Acatistul Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condac 1

Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea lui Baal, aspru mustrător al împăraților nelegiuiți strălucind cu văpaia râvnei pentru Dumnezeu atotțiitorul, cu sfințenia vieții și a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri și vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, laudă îți aducem ție, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală către Domnul, slobozește-ne pe noi din toate nevoile și necazurile cu rugăciunile tale, pe noi cei ce-ți cântăm: Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Icos 1

Înger viețuitor în trup te-ai arătat, prorocule, prin râvna cea pentru Dumnezeu și prin viața ta curată; căci încă prunc fiind, părintele tău, Sovah, văzut-a îngeri luminați cu tine vorbind, cu foc înfășurându-te și cu văpaie hrănindu-te, arătând astfel că râvna ta e fierbinte pentru Dumnezeu și că puterea graiurilor și a vieții tale e ca o lumină neprihănită; pentru aceea, cu uimire grăim ție unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mântuirea fiilor lui Israel;
Bucură-te, cel ce încă din pântecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevărului și al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce asupra căruia s-a descoperit preaslăvita arătare, ce a minunat pe părintele tău;
Bucură-te, cel ce din tinerețe ai iubit curăția feciorelnică și tăcerea;
Bucură-te, cel ce ai urât deșertăciunile lumii și toate bucuriile ei, iar sufletul tău în întregime l-ai închinat lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu lumina înțelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat și cu învățătura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adăpat;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 2

Văzând nelegiuire și răzvrătire în Israel, preamărite profetule, te-ai întristat cu duhul și în râvna pentru slava lui Dumnezeu te-ai aprins, pentru că fiii lui Israel se închinau la idolii cei urâți și de Dumnezeu cel adevărat se îndepărtau, Căruia toate oștile cerești cu cutremur Îi cântau: Aliluia!

Icos 2

Mintea întunecându-și cu pornirile cele rele, Ahab, împăratul cel ce făcea fărădelege, lepădându-se de adevăratul Dumnezeu, Atotțiitorul, și închinându-se josnicului Baal, a înmulțit închinarea la idoli și nelegiuirea în împărăția sa. Iar tu, prorocule, ca un mare râvnitor pentru Dumnezeu, cu îndrăzneală ai înfruntat pe împărat, amenințându-l, prevestind pedeapsa pentru el și pentru împărăția sa, că trei ani și șase luni nu va cădea ploaie, nici rouă și foamete mare va fi peste tot pământul. Drept aceea, minunându-ne de râvna ta și de îndrăzneala ta cea mare pentru Dumnezeu, cu iubire grăim ție:
Bucură-te, propovăduitorul neînfricat al adevărului și mare luptător pentru cucernicie;
Bucură-te, cel ce cu râvna ta dojenești toată nelegiuirea;
Bucură-te, cel ce ai înduplecat pe Domnul îndelung-răbdătorul să nu pedepsească cu desăvârșire pe cei păcătoși;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul ai încuiat cerul, iar pământul cel roditor l-ai făcut sterp;
Bucură-te, cel ce pentru nelegiuirea oamenilor, foamete de trei ani de la Dumnezeu ai cerut;
Bucură-te, că Domnul cel Preaînalt te-a trimis la Ahab, precum oarecând pe Moise la Faraon;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 3

Cu puterea rugăciunii tale, preaminunate prorocule, în adevăr ai încuiat cerul și n-a plouat trei ani și șase luni și a fost mare foamete peste tot pământul, până când, chinuiți de arșiță și foamete, cei nelegiuiți s-au întors către Domnul, pocăindu-se și cu umilință cântând Lui: Aliluia!

Icos 3

Având negrăită bunăvoire către tine, prorocule, vrut-a Domnul să te deosebească de fiii cei fără de lege ai lui Israel ca să nu înduri împreună cu ei foametea și setea și ți-a poruncit să te duci la râul Cherit, unde corbii te-au hrănit, aducându-ți pâine și carne. De aceea, îți aducem laudele acestea:
Bucură-te, cel ce cu postul și cu privegherea ai nimicit toate deșertăciunile și cugetările pământești;
Bucură-te, cel ce cu rugăciuni și gânduri curate, mintea ți-ai înălțat-o spre cele de sus;
Bucură-te, mărirea patriarhilor și podoaba prorocilor;
Bucură-te, lauda celor feciorelnici și mărirea cuvioșilor;
Bucură-te, îndrumătorul ierarhilor și tăria mucenicilor;
Bucură-te, că ai întors pe calea adevărului pe fiii lui Israel orbiți de nelegiuire și necredință;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 4

Vifor mare, dărâmând munți, mergea înainte, când Domnul S-a apropiat de tine în Horeb, prorocule; încă și cutremur s-a făcut, dar nu în cutremur S-a arătat Domnul, iar după cutremur foc, și nici în foc s-a arătat Domnul; ci, după foc, adiind vânt răcoritor, în el ți S-a arătat Domnul a Cărui apropiere simțind, cu veșmânt ți-ai acoperit fața, cântând cu frică și bucurie: Aliluia!

Icos 4

Auzind nelegiuitul împărat Ahab de porunca ta, ca să aduni toate semințiile lui Israel pe muntele Carmel, unde să fie aduși și profeții cei mincinoși ai lui Baal, îndată trimițând, i-a adunat pe toți și a venit și el acolo. Iar tu, râvnitor de slava lui Dumnezeu, dorind să rușinezi cu desăvârșire pe idolii cei urâți și să preaslăvești pe adevăratul Dumnezeu, ai poruncit să se pregătească două altare pentru jertfă, iar foc să nu le pună, zicând : Adevăratul Dumnezeu va fi acolo, Care la rugăciunea noastră ne va asculta, trimițând foc. Auzind acestea, poporul a grăit, zicând: Bine a zis Ilie, să fie așa; iar noi, mărindu-te, cântăm ție:
Bucură-te, marele sol al Împăratului ceresc și vestitor al sfintelor Sale porunci;
Bucură-te, diamant statornic în râvnă și stâlp neclintit al bunei cinstiri;
Bucură-te, puternice apărător al adevărului și luptător neînvins împotriva vrăjmașilor Domnului;
Bucură-te, dezrădăcinătorul necinstei ce sădești evlavia și curăția;
Bucură-te, râvnitor înflăcărat al slavei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că și în ultimele zile ale lumii acesteia vei propovădui pe adevăratul Dumnezeu și vei mustra pe antihristul cel blestemat;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 5

Împărăteasa Isabela cea fără de lege, cugetând să te stingă pe tine cel ce ești stea de Dumnezeu luminată, aprinzându-se de mânie asupra ta pentru nimicirea profeților ei mincinoși a pus la cale uciderea ta. Totodată i s-a împietrit inima, nevoind să creadă în minunile tale, prorocule, nici să cunoască pe Adevăratul Dumnezeu, ca să-I cânte Lui: Aliluia!

