Sinaxar 19 Iulie

Sora a sfântilui Vasile cel Mare (praznuit la 1 ianuarie) si a sfântului Grigorie de Nyssa (praznuit la 10 ianuarie), sfânta Macrina era cea mai mare din cei zece copii ai acestei familii de sfinti. La nasterea ei (anul 327), un personaj misterios i-a aparut in trei rânduri mamei ei, poruncindu-i sa dea copilei numele de Tecla, prima mucenita si modelul fecioarelor crestine (praznuita la 24 septembrie). Ea a pastrat secret acest nume si a dat copilei numele bunicii ei, Macrina cea Batrâna, care a fost ucenita a sfantului Grigorie Taumaturgul (praznuit la 17 noiembrie) si a trait câtiva ani in padurile din Pont, in timpul Marii Persercutii.

 

În aceasta luna, în ziua a nouasprezecea, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Macrina. Aceasta sfânta, fiind împodobita cu frumusetea trupului si de neam bun, a fost logodita dupa un mire asemenea ei. Si numai cât se logodira, logodnicului ei, prin locuri straine, i s-a întâmplat moarte. Iar fericita Macrina, vrând altii multi sa o ia, si-a ales vaduvia, cu nimic ispitind-o dulceata nuntii. De aceea, osebindu-se de toata împreunarea lumeasca, traia cu maica-sa, silindu-se si nevoindu-se cu dumnezeiestile Scripturi, si hranind, ca o a doua mama, pe cei ce erau nascuti dupa dânsa, frati si surori. Caci, fiind de toti zece prunci, ea era mai mare. Si traind cu cuviinta si sihastreste pâna la cea de apoi rasuflare, catre Domnul s-a dus. Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Die, facatorul de minuni. Sfântul Die s-a născut dintr-o familie de credincioşi în Antiohia - Siria, spre sfârşitul sec. al IV-lea. Încă din tinereţe s-a remarcat prin felul său de viaţă. Obişnuia să mănânce puţin şi nu în fiecare zi, stăpânindu-şi trupul prin privegheri şi neîncetate rugăciuni. Pentru aceste nevoinţe, Sf. Die a ajuns la despătimire şi a primit de la Domnul darul facerii de minuni. În vremea aceea, Dumnezeu i-a apărut într-o viziune şi i-a dat poruncă să meargă la Constantinopol şi să-I slujească Lui şi poporului de-acolo. Astfel, Sf. Die s-a stabilit într-un loc singuratic, în spatele oraşului, ducând război cu vrăjmaşul care dorea să-l gonească. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi iată că toiagul său a înfrunzit, a început să crească şi a devenit un stejar falnic care a stat multă vreme în picioare, chiar şi după moartea lui. Oamenii din împrejurimi veneau la sfânt pentru sfaturi şi cuvinte folositoare, găsind acolo tămăduire pentru neputinţele sufleteşti şi trupeşti. Sf. Die îi vindeca pe bolnavi cu rugăciunea şi tot ce primea dădea săracilor, nevoiaşilor şi celor bolnavi. Chiar şi împăratul Teodosie cel Tânăr, auzind de faptele Sf. Die, a venit la el însoţit de Patriarhul Atticus al Constantinopolului (406-425) pentru a primi binecuvântare. Împăratul a vrut să construiască o mănăstire în locul unde se nevoia Sf. Die, aducând chiar cele necesare construcţiei. Apoi l-a hirotonit preot după care l-a numit egumen. În scurt timp, mulţi fraţi întru Hristos s-au adunat la mănăstirea Sf. Die. Ceea ce lipsea pe atunci mănăstirii era o fântână. Călugării săpaseră multă vreme fără să găsească fir de apă dar prin rugăciunile sfântului Dumnezeu le-a dăruit un izvor de apă cristalină care a umplut fântâna până sus. Altă dată, tot prin rugăciunile sale, sfântul a readus la viaţă un om înecat. Dumnezeu a făcut multe minuni prin Sf. Die. Pe când era deja foarte bătrân, Sf. Die s-a îmbolnăvit grav. Şi-a luat rămas bun de la fraţi, a primit Sfintele Taine şi a rămas nemişcat în patul său ca şi când ar fi murit. Sfinţia Sa Patriarhul Atticus (prăznuit în duminica din săptămâna brânzei) a venit la mănăstire pentru slujba de înmormântare împreună cu Patriarhul Alexandru al Alexandriei care se afla pe atunci în Constantinopol. Dar sfântul părinte s-a ridicat de pe patul de moarte spunând că Dumnezeu i-a mai îngăduit 15 ani de viaţă. Foarte mult s-au bucurat fraţii la auzul acestor cuvinte. Astfel, după încă 15 ani de viaţă, în care a păvăţuit, a vindecat şi a odihnit pe cei nevoiaşi şi neputincioşi, i-a fost anunţată plecarea sa la Domnul de către un bărbat luminos îmbrăcat în haină preoţească apărut în altarul bisericii. Mulţumind la Dumnezeu că i s-a arătat clipa morţii, Sf. Die s-a săvârşit în pace fiind înmormântat în mănăstirea sa. Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor patru împreuna-sihastri, care cu pace s-au savârsit. Tot în aceasta zi, pomenirea celui dintre Sfinti Parintelui nostru Teodor, care a sihastrit în Lavra Sfântului Sava, si apoi s-a facut arhiepiscop al Edesei. Sf. Teodor, Episcopul Edesei, s-a născut în oraşul sirian Edesa, fiind toată viaţa sa un vas luminat al minunilor lui Dumnezeu, Cel mărit întru sfinţii săi.  La vârsta de 12 ani după ce şi-a pierdut părinţii şi şi-a dat toate bunurile săracilor, s-a dus la Ierusalim unde a fost tuns la Lavra Sfântul Sava cel Sfinţit. După 12 ani de severă ascultare monahicească, urmaţi de alţi 24 de ani de pustnicie şi abstinenţa, Domnul L-a chemat pe înduhovnicitul părinte să fie episcop ca să ajute la luminarea oamenilor. După moartea Episcopului Edessei nu s-a găsit urmaş mai vrednic decât Sf. Teodor, fiind ales cu îngăduinţa Patriarhilor Antiohiei şi Ierusalimului, a clerului şi poporului. Nu i-a fost uşor sfântului să-şi părăsească viaţa în pustnicie dar s-a supus voii lui Dumnezeu, asumându-şi sarcina de a păstori enoriaşii Bisericii Edessa, în timpul împăratului bizantin Mihail şi a mamei sale Teodora (842-855). În timpul sfintei slujbe de sfinţire ca episcop, o minune a avut loc în biserică, şi anume: oamenii au văzut cum un porumbel alb ca zăpada a zburat din cupola bisericii şi s-a aşezat pe capul noului episcop. Sf. Teodor a făcut toate eforturile pentru a conduce turma sa foarte bine, fiind pentru toţi un model de credinţă, prin cuvinte, viaţă şi iubire. Prin exemplul vieţii sale sfinte, el şi-a călăuzit turma sa spre mântuire. Teodor a luptat mult cu ereticii apărând cu străşnicie biserica sa de tentaţii străine şi învăţături mincinoase. Părintele Teodosie Stilitul, văzător cu duhul, îl sprijinea şi îl ajuta pe Sf. Teodor în lupta spirituală pentru comunitate, nevoindu-se în pustnicie nu departe de oraş, lângă mănăstirea Marelui Mucenic Gheorghe. Cu binecuvâtarea părintelui, Sf. Teodor a pornit într-o călătorie la Bagdad, în vizită la califul Mavi ca să-i ceară socoteală pentru măsurile nedrepte luate împotriva ortodocşilor. Ajungând la Mavi, sfântul l-a găsit pe acesta grav bolnav. Cerând ajutor la Dumnezeu, sfântul episcop aruncă puţin pământ de la Mormântul Domnului într-un vas cu apă şi i-l dădu ca să-l bea. De îndată ce l-a băut, califul s-a vindecat şi din recunoştinţă, a fost de partea sfântului în doleanţele pe care le-a avut, ascultându-i bucuros învăţăturile. În cele din urmă, împreună cu trei apropiaţi de-ai lui, a acceptat botezul în creştinism, luând numele de Ioan. Mărturisindu-şi toţi credinţa în Dumnezeul creştinilor în faţa musulmanilor, califul Ioan şi ceilalţi trei au fost omorâţi. Califul le-a apărut în acelaşi timp în vis Sfântului Teodor şi Sfântului Teodosie, spunându-le că i s-a dăruit să sufere moarte pentru Hristos şi Hristos l-a numărat cu ceilalţi Mucenici. El a promis că se vor întâlni în scurt timp în rai. Acest lucru a fost un semn pentru sfântul Domnului că se apropia sfârşitul său. În 848, aflându-se din nou în singurătate la Lavra Sf. Sava cel Sfinţit, Sf. Teodor s-a săvârşit în pace. Sf. Teodor a lăsat creştinilor scrierile sale edificatoare. "Viaţa Sf. Teodor al Edessei" a fost foarte citită în sec. al XVI-lea şi al XVII-lea, fiind păstrată în mai multe manuscrise. Tot în aceasta zi, aflarea moastelor sfântului Serafim de Sarov. Moastele sfantului Serafim de Sarov au fost descoperite in ziua de 3 iulie 1903. Zilele urmatoare a avut loc o mare procesiune la care au participat mai mult de 200.000 de persoane si familia regala a Rusiei. Sfântul a fost canonizat de Biserica Rusa in mod festiv la Sfânta Liturghie din 19 iulie 1903. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin. 19 iulie – Sf. Cuv. Macrina; Sf. Cuv. Dia; Sf. Cuv. Ștefan cel înalt (Proloagele de la Ohrida) Publicat pe 19 iulie 2012 de Admin 19 iulie • Pomenirea Sfintei Cuvioase Macrina Sfânta Macrina a fost sora mai mare a Sfinţilor Vasile cel Mare şi Grigorie de Nisa. Fecioară tînără fiind, ea a fost logodită cu un bărbat nobil. Cînd logodnicul ei a murit, Macrina nu a mai voit să se logodească cu alt bărbat, zicînd: „Nu este drept ca fecioara logodită o dată cu un bărbat să caute după aceea iar logodnă; chiar şi după legea firii, trebuie să fie o singură logodnă, aşa cum este o singură naştere, şi o singură moarte”. Ea a mai arătat că dreaptă este cugetarea ei şi din credinţa în înviere, socotind că logodnicul ei nu a murit, ci trăieşte în Dumnezeu. A zis Macrina: „Păcat şi ruşine trebuie să-i fie femeii care nu-i este credincioasă bărbatului ei atunci cînd acesta este forţat să plece într-o călătorie depărtată”. După moartea logodnicului ei, Macrina, împreună cu maica ei, Emilia, au luat tunderea în monahism, nevoindu-se în asceză aspră. Ele au trăit din lucrul mîinilor lor, cea mai mare a timpului însă închinînd-o rugăciunii şi cugetărilor dumnezeieşti. După un timp, maica Emilia a murit, şi la fel fratele, Sfîntul Vasile cel Mare. La nouă luni după moartea Marelui Vasile, celălalt frate al sfintei, Sfîntul Grigorie de Nisa, a venit să o cerceteze pe Macrina, sora lui, şi a aflat-o şi pe ea pe patul cel de moarte. Cu puţin înainte de ceasul ieşirii sufletului ei, Macrina s-a rugat Domnului astfel: „Stăpîne Atotputernice Doamne, Carele dai odihnă trupurilor noastre prin somnul morţii pentru