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toţi prin naşterea ta fiind mântuiţi de osânda cea strămoşească, strigăm ţie: Bucură-te,  Ceea ce eşti plină de daruri, Prealăudată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Doamne, Cel ce pe Iona...

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorit-ai, Fecioară, a urma patimile cele slăvite ale lui Hristos şi cu cuget bărbătesc ai suferit chinurile şi sfâşierile curatului tău trup.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Multe feluri de dureri ai răbdat şi durerile focului nu le-ai luat în seamă. Pentru aceasta uşurează-ne şi nouă totdeauna durerile, prin rugăciunile tale, Sfântă Achilina.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Uitându-se de sus ceata îngerilor s-a mirat de răbdarea ta, mărită fecioară, cum în trup fiind, biruiai pe vrăjmaşii cei fără de trup.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să se facă Omul Dumnezeu, S-a arătat Dumnezeu oamenilor, Fecioară, în chip de negrăit născându-Se din sângiurile tale şi rămânând neschimbat Ceea Ce a fost.

Irmosul

Doamne, Cel ce pe Iona singur în chit l-ai sălăşluit şi pe mine cel prins în mrejele vrăjmaşului, ca şi pe acela, din stricăciune mă mântuieşte.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu stropirile sângiurilor tale fiind curăţită şi cu cununile chinurilor încununată, Fecioară Achilina, Mirele tău Hristos pe tine te-a dat tămăduire şi mântuire celor din necazurile bolilor; celor ce aleargă la tine cu credinţă, izvorându-le viaţă veşnică.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai purtat grijă de trupul cel pătimitor, cugetătoare de Dumnezeu, lămurit uitându-te la răsplătirile cele de acolo şi la slava şi la veselia lui Dumnezeu şi la dumnezeiasca bucurie, Sfântă Muceniţă Achilina.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând trup neîntinat şi inimă unită cu Domnul, ai stat înaintea divanurilor de judecată, înfruntând pe tiranul cel fără de minte, curată cugetătoare de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ai schimbat, fecioară, lumea cea pieritoare cu viaţa cea mai presus de lume nepieritoare şi desfătarea cea vremelnică cu cea stătătoare şi logodnicul cel trupesc, cu Mirele Cel Nemuritor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu laude cinstim Singura Stăpânire Dumnezeiască, Care se întreieşte după feţe minunat, iar din Fire este Una, strigând: Doamne Dumnezeule bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu...

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminată cu lumina curăţiei şi înflorită cu vopselele sângiurilor, Fecioară Achilina, stai înaintea lui Hristos, Dumnezeului nostru.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfă preasfinţită şi prinos prealuminat şi ca o tămâie binemirositoare te-ai adus lui Hristos, Dumnezeului nostru, cugetătoare de Dumnezeu, Muceniţă Achilina.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Sfântul tău trup zăcând în mormânt tămăduieşte bolile oamenilor, Sfântă Achilina Preamărită şi izgoneşte stricăciunea demonilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fără stricăciune ai născut pe Cuvântul mai presus de cuvânt, Carele ne mântuieşte pe noi de toată stricăciunea cea rea. Pentru aceasta, toţi te slăvim pe tine, Fecioară.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcând, au săltat strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreună cu Tine, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai pironit pe Cruce, s-a răstignit Fecioara, prin cuget pătimind şi a călcat capul balaurului.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumoasă îţi este podoaba şi preafrumoasă ţi s-a arătat bun neamul sufletului, Sfântă Achilina, cea cu chip dumnezeiesc, vrednică de minune.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slăvită pomenirea ta pe toţi ne cheamă împreună, să lăudăm cu bucurie ostenelile tale cele cu bună laudă şi luptele, Sfântă Muceniţă Achilina.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împreunându-te cu cetele celor fără de trup şi cu adunarea mucenicilor, roagă-te lui Dumnezeu pentru toţi, prealăudată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Glasul fulgerului strigăm ţie, Preacurată: Bucură-te mântuirea tuturor oamenilor şi dumnezeiască încununare a prealăudaţilor mucenici.

Irmosul

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, cei izbăviţi prin tine, cu cetele cele fâră de trupuri slăvindu-te pe tine.

 

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Luminându-te cu dumnezeiasca lumină a virtuţilor, prealăudată, te-ai împodobit cu diadema pătimitorilor, cinstită şi făcându-te frumoasă întru podoabă cu credinţa, te-ai făcut neîntinată şi nestricată mireasă Stăpânului tuturor. Pentru aceasta nevoindu-te bine şi ucigând pe cel viclean, te-ai învrednicit de cămările cele cereştiale Mirelui, de Dumnezeu înţelepţită Muceniţă Achilina; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, cumplitele patimi ale sufletului meu vindecă-le şi-mi dăruieşte iertare de greşeli mie, celui ce nebuneşte le-am făcut. Sufletul meu mi-am spurcat, trupul mi-am întinat, ticălosul. Vai mie: ce voi face în ceasul acela când vor despărţi îngerii sufletul meu de săracul meu trup? Să-mi fii atunci Ajutătoare şi Folositoare, că pe tine te avem Nădejde noi robii tăi.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând şi cu amar strigând: lumea se bucură luând iz băvire, iar pântecele meu se aprinde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru bunătate, îndelung-răbdătorule Doamne. Adâncul milei şi izvorul cel nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.


Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Luna iunie în 13 zile: pomenirea Sfintei Muceniţe Achilina (+303)
       Aceasta a trăit în zilele împăratului Diocleţian, fiind din Biblos, cetatea Palestinei, fiică a unui mare şi strălucit bărbat, anume Eftolmie. Şi, botezându-se de către Eftalie episcopul şi ajungând în vârstă de 15 ani, atrăgea şi întorcea, spre credinţa în Hristos, pe fetele cele ce erau de vârsta ei şi crescute împreună cu ea, învăţându-le să se ferească de idoli. Deci, a fost pârâtă la dregătorul Volusian, de un oarecare Nicodim şi, fiind adusă la întrebare, a mărturisit numele lui Hristos. Şi a fost bătută, pentru aceasta, cu vergi şi pătrunsă prin urechi cu ţepuşe de fier, înroşite în foc într-atât, încât i-a dat şi sângele pe nări şi i-a fost cuprins tot capul de arsură. Şi ea, mărturisind neîncetat credinţa în Hristos, şi-a luat pedeapsa cea de moarte. Şi, tăindu-i-se capul, s-a mutat la Domnul iar trupul ei a fost îngropat în cetatea sa, Biblos. 
Întru această zi, pomenirea Cuviosului Iacov, 
cel ce cu înşelăciune s-a închinat lui antihrist, adică diavolului.
        Fericitul Iacov, iubind pe Hristos, s-a înstrăinat de lume şi a părăsit toată averea sa, fără a întrebuinţa nimic din ea. Însă, după aceasta, atâta s-a mândrit, din lucrarea diavolului, urâtorul de om, încât, îndrăznind, zicea: "Cine altul ştie, mai bine decât mine, mântuirea mea?" Pentru aceasta, săvârşea multe şi mari nevoinţe, însă, fără să întrebe pe cei pricepuţi, după cum învaţă dumnezeieştii Părinţi; ci, numai cu voia şi cu plăcerea sa, pentru care a şi fost înşelat de diavol. Că, venind la dânsul, un înger viclean, adică un demon prefăcut în chip de înger de lumină, i-a zis: "Curăţeşte-ţi chilia ta şi să aprinzi candele şi făclii şi s-o îmbălsămezi cu miruri şi tămâie, bine împodobindu-te şi tu, pentru că Hristos, plăcându-I nevoinţa ta, vine în noaptea aceasta, ca să-ţi dea multe daruri." Iar nepriceputul Iacov, din mândrie înşelându-se, a făcut toate acestea. Şi, aşa, a venit la el antihrist, cu slavă şi nălucire multă, la miezul nopţii. Deci, Iacov, deschizând uşa chiliei sale, i s-a închinat lui, iar diavolul, lovind pe Iacov în frunte după dumnezeiasca iconomie, n-a stat decât o clipă şi s-a întors şi a fugit. Deci, a doua zi dimineaţa, Iacov, plângând, a mers la un bătrân. Iar bătrânul, mai înainte de a auzi de la Iacov vreun cuvânt, a zis către el: "Fugi de aici, că te-a batjocorit satana." Deci, după ce Iacov a plâns de-ajuns şi şi-a sfărâmat inima, bătrânul l-a certat mult şi, sfătuindu-l, l-a trimis la o mânăstire cu viaţă de obşte, iar el, ascultând, a mers la obşte. Şi a slujit la bucătărie şapte ani cu multă smerenie şi ascultare. După aceea, a stat, singur în chilie, alţi şapte ani, împlinind cu măsură lucrul cu mâinile şi păzind canonul dat, cu toată scumpătatea. Şi aşa, învăţând calea lui Dumnezeu cea neamăgitoare, cu multă desluşire, a ajuns făcător de minuni prea ales şi şi-a săvârşit viaţa sa, mutându-se către, Domnul. 
Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre pocăinţă
         Un frate, biruindu-se de desfrânare, în toate zilele săvârşea păcatul. Şi în toate zilele, îmblânzea pe Stăpânul său, cu lacrimi şi cu rugăciuni. Şi aşa făcând el, amăgindu-se de obiceiul cel rău, săvârşea păcatul. Apoi, iarăşi, după săvârşirea păcatului, se ducea la biserică şi, văzând cinstitul chip al Domnului nostru Iisus Hristos, se arunca înaintea lui, cu amare lacrimi, zicând: "Miluieşte-mă, Doamne şi ridică de la mine această vicleană ispită, că mă trudeşte cumplit şi mă răneşte cu amărăciunea dezmierdărilor. Că nu am obraz Stăpâne, a căuta şi a vedea chipul Tău cel Sfânt şi mai strălucit decât soarele, ca să se îndulcească inima mea şi să se veselească." Aceasta zicând şi ieşind din biserică, iarăşi, cădea în noroi, dar, iarăşi, nu deznădăjduia de mântuirea sa, ci, de la păcat, întorcându-se la biserică, cele asemenea striga către iubitorul de oameni, Dumnezeu şi zicea: "Pe Tine Doamne, Te pun chezaş de acum, că nu voi mai face păcatul acesta, numai iartă-mi mie, Preabunule, cele ce de la început şi până în ceasul acesta Ţi-am greşit." Şi, după ce făcea el aceste înfricoşate tocmeli, iarăşi, se afla în păcatul cel rău şi puteai vedea iubirea lui Dumnezeu cea preadulce şi nemărginita Lui bunătate, cum suferea, în toate zilele, călcarea şi neputinţa fratelui, cea neîndreptată şi rea. Şi, din multă milă, căuta şi aştepta pocăinţa şi întoarcerea lui. Şi nu numai un an a făcut aceasta, nici doi, nici trei, ci zece ani şi mai mult. Vedeţi, fraţilor, suferirea cea nemăsurată şi iubirea de oameni cea nemărginită a Stăpânului? Cum totdeauna îndelung rabdă, suferind fărădelegile şi păcatele noastre cele cumplite? Că, de acel lucru, este cu putinţă a ne înspăimânta şi a ne minuna, de îndrumările cele bogate ale lui Dumnezeu, că fratele făgăduind, că nu va mai face altădată păcatul, rămânea de minciună. Deci, într-una din zile, întâmplându-se acestea şi făcând păcatul, fratele a alergat iarăşi la biserică, plângând şi suspinând şi tânguindu-se şi cerând îndurările Preabunului Stăpân, ca să Se milostivească spre el, să scape de noroiul înverşunării. Şi diavolul, începătorul răutăţii şi pierzătorul sufletelor noastre, văzând cum fratele ruga pe iubitorul de oameni Dumnezeu şi cum nimic nu foloseşte, că, cele ce alcătuia el, adică diavolul, prin păcat, fratele prin pocăinţă le risipeşte, a strigat cu neruşinare către cinstita icoană a Domnului nostru Iisus Hristos: "Ce este mie şi Ţie, Iisuse Hristoase? Milostivirea Ta cea nemărginită mă biruieşte şi mă surpă, că primeşti pe acest desfrânat, care în toate zilele, minte înaintea Ta, defăimând stăpânirea Ta. Pentru ce nu-l arzi pe el, ci îndelung rabzi şi suferi? Că Tu vii să judeci pe desfrânaţi şi pe toţi păcătoşii să-i pierzi. Cu adevărat, nu eşti drept judecător, pentru că, unde se pare stăpânirii Tale, treci cu vederea. Şi pe mine, pentru o mică înălţare, m-ai aruncat jos din cer. Iar acesta, care zace înaintea feţei Tale, mincinos fiind şi desfrânat, lin îi dăruieşti, lui blândeţea Ta. Pentru ce, dar, Te numesc pe Tine oamenii Judecător preadrept? Că, precum văd, şi Tu faci deosebiri, din multă bunătate, şi treci cu vederea dreptatea." Şi zicea acestea diavolul, iuţindu-se de multă amărăciune şi pară de foc scoţând pe nările lui. Acestea, zicând a tăcut. Şi s-a făcut glas, ca de la altar, zicând: "O, balaure, preaviclean şi pierzător, nu te-ai săturat de socotinţa ta cea rea, că ai sorbit lumea? Ci, şi pe cel ce a venit la mila Mea, cea nespusă, te sileşti să-l răpeşti şi să-l sorbi? Are atâtea greşeli, ca să pui şi să tragă în cumpănă cu sângele cel scump, pe care L-am vărsat Eu pe cruce, pentru el? Iată, înjunghierea Mea şi moartea au afundat fărădelegile lui şi tu, când vine la păcat, nu-l goneşti pe el, ci îl primeşti cu bucurie, şi nu-l opreşti, nădăjduind să-l dobândeşti pe el. Şi Eu, cel atât de milostiv şi iubitor de oameni, Eu, Care am poruncit lui Petru Apostolul, să ierte celui ce greşeşte, în fiecare zi, până de şaptezeci de ori câte şapte, oare, nu-l voi ierta pe el? Oare, nu-l voi milui? Da, cu adevărat, că, de vreme ce aleargă la Mine, nu Mă voi întoarce de la el, până ce-l voi câştiga. Că, pentru păcătoşi, M-am răstignit şi preacuratele Mele palme, pentru ei le-am întins, ca cel ce va voi să se mântuiască, să ştie unde să alerge şi să se mântuiască. Că, de la nimeni nu Mă întorc, pe nimeni nu gonesc. Chiar de-ar greşi de nenumărate ori într-o zi, şi de nenumărate ori ar veni către Mine, nu va ieşi afară nemiluit. Că nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, la pocăinţă." Şi, făcându-se glasul acesta, sta diavolul tremurând şi neputând să fugă. Şi, iarăşi, s-a făcut glas, zicând: "Ascultă, amăgitorule pentru ce zici că sunt nedrept? Că Eu către toţi sunt drept, că în starea în care aflu pe cineva, îl judec. Deci, iată, pe acesta l-am aflat stând înaintea picioarelor Mele şi biruitor peste tine arătându-se. Îl voi lua, dar, pe el şi-i voi mântui sufletul lui, fiindcă n-a deznădăjduit de mântuirea sa. Iar tu, care vezi cinstea lui, ruşinează-te." Deci, stând fratele cu faţa în jos şi tânguindu-se, şi-a dat duhul. Şi, îndată, venind ca focul, o mare urgie a căzut peste satana şi l-a mistuit pe el. De aici, să cunoaştem, fraţilor, milostivirea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, cea nemăsurată, şi niciodată să nu deznădăjduim de mântuirea noastră. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea ! Amin.

Pomenirea Sfintei Icoane a Născătoarei de Dumnezeu „Axion Estin"


 Pomenirea Sfintei Icoane a Născătoarei de Dumnezeu „Axion Estin" (Cuvine-se cu adevărat) și a minunii care s-a lucrat înaintea ei în timpul arhipăstoririi Patriarhului Nicolae Hrisoverghes (983-996)

Minunea a fost aceasta: într-o noapte un monah citea Canonul Năcătoarei de Dumnezeu și cânta „Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii" în chilia lui de la Mânăstirea Pantocrator, numită acum „Axion Estin", după numele icoanei. Monahul își zicea singur rugăciunile, deoarece Bătrânul lui era plecat la Karyes.
Deodată în biserică a apărut un bărbat care a început să cânte „Cuvine-se cu adevărat. " Până atunci acea cântare era necunoscută în Biserică.
Auzind cântarea, monahul a rămas cuprins de bucurie, atât la auzul cuvintelor, cât și la cântarea îngerească. „Așa se cântă printre noi slava Maicii Domnului", a zis străinul către monah.
Monahul a voit să-și copie cuvintele și de aceea a adus o tăbliță de piatră. Dar străinul a scris el însuși pe ea cu degetul, ca și când tăblița ar fi fost de ceară. După aceea el fără veste s-a făcut nevăzut. Bărbatul cel străin era Sfântul Arhanghel Gavriil.
Tăblița a fost dusă la Constantinopol, iar cântarea aceasta a Maicii Domnului a rămas pretutindeni în Ortodoxie până în ziua de azi.Cântare de laudă la Icoana „Axion Estin"

Monahul în singurătatea bisericii
Cu căldură se roagă
și întunericul sufletului lui
Astfel îl alungă.

Deodată în biserică apare un monah străin -
Nimic nu este ciudat în aceasta.
Străinul începe să cânte ca un cântăreț măiestru,
Și monahul începe și el: Ceea ce ești mai cinstită. . .
În cinstea Maicii lui Dumnezeu, Maica noastră slăvită.

Dar minunatul străin îl întrerupe și-i zice:
„Între noi altfel această cântare se cântă.
Noi altfel începem și iată:
Cuvine-se cu adevărat, Părinte!"
Cuvine-se cu adevărat atunci cântă străinul,
Până la sfârșit.
Monahul sorbi totul, nevrând să piardă nici un cuvânt.
„ O prea cinstite frate, ce ușor suflu eu acum!
Dăruiește-mi, rogu-te și mie cântarea!
Îngăduie-mi să mi-o copii în slove!"