Icos 5

Toți israelitenii văzând că, la rugăciunea ta, foc de la Domnul din cer s-a pogorât peste jertfa ta, preamărite prorocule, de s-a aprins și, mistuind-o pe ea, au ars toate : lemnele, pietrele precum și apa, căzut-au cu fețele lor la pământ, strigând : Cu adevărat Domnul Dumnezeu Acela este Dumnezeul cel adevărat ! Și au crezut oamenii în Dumnezeul ce adevărat, iar pe prorocii cei mincinoși i-au junghiat. Deci slăvind pe Atotputernicul Dumnezeu, făcătorul de minuni, ție, celui ce ai plăcut lui Dumnezeu, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai dobândit mare îndrăzneală înaintea Stăpânitorului tuturor;
Bucură-te, cel ce prin semne și minuni adevărul dumnezeiesc ai întărit;
Bucură-te, cel ce înșelăciunea demonilor ai rușinat, iar credința adevărată o ai preamărit;
Bucură-te, cel ce pe necredincioși cu adevărata cunoștință de Dumnezeu i-ai luminat;
Bucură-te, cel ce prin turnarea apei de trei ori pe jertfelnic Taina Preasfintei Treimi ai descoperit;
Bucură-te, că toată firea cea fiitoare ție s-a supus, iar focul și apa ți-au fost ascultătoare, slujind ție;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 6

Propovăduitor al cunoașterii și cinstirii de Dumnezeu te-ai arătat, prorocule, nu numai întru Israel, ci și între păgâni, căci trimis ai fost de Domnul în Sarepta Sidonului, la o văduvă săracă, hrănindu-te pe tine însuți și mai ales pe ea hrănind-o în timpul foametei, prin darul facerii de minuni și înmulțind făina și uleiul în casa ei, pe tot timpul foametei. Și după ce te-ai rugat, suflând de trei ori, ai înviat pe fiul văduvei, cântând lui Dumnezeu, Celui ce face minuni: Aliluia!

Icos 6

Strălucind cu mare râvnă pentru Dumnezeu Atotțiitorul, te-ai întristat foarte, prorocule, pentru că fiii lui Israel au părăsit legământul, au dărâmat altarele Lui și au omorât pe profeții Lui. Domnul, însă, pentru mângâierea ta, ți-a vestit că nu tot Israelul s-a îndepărtat de la El, ci are încă șapte mii de robi necunoscuți, care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Pentru aceasta, amintindu-ne de râvna ta cea pentru Dumnezeu, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, slujitor credincios și prieten apropiat al Domnului;
Bucură-te, chip și lauda binecredincioșilor păstori;
Bucură-te, îndrumătorul mântuirii și luminătorul celor ce zac întru întuneric;
Bucură-te, cel ce îmbărbătezi pe apărătorii adevărului și-i întărești în lupte și suferințe pentru dreptate;
Bucură-te, cel ce ardeai ca o flacără serafimică pentru dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că și Domnul în toate te-a ascultat și, la rugăciunea ta, toate ți le-a împlinit;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 7

Domnul cel iubitor de oameni voind să arate milostivirea Sa păcătoșilor ce se pocăiesc, după trecerea timpului de foamete profețit de tine, prorocule, prin graiul buzelor tale a trimis ploaie îmbelșugată și pașnică pământului însetat; iar fiii lui Israel învrednicindu-se de această mare milostivire, cu inimă umilită și mulțumitoare au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

O nouă fărădelege a adăugat faptelor sale celor rele necinstitul împărat Ahab, când a poruncit să-l omoare pe nevinovatul Nabot și a răpit via lui. Drept aceea, mustrând pe împăratul călcător de lege, i-ai profețit, sfinte prorocule, că, în locul unde a fost omorât Nabot, porcii și câinii îi vor linge sângele, iar pe Isabela, femeia lui o vor mânca câinii și toată casa lui va fi nimicită. Cunoscând că această profeție grozavă s-a împlinit, ne cutremurăm grăind ție unele ca acestea:
Bucură-te, groaznicule răzbunător al asupriților și asupra celor cu inima împietrită;
Bucură-te, apărător tare al orfanilor și al celor năpăstuiți;
Bucură-te, cel ce pedepsești pe călcătorii sfintelor sărbători ale Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, cel ce ai coborât din domnie pe defăimătorul numelui lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul nimicești ca prin trăsnet gândurile cele rele;
Bucură-te, cel ce cunoșteai viitorul ca și prezentul, și cele îndepărtate ca pe cele apropiate le-ai prorocit;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 8

Purtare de grijă minunată și mai presus de fire ți-a arătat Domnul, prorocule, când a poruncit corbilor nesățioși și sălbatici să te hrănească, în timpul foametei lângă râul Cherit, unde îți petreceai timpul în rugăciuni și în cugetare de Dumnezeu, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Pe deplin ai fost împodobit cu smerenie, prorocule al lui Dumnezeu; pentru aceasta, pe cei doi sutași, care cu mândrie au venit la tine cu ostași ca să te ducă înaintea nelegiuitului împărat Ohozia, tu cu foc i-ai ars; iar pe Avdie, cel ce hrănea pe ucenicii profeților, care cu smerenie a venit la tine, l-ai miluit. Pentru aceasta, îți aducem aceste cântări de laudă:
Bucură-te, umilitorul și pedepsitorul celor îngâmfați și ocrotitorul și apărătorul celor smeriți;
Bucură-te, cel ce ești groaza judecătorilor iubitori de mită și ajutătorul celor ce judecă cu dreptate;
Bucură-te, cel ce ești sprijin celor credincioși și doborâtorul dușmanilor nelegiuiți;
Bucură-te, cel ce ești îmbrăcat cu platoșa înțelepciunii și cu dreptatea ca de un scut ai fost apărat;
Bucură-te, cel ce cu sabia râvnei de Dumnezeu ai fost înarmat și te-ai ridicat pe aripile înfrânării;
Bucură-te, cel ce cu credința ca de un coif al mântuirii ai fost acoperit și cu cununa dragostei prealuminat te-ai încununat;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 9

Toată firea omenească se minunează foarte cum tu, preamărite prorocule, ai mers 40 de zile fără să mănânci și să bei până la muntele Horeb, unde te-ai învrednicit de strălucita arătare a lui Dumnezeu Atotțiitorul și de preadulcea vorbire cu El cântându-I cu cutremur: Aliluia!