o vreme, Tu iară le vei scula pre ele la buciumul cel de apoi. lartă-mi mie păcatele mele, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, şi dă-mi mie cu suflet curat să ies înaintea Ta din acest trup stricăcios, dăruieşte-mi mie ca sufletul meu fără de păcat să se înalţe, ca tămîia înaintea Ta”. Ea după aceea s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci pe frunte, ochi, faţă şi inimă, şi şi-a dat sufletul. Ea s-a odihnit în Domnul la anul 379 după întrupare. • Pomenirea Sfântului Cuvios Dia Sfîntul Dia s-a născut din părinţi creştini, în Antiohia Siriei. Încă din frageda lui tinereţe el a fost dat la învăţătura cea sfîntă, sub călăuzirea unor bărbaţi călăuziţi de Duhul Sfînt, afierosiţi vieţii celei monahiceşti şi asprelor petreceri. Cuviosul Dia s-a luptat mult cu diavolii patimilor trupului, dintru care lupte cu mila lui Dumnezeu ieşind biruitor, a primit de la El marele dar al facerii de minuni. În rugăciunile lui, Sfîntul cuvios Dia se îndrepta mai ales către Sfînta Treime. El a făcut minuni mari şi înfricoşate numai cu puterea rugăciunii. El a făcut să înflorească toiagul său cel uscat, a umplut cu izvoare de apă un puţ sec, şi a făcut să moară un om necredincios, apoi să învie iar. După o anume vedenie ce i s-a arătat de două ori, Cuviosul Dia a părăsit Antiohia şi s-a sălăşluit lîngă Constantinopol, aproape de cetate, unde şi-a continuat viaţa lui de nevoinţe aspre. Vestea lui s-a răspîndit repede, astfel încît însuşi împăratul Teodosie cel Mic a venit să-1 cerceteze şi să primească de la el cuvînt de zidire a sufletului. Patriarhul Atticus 1-a hirotonit atunci pe Dia întru preot. Trăind mulţi şi îndelungaţi ani, cuviosul Dia s-a pregătit de moarte: el a primit Sfînta Împărtăşanie, i-a povăţuit pe fraţi, s-a întins pe patul său şi, înaintea ochilor tuturor celor strînşi acolo, s-a aflat mort. Vestea adormirii Cuviosului Dia a atras la cinstita lui înmormîntare mulţime de popor şi de feţe înalte, între care Patriarhul Atticus al Constantinopolului, şi Patriarhul Alexandru al Antiohiei. Dar pe cînd se pregăteau să îl ducă pe Cuviosul Dia la groapă, acesta s-a ridicat de pe catafalcul său, ca şi dintr-un somn, şi a zis: „Dumnezeu mi-a mai dăruit cincisprezece ani de viaţă”. Astfel, cuviosul Dia a mai trăit încă cincisprezece ani, întocmai, aducînd pre mulţi la calea mîntuirii, vindecînd mulţime de popor de grele boli sufleteşti şi trupeşti, şi ajutînd pre mulţi, întru ale lor felurite suferinţe cumplite şi nevoi. El la urmă şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu Căruia cu dragoste şi credinţă I-a slujit în toată îndelungata lui viaţă. El s-a odihnit la anul 430, aflîndu-se la cele mai adînci bătrîneţi. • Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ştefan cel înalt Acest Ştefan a fost fiul Cneazului Sîrb Lazăr şi al Cneaghinei Milita. El a fost un apărător al creştinătăţii din Balcani în vremuri nespus de grele. El a fost ctitorul minunatelor mînăstiri Manasiia şi Kalenici. După o viaţă de mari nevoinţe şi tulburări, el s-a odihnit şi a trecut la Domnul, în nouăsprezece zile ale lunii iulie, din anul 1427. Cântare de laudă la Sfântul Cuvios Dia Din pruncie şi pînă la sfîrşit Dia cutremuratu-s-a de milostivirea lui Dumnezeu Ca şi de o taină, De milostivirea Lui şi de a Lui dreptate. Ziua şi noaptea el gîndurile la Dumnezeu şi-a suit, La cereasca lumină şi la cărările cele drepte. El duhurile viclenirii le-a gonit, şi pe cele din patimi. A omului viaţă pe pămînt, ce este? O mlaştină murdară Din care cerul nu se vede nicicum. Putea-se-va oare aceasta limpezi, Şi prin ea să se vadă tăria?  Cu adevărat se va putea” zice Cuviosul, „de merge-vom pe a Sfinţilor cale, De vom lua într-ajutor Crucea lui Hristos, Mîntuitorul. Putea-vom cu siguranţă, De Crucea în inimi o vom ţine, în mijocul fiinţei noastre, De ne vom ţintui pe ea Ale noastre cugete toate. Atunci vom vedea pre Dumnezeu Şi mlaştina apă limpede se va face, Şi taine multe, pînă atunci ascunse, Cu ochii noştri vom vedea”. Cugetare Cea mai mare frumuseţe a unei femei este cuviinţa, căci lipsa de cuviinţă la o femeie este cea mai nenaturală şi mai respingătoare imagine care se poate vedea în lume. Viaţa Sfintei Macrina este un exemplu ilustru de bună cuviinţă, care se cuvine să fie a oricărei femei. În tinereţile ei Cuvioasei Macrina i s-a ivit o rană adîncă la sân. În pofida sfaturilor mamei ei, Emilia, de a lăsa să o vadă un medic care să-i poată prescrie şi tratament, Macrina a refuzat aceasta. Afierosindu-se pe sine în întregime, trup şi suflet, ca monahie lui Dumnezeu, Macrina nu mai înţelegea să se descopere în faţa unui bărbat, spre a afla de la el vindecare bolii ei trupeşti, ea care nu concepea să apară goală nici măcar înaintea mamei ei. În timpul acestei boli, şi acestor discuţii, Macrina s-a rugat într-o noapte cu lacrimi înaintea lui Dumnezeu, strigînd din rărunchii inimii ei. Lacrimile ei s-au amestecat cu praful pămîntului din locul în care se afla, şi 1-au prefăcut în tină la picioarele ei. Cu credinţă de nezdruncinat, Macrina a luat din acea tină făcută din tărînă şi din lacrimi, şi s-a uns cu ea la rana ei. A doua zi, fericita s-a trezit complet vindecată. Cînd maica a intrat la ea, cernită de durere, să vadă cum îi este, Macrina, din smerita cugetare, nu a voit să-i descopere că Domnul a vindecat-o prin minunea rugăciunii şi a lacrimilor amestecate cu tărînă, ci, nevoind să-i arate rana, i-a zis: „Mă voi vindeca, mamă, numai dacă îţi vei pune tu mîna ta dreaptă peste pieptul meu şi mă vei însemna cu semnul Sfintei Cruci peste rană”. Emilia şi-a întins mîna şi a însemnat-o pe fiica ei cu semnul Sfintei Cruci peste rană, pe care atingînd-o, nu a mai simţit-o, căci rana nu mai era: se mai vedea doar cicatricea rănii care fusese. Aşa şi-a ascuns Macrina goliciunea trupului din bună cuviinţă, şi puterea ei de a face minuni, din smerită cugetare. Luare aminte Să luăm aminte la minunata prorocie a lui Valaam (Numerii 23 şi 24): La cum Valaam venise ca să blesteme poporul lui Israel, aşa cum îi ceruse Balac, Regele Moabiţilor; La cum, în loc să blesteme poporul, Valaam 1-a binecuvîntat, puruncindu-i-se aşa de către Duhul lui Dumnezeu; La cum Valaam a prorocit despre Hristos cînd a zis: „o Stea răsare din lacov; un Toiag se ridică din Israel” (Numerii 24: 17). Predică Despre apostoliceasca iubire şi discernământ [dreaptă socoteală] – „Dar mă voi sili ca, şi după plecarea mea, să vă amintiţi necontenit de acestea” (II Petru 1: 15). Fraţilor, să ne rugăm ca să se deschidă inimile noastre, spre a putea primi în ele această taină adîncă. Mai înainte de cuvintele acestea, Apostolul a zis că nu va înceta niciodată să aducă aminte credincioşilor mereu despre adevărurile mîntuitoare ale credinţei, despre puterea dumnezeiască dată oamenilor prin Hristos Domnul, şi despre aceea că oamenii trebuie să se pregătească spre a primi această putere scăpînd [mai întîi] de stricăciunea poftei celei din lume (II Petru 1: 4). El acum merge mai departe şi făgăduieşte că se va sili ca şi după plecarea lui să le amintească credincioşilor necontenit de aceasta; şi după plecarea lui, adică după „ieşirea lui” (după cum se spune în textul vechi grecesc al Noului Testament) din această viaţă, cînd îşi va lepăda cortul acesta (II Petru 1: 14), adică după ce se va desprinde de trupul acesta, după ce va muri. O, dumnezeiască credinţă! O, mîngîiere a sufletelor noastre! O, dulceaţă! Apostolul ne făgăduieşte că va continua să se gîndească la noi şi să ne chivernisească pre noi, Biserica lui Dumnezeu de pe pămînt, chiar şi de dincolo, din cealaltă lume! El ne făgăduieşte că nu va înceta să ducă mai departe lucrul pe care 1-a început pe pămînt, aducîndu-ne mereu şi mereu aminte nouă, credincioşilor, despre care este ţelul vieţii noastre, şi iubindu-ne mereu pre noi, cei credincioşi de pe pămînt care credem în Hristos. O, apostolicească iubire, atît de asemenea iubirii lui Hristos! O, apostolicesc discernămînt, pe a cărui iubire Duhul Sfînt nu o împuţinează, cîtă vreme mai petrec oameni pe pămînt, înfăşuraţi în perdeaua întunecată a trupului morţii acesteia! Sfintul Apostol Petru a dat această făgăduinţă credincioşilor acum aproape două mii de ani. Oare a împlinit-o el în tot acest timp? Cu adevărat a împlinit-o, pînă la ultima cirtă, şi nu numai aşa cum interpretează unii, prin aceea că ne-a lăsat epistola sa şi prin succesiunea apostolică, ci în primul rînd prin lucrarea lui de toată vremea în Biserică, pe care o lucrează din cealaltă lume. Sfîntul Apostol Petru de multe ori s-a înfăţişat aievea unor oameni, aşa cum au făcut şi ceilalţi Apostoli, ori de cîte ori Biserica a avut nevoie, şi după negrăita Purtare de Grijă a lui Dumnezeu. El le-a adus mereu aminte păstorilor şi credincioşilor Bisericii că trebuie să se ţină strîns de Sfînta Credinţă, şi să-şi îndrepteze pururea cărările vieţii lor. Dar chiar şi atunci cînd Apostolul Petru nu apare aievea sau în vedenie oamenilor, el a lucrat, şi pururea lucrează spre a noastră mîntuire, într-un fel tainic, cunoscut doar cerului. Pentru Sfinţii Apostoli existenţa vieţii de după moarte, a Raiului şi celor cereşti, a fost tot atît de limpede pe cît este lumina soarelui celor care au vederea nevătămată. Să ne dea şi nouă Dumnezeu, pentru rugăciunile lor, ca să se deschidă ochii noştri duhovniceşti, ca să putem vedea şi noi încotro ne îndreptăm şi ce ne aşteaptă după moarte. O, Stăpîne Doamne Atotmilostive lisuse Hristoase, izbăveşte-ne pre noi de întuneric, şi scoate-ne la lumina vieţii celei adevărate după mare mila Ta, şi pentru rugăciunile Sfinţilor şi întrutotlăudaţilor Apostoli ai Tăi. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