Dar el condei și hârtie la îndemână nu avea:
Biserica loc de rugăciune este,
Iar nu de scris!

Atunci al sfințeniei nopții oaspete
Semnul Crucii peste biserică făcu,
Și scrise cu degetul pe o piatră.
El scrise cu degetul precum în ceară moale;

Acest frate străin pe monah cu adevărat îl uimi.
„Au cine ești tu? " îl întrebă pe străin monahul.

„ Gavriil sunt eu. Ajungă-ți ție răspunsul. "
Și nevăzut se făcu.

Cu frică mare monahul
Pe Arhanghel recunoscu sub monahicescul strai.
Cele scrise de el scrise-au rămas pe vecie.
Sfânta biserică de bună mireasmă s-a cuprins.Maica Domnului din icoana „Axion Estin”

Din clipa în care Preasfânta L-a zămislit pe Dumnezeu-Omul, Hristos, L-a închis în pântecele ei și a cuprins în ființa ei întreaga dumnezeire și întreaga fire muritoare. Având totuși pe Dumnezeu întreg și întreaga fire omenească, ea poate, pe de o parte, să ne dăruiască pe noi lui Dumnezeu și să ne unească cu El, pe de altă parte, să ni-L dăruiască nouă pe Dumnezeu. Vedeți ce înseamnă icoana Maicii Domnului?

Cele spuse mai sus arată că acoperământul și ocrotirea Maicii Domnului sunt asupra Sfântului Munte, dar ele nu se limitează acolo. Dimpotrivă, se transmit asupra întregii omeniri, întregii lumi. Icoana ei ne face simțită prezența ei, dar în același timp ni-L face prezent și pe Fiul ei Dumnezeu și Om. În Sfântul Munte, icoana Axion estin stă pe tron, cu toate acestea, ochii Preasfintei veghează asupra întregii lumi și acolo prezența ei devine în mod special simțită, tangibilă personal. Și acolo unde este prezența ei, acolo este prezent și Fiul ei. Ocrotirea Preasfintei îmbrățișează pe orice om. Simțim marea însemnătate a tainei acestei icoane pentru viața noastră. Preacurata din Sfântul Munte lucrează cu fiecare om. Așa cum Dumnezeu în Sfânta Euharistie Se află spațial nedespărțit, fiindcă este Dumnezeu, dar se împarte la toți oamenii, la fel și Preasfânta noastră este una, dar prin icoana ei prezentă se oferă și se împarte în viața tuturor ortodocșilor. Toți devenim părtași ai harului, toți Îl dobândim pe Dumnezeu, toți ne bucurăm de darurile Fiului Preasfintei.

În istoria Sfântului Munte de multe ori Preasfânta s-a arătat înaintea monahilor, plină de viață, dragoste, plină de milă revărsată către oameni. Și ce nu face Preasfânta? Unora le arată drumul, cu alții călătorește împreună, alteori intervine când unii sunt în primejdii, altora le dă plată și pe alții îi amenință, când nu sunt buni slujitori. O văd rugându-se, plângând, ba încă slujind la masă, atunci când este nevoie. Preasfânta se face slujitoarea noastră și ne slujește și în nevoile noastre mai lumești și mai omenești. Dacă Preasfânta îi ajută pe monahi, care sunt fără grijă, nu au probleme, nu au neliniște, nu au greutăți în viața lor duhovnicească și comunitară, mult mai mult îi ajută pe mireni, care trăiesc părăsirea, durerea, boala, nevoile zilnice. Astfel, Preasfânta din icoana Axion estin poate să fie Preasfânta Sfântului Munte, dar este, în același timp, frate, și Preasfânta ta! Transmite sfințire și pace, schimbă lumea, timpul și spațiul, sfințește casele, binecuvântează roadele, aerul, pământul, tot ceea ce avem.

Dar pentru ce facem procesiuni cu icoana ei? Fiindcă aceasta este plimbarea Stăpânei în teritoriul ei, vizita Împărătesei în palatul ei, cu scopul de a-l sfinți. Se plimbă Împărăteasa pe drumuri – de aceea o și scoatem din Sfântul Munte – și vede, ascultă, se înțelege cu noi, ne inspiră. Dar în primul rând se înțelege cu Fiul ei și Dumnezeul ei. Pe măsură ce înaintează procesiunea, noi nu înțelegem câte spune cu tăcerea ei Fiului ei. Îi spune: Ia aminte la acesta, pe aceea nu o uita, pe acesta vezi-l ce trage, Fiul meu și Dumnezeul meu, de aceea vreau să-i îndeplinești cererile lui... Maica se înțelege cu Fiul ei și cu Părintele și Dumnezeul nostru. Cât este de tăcută și de liniștită și demnă! Pe cât de împodobită și slăvită este, pe atât de mare și stăpânească este ocrotirea pe care ne-o dă. Marea ei tăcere crește credința noastră și întărește rugăciunile noastre. Preasfânta este smerită în slava ei, fiindcă a biruit stricăciunea și moartea, este palatul luminii celei neapropiate.

Preasfânta face lucrătoare rugăciunea Sfântului Munte, care este zi și noapte și lucrează taina izbăvirii, descoperă întruparea Cuvântului înlăuntrul nostru și ne inițiază în tainele cerului și ale pământului. Cu Preasfânta, noi, păcătoșii, neputincioșii, pătimașii, ne bucurăm de dumnezeieștile daruri, fiindcă ea este stâlpul cel însuflețit al rugăciunii întregii Biserici. Preasfânta îi eliberează încă și pe cei osândiți, îndumnezeiește omul și ia cu sine toată făptura să se închine lui Dumnezeu. De aceea a ieșit și a vizitat lumea.

A trecut Preasfânta și ne-a adunat pe noi pe toți în jurul ei, bărbați și femei, mici și mari, săraci și bogați, înțelepți și neînțelepți. Unuia i-a dat putere, altuia sfințenie, altora le-a arătat cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii lui Dumnezeu. Ieșind în lume, a arătat cugetul profund religios al sufletului elen și credința poporului nostru în Dumnezeu, lucru de care suntem toți mândri. Acest popor și când se preface că nu crede, și când îi este rușine să-și exprime credința lui, în realitate nu Îl înlocuiește pe Dumnezeu cu nici un idol, ci preferă pe Fiul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Ea ne vede pe noi, pe toți, și înțelege toate. Și-a desfăcut acoperământul pe care îl purta și l-a întins peste tot poporul. A unit strigătele inimilor noastre cu rugăciunile părinților aghioriți, care constituie curtea Împărătesei a toate.

Să devenim și noi îngeri și deopotrivă cu îngerii, precum Gavriil care a fost învrednicit să cânte Axion estin (Cuvine-se cu adevărat...), și astfel icoana a primit numele Axion estin. Să o lăudăm și noi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cu slavoslovia ei!

Acatist la Icoana Maicii Domnului „Axion Estin”

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Comoara laudelor îngereşti, stâlpul cel de foc al drepţilor, mărirea neîncetată a glasurilor cereşti, oglinda Adâncului nevăzut, cum voi îndrăzni eu, cel cu minte pământească şi împovărată de multe griji lumeşti, a-ţi aduce cântare de laudă, de nu mă vei înţelepţi Tu, Stăpână, ceea ce ai născut pe Cel Căruia îngerii Îi cântă neîncetat: Aliluia!

Icosul 1

Cântarea cea îngerească nouă ni s-a dăruit pe pământ, ca să ne ostenim a-ţi ţese din lumina cuvintelor cântări de cinstire, pentru care să ne bucurăm de acoperământul rugăciunii Tale, cântându-ţi:
Bucură-te, înălţime neajunsă a laudelor îngereşti;
Bucură-te, odihna inimilor tulburate de ispite;
Bucură-te, bună auzire celor din întunericul păcatului;
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor tulburaţi;
Bucură-te, frumuseţe neîncăpută în mărgăritarul unui gând;
Bucură-te, că încununezi osteneala celor ce Te cinstesc;
Bucură-te, că opreşti valurile greu de purtat ale păcatelor;
Bucură-te, făclie a cântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea celor mai presus de gând;
Bucură-te, crin al laudelor nesfârşite;
Bucură-te, tăcerea cea limpede a rugătorilor;
Bucură-te, limpede ascultare a celor necăjiţi;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 2-lea

Venit-a Sfântul Arhanghel Gavriil la ucenicul cel ascultător şi l-a învăţat pe el taina cântării Tale celei prea minunate, de care se înfricoşează toţi cei ce cântă Domnului: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu mărgăritarele rugăciunilor Tale împleteşte nouă cunună prea slăvită prin care să împodobim icoana Ta cea de minuni izvorâtoare cu laude ca acestea:
Bucură-te, laudă fără de sfârşit a iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, bogăţie neîmpuţinată a celor săraci cu duhul;
Bucură-te, izvor nesecat de milostivire pentru cei smeriţi;
Bucură-te, ploaie de înţelepciune pentru cei însetaţi de mântuire;
Bucură-te, soare mult veselitor pentru cei iubitori de lumina Duhului;
Bucură-te, cântec neîncetat pentru iubitorii de taine cereşti;
Bucură-te, odihna sufletelor tulburate de ispite;
Bucură-te, buna auzire celor cufundaţi în tăcere;
Bucură-te, luminarea celor cuprinşi de nedumerire;
Bucură-te, înţelepţirea tainică a iubitorilor de feciorie;
Bucură-te, oglinda Împărăţiei veşnice a Luminii;
Bucură-te, cărarea celor ce se grăbesc spre izvoarele cereşti;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 3-lea