Icos 9

Ritorii cei mult-grăitori nu se pricep îndeajuns și nu înțeleg, cum tu cel cu nume mare, Sfinte Ilie, în trup omenesc fiind, asemănător nouă în neputințe, ai fost răpit cu trupul la cer prin carul și caii de foc, care ți s-au arătat ție. Deci, minunându-ne de înălțarea ta la cer, slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a înălțat astfel și cu umilință te chemăm:
Bucură-te, cel ce cu minunata înfrânare ai omorât în tine pe omul cel vechi;
Bucură-te, cel ce cu focul râvnei dumnezeiești, ai ars în tine toată cugetarea cea materială;
Bucură-te, cel ce, ridicându-te la cer, neamului omenesc veselie îi dăruiești și viața veșnică o întărești;
Bucură-te, cel ce ești însemnat de la Dumnezeu cu cinstea și mărirea cea mai presus de fire și mai mult decât prorocii cei vechi ai fost preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost întâmpinat cu bucurie de cetele îngerești în locașurile cerești;
Bucură-te, că numele tău în toată lumea se cinstește și râvna ta pentru Dumnezeu mult se preamărește;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 10

Vrând Preabunul Dumnezeu să mântuiască poporul lui Israel de înșelăciunile lui Baal, te-a ales pe tine, mare prorocule, drept unealta voii Sale sfinte și te-a umplut cu putere dumnezeiască de a întoarce pe cei fără de lege, de a îndrepta pe cei păcătoși, de a lumina pe cei întunecați și pe toți să-i înveți a cânta lui Dumnezeu: Aliluia !

Icos 10

Zid de apărare fii nouă, preasfinte prorocule, mult mijlocind pentru potolirea mâniei lui Dumnezeu, Care pe bună dreptate ne pedepsește pe noi păcătoșii și netrebnicii cu secetă, foamete, cu vânturi nimicitoare aducătoare de boli, ca, izbăvindu-ne din nevoi, să-ți cântăm ție:
Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale încui și descui cerurile și trimiți pe pământ, de la Dumnezeu, belșug sau lipsă;
Bucură-te, îndelung-mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu, cel ce trimiți ploi, liniște și rouă dătătoare de viață pe pământul amorțit;
Bucură-te, cel ce potolești valurile năprasnice ale mărilor și furtunilor groaznice și cu voia lui Dumnezeu stăpânești tunetele și fulgerele;
Bucură-te, cel ce oprești vânturile nimicitoare și ferești oamenii și necuvântătoarele de plăgile cele de moarte;
Bucură-te, hrănitorul orfanilor și al văduvelor și apărătorul celor milostivi;
Bucură-te, cel ce dobori pe prigonitorii hulitori ai credinței adevărate și alungi duhurile necurate de la credincioșii Domnului;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 11

Cântare de umilință îți aducem ție, prorocule al lui Dumnezeu, Ilie; precum ai primit ruga lui Elisei, când a cerut de la tine, ca puterea ce-o aveai să treacă asupra lui și înălțându-te spre cer, i-ai slobozit veșmântul tău, pe care luându-l a despărțit apa, precum și tu odată ai despărțit apele Iordanului, moștenind darul lui Dumnezeu ce lucra în tine, așa, acum, acoperă-ne și pe noi cu veșmântul milei tale și ne izbăvește de toate nevoile și necazurile, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Arătatu-te-ai ca un luceafăr luminos întru Israel, prea lăudate prorocule, strălucind asemenea îngerilor cu viața și înțelepciunea ta și cu darul facerii de minuni și ai luminat pe oameni cu propovăduirea adevărului dumnezeiesc, alungând întunericul slujirii idolilor; drept aceea, lăudându-te te mărim cântând:
Bucură-te, stea strălucitoare, ce cu strălucirea ta luminezi toată lumea;
Bucură-te, făclie pururea arzătoare, care, arzând, luminezi celor ce stau în întuneric;
Bucură-te, cel ce cu mintea și cu duhul înțelepciunii ai fost luminat și cu duhul înțelegerii și întăririi ai fost împuternicit;
Bucură-te, cel ce ai fost luminat cu duhul cunoștinței și al smereniei și adăpat ai fost cu temerea de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu virtuțile cele înalte și cu minunile cele mai presus de înțelegere;
Bucură-te, cel ce ai împlinit pe pământ judecățile Domnului și ai uns pe împărați și proroci;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 12

Mare har ai aflat înaintea lui Dumnezeu, prealăudate prorocule Ilie, căci în viața ta pământească ai prorocit și ai săvârșit mari minuni, iar mai pe urmă, răpit cu trupul la cer și după suirea cea mai presus de fire, te-ai înfățișat pe Muntele Taborului unde Domnul S-a schimbat la față și ai vorbit cu El; și până astăzi nu încetezi a săvârși minuni și a izvorî bogăția milelor și a tămăduirilor, celor ce cu osârdie te cinstesc, cântând lui Dumnezeu cu credință: Aliluia!