Acatistul Sfântului Mucenic Emilian de la Durostor

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condac 1

Ca pe o podoabă a mucenicilor și apărător fierbinte al dreptei credințe, te lăudăm pe tine, Sfinte Mucenice Emilian, biruitorul înșelăciunii idolești. Iar tu, ca cel ce ești mijlocitorul nostru către Dumnezeu, de înșelăciunea vrăjmașului ne izbăvește pe noi, care-ți cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Icos 1

Credința cea de viață dătătoare, Mucenice Emilian, primind-o de la părinții tăi cei de bun neam, luminat de harul lui Hristos, ai trăit pe pământ în fapte bune, pentru ca tinerețea ta să o aduci prinos de bună mireasmă lui Dumnezeu. Pentru aceasta, vrednicule de laudă, îți aducem cântarea aceasta:
Bucură-te, floare rară, răsădită în cetatea Durostorum;
Bucură-te, că din părinți binecredincioși ai odrăslit;
Bucură-te, înger pământesc, luminat de harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, prunc nevinovat, care ai crescut sub adumbrirea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că te-ai hrănit cu învățătura lui Hristos;
Bucură-te, cel ce Soarele dreptății te-a luminat;
Bucură-te, că dreapta credință ți-a fost far călăuzitor;
Bucură-te, că din tinerețe ai avut nădejde tare către Dumnezeu;
Bucură-te, că de dragostea Lui nu te-ai despărțit;
Bucură-te, cântare suavă a iubirii treimice;
Bucură-te, că din dulceața Scripturilor te-ai hrănit;
Bucură-te, că de cele lumești nu ți-ai lipit inima;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Condac 2

Viața ta, plăcută lui Dumnezeu, mărite Emilian, a fost în vremea nelegiuitului împărat Iulian, prigonitorul creștinilor. Însă, nici prigonirile, nici amenințările dezlănțuite de acesta, nu te-au despărțit de dragostea lui Hristos, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Căruia neîncetat I-ai cântat: Aliluia!

Icos 2

Plin de Duh Sfânt și întărit de dragostea lui Hristos, ai înfruntat marea prigonire a împăratului apostat și, vădind înșelăciunea idolească, ai început să propovăduiești celor din cetatea Durostorum să nu se lepede de dreapta credință. De aceea, te laudăm zicând:
Bucură-te, ostaș plin de credință dreaptă și statornică;
Bucură-te, viteaz luptător pentru apărarea creștinilor;
Bucură-te, sabie care tai înșelăciunea idolească;
Bucură-te, scut de apărare împotriva dușmanilor nevăzuți și văzuți;
Bucură-te, pavăza celor aflați în primejdii și necazuri;
Bucură-te, piatră tăiată din piatra Hristos;
Bucură-te, bună mlădiță ieșită din vița Hristos;
Bucură-te, cel care te-ai arătat plin de har dumnezeiesc;
Bucură-te, următorul sfântului Dasius – martirul din cetatea ta;
Bucură-te, luceafăr răsărit în vremea prigonirilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de slujirea împăratului pământesc;
Bucură-te, că ți-ai ales ca împărat pe Împăratul cel veșnic;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Condac 3

Ca și Irod, omorâtorul pruncilor din Betleem, tot așa și ighemonul Capitolinus a ucis pe pruncii născuți din apă și din Duh, în cetatea Durostorum. Dar tu, vrednicule ostaș al lui Hristos, văzând fărădelegea lui, te-ai rugat pentru așezarea sufletelor nevinovate în ceata mucenicilor și, dând slava lui Dumnezeu, cântai neîncetat: Aliluia!