În chip de pelerin îngerul s-a arătat ucenicului rugător şi taina rugăciunii Maicii Domnului i-a descoperit, ca oamenii şi îngerii, cu o gură şi o inimă să cânte: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Pe lespedea inimii mai vârtos decât pe piatră a scris Arhanghelul rugăciunea cea către Maica Luminii, iar noi ne grăbim a scrie pe piatra inimilor noastre cuvinte de laudă ca acestea:
Bucură-te, mângâierea celor lipsiţi de ajutor;
Bucură-te, condei ce scrii nouă taina rugăciunii;
Bucură-te, carte întru Care S-a scris Cuvântul Tatălui;
Bucură-te, templu întru Care S-a odihnit slava Duhului;
Bucură-te, munte înalt neajuns de minte omenească;
Bucură-te, mare a rugăciunii înfricoşătoare ochilor îngereşti;
Bucură-te, izvor de smerenie pentru cei râvnitori;
Bucură-te, încununarea celor ce se ostenesc pentru Adevăr;
Bucură-te, chemarea celor încurcaţi pe cărările deşertăciunii;
Bucură-te, liniştea celor de ispite înviforaţi;
Bucură-te, povăţuire grabnică monahilor evlavioşi;
Bucură-te, îndreptarea celor căzuţi în păcat;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 4-lea

S-a întunecat mintea celor grăitori împotrivă, nereuşind să ajungă cu gândul la taina naşterii tale, iar noi cu gânduri smerite ne plecăm înaintea tainei, cântând numai: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Cuvine-se cu adevărat să slăvim taina cea înfricoşătoare prin care din tine a luat trup Cel Nevăzut şi lumii a dăruit mare milă, Cel de Care se cutremură cetele îngereşti; cuvine-se dar, şi noi să îţi aducem cântări de laude ca acestea:
Bucură-te, oglinda fecioarelor înţelepte;
Bucură-te, că ai născut Mântuirea noastră din blestem;
Bucură-te, că ai rupt legătura întristării Evei;
Bucură-te, că ai nimicit toate răzvrătirile deşarte;
Bucură-te, că întru tine fecioria şi naşterea s-au îmbrăţişat;
Bucură-te, că pe cele despărţite prin legătura dragostei le-ai unit;
Bucură-te, că ai nimicit pe surpătorii lui Adam;
Bucură-te, că întru tine S-a văzut taina mântuirii;
Bucură-te, râu pururea curgător cu apele milostivirii;
Bucură-te, zid nestricat al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, cununa tuturor vredniciilor cereşti;
Bucură-te, lumina călăuzitoare către Raiul desfătării;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!


Condacul al 5-lea

Nu poate toată mintea să numere mulţimea minunilor tale prin care atâtea suflete s-au mântuit şi cei fără nădejde s-au făcut moştenitori Împărăţiei cereşti, cântând Domnului: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Vrednică eşti de slava heruvimilor şi de neîncetata laudă a serafimilor, căci cu trup ai născut pe Înţelepciunea Tatălui, prin Care lumea s-a izbăvit de blestemul morţii, cântând ţie:
Bucură-te, învierea celor căzuţi în moartea păcatului;
Bucură-te, odihna celor osteniţi de ispite;
Bucură-te, mângâierea celor smeriţi cu inima;
Bucură-te, pacea celor ce se luptă cu stăpâniile întunericului;
Bucură-te, dulce auzire celor împovăraţi de întristare;
Bucură-te, liman ceresc iubitorilor de mântuire;
Bucură-te, slobozirea Evei din pustia întristării;
Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de milostivire;
Bucură-te, cântarea cea fără de sfârşit a oştilor îngereşti;
Bucură-te, lumină înfricoşătoare duhurilor întunericului;
Bucură-te, surparea sfaturilor celor nelegiuite;
Bucură-te, luminarea celor întraripaţi de umilinţă;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 6-lea

Sfântul Arhanghel Gavriil în chip de pelerin s-a arătat călugărului râvnitor şi l-a învăţat rugăciunea cea iubită de oştile îngereşti, ca să cânte cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ca pe o moştenire cerească am primit rugăciunea Ta de la înger, ca să urcăm şi noi cu osârdie pe scara laudelor dumnezeieşti, în cântări de veselie ca acestea:
Bucură-te, luminarea celor iubitori de înţelepciune;
Bucură-te, smerita cugetare a celor străpunşi de pocăinţă;
Bucură-te, adâncul doririlor celor curaţi cu inima;
Bucură-te, moştenirea cea dorită a celor blânzi;
Bucură-te, pacea cea înaltă a celor căutători de mărgăritarele înţelepciunii;
Bucură-te, liniştea celor ce călătoresc pe marea vieţii;
Bucură-te, carte nepătrunsă de ochii îngereşti;
Bucură-te, izvor de daruri pentru cei săraci;
Bucură-te, bogăţia cea fără de sfârşit a slujitorilor Tăi;
Bucură-te, a monahilor întrarmare cu sabia rugăciunii;
Bucură-te, pavăză tare tuturor credincioşilor;
Bucură-te, mângâierea sufletelor rănite de întristare;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 7-lea

Ca într-o cămară ai ascuns în pântecele Tău pe Fiul Tatălui, pe Cel Ce a venit să ne slobozească pe noi din temniţele iadului, ca să-I cântăm la lărgimea Raiului: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Toate cetele îngereşti se grăbesc a-ţi culege nectarul înţelepciunii spre a-ţi pregăti mierea laudelor cereşti, cu care îndulcesc şi inimile noastre, făcându-le fagure purtător de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, Stâlpul de foc al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, izvorul cel nesecat al doririlor dumnezeieşti;
Bucură-te, poarta cea mare a Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, încununarea celor iubitori de osteneli duhovniceşti;
Bucură-te, mare nesecată a darurilor Izvorului vieţii;
Bucură-te, umbrirea celor ce aleargă în deşertul ispitelor;
Bucură-te, a monahilor povăţuitoare către cele cereşti;
Bucură-te, a pustnicilor pecetluire cu lumina Duhului;
Bucură-te, mijlocitoarea cea tare a celor din lume;
Bucură-te, corabie purtătoare către limanurile desăvârşirii;
Bucură-te, scut de mântuire al celor din nevoi;
Bucură-te, risipirea întristării celor mâhniţi;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în marea păcatelor;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 8-lea

Trâmbiţă ce ne trezeşti din somnul patimilor, dă-ne nouă înţelepciunea Duhului, ca să Te lăudăm cu osârdie, aducând Stăpânului tuturor cântări de: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cei neputincioşi au luat tărie şi cei nebăgaţi în seamă s-au înălţat la cele cereşti prin pocăinţă; întinde-ne şi nouă mână de ajutor, ca să ne izbăvim de grijile lumeşti şi să-ţi cântăm:
Bucură-te, mijlocitoare a împăcării cu Dumnezeu;
Bucură-te, veselia celor din robia întristării;
Bucură-te, fulger ce risipeşti gândurile cele rele;
Bucură-te, rază ce ne scoţi din întunericul păcatului;
Bucură-te, carte ce ne înveţi tainele vieţuirii întru curăţie;
Bucură-te, picătură ce curăţeşti minţile înfundate de păcate;
Bucură-te, curmarea durerii celor neputincioşi;
Bucură-te, mers dulce celor iubitori de osteneală ;
Bucură-te, îngrădirea cea tare a celor fără de ajutor;
Bucură-te, zid nebiruit celor ce se luptă duhovniceşte;
Bucură-te, surparea sfaturilor celor necuvioase;
Bucură-te, întărirea celor ce lucrează cele bune;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep cum să laude taina naşterii Tale, iar noi, cerem să ne dăruieşti naşterea prin pocăinţă, ca să cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Amuţit-au păgânii, neputând a mărturisi taina fecioriei Tale întru naştere, iar noi cerem să redobândim frumuseţea cea dintâi a sufletului şi să cântăm Ţie:
Bucură-te, ruşinarea hulitorilor de Dumnezeu;
Bucură-te, dulce auzire celor smeriţi;
Bucură-te, încununarea celor ce slujesc Ţie;
Bucură-te, că ne înveţi să ne ferim de cursele diavoleşti;
Bucură-te, liniştea cea binecuvântată a pustnicilor;
Bucură-te, fântână adâncă pentru minţile smerite;
Bucură-te, izvor de mângâiere iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, pajişte plină de florile gândurilor cereşti;
Bucură-te, pământ nearat din care a răsărit Floarea vieţii;
Bucură-te, mireasma cea dulce a cântărilor îngereşti;
Bucură-te, că brazdele inimii le ari cu plugul rugăciunii;
Bucură-te, că eşti celor smeriţi pururea povăţuitoare către cer;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 10-lea