Icos 12

Cântând râvna ta cea fierbinte pentru Dumnezeu și viața ta cea îngerească, precum și minunile tale cele mari și bunăvoința lui Dumnezeu arătată pentru tine, laudă aducem ție, mare proroc Ilie, cel cu nume mare, dar neputând înfățișa după cuviință, cinstea și mărirea ta, cu umilință cântăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, chivot al dumnezeieștii măriri și locaș preasfințit al Sfintei Treimi;
Bucură-te, sfeșnic prea luminat al Bisericii neînserate și mireasma cea cu bun miros a raiului dumnezeiesc;
Bucură-te, povățuitorul pustnicilor cuvioși iar celor feciorelnici îndrumător și ajutător;
Bucură-te, cel ce îndemni pe cei păcătoși la pocăință și mijlocești viața veșnică pentru mântuirea întregului neam creștinesc;
Bucură-te, cel ce te-ai îndulcit de lumina sfinților și a negrăitei slave și pururea preaslăvești pe Dumnezeu;
Bucură-te, că la sfârșitul vremurilor vei arăta semne mari și vei săvârși minuni pentru întărirea oamenilor în credința cea adevărată spre a înfrunta pe vrăjmașul antihrist;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 13

O, preaminunate și preaînălțate prorocule al lui Dumnezeu Ilie, mare râvnitor pentru slava lui Dumnezeu, cel ce trimiți pe pământ ploile și seceta, belșugul și lipsa, ascultă această puțină rugăciune, pe care cu evlavie o aducem, și prin mijlocirea ta cea fierbinte către Domnul Dumnezeu, apără-ne de secetă, de foamete și de bolile cele aducătoare de moarte și dăruiește nouă bună întocmire a văzduhului și toată îmbelșugarea pământului întărindu-ne în dreapta credință și viață curată, ca, izbăvindu-ne de chinurile cele veșnice, să ne învrednicim de fericirea raiului cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi și Condacul întâi

Icos 1

Înger viețuitor în trup te-ai arătat, prorocule, prin râvna cea pentru Dumnezeu și prin viața ta curată; căci încă prunc fiind, părintele tău, Sovah, văzut-a îngeri luminați cu tine vorbind, cu foc înfășurându-te și cu văpaie hrănindu-te, arătând astfel că râvna ta e fierbinte pentru Dumnezeu și că puterea graiurilor și a vieții tale e ca o lumină neprihănită; pentru aceea, cu uimire grăim ție unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mântuirea fiilor lui Israel;
Bucură-te, cel ce încă din pântecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevărului și al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce asupra căruia s-a descoperit preaslăvita arătare, ce a minunat pe părintele tău;
Bucură-te, cel ce din tinerețe ai iubit curăția feciorelnică și tăcerea;
Bucură-te, cel ce ai urât deșertăciunile lumii și toate bucuriile ei, iar sufletul tău în întregime l-ai închinat lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu lumina înțelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat și cu învățătura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adăpat;
Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condac 1

Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea lui Baal, aspru mustrător al împăraților nelegiuiți strălucind cu văpaia râvnei pentru Dumnezeu atotțiitorul, cu sfințenia vieții și a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri și vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, laudă îți aducem ție, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală către Domnul, slobozește-ne pe noi din toate nevoile și necazurile cu rugăciunile tale, pe noi cei ce-ți cântăm : Bucură-te, Ilie, mărite proroc și înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Rugăciune către Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul

Preamărite și preaminunate prorocule al lui Dumnezeu, Ilie, care ai luminat pe pământ cu viața ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către Dumnezeu Atotțiitorul, cu semnele și cu minunile tale, și cu marea lui Dumnezeu bunăvoință față de tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un car de foc; învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, în timpul schimbării Lui la față, acum sălășluind în locașurile raiului și stând în fața tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi păcătoșii și nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în fața sfintei tale icoane, și cu umilință alergăm către mijlocirea ta. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinței, al izbăvirii de păcate și cu atotputernica Sa bunăvoință să ne ajute să ne depărtăm din calea păcatului, îndrumându-ne spre tot lucrul bun; ca să ne întărească în lupta împotriva poftelor și a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul smereniei, al blândeții, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătății, al răbdării, al înțelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu și al izbăvirii aproapelui. Nimicește prin rugăciunile tale, prorocule, năravurile cele rele ale lumii, ce întinează neamul creștinesc prin necinstirea credinței dreptslăvitoare, față de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea părinților și a stăpânitorilor ce ne stăpânesc, aruncând astfel lumea în bezna necinstei, a desfrâului și a pierzaniei.

Depărtează de la noi, preamărite prorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără orașele, satele și țara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de moarte, de neînțelegeri între frați, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întărește poporul nostru binecredincios și ajută-l în toate faptele lui bune. Mijlocește, prorocule al lui Dumnezeu, păstoriților noștri râvnă fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriților, înțelepciune în purtare și învățătură, cucernicie și tărie în ispite; judecătorilor dăruiește-le nepărtinire și lepădare de pofta câștigurilor, dreptate și milă față de cei obijduiți; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, milă și dreaptă judecată, iar dreptcredincioșilor supunere și ascultare față de cârmuitori, cum și îndeplinirea cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace și cucernicie, să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice în Împărăția lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul la vreme de secetă