Icos 3

Dacă ai văzut asuprirea și suferința creștinilor din cetatea părinților tăi, ca un neînfricat ostaș al lui Hristos te-ai împotrivit cu multă bărbăție celor ce sileau pe creștini să jertfească zeilor, mustrând cu tărie nelegiuirea lor. Pentru aceea, cu bucurie îți aducem aceste laude:
Bucură-te, că nu te-ai supus poruncii împărătești;
Bucură-te, că nu te-ai alăturat închinătorilor idolești;
Bucură-te, că prigonitorii nu te-au înduplecat să jertfești zeilor;
Bucură-te, că ospățul lui Hristos ai dorit;
Bucură-te, că ți-ai aprins inima pentru Hristos;
Bucură-te, că veselia cea trecătoare nu ți-a schimbat sufletul plin de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că răbdarea mucenicilor te-a întărit;
Bucură-te, că aceasta te-a făcut să ai îndrăzneală a intra în capiștea idolilor;
Bucură-te, că ai sfărâmat idolii cei nesimțitori;
Bucură-te, că Hristos ți-a dat tărie și îndrăzneală;
Bucură-te, putere din puterea lui Hristos;
Bucură-te, lumină aprinsă din lumina Duhului;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Condac 4

Auzind Capitolinus vestea distrugerii altarelor păgânești, s-a tulburat și cu mare mânie a strigat: „În grabă căutați pe Emilian și aflându-l, să mi-l aduceți ca să-l pierd”. Dar tu, Sfinte, unit fiind în cuget cu Hristos-Dumnezeu, nu te-ai înspăimântat de amenințările lui, căci neîncetat cântai: Aliluia!

Icos 4

Poruncilor împăratului nu te-ai supus, Sfinte Emilian, căci Hristos te-a întrarmat cu chemare sfântă la pătimire pentru El. Drept aceea, ai pornit spre ajutorul și îmbărbătarea creștinilor prigoniți, mărturisind cu tărie că și tu, asemenea lor, nu te supui poruncilor păgânești. Pentru aceea, primește în dar cântarea noastră, Sfinte:
Bucură-te, urmaș al lui Hristos și credincioasă slugă;
Bucură-te, că Mântuitorul te-a chemat la pătimire pentru El;
Bucură-te, ascultător al glasului dumnezeiesc;
Bucură-te, că nesuferind nedreptatea, de bună voie te-ai predat celor fărădelege;
Bucură-te, că pe mulți ai întărit în credința cea adevărată;
Bucură-te, vrednic luptător pentru Hristos;
Bucură-te, că viața întru nimic nu ți-ai cruțat;
Bucură-te, că în fața scaunului de judecată, luminos te-ai arătat;
Bucură-te, viteaz ostaș, care ai biruit păgânătatea;
Bucură-te, că în inima ta a încăput Hristos Cel neîncăput;
Bucură-te, că Acesta te-a întărit să poți pătimi pentru El;
Bucură-te, candelă nestinsă în biserica lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Condac 5

Vederile minții avându-le curățite, ai ales a pătimi pentru Hristos, dorind a te jertfi pentru El, a învia împreună cu El, cântând neîncetat cântarea îngerească: Aliluia!

Icos 5

Dintru înălțime putere primind, cu îndrăzneală ai stat în fața lui Capitolinus, vorbindu-i de Hristos, încât acesta s-a mirat de înțelepciunea ta. Auzind aceasta, cetele sfinților în cer s-au bucurat, iar noi, pe pământ, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, stea luminată de Soarele Hristos;
Bucură-te, cel ce ai alergat către chinuri, rănit fiind de dragostea Stăpânului;
Bucură-te, că de frumusețea trupului nu te-ai îngrijit;
Bucură-te, că frumusețea cea dumnezeiască ai dorit;
Bucură-te, că înșelăciunea idolească ai alungat;
Bucură-te, cel ce ai revărsat lumină din lumina lui Hristos în sufletele credincioșilor;
Bucură-te, cel ce aduci bucurie celor ce te iubesc;
Bucură-te, că necredincioșii, văzându-te luminat de înțelepciunea lui Hristos, s-au cutremurat;
Bucură-te, cel ce ai îndepărtat rătăcirea păgânească;
Bucură-te, răbdătorule de chinuri și apărătorul dreptei credințe;
Bucură-te, vas ales al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, că în ceruri, răsplată ți s-a pregătit;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Condac 6

Supus din nou întrebărilor păgânului judecător, tu, Mucenice Emilian, te-ai arătat neclintit în credința întru Hristos. Ai nesocotit bătăile ce ți-au zdrobit trupul pentru că ai stat ca un adevărat ostaș, mărturisind adevărul și cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Neclintit fiind și stând tare pe piatra credinței, te-ai arătat puternic, Sfinte Mucenice, urmând îndemnurilor învățătorului tău, Cel ce a mântuit lumea de înșelăciunea vrăjmașului. Pentru aceasta, cu dragoste îți cântăm:
Bucură-te, mult pătimitorule pentru Hristos;
Bucură-te, pildă bună credincioșilor dreptmăritori;
Bucură-te, slujitor al adevărului și om al dreptății;
Bucură-te, ancoră tare și nemișcată a dreptei credințe;
Bucură-te, purtătorule de Hristos și mireasma Duhului;
Bucură-te, înger în trup și reazem al Bisericii;
Bucură-te, suflet înmiresmat de mirul pătimirilor;
Bucură-te, îndelung răbdătorule și statornic în adevăr;
Bucură-te, biruitor al înșelăciunii diavolești;
Bucură-te, propovăduitor al Adevărului;
Bucură-te, bun chivernisitor al tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, solia noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Condac 7

Foc pentru credință având în sufletul tău, fericite Mucenice Emilian, pentru dragostea Celui dorit de tine, întru nimic ai socotit chinurile, întărit de dorul Lui și vesel ai înfruntat toate, rugându-te pentru prigonitorii tăi, iar lui Dumnezeu aduceai laudă: Aliluia!

Icos 7

Nici bătăile, nici ademenirile împăratului, nici sabia ighemonului nu te-au înspăimântat, nici te-au despărțit de Hristos, căci tu, Sfinte Emilian, răcorindu-te din Izvorul vieții, te-ai întărit. Pentru aceasta, uimindu-ne, îți cântăm:
Bucură-te, potir al dragostei și cupă a răbdării;
Bucură-te, sfetnic luminos și candelă veșnic aprinsă;
Bucură-te, tânăr plin de râvnă dumnezeiască;
Bucură-te, glas auzit de Hristos în ceruri;
Bucură-te, față de înger luminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, jertfă plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, piatră la temelia Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, stâlp neclintit al creștinătății;
Bucură-te, rob al lui Hristos și prieten al îngerilor;
Bucură-te, martir prealăudat din ceata mucenicilor;
Bucură-te, sămânță bună aruncată în pământ românesc;
Bucură-te, floare rară, deschisă în nădejdea învierii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Condac 8

După îndelungi prigoniri și chinuri cumplite, ți-ai dat sufletul în mâinile lui Hristos, strigând ca și Sfântul Arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic: „Doamne, Iisuse Hristoase, primește duhul meu”. Și astfel, sufletul tău, Sfinte Emilian, a fost așezat în ceata martirilor, cântând neîncetat Preasfintei Treimi, cântarea: Aliluia!

Icos 8

Dacă ai trecut prin jertfă, din moarte la viață, adică în timpul lui Dumnezeu, Sfinte Mucenice Emilian, nu ai părăsit nicicum pe cei ce se luptă încă cu necazurile și primejdiile din lumea aceasta, ci mijlocești la Preamilostivul Dumnezeu pentru cei ce-ți cântă unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Emilian, mucenic preamărit al lui Hristos;
Bucură-te, împreună-vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, fiu al cetății Durostorum și protopărinte al martirilor români;
Bucură-te, lauda Dobrogei și bucuria tuturor românilor;
Bucură-te, mucenic cinstit în toate provinciile românești;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru toți cei ce te cinstesc cu dragoste;
Bucură-te, purtătorule de cunună cerească;
Bucură-te, preaînțelepte, cel ce ai semănat sămânță bună în țarina ta;
Bucură-te, vrednicule de laudă și bucuria credincioșilor;
Bucură-te, turn al creștinătății și stâlp al Bisericii;
Bucură-te, apărător al dreptei credințe;
Bucură-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Condac 9

În Împărăția cerurilor intrând, Sfinte Mucenice Emilian, te îndulcești de răsplata veșnicelor bunătăți ale Stăpânului tuturor, Hristos Dumnezeu, pentru Care ai pătimit; iară acolo, mărite mărturisitorule, nu încetezi a-I mulțumi, cântând împreună cu îngerii: Aliluia!

Icos 9

Mărgăritar de multpreț al pământului Dobrogei te-ai arătat, Sfinte Emilian, mucenice al lui Hristos; căci trupul tău, îngropat în pământul stramoșilor noștri, sămânță dătătoare de rod duhovnicesc s-a arătat urmașilor tăi, iar sângele tău a rodit credința și demnitatea noastră, a celor ce cântăm, după cuviință pomenirea ta, zicând:
Bucură-te, urmaș al apostolilor și propovăduitor al Adevărului;
Bucură-te, sămânță dumnezeiască semănată în pământ străbun;
Bucură-te, cel ce ai întregit ceata martirilor dobrogeni;
Bucură-te, comoară în pământ ascunsă în așteptarea căutătorilor;
Bucură-te, cărare care duci la ceruri pe cei cucernici;
Bucură-te, izvor din care se adapă bunii credincioși;
Bucură-te, rază de soare pentru poporul cel binecredincios;
Bucură-te, liman duhovnicesc în care se odihnesc credincioșii;
Bucură-te, cădelniță de aur care porți focul cel dumnezeiesc;
Bucură-te, făclie călăuzitoare în noaptea ispitelor;
Bucură-te, cărbune aprins din dragostea lui Hristos;
Bucură-te, luceafăr răsărit în zorii creștinismului românesc;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Condac 10

Cu ce cântări de laudă vom încununa pe Mucenicul Emilian, căci acesta ca un bun atlet al lui Hristos, pe pământ a biruit uneltirile lui Veliar, iar în ceruri, vede pururea fața cea prealuminată a Stăpânului tuturor, Căruia Îi cântă neîncetat: Aliluia!