Lauda fecioarelor, păzeşte de toată furia gândurilor necurate pe cei ce Te cinstesc pe Tine şi ne dă nouă cu o inimă a grăi Domnului: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Lespedea cea scrisă de înger cu minunată rugăciunea Ta şi astăzi ni s-a păstrat, iar noi ne bucurăm aducându-ţi cântări de laudă, nădăjduind să primim pururea ocrotirea Ta, a Celei pururea slăvite aşa:
Bucură-te, izvorul bucuriei noastre cereşti;
Bucură-te, că şi de cât serafimii eşti mai cinstită;
Bucură-te, a heruvimilor neîncetată laudă;
Bucură-te, că ai născut pe Izvorul vieţii noastre;
Bucură-te, că întru Tine s-a odihnit taina Treimii;
Bucură-te, povăţuitoare blândă celor ce caută mântuirea;
Bucură-te, că ne scoţi din deşertul pustiu al patimilor;
Bucură-te, că ne picuri nouă a Ta bunăvoinţă;
Bucură-te, că ne soleşti îndurările Cuvântului;
Bucură-te, că ne povăţuieşti pe scara rugăciunii;
Bucură-te, că întăreşti paşii noştri slăbănogiţi de păcat;
Bucură-te, tămăduire grabnică celor din boli cumplite;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 11-lea

Astăzi toţi să ne adunăm într-un gând şi să slăvim pe Ceea ce este a noastră neînfruntată mijlocitoare către Părintele luminilor, Cel pururea lăudat în cântări de: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Nu ne părăsi pe noi Stăpână, în ceasul grelelor încercări, ci fii apărătoare nebiruită robului Tău, ca să Îţi aducem veşnic ofrande de mulţumiri prin laude ca acestea:
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;
Bucură-te, cununa laudelor celor cereşti;
Bucură-te, suspin al celor ce caută desăvârşirea;
Bucură-te, pod al întâlnirilor dumnezeieşti;
Bucură-te, umbrirea celor ce aleargă prin arşiţa grijilor lumeşti;
Bucură-te, că ne păzeşti călcâiul de cel viclean;
Bucură-te, ploaie binecuvântată de daruri cereşti;
Bucură-te, că răcoreşti minţile încinse de patimi;
Bucură-te, că mângâi inimile adăpate cu întristarea;
Bucură-te, că spulberi toate cursele celui viclean;
Bucură-te, că ne arăţi lămurit calea mântuirii;
Bucură-te, că ne povăţuieşti către muntele mântuirii;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 12-lea

Nu ne uita pe noi, robii Tăi cei din lume. Măcar că nimic vrednic de mântuire nu am făcut, ci soleşte-ne iertare de la Hristos şi sălăşluire în lumina cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 12-lea

În ceasul sfârşitului meu să nu mă laşi pe mine Stăpână, ci să îmi dăruieşti ocrotirea Ta de Maică, nimicind pe cei ce se scoală asupra mea cu mânie, ca să cânt Ţie aşa:
Bucură-te, floare rară în pustia inimilor smerite;
Bucură-te, privighetoare a înălţimilor duhovniceşti;
Bucură-te, bună auzire a celor iubitori de rugăciune;
Bucură-te, că în inimile noastre scrii taina mântuirii;
Bucură-te, că ne soleşti împăcarea cu Mirele doririlor;
Bucură-te, că alungi de la noi norul întunecat al ispitelor;
Bucură-te, că în ceasul nedumeririlor ne dăruieşti gând luminat;
Bucură-te, că la judecată ne eşti apărătoare de nădejde;
Bucură-te, că alungi de la noi frica osândirii;
Bucură-te, că ne înveţi a sluji Domnului întru smerenie;
Bucură-te, că dăruieşti toate cele de folos celor scârbiţi;
Bucură-te, că ne scoţi din această lume cu pace;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 13-lea

O, Maică Prealăudată, Care pe toţi îi miluieşti cu îndestulare, auzi neputincioasa noastră rugăciune şi ne revarsă darul înţelepciunii, ca şi noi să-ţi împletim cu Arhanghelul cununi de laude, aducând Domnului neîncetate cântări de: Aliluia! (se zice de trei ori).

Apoi se citesc

Icosul 1

Cântarea cea îngerească nouă ni s-a dăruit pe pământ, ca să ne ostenim a-ţi ţese din lumina cuvintelor cântări de cinstire, pentru care să ne bucurăm de acoperământul rugăciunii Tale, cântându-ţi:
Bucură-te, înălţime neajunsă a laudelor îngereşti;
Bucură-te, odihna inimilor tulburate de ispite;
Bucură-te, bună auzire celor din întunericul păcatului;
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor tulburaţi;
Bucură-te, frumuseţe neîncăpută în mărgăritarul unui gând;
Bucură-te, că încununezi osteneala celor ce Te cinstesc;
Bucură-te, că opreşti valurile greu de purtat ale păcatelor;
Bucură-te, făclie a cântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea celor mai presus de gând;
Bucură-te, crin al laudelor nesfârşite;
Bucură-te, tăcerea cea limpede a rugătorilor;
Bucură-te, limpede ascultare a celor necăjiţi;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

și

Condacul 1

Comoara laudelor îngereşti, stâlpul cel de foc al drepţilor, mărirea neîncetată a glasurilor cereşti, oglinda Adâncului nevăzut, cum voi îndrăzni eu, cel cu minte pământească şi împovărată de multe griji lumeşti, a-ţi aduce cântare de laudă, de nu mă vei înţelepţi Tu, Stăpână, ceea ce ai născut pe Cel Căruia îngerii Îi cântă neîncetat: Aliluia!

după care se citeşte rugăciunea:

Rugăciune

O, Preacurată, ceea ce porţi cununa tuturor binecuvântărilor cereşti, Oglinda întru care ochii îngereşti contemplă cu uimire slava cea neapusă a Treimii, Hotarul netrecut al înţelepciunii, Vasul întru care s-au gătit râuri de minuni, Acoperământul rugăciunii nebiruite de furtuna ispitelor, către Tine întindem gândul nostru cel neputincios, voind a cuprinde între hotarele minţii noastre nepricepute frumuseţea Ta netâlcuită nici de îngeri. Din rânduială dumnezeiască fost-a trimis prea minunatul Arhanghel Gavriil către ucenicul cel ce se osârduia la rugăciune, ca din mâini îngereşti să primească testamentul laudelor Tale. Prin îngerul cel binevestitor a strălucit în lume lauda Ta cea mai presus de minte omenească care îndulceşte şi auzul inimilor noastre.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Înălţime neajunsă a fecioriei şi Potir al sfinţeniei neapropiate tuturor Sfinţilor lui Hristos. Bucură-Te, Veselia fecioarelor şi Trâmbiţa Cea înţelegătoare Ce cheamă pe toţi pe muntele slavei spre a auzi glasul cel dulce al chemării Tatălui întru acoperământul aripilor Duhului ce înalţă gândul nostru către Hristos. Vrednică eşti cu adevărat de toată lauda lumii, însă nevrednicia noastră nu poate să Te cânte pe Tine după măsura desăvârşirii Tale.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Pacea Ce potoleşte valurile necazurilor noastre şi ne întraripează mintea spre suişul duhovnicesc. Bucură-Te, că eşti Vistierie a darurilor lui Hristos Ce se revarsă prin mila Sa şi asupra nevredniciei noastre, Comoara Cea nesecată a înţelepciunii dumnezeieşti. Vrednică eşti a purta toate cununile laudelor serafimilor şi a primi glasurile heruvimilor ca mulţumire căci ai purtat în pântecele Tău pe Cel Ce şade pe scaun prea-înalt. Primeşte cu îngăduinţă neputinţa noastră de a lăuda după datorie înălţimea slavei Tale.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Carte a rugăciunii întru care se scriu cererile credincioşilor spre înfăţişare Cuvântului. Bucură-Te, Braţul milei dumnezeieşti prin care ni se dau nouă, nevrednicilor, darurile cele preaslăvite ale Duhului, Privighetoare a înălţimilor dumnezeieşti neapropiate nici serafimilor. Vrednică eşti de toată buna viersuire a Arhanghelilor, însă primeşte ca un gângurit de prunci întru cele duhovniceşti şi lauda noastră. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Scaunul Cel Preaînalt al Cuvântului împodobit cu toate pietrele strălucitoare ale virtuţilor. Bucură-Te, Raiule al slavei întru Care se odihnesc miresmele tuturor cântărilor îngereşti ce laudă adâncimea nemăsurată a desăvârşirii Tale. Vrednică eşti a primi stâlpările de gând ale Domniilor, ca Una Ce stăpâneşti marginile lumii cu toiagul rugăciunii, însă nu zdrobi neputincioasele noastre cuvinte, ci ne întinde mână de ajutor întru necazuri.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Maica Cea mult milostivă a cetelor creştineşti, primind în braţele rugăciunii Tale pe toţi cei trişti şi lepădaţi şi dobândind iertare pentru toţi cei împovăraţi de păcate. Bucură-Te, Izvorul mângâierii noastre, ce cu rugăciunile Tale îndulceşti neputinţele noastre şi reverşi din destul mirul darurilor dumnezeieşti. Vrednică eşti de toată podoaba cântărilor Stăpâniilor, însă nu uita şi florile cele smerite ale laudelor noastre. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Doamna Stăpâniilor şi Lumina înţelepciunii heruvimilor, arătându-te ca O icoană prea minunată a darurilor Treimii. Bucură-Te, că cu sfatul Vieţii trimiţi în ajutorul nostru cete de îngeri ca să ne apere pe calea mântuirii de toată năvala potrivnicilor noştri nevăzuţi. Vrednică eşti a primi slujirea smerită a cetelor îngereşti, ca Una Ce firea femeiască cea smerită ai ridicat-o la înălţime neajunsă nici de mintea serafimilor. Nu ne uita nici pe noi, cei ce cu cântări de laudă prăznuim mai înainte Adormirea Ta cea preacinstită.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Bucuria îngerilor şi Nădejdea mântuirii oamenilor, Podul suirii noastre către Dumnezeu. Bucură-Te, Imnul cel preaslăvit al doririi serafimilor şi Lauda ce îndulceşte inimile muritorilor, Icoana cea neapropiată a frumuseţii fecioriei. Vrednică eşti de ale îngerilor cunune de laudă, însă nu-ţi întoarce prea milostivă faţa Ta nici dinspre glasul gândurilor noastre smerite.