Te cinstim pe tine prorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru mărirea Domnului Atotțiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli și nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege și pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca să se lase de fărădelegi și de nedreptăți, să se întoarcă spre unul adevăratul Dumnezeu și spre împlinirea sfintelor Sale porunci. În timp de foamete, preaminunate, ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai înviat. După trecerea timpului de foamete prorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit învechit în păcătoșenie și lepădare de Dumnezeu și prin rugăciune foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu această minune întorcând pe Israel către Domnul. Pe prorocii cei mincinoși ai lui Baal i-ai rușinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăși l-ai deschis și ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioșii din Israel i-ai umplut de bucurie. Către tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilință alergăm, noi păcătoșii și smeriții, chinuiți de arșiță și secetă: Mărturisim că nu suntem vrednici de mila și de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe dreptate de amenințarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri și jale. Căci n-am umblat în frică de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în poftele desfrânării inimilor noastre, și tot felul de greșeli fără de număr am săvârșit. Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea și nu suntem vrednici a ne arăta în fața Domnului și a privi la cer. Mărturisim că și noi ca și vechiul Israel, ne-am îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru prin fărădelegile noastre, și de nu ne închinăm lui Baal și altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor și prin poftele noastre slujim idolului; prin patima îmbuibării și a poftelor slujim idolului lăcomiei și al trufiei, idolului mândriei și al îngâmfării și mergem pe urmele împotrivirii față de Dumnezeu prin năravuri rele și slujim duhului pierzător al veacului. Mărturisim, că pentru aceea s-a închis cerul și s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în fața milei și iubirii adevărate față de aproapele nostru. Pentru aceea pământul s-a uscat și s-a făcut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne dă ploaie și rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilință și rouă dătătoare de viață a cugetului către Dumnezeu. De aceea s-au veștejit toate bucatele și toată iarba câmpului fiindcă s-a uscat în noi tot gândul cel bun. De aceea s-a întunecat văzduhul pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima noastră s-a întinat de poftele fărădelegii. Mărturisim că și ție, prorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Căci tu, om fiind, asemănându-te nouă prin patimi, cu viața ta asemenea îngerilor te-ai făcut și ca unul fără trup ai fost înălțat la cer; iar noi prin faptele și gândurile noastre rușinoase, sufletul nostru deopotrivă trupului l-am făcut. Tu prin post și priveghere i-ai minunat pe îngeri și pe oameni, iar noi ne-am făcut robi necumpătării și poftelor. Tu râvneai la slava lui Dumnezeu, noi însă, ne depărtăm de slăvirea Domnului și Creatorului nostru și ne rușinăm a mărturisi preamărit numele Lui. Tu ai stârpit necinstea și deprinderile rele, iar noi ne robim năravurilor lumii potrivnice Domnului mai vârtos decât poruncilor Lui și a rânduielilor Bisericii. Și câte păcate și nedreptăți n-am săvârșit noi păcătoșii! Prin păcatele noastre am istovit îndelunga răbdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecător s-a mâniat pe noi și în mânia Lui ne-a pedepsit. Deci, cu îndrăzneală mare față de Dumnezeu și nădăjduind în iubirea ta față de neamul omenesc, cutezăm a te ruga, mărite prorocule. Milostiv fii față de noi nemernicii și nevrednicii, roagă pe Atotbunul Dumnezeu să nu se mânie pe noi până în sfârșit, ca să ne piardă pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat ploaie îmbelșugată și curată și să ne dăruiască roadă bogată și buna-întocmire a văzduhului; mijlocește mila Împăratului ceresc, dar nu pentru noi păcătoșii și nevrednicii, ci pentru aleșii robii Lui care nu și-au plecat genunchii în fața lui Baal al lumii acesteia, pentru blândețea și curăția copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare și pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre și pier de foame, de arșiță și de sete. Dobândește pentru noi prin rugăciunile tale bine-plăcute lui Dumnezeu: duhul pocăinței și al smereniei, duhul blândeții și al înfrânării, al iubirii, al răbdării, al temerii de Dumnezeu și al bunei cinstiri, ca astfel, întorcându-ne de la căile necinstei la calea cea dreaptă a faptelor bune, să umblăm în lumina poruncilor Domnului și să ajungem la bunurile făgăduite nouă, binecuvântând pe Cel fără de început Dumnezeu-Tatăl, pe iubitorul de oameni Unul-Născut Fiul Său și pe sfințitorul Duh Preasfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea Sfântului Slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul

Cântarea 1

Glasul 1

Irmosul

Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel Ce a făcut minunate minuni cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca Una care ai născut pe Fiul Cel fără de ani sub ani Întrupat, Preasfântă Curată, toate patimile cele de peste ani ale sufletului meu, cel cu totul pătimaş, le vindecă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rănile sufletului meu, Preacurată şi învârtoşarea inimii, întunecarea gândului şi alunecările minţii pierde-le, ca o Milostivă, cu rugăciunile tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai născut pe Mântuitorul, Lumina mea, din întuneric mă izbăveşte şi de chinurile cele veşnice de acolo, Preacurată; ca, fiind mântuit, să laud măririle tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întunecările minţii mele, ceea ce eşti cu totul fără prihană, cu lumina ta goneşte-le; că tu ai născut Lumina cea mai presus de minte şi dăruieşte-mi ca o bună să văd Lumina care din tine a Răsărit nouă.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Să se întărească inima mea în voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul al doilea şi ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nerodirea gândului meu celui sterp toată o goneşte şi aducător de roadă prin fapte bune sufletul meu îl arată, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, Ajutătoarea creştinilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izbăveşte-mă de toată osânda şi de multe sminteli ale şarpelui, de focul de veci şi de întuneric, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ne-ai născut nouă Lumina Cea Neînserată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De judecata ta cea neîmblânzită şi de focul nestins de acolo şi de răspunsul cel înfricoşător, eu cu totul mă înspăimântez; grăbeşte de mă izbăveşte mai înainte de sfârşit, ca o Bună, pe mine, robul tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Fecioară cu totul fără prihană; că pe cei stricaţi, cu roada lemnului, prin Crucea Lui, i-ai făcut părtaşi nestricăciunii cu dumnezeiescul dar.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Cu Duhul văzând mai înainte, Prorocule Avacum, Întruparea Cuvântului, ai propovăduit grăind: Când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta. Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară Preasfântă, Cortul Cel Nespurcat, pe mine, cel spurcat cu greşelile, curăţeşte-mă acum cu picăturile cele preacurate ale îndurărilor tale şi-mi dă mână de ajutor, ca să cânt: Slavă ţie, Curată, de Dumnezeu Preaslăvită!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Biserică Sfinţită te-ai arătat lui Dumnezeu, Cel Ce S-a sălăşluit întru tine mai presus de cuget, Fecioară. Pe Acela roagă-L să ne curăţească pe noi de întinăciunea păcatelor, ca să ne cunoaştem casă şi locaş Duhului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Miluieşte-mă, ceea ce ai născut Izvorul milei, Născătoare de Dumnezeu şi dezleagă cumplita neputinţă a sufletului meu şi învârtoşarea inimii, izvoare de lacrimi şi umilinţă dumnezeiască mai înainte de sfârşit dăruindu-mi, cu mijlocirile tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cunoscându-te prorocul, cu Duhul lui Dumnezeu, munte umbrit pe tine mai înainte te-a însemnat, Curată. Pe cei topiţi de văpaia multor greşeli curăţeşte-i cu mijlocirile tale, Fecioară, ceea ce singură eşti îndreptarea oamenilor.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Pacea Ta o dă nouă, Fiule al lui Dumnezeu; că fără de Tine alt Dumnezeu nu cunoaştem, numele Tău numim; că Dumnezeu al celor vii şi al celor morţi Tu eşti.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ochii inimii mele deschide-i, Curată, ca să văd luminat dumnezeiasca strălucire şi a ta negrăită slavă, ca să dobândesc milă şi slavă veşnică.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