Icos 10

Având îndrăzneală către Dumnezeu pe Care L-ai iubit, Sfinte Mucenice, nu înceta a te ruga pentru cei ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta și-ți cântă cu evlavie, din inimă curată, unele ca acestea:
Bucură-te, prieten al lui Dumnezeu și frate al nostru;
Bucură-te, că Hristos S-a împlinit întru tine;
Bucură-te, sălaș al Duhului Sfânt;
Bucură-te, că înaintezi mereu către adâncimile Preasfintei Treimi;
Bucură-te, cel ce stai în ceata mucenicilor, slăvind pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce deslușești tainele cele ascunse;
Bucură-te, rugător fierbinte și sprijin sufletelor asuprite;
Bucură-te, bucuria îngerilor și slava mucenicilor;
Bucură-te, dătător de bunătăți duhovnicești credincioșilor;
Bucură-te, suflet încărcat de roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, jertfă vie cu bună mireasmă plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, celor sinceri și smeriți, bucurie și grabnic ajutor;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Condac 11

Darul cel dat ție de la Dumnezeu, ca răsplată pentru nevoințele tale, mărite Mucenice Emilian, cine poate să-l spună, cu adevărat? Căci te-ai învrednicit a face minuni și faceri de bine celor ce se roagă ție cu credință; pentru aceea, săvârșind cu dragoste sfântă pomenirea ta, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Lăudăm nevoințele tale, Sfinte Mucenice Emilian, și, cinstind sfintele tale moaște, slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a preamărit și te-a dăruit poporului nostru spre a-l feri de tot felul de ispite și necazuri, pentru care cântăm:
Bucură-te, răbdătorule în chinuri, întărirea celor slabi în credință;
Bucură-te, izbăvitorule de întristare și dătătorule de bucurie;
Bucură-te, îndulcirea celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, purtătorule de balsamul tămăduirilor;
Bucură-te, alinarea celor suferinzi și părăsiți;
Bucură-te, biruitorul nedreptăților și pacea celor oropsiți;
Bucură-te, ocrotitorul văduvelor și al orfanilor;
Bucură-te, luminarea pruncilor și înțelepciunea tinerilor;
Bucură-te, începătura mucenicilor și bucuria cuvioșilor;
Bucură-te, sprijinitorul bătrânilor și miluitorul săracilor;
Bucură-te, risipitorul furtunilor și aducător de roadă pământului;
Bucură-te, turnul biruinței și ușa mântuirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Condac 12

Har dumnezeiesc cere nouă, Sfinte, de la Dumnezeu, ca să putem lupta împotriva vrăjmașilor văzuți și nevăzuți. Întinde nouă mână de ajutor și împacă viața noastră ca să nu pierim în iureșul ispitelor, ci, bucurându-ne, să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Ca pe o podoabă de mult preț te are Biserica noastră dreptmăritoare, pe tine, Mucenice Emilian; căci de veacuri se cinstește numele tău în tot pământul românesc. De aceea, îți aducem mulțumire pentru binefacerile pe care le reverși peste noi, cei ce-ți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, sfinte, de veacuri cinstit în tot pământul românesc;
Bucură-te, că sfintele tale moaște la Silistra s-au descoperit;
Bucură-te, întâiule între martirii dobrogeni;
Bucură-te, că ești binecuvântare pentru neamul românesc;
Bucură-te, că în toată țara ți s-au înălțat locașuri sfinte;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru cei ce cinstesc numele tău;
Bucură-te, grabnic folositor celor ce aleargă la tine cu credință;
Bucură-te, potirul binecuvântării și mijlocitorul harului;
Bucură-te, făclie luminoasă și rază cerească;
Bucură-te, cel ce torni în inimi har dumnezeiesc;
Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre;
Bucură-te, sprijinitorul nostru în ziua Judecății;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Condac 13

O, mult pătimitorule ostaș al lui Hristos, Sfinte Mucenice Emilian, cel ce te-ai învrednicit de la Hristos de mari daruri cerești, primește rugăciunea noastră, a păcătoșilor, și fi mijlocitor pentru noi către Înduratul Dumnezeu să ne izbăvească de focul cel veșnic, iertându-ne păcatele, ca împreună cu tine să-I cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăși Icosul 1 și Condacul 1

Icos 1

Credința cea de viață dătătoare, Mucenice Emilian, primind-o de la părinții tăi cei de bun neam, luminat de harul lui Hristos, ai trăit pe pământ în fapte bune, pentru ca tinerețea ta să o aduci prinos de bună mireasmă lui Dumnezeu. Pentru aceasta, vrednicule de laudă, îți aducem cântarea aceasta:
Bucură-te, floare rară, răsădită în cetatea Durostorum;
Bucură-te, că din părinți binecredincioși ai odrăslit;
Bucură-te, înger pământesc, luminat de harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, prunc nevinovat, care ai crescut sub adumbrirea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că te-ai hrănit cu învățătura lui Hristos;
Bucură-te, cel ce Soarele dreptății te-a luminat;
Bucură-te, că dreapta credință ți-a fost far călăuzitor;
Bucură-te, că din tinerețe ai avut nădejde tare către Dumnezeu;
Bucură-te, că de dragostea Lui nu te-ai despărțit;
Bucură-te, cântare suavă a iubirii treimice;
Bucură-te, că din dulceața Scripturilor te-ai hrănit;
Bucură-te, că de cele lumești nu ți-ai lipit inima;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Condac 1

Ca pe o podoabă a mucenicilor și apărător fierbinte al dreptei credințe, te lăudăm pe tine, Sfinte Mucenice Emilian, biruitorul înșelăciunii idolești. Iar tu, ca cel ce ești mijlocitorul nostru către Dumnezeu, de înșelăciunea vrăjmașului ne izbăvește pe noi, care-ți cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaș al lui Hristos!

Rugăciune către Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor

Prealăudate mucenice al lui Hristos, Sfinte Emilian, care ai sfărâmat altarele idolilor și te-ai adus jertfă bineplăcută lui Dumnezeu, auzi-ne pe noi, cei ce cădem înaintea icoanei tale și cu umilință te rugăm: fi mijlocitor nouă către Stăpânul și Mântuitorul lumii, ca unul care ai dobândit îndrăznire către Dumnezeu. Cel ce ai risipit idolii templului, alungă idolii necredinței care s-au înălțat în sufletele noastre și, prin rugăciunile tale către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, zdrobește păcatul sub picioarele noastre, ca să punem hotar vieții noastre întinate. Stea luminoasă pe cerul Bisericii, alungă întunericul neîncrederii dintre noi și umple mintea noastră de cunoștința cea adevărată din înțelepciunea cea dată ție. Candelă care arzi veșnic de dragostea lui Hristos, aprinde-ne și pe noi cu evlavie și iubire. Dă-ne răbdarea ta, Sfinte, virtute cu care ai biruit privind la Cel a Cărui suferință a depășit orice suferință și a Cărui slavă strălucitoare a depășit orice slavă. Dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta către Dumnezeu. Învață-ne umilința cu care ai părăsit toate bucuriile și bogățiile pământești, iară pacea cu care ai stat în fața guvernatorului, fă să strălucească și în noi podoaba frumuseții inimii tale curate. Tu, care umpli de lumină pe cei credincioși, pune în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei și a sfințeniei, Moștenitorule al nemuririi, roagă-te să fim și noi împreună cu tine moștenitori. Tu, care te desfătezi cu cetele tuturor sfinților și faci fii ai luminii pe cei ce se roagă ție și te prăznuiesc, roagă-te să ajungem la Soarele dreptății și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care strălucește peste toți cei pecetluiți cu Sângele Său. Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor

Troparul Sfântului Mucenic Emilian de la Durostor, glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Emilian, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmosul

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să lăudăm astăzi pe Dumnezeul nostru Cel peste toate şi pe mucenicul Lui să-l cinstim; căci după Lege s-a chinuit şi a primit cununa biruinţei cu puterea Duhului.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcându-te cu puterea Celui Ce a purtat neputinţa noastră, pentru bunătatea Sa, Mărite Mucenice, ai dezgolit trufia cea deşartă a slăbiciunii idolilor, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Unimea Dumnezeirii Cea Întreit Numărată, Care se uneşte într-Una şi aceeaşi Fire, cu bucurie o ai propovăduit, pururea pomenite; şi nevoindu-te foarte tare, ai stricat înşelăciunea zeilor celor mulţi, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tăria mea şi Lauda şi Lumina inimii mele este Hristos Domnul, pe Care L-ai născut în două firi şi este Cunoscut într-un Ipostas, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legea Dumnezeului nostru s-a făcut sfeşnic picioarelor tale şi lumină cărărilor tale, prin care ai împiedicat paşii celor fără de lege; pe tine, ca pe un mucenic, te lăudăm.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndreptând cărările cugetului tău către limanul cel lin al voirii lui Dumnezeu, înţelepte, ai scăpat din marea mulţime de zei, care se învăluia în duhul viclenirii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Puterile cele cereşti s-au uimit de dumnezeieştile chinuri ale Sfântului Mucenic Emilian, de credinţa şi de bărbăţia lui cea până la sfârşit, cum el, fiind cu trup, smerindu-se, a surpat pe vrăjmaşul cel fără de trup.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Trecând peste legile firii la naşterea ta cea mai presus de fire, ai rămas Fecioară după naştere, Maică Fecioară, că ai născut pe Ziditorul a toată zidirea, Preacurată.