O, Preacurată, Preabinecuvântată, maica Dumnezeului nostru primeşte aceste nevrednice cântări de laudă aduse din prisosul inimii şi adapă inima noastră otrăvită de amărăciunea patimilor cu dulceaţa cântărilor Tale îngereşti, ca să aducem veşnică mulţumire şi laudă Treimii Celei de viaţă Făcătoare, Care a binevoit să ne strălucească nouă prin Tine mulţimea darurilor Sale, căci Aceleia I Se cuvine slavă şi cinste totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”


Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.

Înălțarea Domnului


 Plinind rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră.

Acatistul Înălțării Domnului

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Ție, Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morții Îți aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălţare, din suflet, împreună cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat:
Iisuse, Împărate al slavei, înalţă-Te la ceruri în strigăte şi în glas de trâmbiță.
Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului.
Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere, ca să cutremure tot pământul.
Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori, şi foc din Faţa Ta să se aprindă.
Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în Cer Scaunul Tău şi Împărăţia Ta să fie fără de sfârşit.
Iisuse, Făcătorul cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui, ca să fii Dumnezeul tuturor întru toate.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 2

Văzându-Te Apostolii înviat din morţi, în timpul celor patruzeci de zile, când Te-ai arătat lor, Stăpâne Doamne, vorbindu-le despre tainele Împărăţiei lui Dumnezeu şi primind poruncă să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, până când se vor îmbrăca cu putere ce va veni de sus, petreceau împreuna într-un cuget, în rugăciune, cântându-Ţi cu o singură gură şi cu o singură inimă: Aliluia!

Icosul 2

Înţelesul vederii de Dumnezeu dezlegându-l Iisuse, ai dus pe ucenicii Tăi afară spre Betania şi i-ai urcat pe muntele Măslinilor, începând să-i găteşti pentru taina marii Tale Înălţări la cer zicând: S-a apropiat, o, prietenii Mei, timpul înălţării; mergând, deci, învăţaţi toate neamurile cuvântul pe care l-aţi auzit de la Mine, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceştia gândind încă pământeşte, Te-au întrebat: Doamne oare, în acest timp vei aşeza din nou împărăţia lui Israel? Tu însă le-ai zis lor: nu este în puterea voastră să socotiţi vremurile şi anii căci acestea le-a luat Dumnezeu în puterea Sa. Iar noi pregătindu-ne de întâmpinarea Cerescului Mire cântăm:
Iisuse, Păstorul Cel Bun, nu Te despărţi niciodată de noi, ci să fii pururea cu noi.
Iisuse, Învățătorul Cel Bun, trimite-ne nouă pe Duhul Sfânt Mângâietorul, ca să petreacă cu noi neschimbat.
Iisuse, Luminătorul nostru, luminează sufletele noastre prin Înălţarea Ta la cer.
Iisuse, Mântuitorul nostru, izbăvește-ne pe noi, prin mijlocirea Ta, de furtuni şi de întristare.
Iisuse, Povăţuitorul nostru, îndreptează-ne cu cuvântul gurii Tale spre a-Ţi sluji Ţie.
Iisuse, Ajutătorul nostru, aminteşte-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt făgăduinţele Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 3

Vrând să-i îmbraci pe Apostolii Tăi cu putere de sus, Iisuse, le-ai făgăduit pe muntele Măslinilor pe Duhul Sfânt Mângâietorul şi le-ai poruncit să fie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi chiar până la marginile pământului, zicând: veniţi şi intraţi prin porţile Mele, pregătiţi-Mi cale Mie şi oamenilor Mei, faceţi semne întru neamuri ca toţi credincioşii să cânte cu voi: Aliluia!

Icosul 3

Având adânc de milostivire, Preadulce Iisuse, pe ucenicii Tăi şi pe femeile ce Te urmau şi, mai ales, pe Maica ce Te-a născut, i-ai umplut de bucurii nenumărate prin Înălţarea Ta la cer, când, deja despărţindu-Te de dânşii, Ţi-ai întins mâinile şi i-ai binecuvântat, zicând: Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului, iar ei plini de frică fiind au proslăvit Înălţarea Ta, zicând:
Iisuse, Dătătorul milei, ai venit pe muntele Eleon, ca să mântuieşti neamul omenesc.
Iisuse, Înveselitorul celor necăjiţi, ai vrut să mângâi pe prietenii ce erau împreună cu Tine.
Iisuse Nădejdea celor deznădăjduiţi, prin binecuvântarea Ta la Înălţare de întristare ne-ai păzit pe noi.
Iisuse, Limanul celor înviforaţi, prin Înălţarea Ta ne-ai dăruit şi nouă cale la Tatăl ceresc.
Iisuse, Mângâietorul Cel Bun, Tu ai făgăduit să ne trimiţi un alt Mângâietor de la Tatăl.
lisuse, Marele Păstor, Tu ai binevoit ca turma Ta credincioasă să nu se risipească.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 4

Furtună de gânduri îndoite având s-au umplut de lacrimi, când Te-au văzut pe Tine, Hristoase, purtat pe nori şi plângând au zis: Cum ne laşi, Stăpâne, acum, pe noi, robii Tăi, care Te-am iubit? Încotro Te duci, Cel ce ţii toate cu mâinile? Noi, însă am lăsat toate şi Ţi-am urmat, Ţie, Dumnezeule, bucurându-ne şi având nădejde că vom fi cu Tine în veci. Nu ne lăsa pe noi singuri, după cum ne-ai făgăduit şi nu Te despărţi de noi, Păstorul nostru Cel Bun, ci ne trimite nouă pe Preasfântul Tău Duh, care să ne înveţe, să ne lumineze şi să sfinţească sufletele noastre, ca să-Ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia!

Icosul 4

Auzind suspinurile ucenicilor Tăi, Stăpâne Doamne, care se întristaseră că Te-ai despărţit de dânşii, le-ai dat binecuvântare preadesăvârşită prietenilor Tăi, zicând: nu plângeţi, preaiubiţii Mei, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc la Tatăl Meu. Căci dacă nu Mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă mă voi duce, Îl voi trimite vouă. Pentru voi M-am pogorât din cer şi pentru voi iarăşi Mă urc la cer, ca să vă gătesc vouă loc. Nu voi lăsa oile pe care le-am adunat şi nu voi uita pe cei ce i-am iubit. Iar ei, fiind mângâiaţi de aceste Dumnezeieşti cuvinte, Ţi-au cântat cu umilinţă:
Iisuse, Preabunule, Cel ce în locul întristării şi al lacrimilor ne-ai dat bucurie, nu ne lipsi pe noi de veşnica veselie în Împărăţia Ta.
Iisuse, Atotbunule, Cel ce ne-ai umplut de bucurie cu Înălţarea Ta, păzeşte sufletele noastre în drumeţia pământească.
Iisuse, Cel ce ne-ai adunat precum cloşca puii săi, nu ne lăsa pe noi să rătăcim pe căile acestei vieţi.
Iisuse, Cel ce ne-ai legat cu legătura dragostei la Cina cea de Taină, nu ne lăsa pe noi ca satana să ne împrăştie ca pe boabele de grâu.
Iisuse, Cel ce pacea Ta ne-ai lăsat-o moştenire, păzeşte-ne să petrecem întru dragostea Ta.
Iisuse, Cel ce ai gătit locaşuri multe în rai, găteşte-ne şi nouă loc în Locaşul Tău ceresc.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 5

Un nor izvorâtor din Dumnezeu a luminat foarte Înălţarea Ta, Dătătorule de viaţă, Doamne, pe care l-au văzut ucenicii, când, despărţindu-Te de dânşii, i-ai binecuvântat şi, astfel, cu Slavă multă, purtat pe aripile Heruvimilor, ai săvârşit Înălţarea, care mai înainte era de nepătruns din pricina duhurilor răutăţii de sub ceruri şi a stăpânitorilor puterilor văzduhului. Acum însă, Tu, primit acolo, ca toată făptura văzută şi nevăzută să-Ţi cânte cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul 5