În două voiri pe Unul din Cinstita Treime ai născut, Preacurată, Care poartă Un Ipostas. Pe Acela roagă-L cu osârdie să ne mântuim noi toţi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preacurată, ca Una care ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeu roagă-L ca, de tot necazul şi de boli şi de chinuri, să păzească pe robul tău cel netrebnic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Roagă pe Cel Ce L-ai născut mai presus de cuget, Fecioară, să mântuiască pe cei ce strigă către tine cu credinţă: Bucură-te, Fecioară cu totul fără prihană; Bucură-te, Binecuvântată, ceea ce eşti folositoare lumii.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Prorocului Iona urmând, grăiesc: viaţa mea din stricăciune o scapă, Bunule; şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce cânt: Slavă Ţie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mă rog ţie, Celei după adevăr Bună şi Cort Nespurcat, pe mine cel spurcat cu multe păcate, spală-mă de toată înşelăciunea cu mijlocirea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ocârmuitoare fii mie, celui ce sunt învăluit pururea în marea cumplitelor ispite ale vieţii şi mă mântuieşte, la limanul mântuirii îndreptându-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întreitele valuri ale gândurilor şi asuprelile patimilor şi adâncul păcatelor învăluiesc ticălosul meu suflet. Ajută-mi, Stăpână Sfântă!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Măriri pururea ţi-a făcut ţie Hristos: pe Acela roagă-L pururea să mărească spre mine milele Sale cele bogate, de Dumnezeu Dăruită.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, nu s-a atins, nici nu i-a supărat pe ei focul. Atunci cei trei cu o gură cântau şi binecuvântau, grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul robului tău, cel ce se spurcă totdeauna, Preasfântă Curată, sfinţeşte-l; cumplita robie a minţii, împietrirea inimii şi năvălirea demonilor degrab le pierde.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mintea mea, cea omorâtă cu patimile trupului, ceea ce eşti cu totul fără prihană, înviaz-o şi cele plăcute lui Dumnezeu mă întăreşte a face, ca să te măresc şi să slăvesc pururea bunătatea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Omoară-mi, Stăpână Curată, patimile trupului meu; şi spurcăciunea cea rea a smeritului meu suflet curăţeşte-o, Fecioară şi de clevetirea nevăzuţilor vrăjmaşi mă scapă şi mă izbăveşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

La tine, Preasfântă Cinstită Curată, noi robii tăi totdeauna ziua şi noaptea cădem, cu gând umilit rugându-ne, ca să aflăm noi mântuire de păcate cu rugăciunile tale.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Pe Cel de care se înfricoşează îngerii şi toate oştirile ca de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L, preoţi, preaslăviţi-L, tineri, binecuvântaţi-L, popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întrupatu-S-a din tine cu dumnezeiască cuviinţă Cel fără trup. Pe Acela roagă-L, Preacurată, să omoare patimile sufletului meu şi să-l învieze pe el, fiind omorât de demult cu păcatul cel rău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vindecat-ai sfărâmarea lui Adam celui din ţărână, pe Mântuitorul şi Dumnezeu născând, Preacurată. Pe Acela roagă-L să vindece rănile sufletului meu cel fără vindecare bolnav.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ridică-mă pe mine, cel ce zac în adâncul răutăţilor şi pe vrăjmaşii cei ce se luptă cu mine biruieşte-i; şi sufletul meu, cel rătăcit cu felurite desfătări, Curată, nu-l trece cu vederea, ci-l miluieşte şi-l mântuieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vindecă, Preacurată, patimile inimii mele, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor şi cetei drepţilor mă arată părtaş, Fecioară, pe Hristos rugând.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Pe Norul cel Purtător de Lumină, întru care Stăpânul tuturor din cer ca ploaia pe lână S-a Pogorât şi S-a Întrupat pentru noi, făcându-Se Om Cel fără de început, să o slăvim toţi, ca pe Maica cea Curată a Dumnezeului nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iubitor de păcate fiind, întru nepurtare de grijă petrec şi de judecata cea fără de milă mă cutremur, Curată. De care cu sfinte rugăciunile tale păzeşte-mă neosândit, dumnezeiască Mireasă, ca să te fericesc pe tine pururea ca pe o folositoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mă înspăimântez de Divanul şi de ochiul Fiului tău, de Care nimic nu poate fi tăinuit, Fecioară. Fapte de ruşine am săvârşit pe pământ şi pentru aceasta către tine strig: Cu totul Îndurată Stăpână, ajută-mi şi din nevoia cea de atunci să mă scoţi şi să mă mântuieşti, Curată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cât va fi de înfricoşătoare ziua întrebării, Fecioară, cât va fi de groaznic răspunsul, cât va fi de cumplită ruşinea; cine va putea să stea atunci? Preacurată Stăpână, miluieşte pătimaşul meu suflet şi mai înainte de sfârşit dă-mi iertare, Curată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, pe mine cel întunecat cu toate asuprelile vicleanului şi cu toate răutăţile şi care am mâniat pe Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană, luminează-mă, povăţuindu-mă la fapte bune, ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Pe tine, ca pe ceea ce numai tu eşti între femei Fecioară, care ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericim. Că Focul dumnezeirii s-a sălăşluit întru tine şi ca pe un prunc cu lapte ai hrănit pe Făcătorul şi Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc după vrednicie măresc preasfântă naşterea ta şi cu un glas grăim către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce se închină cu credinţă naşterii tale celei fără sămânţă.