Irmosul

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i în dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Cel Ce șade în slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce cântă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dragostea cea dumnezeiască a lui Dumnezeu minunat te-a aprins; pentru aceea, ai răbdat focul bătăilor celor amare şi pe zeii celor fără de Dumnezeu i-ai ars şi ai răcorit sufletele credincioşilor, preafericite.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Defăimat-ai cele lumeşti, nu mai pentru cele ce sunt stătătoare şi tot sufletul tău l-ai legat de dumnezeiasca dragoste. Pentru aceea, ai risipit puterea necredinţei, purtătorule de chinuri Sfinte Mucenice Emilian, vrednicule de laudă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O fire, o Slavă a Dumnezeirii Celei în Trei Sori slăvind cu bună credinţă, Sfinte Emilian, ca un ostaş viteaz ai intrat la privelişte şi pe balaurul cel tare l-ai surpat la pământ.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preasfântă Doamnă, care Singură te-ai aflat Loc de sfinţenie Celui Ce ne-a sfinţit pe noi, pe tine te slăvim; prin Care noi, cei ce locuim pe pământ, ne-am făcut cereşti şi ne-am învrednicit de viaţa cea adevărată.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile sfinţitelor tale sângiuiri, Mucenice Emilian, ai stins focul necredinţei; pentru aceasta, ai izvorât izvor de minuni, care opreşte iezerele patimilor şi îneacă bolile şi cufundă pe diavoli.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întinzându-te pe tine, cel rău credincios a poruncit să te bată; pentru aceasta, rupându-ţi-se trupul tău şi cu răni rănindu-ţi-se, ai închipuit fericita patimă a Celui Ce S-a rănit pe Cruce, pătimitorule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind plin de darurile Duhului, tămăduieşti patimi nevindecate, încetezi arsura bolilor, goneşti hulirile cele viclene şi tuturor celor din necazuri le ajuţi, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu doctoria ta cea foarte lucrătoare vindecă-mă pe mine, cel rănit de sabia păcatului, ca Una ce ai născut pe Mântuitorul Hristos, Care S-a rănit cu suliţa pentru mine şi a rănit inima şarpelui, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericit şi plin de Dumnezeiasca Slavă te-ai aflat cu mucenicia, fericite şi împreună cu îngerii locuieşti în ceruri, rugându-te să se mântuiască sufletele noastre.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ţi-ai cruţat, Mărite, trupul cel muritor; pentru aceea, fiind omorât prin chinuri, ai moştenit nemurirea cea veşnică a Celui Ce a omorât patimile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Racla moaştelor tale, preafericite viteazule Mucenice, izvorăşte mir ca un pârâu şi totdeauna încetează bolile cele de nevindecat ale oamenilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Eva a cules din lemn roadă aducătoare de moarte; iar tu, Preacurată, ai rodit Lemnul vieţii, a Cărui gustare a înviat pe toţi morţii.

Irmosul

Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele cele multe; ci, ca un Dumnezeu scoate din adânc viaţa mea, Mult Milostive.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Arătatu-te-ai luminos luminător, Mucenice, şi cu strălucirile minunilor luminezi toată făptura, izgonind totdeauna negura patimilor de la cei ce te cinstesc pe tine, Mărite Mucenice Emilian.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci groaza focului, bărbăteşte, călcând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te cu darul Dumnezeiescului Duh, ai intrat în focul cuptorului, Mucenice de Dumnezeu insuflate şi cântai: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfierbântându-te de dragostea doritului tău Hristos, nu te-ai spăimântat de foc, în care, răcorindu-te cu Duhul, cântai: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu frumuseţea chinurilor tale te-ai asemănat cu cei fără de trup, înţelepte, cu care împreună stând înaintea lui Hristos Cel Preafrumos şi cânţi veselindu-te: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mireasă a lui Dumnezeu, cea cu numele de Doamnă, cu credinţă grăim ţie: Bucură-te, căci ai născut Bucuria Cea Negrăită, pe Hristos Domnul, Căruia cântăm: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfărâmând închinăciunile înşelăciunii, preaînţelepte, ai slobozit din legături pe cel prins în locul tău; şi însuţi desăvârşit ai mers către mucenicie, prealăudate, cântând: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată că m-am aflat la cei ce nu mă caută şi m-am arătat celor ce nu întreabă de mine, grăiai, pururea pomenite; înţelegeţi, deci, cei fărădelege. Căci, ca un miel fără de răutate, te-ai sârguit a te jertfi, cântând: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Marele Mucenic Emilian, punându-ne înainte ca nişte bucate luptele lui, ne-a chemat pe noi la ospăţ; duhovniceşte dar să ne veselim şi să cântăm: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Plouă-mi mie picături de milă, Ceea ce ai născut Izvorul milei şi ploile păcatelor mele usucă-le şi îmblânzeşte valurile cele sălbatice ale sufletului meu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Marie, ca să te slăvesc întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Eva, adică prin boala...

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a vedea bucuria şi veselia lui Dumnezeu cea negrăită, toate dulceţile cele veselitoare din viaţă le-ai defăimat, Mărite, şi ai săvârşit mucenicia bucurându-te; pentru aceasta, cu dragoste te fericim.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frigându-te cu focul, ca o jertfă te-ai adus la dumnezeiasca masă a Celui Ce S-a jertfit ca un miel, păzindu-te cu mirosul cel duhovnicesc şi învrednicindu-te de slava cea adevărată; pentru aceea, toţi te fericim, prealăudate.

Stih: Sfinte Mucenice Emilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi ne-a strălucit nouă pomenirea ta mai mult decât soarele, veselind toată inima şi luminând cugetele credincioşilor şi gonind întunericul bolilor; pe care, după vrednicie o fericim, pătimitorule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Adunarea cea aleasă a celor întâi-născuţi te-a câştigat pe tine cetăţean împreună cu dânşii; toţi mucenicii, împreună cu cuvioşii, văzând că dănţuieşti, se veselesc. Cu care împreună adu-ţi aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine, Mare Mucenice, cel cu nume mare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mă cu lumina ta, Prealăudată, pe mine care umblu în întuneric. Dă-mi mână de ajutor, goneşte norii sufletului meu, încetează valurile patimilor mele, Ceea ce eşti Scăparea celor deznădăjduiţi.

Irmosul

Eva, adică prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta, toţi te slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Aprinzându-te de râvna cea dumnezeiască, nu te-ai înspăimântat de focul ce este rob asemenea cu tine; ci, intrând cu voire nespăimântată în focul cel aprins, te-ai ars cu totul şi te-ai adus ca o jertfă Stăpânului, Mărite Mucenice. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Nu S-a despărţit de Firea Cea Dumnezeiască făcându-Se Trup în pântecele tău; ci, Întrupându-Se, Dumnezeu a rămas, Cel Ce te-a păzit pe tine, Maica Sa, după naştere Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Însuşi Domnul, Ceea ce eşti cu totul fără prihană. Pe Acela cu osârdie roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Mieluşeaua cea Preacurată, Fecioara, Maica Cuvântului cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a strălucit dintr-însa fără de durere, ca o maică plângând, a grăit: Vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om de ocara patimilor?