Văzând cetele Îngerilor Înălţarea Ta cu trupul la cer, Împărate al Făpturii, s-au spăimântat, zicând puterilor de sus: ridicaţi porţile veşnice, că vine Împăratul Slavei; deschideţi-vă, ceruri, şi voi, ceruri ale cerurilor, ca să primiţi pe Domnul puterilor şi vă închinaţi Lui, zicând:
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea Slavei Tatălui, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale.
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea minţilor cereşti, luminează-ne pe noi în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.
Iisuse, Cel ce ai venit cu mare slavă, înalţă-ne şi pe noi cu mintea la ceruri.
Iisuse, Cel Mare şi Lăudat în muntele Tău cel Sfânt, vesteşte adevărul Tău peste tot pământul.
Iisuse, Cel ce ai mărit până la ceruri mila Ta, arată peste tot pământul slava Ta.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe ceruri cerurilor, în veci să fie cuvântul Tău în inimile noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 6

Propovăduitorii Slavei Dumnezeieşti, începătorii cetelor îngereşti, Tronurile, Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi, deschizând împreună toate înălţimile cereşti, Te-au întâmpinat pe Tine, Stăpâne al tuturor, şi văzând Înălţarea Ta cu trupul, unii pe alţii cu mirare au întrebat: Cine este Acesta, care a venit în Edom, Drept şi Puternic în lupte? Cine este Acesta, care a venit din Vosor în trup? De ce este roşie îmbrăcămintea Lui? Pentru că a fost înmuiată în sângele Celui ce a purtat coroană de spini. Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei, Mielul lui Dumnezeu, Care s-a jertfit şi a înviat pentru mântuirea lumii. Acum Acesta vine în trup, ca să stea de-a dreapta lui Dumnezeu. Acestuia acum să-I cântam: Aliluia!

Icosul 6

Ai strălucit de slavă Dumnezeiască, Iisuse, când firea omenească s-a îmbrăcat întru aceasta, cu milostivire ai înălţat-o şi împreună cu Tatăl ai aşezat-o şi ai îndumnezeit-o. Iar cetele cereşti fără de trupuri, minunându-se, s-au spăimântat şi, cuprinse de frică şi de tulburare, au preaslăvit iubirea Ta de oameni. Împreună cu acestea şi noi, pământenii, slăvind coborârea şi Înălţarea Ta la ceruri, cea pentru noi, ne rugăm, zicând:
Iisuse, fiind izvorul vieţii, prin Înălţarea Ta la cer ne-ai arătat nouă, celor de pe pământ, calea spre viaţa veşnică în Ierusalimul cel de Sus.
Iisuse, fiind adânc de milostiviri, prin şederea de-a dreapta Tatălui, simţurile noastre cele trupeşti le-ai îndumnezeit.
Iisuse, Cel ce ai luat pe umeri firea noastră cea pierdută, ia asupra Ta şi păcatele noastre cele grele.
Iisuse, Cel ce Te-ai ridicat cu Trupul Tău la Tatăl, înalţă şi gândurile noastre ce sunt purtate către cele de jos.
Iisuse, Cel ce de pe pământ Te-ai ridicat întru cele înalte şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl, dă-ne şi nouă să şedem de-a dreapta Ta cu cei ce se mântuiesc.
Iisuse, Cel ce din Sion ai arătat strălucirea slavei Tale, învredniceşte-ne să fim părtaşi fericirii Tale veşnice.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 7

Vrând să înalţi şi să proslăveşti firea omenească cea căzută prin Adam, ca un nou Adam, urcându-Te la înălţimile cereşti, ai pregătit Scaunul Tău în veacul veacului, – ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi de sânurile Părinteşti nu Te-ai despărţit. Veniţi, dar, să ne închinăm lui Iisus Cel ce a sărăcit pentru noi şi s-a suit la ceruri, să-I dăm slavă Lui şi să-I cântăm din adâncul sufletului: Aliluia!

Icosul 7

Curată trăire ne-ai descoperit, Doamne, când Te-ai înălţat cu trupul la cer, ca să înnoieşti lumea cea învechită cu mulţime de păcate, arătându-ne în chip vădit, precum glăsuieşte şi Dumnezeiescul Pavel, că locuirea noastră este în ceruri. Pentru aceasta să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă, mintea la ceruri să o înălţăm şi să-ţi cântăm Ţie aşa:
Iisuse, Cel ce cu Îngerii petreci în ceruri, cheamă-ne şi pe noi, să ne luptăm pentru locuinţa cerească.
Iisuse, Cel ce în trup fiind, ai vieţuit cu oamenii, învaţă-ne să ne depărtăm de patimile lumeşti.
Iisuse, Cel ce ai venit să cauți oaia cea rătăcită, numără-ne şi pe noi cu turma oilor Tale nerătăcite.
Iisuse, Cel ce ai venit să împreunezi firile dezbinate, uneşte cele de pe pământ cu cele cereşti.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe nor uşor, în ceruri, învredniceşte-ne, ca lăsând cele pământeşti, să privim pururea la porţile cereşti.
Iisuse, Cel ce şezi întru slavă, pe Tronul Dumnezeirii, dă-ne nouă, ca deschizând ochii, să pricepem din Lege minunile Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 8

Străină şi minunată este Învierea Ta, străină şi înfricoşată este şi Înăţarea Ta, de pe muntele cel sfânt, Dătătorule de Viaţă, Hristoase şi neînţeleasă minţii este şederea Ta cu trupul de-a dreapta Tatălui, despre care David spunea cu duhul: „Zis-a Domnul, Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”. Pentru aceasta toate puterile cereşti văzând suirea Ta la ceruri, cu adevărat s-au aşezat la picioarele Tale, cântând în limbi îngereşti cântarea: Aliluia!

Icosul 8

Cu totul fiind întru cele de Sus, Preadulce Iisuse, când de voie, pentru noi Te-ai înălţat cu slavă la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl şi de cele de jos nicicum nu Te-ai despărţit, pentru că ai făgăduit să fii neîncetat în Biserică şi ai spus celor ce Te iubesc: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Această milostivă făgăduinţă pomenind-o şi păstrând-o totdeauna în inimă, îţi cântăm așa:
Iisuse, Cel ce ai primit, după Înălţarea Ta, toată puterea în cer şi pe pământ, primeşte-ne şi pe noi întru veşnica Ta moştenire.
Iisuse, Cel ce ai plinit bucuria ucenicilor Tăi prin făgăduinţa Sfântului Duh, umple sufletele noastre cu venirea harului Acestuia.
Iisuse, Cel ce Te-ai plecat prin coborârea din ceruri, pleacă şi mândria noastră în faţa măreţiei slavei Tale.
Iisuse, Cel ce ai preamărit toată făptura prin Înălţarea Ta, preamăreşte întru cele de sus şi sufletele noastre, ca să cânte cu Îngerii Sfinţenia Ta.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce prin Cuvântul Tău ai întărit cerurile, întăreşte în inimile noastre cuvintele Tale ca să nu Îţi greşim Ţie.
Iisuse, Fiul Tatălui, Cel ce ai arătat toată puterea Ta cu duhul gurii Tale, înnoieşte Duhul cel drept înlăuntrul nostru ca să nu ne pângărim.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 9

Toată firea omenească cea căzută şi stricată cu păcatele ai luat-o pe umerii Tăi, Stăpâne, Doamne, ai zidit-o din nou prin Tine şi, mai presus de orice început şi putere, ai ridicat-o astăzi şi ai dus-o la Dumnezeu şi Tatăl şi împreună cu Tine ai aşezat-o pe Tronul ceresc, pentru a o sfinţi, a o slăvi şi a o îndumnezei. Iar puterile netrupeşti, mirându-se, au zis: Cine este acest bărbat Preafrumos, care nu este Om, ci împreună Dumnezeu şi Om, căruia să-I cântăm acum: Aliluia!

Icosul 9

Dumnezeieştii Tăi ucenici Mântuitorule, s-au mirat de slăvită Înălţarea Ta şi privind la cer, s-au întristat văzându-Te cum Te înalţi şi doi îngeri, îmbrăcaţi în haine albe, au stat lângă ei şi le-au zis, mângâindu-i: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, care S-a înălţat de la noi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”. Această vestire îngerească despre a doua Ta venire, Doamne, auzind-o ucenicii Tăi s-au bucurat foarte şi noi, împreună cu dânşii, Îţi cântăm cu bucurie aşa:
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi întru toată slava Ta, vino, degrabă, împreună cu sfinţii Tăi Îngeri.
Iisuse, Cel ce vei veni iarăşi să faci dreapta judecată, vino cu slavă întru lumina celor sfinte ale Tale.
Iisuse, Cel mare şi înfricoşător întru toate cele dimprejur, miluieşte şi apără cu blândeţe toate cele de pe pământ.
Iisuse, Cel preaslăvit în Sfatul celor Sfinte ale Tale, Însuţi ne proslăveşte în Cereasca Ta Împărăţie.
Iisuse, Cel ce ai străbătut cerurile cu Trupul, binevoieşte să treci şi sufletele noastre prin vămile văzduhului, ca să privim la Fața Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat pe norii cerului, învredniceşte-ne să Te vedem, cu veselie şi cu îndrăzneală, în ziua cea de pe urmă întru slava Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 10

Vrând să mântuieşti pe ucenicii Tăi care erau împreună cu Tine, Hristoase, Mântuitorule, Te-ai ridicat la ceruri ca să le pregăteşti loc, pentru că în casa Tatălui Tău multe locaşuri sunt, precum Însuţi ai spus, mergând la patimă zicând: „Şi dacă mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu”. Pentru aceasta învredniceşte-ne Doamne, ca după moartea noastră să dobândim biserica nefăcută de mână omenească şi veşnică în ceruri, nu din lemn sau din fân sau din trestie, care nu stă în faţa focului, ci din aur sau argint sau pietre preţioase, zidită pe temeiul Tău, unde Te vom slăvi şi Îți vom cânta: Aliluia!