Rugăciune către Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul la vreme de secetă

Te cinstim pe tine prorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru mărirea Domnului Atotțiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli și nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege și pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca să se lase de fărădelegi și de nedreptăți, să se întoarcă spre unul adevăratul Dumnezeu și spre împlinirea sfintelor Sale porunci. În timp de foamete, preaminunate, ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai inviat. După trecerea timpului de foamete prorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit învechit în păcătoșenie și lepădare de Dumnezeu și prin rugăciune foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu aceasta minune întorcând pe Israel către Domnul. Pe prorocii cei mincinoși ai lui Baal i-ai rușinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăși l-ai deschis și ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioșii din Israel i-ai umplut de bucurie. Către tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilință alergăm, noi păcătoșii și smeriții, chinuiți de arșiță și secetă : Mărturisim că nu suntem vrednici de mila și de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe dreptate de amenințarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri și jale. Căci n-am umblat în frică de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în poftele desfrânării inimilor noastre, și tot felul de greșeli fără de număr am săvârșit. Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea și nu suntem vrednici a ne arăta în fața Domnului și a privi la cer. Mărturisim că și noi ca și vechiul Israel, ne-am îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru prin fărădelegile noastre, și de nu ne închinaăm lui Baal și altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor și prin poftele noastre slujim idolului; prin patima îmbuibării și a poftelor slujim idolului lăcomiei și al trufiei, idolului mândriei și al îngâmfării și mergem pe urmele împotrivirii față de Dumnezeu prin năravuri rele și slujim duhului pierzător al veacului. Mărturisim, că pentru aceea s-a închis cerul și s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în fața milei și iubirii adevărate față de aproapele nostru. Pentru aceea pământul s-a uscat și s-a facut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne dă ploaie și rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilință și rouă dătătoare de viață a cugetului către Dumnezeu. De aceea s-au vestejit toate bucatele și toată iarba câmpului fiindcă s-a uscat în noi tot gândul cel bun. De aceea s-a întunecat văzduhul pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima noastră s-a întinat de poftele fărădelegii. Mărturisim că și ție, prorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Căci tu, om fiind, asemănându-te nouă prin patimi, cu viața ta asemenea îngerilor te-ai făcut și ca unul fără trup ai fost înălțat la cer; iar noi prin faptele și gândurile noastre rușinoase, sufletul nostru deopotrivă trupului l-am făcut. Tu prin post și priveghere i-ai minunat pe ingeri și pe oameni, iar noi ne-am făcut robi necumpătării și poftelor. Tu râvneai la slava lui Dumnezeu, noi însă, ne depărtăm de slăvirea Domnului și Creatorului nostru și ne rușinăm a mărturisi preamărit numele Lui. Tu ai stârpit necinstea și deprinderile rele, iar noi ne robim năravurilor lumii potrivnice Domnului mai vârtos decât poruncilor Lui și a rânduielilor Bisericii. Și câte păcate și nedreptăți n-am săvârșit noi păcătoșii ! Prin păcatele noastre am istovit îndelunga răbdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecător s-a mâniat pe noi și în mânia Lui ne-a pedepsit. Deci, cu îndrăzneala mare față de Dumnezeu și nădăjduind în iubirea ta față de neamul omenesc, cutezăm a te ruga, mărite prorocule. Milostiv fii față de noi nemernicii și nevrednicii, roagă pe Atotbunul Dumnezeu să nu se mânie pe noi până în sfârșit, ca să ne piardă pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat ploaie îmbelșugată și curată și să ne dăruiască roadă bogată și bunaintocmire a văzduhului; mijlocește mila Împăratului ceresc, dar nu pentru noi păcătoșii și nevrednicii, ci pentru aleșii robii Lui care nu și-au plecat genunchii în fața lui Baal al lumii acesteia, pentru blândetea și curăția copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare și pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre și pier de foame, de arșiță și de sete. Dobândește pentru noi prin rugăciunile tale bine-plăcute lui Dumnezeu : duhul pocăinței și al smereniei, duhul blândeții și al înfrânării, al iubirii, al răbdării, al temerii de Dumnezeu și al bunei cinstiri, ca astfel, întorcându-ne de la căile necinstei la calea cea dreaptă a faptelor bune, să umblăm în lumina poruncilor Domnului și să ajungem la bunurile făgăduite nouă, binecuvântând pe Cel fără de început Dumnezeu-Tatăl, pe iubitorul de oameni Unul-Născut Fiul Său și pe sfințitorul Duh Preasfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sinaxar 20 Iulie

 

În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea suirii la cer cea de foc purtatoare a Sfântului, Maritului Prooroc Ilie Tesviteanul.

Sfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dându-i numele, i-au dat sa manânce o flacara, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.

Pe vremea când Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea  predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse : "Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie decât prin cuvânt din gura mea ! ". La cuvintele Profetului o secete groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamântului : totul fu secat, devastat, ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.

Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si invesmântat cu piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si unde a trait si sfantul Ioan Iacob Hozevitul). Se adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure si care aveau reputatia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce pâine dimineata si carne seara, ca sa trezeasca in profet mila pentru poporul care suferea. Când cascada seca si ea, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasându-l sa vada de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagâna, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea si fiul sau. In ciuda saraciei in care se afla, ea puse inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-o ceru, ea ii pregati o pâine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fara intârziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvântul Profetului, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira pâna la revenirea ploii. Trecusera câteva zile de când Ilie era gazduit la aceasta vaduva când iata ca fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit chemându-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tânarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.