Rugăciune către Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor

Prealăudate mucenice al lui Hristos, Sfinte Emilian, care ai sfărâmat altarele idolilor și te-ai adus jertfă bineplăcută lui Dumnezeu, auzi-ne pe noi, cei ce cădem înaintea icoanei tale și cu umilință te rugăm: fii mijlocitor nouă către Stăpânul și Mântuitorul lumii, ca unul care ai dobândit îndrăznire către Dumnezeu. Cel ce ai risipit idolii templului, alungă idolii necredinței care s-au înălțat în sufletele noastre și, prin rugăciunile tale către Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, zdrobește păcatul sub picioarele noastre, ca să punem hotar vieții noastre întinate. Stea luminoasă pe cerul Bisericii, alungă întunericul neîncrederii dintre noi și umple mintea noastră de cunoștința cea adevărată din înțelepciunea cea dată ție. Candela care arzi vesnic de dragostea lui Hristos, aprinde-ne si pe noi cu evlavie si iubire. Dă-ne răbdarea ta, Sfinte, virtute cu care ai biruit privind la Cel a Cărui suferință a depășit orice suferință și a Cărui slavă strălucitoare a depășit orice slavă. Dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta către Dumnezeu. Învață-ne umilința cu care ai părăsit toate bucuriile și bogățiile pământești, iară pacea cu care ai stat în fața guvernatorului, fă să strălucească și în noi podoaba frumuseții inimii tale curate. Tu, care umpli de lumină pe cei credincioși, pune în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei și a sfințeniei, Moștenitorule al nemuririi, roagă-te să fim și noi împreună cu tine moștenitori. Tu, care te desfătezi cu cetele tuturor sfinților și faci fii ai luminii pe cei ce se roaga ție și te prăznuiesc, roagă-te să ajungem la Soarele dreptății și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care strălucește peste toți cei pecetluiți cu Sângele Său. Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, în vecii vecilor. Amin.

 

Sinaxar 18 Iulie

 

În aceasta luna, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Emilian de la Dorostorum.

Acest sfânt era din Durostor, cetatea Misiei din Tracia, rob fiind unui elin în zilele lui Iulian Paravatul si ale lui Capitolie Vicarul. Crezând el în Hristos si scârbindu-se de idoli, aflând vreme cu bun prilej, luând un ciocan, a intrat în capistea idolilor si a sfarâmat toti idolii si a risipit jertfele. Însa fiind supusi altii la chinuri pentru aceasta, el a mers de s-a vadit si a fost batut cu vine de bou si, fiind bagat într-un cuptor cu foc, si-a dat sufletul la Dumnezeu in anul 363 de la Hristos.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Pavel, Teis si Valentina.

Acesti frati egipteni cu neamul, fiind adusi în Cezareea, au stat de fata înaintea ighemonului Firmin. Si, arzându-le talpile picioarelor cu arsuri iuti, au fost chinuiti cu sabie si cu foc. Iar Sfânta Teis a fost suvitata fara mila. De aceea, aducând pe Pavel si chinuindu-L, se ruga cu glas mare pentru crestini, pentru iudei si pentru samarineni si ca sa înceteze prigoana. Apoi tuturor li s-a taiat capul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iachint cel din Amastrida.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Marchel care, fiind întins pe pat de fier înrosit, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Dasie si Maron, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Pamvo, care cu pace s-a savârsit.

Sfantul Pamvo a trait viata pustniceasca in desertul Nitriei (muntele Nitria) din Egipt. Sfantul Antonie cel Mare (preznuit la 17 ianuarie) spunea despre el ca "din frica de Dumnezeu a făcut Duhul lui Dumnezeu să locuiască în el" (apotfegma Pimen 75 din Patericul Egiptean). Avva Pimen cel Mare (praznuit la 27 august) spunea despre el: "trei fapte trupeşti am văzut noi la avva Pamvo: nemâncarea până seara în fiecare zi, tăcere şi rucodelie (lucrul mâinilor) mare" . Iar sfântul Teodor Studitul spunea despre el ca era "înflacarat în lucrare si în cuvânt".

S-a nascut catre anul 303 dupa Hristos si a fost unul din primii pustnici care s-au alaturat lui Avva Amun la Nitria. Desi fara carte, a invatat Scripturile si a fost hirotonit preot in anul 340. A adormit intru Domnul in mijlocul fratilor si ucenicilor la anul 374.

La începutul vieţii sale monastice, Sfântul Pamvo a auzit versetele Psalmului 38 al lui David: "Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea". Aceste cuvinte pătrunseră adânc în sufletul său iar el încercă să le urmeze pururea. De aceea, când era întrebat ceva răspundea doar după îndelungă meditare şi rugăciune. Spunea: "Trebuie mai întâi să mă gândesc, şi poate că voi putea, în timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, să dau un răspuns". Sfântul Pamvo a fost pentru ucenicii săi un model de iubitor al muncii.

Ucenicii Sfântului Pamvo au devenit mari asceţi : Dioscor, devenit apoi Episcop al Hermopolisului (diferit de un alt Dioscor, un eretic şi Patriarh al Constantinopolului. El a trăit mai târziu şi a fost condamnat de Cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic) precum şi Ammonius, Eusebiu şi Eftimie, menţionaţi în viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur.

Odată Sfânta Melania cea Tânără (31 Decembrie) i-a adus Sfântului Pamvo o sumă mare de arginţi pentru nevoile mănăstirii dar el nu-şi părăsi lucrul şi nici nu se uită la banii ce-i fuseseră aduşi. Numai după cererile îndelungi ale Sfintei Melania el îi permise să dea milostenia unui frate monah pentru a o împărţi după nevoile mănăstirii. Sfântul Pamvo se deosebea prin smerenia sa dar în acelaşi timp avea preţuire înaltă pentru vocaţia de monah şi îi învăţa pe mireni să respecte pe monahi, care adesea vorbesc cu Dumnezeu.

Se spune ca uneori faţa Sfântului Pamvo strălucea ca fulgerul aşa cum strălucise chipul lui Moise. Mai mult, vorbind fraţilor care stăteau în picioare lângă patul său de moarte, Sfântul Pamvo le spuse : "Mă duc la Domnul, ca unul care nu am început încă să-I slujesc". A murit la vârsta de 70 de ani.

Din zicerile cuviosului avva Pamvo din Patericul Egiptean.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui întru sfinti Parintelui nostru Stefan cel din Amasia, arhiepiscopul Constantinopolului.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui întru sfinti Parintelui nostru Ioan, mitropolitul Calcedonului.

Tot în aceasta zi, pomenirea înnoirilor bisericii Preasfintei Stapânei noastre de Dumnezeu Nascatoarei întru ale lui Calistrat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iulie în 18 zile: pătimirea Sfântului Mucenic Emilian (+362)