Icosul 10

Împărate Preaveşnic, Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai înălţat la ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi pe noi, pe toţi, ne-ai chemat în Patria noastră cerească izbăveşte-ne pe noi de vicleniile lumeşti şi de patimile trupeşti şi ne dăruieşte încă în zilele vieţuirii noastre în trup să ne împărtăşim cu cuget curat de viaţa cerească şi totdeauna să primim în Taina Dumnezeieştii Euharistii hrana cea cerească şi din inimă curată şi cu duh drept să-Ţi cântăm aşa:
Iisuse, Marele Arhiereu al bunătăţilor ce vor să fie, prin Înălţarea Ta ai străbătut cerurile cu trupul şi nu ai intrat în biserică făcută de mâini omeneşti, ci chiar în cer, ca să ne aşezi pe noi în Faţa lui Dumnezeu.
Iisuse, Făcătorul a toate, cort nefăcut de mână omenească ai înălţat şi ai intrat în Sfânta Sfintelor la Tatăl, cu sângele Tău, ca să ne găteşti nouă mântuire veşnică.
Iisuse, Mielul Cel Nevinovat şi Dumnezeiesc, Tu singur Te-ai jertfit pentru păcatele lumii ca să ridici păcatele, celor mulţi, ridică la Tronul Dumnezeiesc şi jertfa pentru păcatele noastre.
Iisuse, slujitorul Noului Legământ, Cel ce singur Te-ai înălţat la Tatăl ca să deschizi drum spre Cortul ceresc, primeşte şi suspinurile pentru necurăţia noastră.
Iisuse, Preaiubitul nostru Mire, Cel ce ai gătit Cămară Luminoasă în ceruri, găteşte-ne acolo loc, celor ce Ție Unuia îţi slujim.
Iisuse, Bunule Păstor, Cel ce ai gătit turmei Tale pajişte cerească în rai dăruieşte-ne cununi şi nouă, celor ce îţi slujim Ţie.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 11

Cântare de umilinţă aduce Dumnezeieştii Tale înălţări, Cuvântule, Maica Preacurată, Ceea ce Te-a născut pe Tine. Căci Aceasta în timpul patimilor Tale, mai mult decât toţi, ca o Maică, a suferit pentru Tine; pentru aceasta, prin proslăvirea Trupului Tău, trebuia ca Dânsa să se îndulcească de multă bucurie, şi cu această mare bucurie a coborât cu Apostolii de pe muntele Eleonului şi întorcându-se toţi la Ierusalim, au intrat în foişor şi într-un cuget stăruiau în rugăciune împreună cu femeile, aşteptând pogorârea Sfântului Duh, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icosul 11

Lumină veşnică şi nestricată a strălucit la toată lumea de pe muntele Măslinilor, unde au stat preacuratele Tale picioare, Hristoase Mântuitorule, deoarece Te-ai înălţat cu slavă la ceruri cu Trupul, ai deschis porţile cereşti, închise prin căderea lui Adam, şi Însuţi fiind Calea, Adevărul şi Viaţa, ai deschis cale oricărui trup către locaşul Tatălui Tău Ceresc, aşa cum ai spus ucenicilor Tăi, zicând: „De acum veţi vedea cerurile deschise şi îngerii lui Dumnezeu urcându-se şi coborându-se peste Fiul Omului”. Pentru aceasta, cunoscând calea Ta, că nimeni nu ajunge la Tatăl decât numai prin Tine, îţi cântăm acestea:
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la Tatăl pe nori de lumină, luminează sfeşnicul cel stins al sufletelor noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la cele de sus întru luminile sfinţilor Tăi, aprinde în inimile noastre focul Tău cel de viaţă făcător.
Iisuse, Cel ce ai strălucit, prin Înălţarea Ta întru cele de sus, mai mult decât soarele, încălzeşte cu căldura Duhului Tău răceala sufletelor noastre.
lisuse, Cel ce cu Lumină din Lumina Dumnezeirii Tale ai strălucit luminii, luminează-ne cu lumina cuvintelor Tale pe noi cei ce dormim în noaptea păcatelor.
Iisuse, Soarele Dreptăţii, Cel ce ai răsărit din Fecioară, dăruieşte-ne şi nouă în tot locul vestirea Ta.
Iisuse, Lumina cea Neînserată, care vei veni precum fulgerul de la răsărit, nu ne arde pe noi atunci cu focul mâniei Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 12

Har peste har ne-ai dăruit nouă, Preadulce Iisuse, spre desăvârşirea sfinţilor şi spre zidirea Sfintei Tale Biserici, deoarece Te-ai înălţat la ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl. Tu acum Te-ai ridicat mai presus decât cerurile, ca să plineşti toate spre desăvârşirea sfinţilor şi zidirea Bisericii Tale, pentru aceasta ai prădat iadul şi Te-ai dăruit oamenilor ca să-i dobândeşti pe toţi întru unirea credinţei şi cunoaşterea Ta, a Fiului lui Dumnezeu, ca bărbat desăvârşit şi astfel primind mântuirea să-ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia!

Icosul 12

Cântând Înălţarea cea de voie la ceruri, ne închinăm şederii Tale Stăpâne, de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui, slăvim Împărăţia Ta în cer şi pe pământ şi credem cu Apostolii Tăi căci cu chipul cu care Te-ai ridicat la cer, cu acelaşi vei veni iarăşi pe nori cu slavă şi cu putere multă. Atunci nu ne ruşina pe noi cei ce credem întru Tine şi îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce împreună cu Tatăl şezi pe Tronul Dumnezeirii, învredniceşte-ne şi pe noi, cu ajutorul Tău să biruim lumea şi să stăm împreună cu Tine în Împărătia Ta.
Iisuse, Cel ce împreună cu Duhul Sfânt Mângâietorul eşti închinat, nu ne lipsi pe noi de Pogorârea Acestuia, întru slujirea Ta, după Înălţarea Ta.
Iisuse, Cel ce în ceruri eşti împreună cu Heruvimii şi Serafimii şi cu cetele Sfinţilor, dă-ne şi nouă celor ce ne rugăm Ţie, să Te simţim pe Tine.
Iisuse, Cel ce ne-ai dăruit nouă Sfintele Tale Biserici, ajută-ne ca, prin şederea în Biserică, să credem că ne aflăm în ceruri.
Iisuse, Cel ce pe Preacurata Ta Maică, după Înălţarea Ta, împreună cu Apostolii, ai lăsat-o să fie rugătoare pentru întreaga lume, nu ne lăsa pe noi fără mijlocirea Ei şi a Sfinţilor Tăi.
Iisuse, Cel ce după Înălţarea Ta, ne-ai lăsat pe pământ Biserica, Mireasa Ta, până la sfârşitul veacului, nu ne lipsi pe noi, fiii Tăi, de binecuvântatele Tale daruri.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 13

O, Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer şi prin şederea de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui ai miluit şi îndumnezeit firea noastră cea căzută, caută din înălţimile cereşti la neputincioşii Tăi robi cei plecaţi spre pământ şi ne dăruieşte nouă putere să biruim toate ispitele ce vin de la trup, de la lume şi de la diavolul, ca să cugetăm la cele de sus, şi nu la cele pământeşti. Şi ne păzeşte de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, care se ridică împotriva noastră. Iar la sfârşitul vieţii pământeşti, înalţă sufletele noastre în locaşurile cereşti, unde, împreună cu toţi Sfinţii, să cântăm: Aliluia! (de trei ori).

Apoi se zice Icosul 1 şi Condacul 1

 

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat:

Iisuse, Împărate al slavei, înalţă-Te, la ceruri în strigăte şi în glas de trâmbiță.
Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului.
Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere, ca să cutremure tot pământul.
Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori, şi foc din Faţa Ta să se aprindă.
Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în cer Scaunul Tău şi Împărăţia Ta să fie fără de sfârşit.
Iisuse, Făcătorul cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui, ca să fii Dumnezeul tuturor întru toate.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

Condacul 1

Ţie, Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morții Îți aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălţare, din suflet, împreună cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.

 

Rugăciune

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei? Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământești şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta Înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din Casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului. Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită Înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.