      Împărăţind păgânul Iulian, cel lepădat de Dumnezeu, s-a ridicat de către el, ca un vifor şi ca o furtună, cumplita prigoană asupra creştinilor, tulburând toată lumea. Pentru că, în toată împărăţia Romei, în toate ţările şi cetăţile, a poruncit ca binecredincioşii creştini din toată seminţia şi limba, bărbaţi şi femei, de toată vârsta, să fie daţi, fără de milă, la chinuri şi la amară moarte. Cu o poruncă nedreaptă ca aceasta, urâtorul de Dumnezeu împărat a stricat legile cele drepte şi a umplut Răsăritul şi Apusul de sângele creştinilor, ce se vărsa, fără de cruţare, pornindu-se cu mânie şi cu vrajbă împotriva lui Hristos şi a robilor Săi. Deci, tocmind dregători asupritori, prin toate cetăţile şi ţările, ca să chinuie pe creştini, a trimis în cetatea Durostorum, care este în ţara Moesiei, pe un chinuitor nemilostiv, cu numele Capitolin, pierzător de oameni şi iubitor de idoli, care, venind în cetatea cea mai sus-zisă, mai întâi a intrat în capiştea idolească şi a adus jertfă dracilor, închinându-se acelor idoli neînsufleţiţi. Apoi, într-o altă zi, ieşind la locul de judecată, a stat pe un scaun înalt, cu mare mândrie şi cu îngrozire, pentru înfricoşarea creştinilor. Şi, punând de faţă porunca împărătească, întreba: "Este oare, cineva în cetatea aceasta împotriva zeilor, mărturisind că este creştin?" Iar cetăţenii, cu jurământ, îl încredinţau că nu este, în cetatea lor, nici un om de felul acesta, ci toţi, cu închinăciuni şi cu jertfe, cinstesc zeii în toate zilele. Aceasta auzind-o Capitolin, dregătorul, s-a bucurat mult şi a chemat pe toţi, cei mai mari, din cetate, la sine, la prânz, zicându-le: "De vreme ce vă văd pe voi slujind părinteştilor zei cu osârdie, se cade ca, în ziua de astăzi, să mâncăm împreună şi să bem şi să ne veselim." Era, însă, în acea cetate, unul din creştinii cei tăinuiţi, cu numele Emilian, rob la oarecare bărbat cinstit şi mare din cetate, care era creştin. Acest Emilian, când se ospătau dregătorul şi mai mării cetăţii, aflând vreme prielnică, a intrat singur, fără să ştie nimeni, în capiştea idolească, având un ciocan de fier şi a început să bată în idoli, încât i-a sfărâmat, făcându-i praf. Altarul lor l-a răsturnat, jertfele le-a aruncat şi le-a călcat în picioare, iar făcliile cele mari, care erau aprinse înaintea lor, le-a rupt şi le-a sfărâmat, şi, apoi, a plecat împăcat cu duhul. După plecarea lui, un oarecare om dintre păgâni a intrat în capişte şi, văzându-le pe toate sfărâmate, s-a înspăimântat şi, alergând, a spus aceasta dregătorului şi cetăţenilor, care erau la masă cu el; şi îndată toţi s-au tulburat şi dregătorul s-a mâniat mult. Şi, a trimis, îndată să caute pe cel ce a făcut aceasta. Şi, alergând, trimişii au văzut pe un oarecare sătean, de la ţarină, trecând pe lângă capişte. Şi, prinzându-l pe acela, îl trăgeau la dregător, socotindu-l ca pe un tâlhar. Şi venea din urmă mult norod, făcând multă zarvă, pentru sfărâmarea zeilor. Iar fericitul Emilian, văzând aceasta, a socotit întru sine, zicând: "De voi tăinui fapta mea, apoi, ce folos îmi va fi mie? Oare, dimpotrivă, nu-mi voi îngreuna cugetul meu, făcându-mă pricinuitor de moartea omului acestuia nevinovat şi mă voi afla ca un ucigaş înaintea lui Dumnezeu?" Aceasta gândind-o, a alergat la cei ce trăgeau şi băteau pe omul acela şi a început a-i opri, strigând, cu mare glas: "Liberaţi pe acest om nevinovat. Pe mine să mă prindeţi, pentru că eu am sfărâmat şi am călcat în picioare zeii voştri, cei fără de suflet." Iar ei, lăsând pe omul acela, l-au prins cu mânie, pe Sfântul Emilian şi, cu bătăi şi cu ocară, l-au dus pe el la dregător. Iar dregătorul stând la obişnuita judecată, înaintea poporului, şi văzând pe Emilian cel adus la el, a zis către cetăţeni: "Cine este acesta?" Iar cetăţenii au zis: "El este cel ce a făcut răul acela, sfărâmând zeii şi răsturnând jertfele." Iar, dregătorul, umplându-se de mânie, a grăit către cetăţeni: "Voi aţi zis, mai înainte, că, în cetatea voastră, nu este nici unul potrivnic zeilor şi, iată, s-a aflat unul ca acesta, prin nepurtarea voastră de grijă. Pentru această pricină să daţi la visteria împărătească o livră de aur." Aceasta zicând-o către cetăţeni, s-a întors spre fericitul Emilian şi a început a-l întreba pe el, cu mânie: "Cap necurat, spune-ne nouă cum te numeşti?" Iar ostaşul cel viteaz al lui Hristos i-a răspuns: "Creştin sunt." Apoi dregătorul, şi mai mult mâniindu-se, a zis: "Numele tău, spune-l nouă, spurcatule." Răspuns-a Mucenicul: "Părinţii mei m-au numit Emilian, iar Hristos, adevăratul Dumnezeu, m-a învrednicit a mă numi şi a fi creştin." Zis-a dregătorul: "Spune, omule rău-credincios, cine te-a îndemnat să faci ocară zeilor, celor fără de moarte?" Iar robul lui Hristos a răspuns: "Dumnezeu şi sufletul meu mi-au poruncit să sfarm idolii, fără de suflet, pe care voi îi numiţi dumnezei, pentru ca toţi oamenii să ştie că ei sunt fără de suflet, surzi şi muţi, şi nu spun nici o vorbă, ci sunt pietre şi lemne nesimţitoare. Deci, să ştii că n-am adus nici o ocară adevăratului Dumnezeu, Celui ce toate le-a făcut, ci pe zeii voştri, cei mincinoşi, i-am surpat, ca unii ce n-au făcut nimic din ce este în lume, ci ei înşişi sunt făuriţi de voi, ca să piară numele lor în veci." Iarăşi, a zis dregătorul: "Numai tu singur i-ai sfărâmat pe zei, sau şi altcineva, împreună cu tine?" Răspuns-a Sfântul: "Singur eu, cu ajutorul Hristosului meu, i-am sfărâmat, făcându-i praf pe idolii voştri şi am călcat în picioare jertfele şi lumânările lor şi nici unul n-a putut să se răzbune pe mine, nici să scape din mâinile mele, pentru că n-au putere, nici simţire. Şi aşa să fiţi şi voi, ca ei, voi care îi faceţi pe ei şi voi toţi cei ce nădăjduiţi în ei." Iar dregătorul, mâniindu-se, a poruncit ca, pe robul lui Hristos, să-l dezbrace, spre bătaie. Şi, când au dezbrăcat hainele de pe Mucenic, a zis către dânsul dregătorul: "Spune ticălosule, cine te-a îndemnat să sfarmi pe zei?" Răspuns-a Sfântul: "Ţi-am spus, mai înainte, şi, iarăşi îţi spun, că nimeni altul, în afară de Dumnezeu şi cugetul meu, nu mi-a poruncit să fac aceasta." Şi a zis dregătorul către slujitori: "Întindeţi-l pe el şi să-l bateţi tare, ca să ştie că îndrăzneala nu-i va ajuta lui, nici nu-l va scoate pe el cineva din mâinile mele." Şi au început a-l bate pe el cumplit. Şi, bătut fiind Mucenicul şi pământul de sângele lui roşindu-se, a zis către el dregătorul: "Spune, osânditule, cine te-a îndemnat să faci răul acesta?" Iar Mucenicul, bătut fiind, a răspuns: "Ţi-am spus ţie, că Dumnezeu mi-a poruncit mie şi sufletul meu, şi încă nu mă crezi pe mine. Dar nici un rău n-am făcut, ci numai bine, pentru că pe dracul l-am ruşinat, iar pe Dumnezeul meu l-am proslăvit." Iar dregătorul a zis către slujitori: "Întoarceţi-l pe el şi-l bateţi pe pântece şi pe piept, pentru că măreţ este şi nu se supune legilor împărăteşti." Şi a fost bătut Mucenicul mult şi fără de cruţare. Apoi dregătorul, poruncind să înceteze bătaia, a zis către Sfânt: "Rob eşti, sau liber?". Răspuns-a Sfântul: "Sunt rob al unuia, mai mare, din cetate." Şi s-a mâniat dregătorul asupra acelui mai mare din cetate, stăpânul lui Emilian, fiindcă pe un rob, ca acela, vrăjmaş al zeilor şi nesupus poruncii împărăteşti, îl ţine la dânsul şi a pus asupra lui pedeapsa, ca să dea, la visteria împărătească, o livră de argint, iar pe Mucenic l-a osândit să fie ars. Şi, îndată, slujitorii luând pe Sfânt, l-au scos, cu mult popor, din cetate, şi aproape de malul Dunării, aprinzând un foc mare, l-au aruncat în el pe Mucenic. Iar văpaia focului înconjura pe Sfânt şi nu s-a atins de el, ci se revărsa împrejur, departe, şi a ars necredincioşii, pe toţi câţi i-a ajuns. Iară Sfântul, stând în foc, s-a întors cu faţa spre răsărit şi cu semnul crucii se îngrădea pe sine şi binecuvânta pe Dumnezeu. Şi, rugându-se, cât a voit, a zis: "Doamne Iisuse Hristoase, primeşte duhul meu!" Acestea zicându-le, s-a culcat şi a adormit în Domnul, focul fiind stins acum. Şi a rămas trupul lui nevătămat de foc, încât nici părul lui nu l-a ars. Iar toţi câţi, dintre cetăţeni, erau creştini, în taină, aceia, mergând la soţia dregătorului, care, şi ea, în taină, avea credinţa creştinească, i-au spus ei toate cele despre Sfânt şi au îndemnat-o pe ea să ceară, de la bărbatul ei, trupul Mucenicului, cel nevătămat de foc, spre îngropare. Iar ea, rugându-şi bărbatul, acesta i-a poruncit să-l ia, fără teamă. Şi, credincioşii luându-l şi cu pânză curată şi cu aromate învelindu-l, l-au îngropat cu cinste, la un loc ce se numea Ghizidina, ca la trei stadii de la cetate. Deci, a pătimit Sfântul Mucenic Emilian, pentru Hristos în ziua de 18 iulie, într-o vineri, fiind dregător Capitolin, stăpânind în Roma Iulian Apostatul, iar, pentru noi toţi, împărăţind stăpânul nostru Iisus Hristos, Căruia cinste şi slavă Se cuvine, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin. 

Întru această zi, învăţătură despre pocăinţă

         Dar, dacă vei deznădăjdui, nevrând să vii la pocăinţă, apoi, te dai, pe tine însuţi, în stăpânirea satanei. Sau, dacă, îndoindu-te, nu mergi la pocăinţă, faci împiedicare dumnezeiescului dar, care voieşte să te miluiască pe tine şi pe toţi cei ce vin către El, cu pocăinţă. Acum, dar, să alegi, ce este mai bine: Dacă este bun păcatul, păzeşte-l pe el şi petrece în el, până la sfârşit, iar dacă îţi dai seama de osânda cea pentru păcat, atunci de ce petreci în faptele cele pierzătoare? Pentru că scris este: "În starea în care te vei afla, întru aceea te voi judeca." Să nu te deznădăjduieşti omule, nici să nu te depărtezi de rugăciuni, ci să mergi la biserică. Păcătos fiind, roagă-te cu suspine, lui Dumnezeu şi-ţi va da ţie iubirea Sa de oameni şi iertare de păcatele tale.