Seceta isi abatuse nenorocirea peste tot tinutul de peste trei ani si mare parte din populatie fusese deja decimata ; dar Dumnezeu, respectând juramântul Profetului sau, nu voia sa isi arate mila mai inainte ca Ilie sa fi inteles ca el nu doreste moartea pacatosilor ci intoarcerea lor la credinta (cf. Iezechiel 33 :11). Il trimise deci pe Profet la regele Achab, pentru a-i anunta ca urgia avea in curând sa inceteze. Ilie se arata in fata regelui care ramase surprins sa il vada venind, liber, pe cel pe care il cautase peste tot cu slugile sale si il invita sa adune pe tot poporul lui Israel pe muntele Carmel ca martor al confruntarii sale cu cei 450 de profeti ai lui Baal si cei 400 de profeti ai padurilor sacre intretinuti de infama Izabel. Cind toata lumea fu adunata, Ilie zise falsilor profeti : " Pâna când veti schiopata in genunchi ? Daca Domnul  este Dumnezeu, mergeti dupa el ! Daca este Baal, atunci duceti-va la el ! ". El ceru ca doi tauri sa fie pregatiti pentru sacrificiu si sa fie asezati pe rug, dar fara sa aprinda focul si ii lasa pe falsii profeti sa aduca primii sacrificiul. Acestia il invocara cu strigate pe Baal, taindu-si carnea, din zori pâna in seara, dar in zadar. Ilie râdea de ei, incurajându-i sa strige mai tare, de teama ca zeul lor sa nu fi adormit sau sa nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii, Profetul inalta un Altar cu 12 pietre, reprezentând cele 12 semintii ale lui Israel, sapa un sant larg in jurul Altarului, pe care pusese taurul jupuit de piele, si porunci sa fie varsata, in trei rânduri, apa din belsug peste victima, astfel incât sa se umple santul. Apoi adresa spre cer un strigat puternic, invocându-l pe Dumnezeul lui Abraham, lui Isaac si al lui Iacov. Pe data coborî foc din cer, devorând jertfa, lemnul si apa. Tot poporul cazu atunci cu fata la pamânt strigând : " Cu adevarat Domnul este singurul Dumnezeu ". Din porunca lui Ilie, falsii profeti fura prinsi si omul lui Dumnezeu le taie beregata cu propriile sale mâini la râul Cison. El  il anunta apoi pe Achab ca seceta avea in curând sa inceteze, apoi urca in vârful Carmelului si, plecându-se asupra pamântului, cu capul intre genunchi si mintea adunata in inima, incepu sa se roage. De sapte ori trimise pe slujitorul sau sa priveasca orizontul, in directia marii, iar a saptea oara un norisor isi facu aparitia, cerul se intuneca si ploaie cazu din belsug, raspândind pe pamânt binecuvântarea cereasca.

Când regina Isabel afla de masacrul profetilor sai, se enerva cumplit si se jura sa se razbune. Ilie, care nu se temuse de multimea falsilor profeti, fu parasit de harul lui Dumnezeu si cuprins de lasitate se ascunse in Bersabeea in pamântul lui Iuda.  Epuizat de cât mersese in pustiu, se aseza la umbra unui copac si ii ceru lui Dumnezeu sa ii ia viata inapoi. Un Inger al Domnului i se arata atunci cu o pâine si un urcior de apa. Acest ajutor dumnezeiesc il facu sa isi reimprospateze fortele si putu sa mearga 40 de zile in pustiu, pâna la muntele lui Dumnezeu, Horeb (vârful muntelui Sinai, pe acelasi loc unde Dumnezeu i se aratase lui Moise, cf. Exod 33). Intra in adâncul stâncii in care se ascunsese in trecut Moise si Dumnezeu ii vorbi noaptea. Ilie raspunse : " Sânt plin de sârguinta pentru Domnul atot-puternic caci fiii lui Israel au parasit legamântul Tau, au doborât Altarele tale si Ti-au ucis Profetii, am ramas singur iar ei incearca sa imi ia viata ". Dumnezeu ii porunci sa iasa si sa stea pe munte pentru a-l vedea. Se facu atunci o furtuna puternica, muntii fura despicati iar stâncile sparte, dar Domnul nu era in furtuna ; iar dupa furtuna, un cutremur, dar Domnul nu era in cutremur ; un foc, dar Domnul nu era in foc. Dupa foc se auzi o adiere usoara. Cum o auzi, Ilie isi ascunse fata cu haina sa si se tinu sub pestera, caci Dumnezeu era in adierea usoara. Domnul ii spuse ca, departe de a fi singurul dintre drepti, alti sapte mii de Israeliti nu isi plecasera genunchii in fata lui Baal si ii porunci sa se intoarca pe acelasi drum pentru a unge pe Hazael ca rege al Siriei si pe Iehu  ca rege al lui Israel, apoi pe Elisei ca urmas. Gasindu-l pe Elisei ocupat cu aratul pamântului cu 12 perechi de boi, Ilie isi arunca peste el haina lui facându-l discipolul sau (cf. 14 iunie)

Regele Achab continua insa cu faptele sale lipsite de piosenie si pusese stapânire pe vita-de-vie a lui Nabot din Yizreel ,  cerând - la sfatul lui Isabel - ca acesta sa fie omorât. Profetul Ilie, care nu se mai manifestase pentru o vreme, fu trimis de Domnul in Samaria si spuse regelui : " Chiar pe locul in care câinii au lins sângele lui Nabot câinii vor linge si sângele tau iar prostituatele se vor lafai in sângele tau ". El mai spuse ca nefericirea avea sa se abata peste toata casa lui Achab, câinii aveau sa sfâsie trupul lui Isabel pe zidul de fata de la Yizreel. La aceste cuvinte, regele fu cuprins de cainta : isi sfâsie hainele, se imbraca cu un sac si tinu post. Domnul aproba pocainta lui si anunta prin Profetul sau ca nu va da frâu liber mâniei Sale decât sub domnia fiului sau.

Achab muri la putina vreme iar fiul sau, Ohozias , om superstitios, lua prelua puterea. Cazând bolnav trimise soli in cautarea unui oracol pe lânga Baal Zebud la Egron (Akkaron). Profetul Ilie se prezenta in fata solilor, anuntând ca regele nu se va mai scula. Când transmisera acest mesaj, descriindu-l pe Profet, regele intelese ca era vorba de Ilie si trimise o armata de 50 de oameni pentru a-l aresta. Dar in doua rânduri, din porunca Profetului, un foc coborî din cer si ii mistui pe soldati. Al treilea ofiter il ruga sa il crute iar Ilie il asculta si se duse la rege, anuntându-i chiar el ca avea sa moara pentru ca ceruse ajutor de la falsii zei. Ohozias nmuri intr-adevar la câteva zile iar fratele sau Ioram deveni rege al lui Israel. In timpul celor 12 ani ai domniei sale el suprima cultul lui Baal, dar nu facu sa inceteze pacatul lui Ieroboam care daduse nastere schismei in rândul poporului lui Dumnezeu si incurajase idolatria. De aceea Dumnezeu abatu necazul asupra casei sale si indeplini profetia facuta de Ilie in timpul lui Achab : Iehu lua puterea in urma unei conspiratii impotriva lui Ioram si, intrând el in orasul Yizreel, Isabel fu omorâta aruncata din inaltul unei ferestre. Sângele sau se scurse pe zid iar câinii ii mâncara trupul mai inainte ca ea sa fi putut fi ingropata.

Dupa 15 ani de profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase Dumnezeu, Ilie se duse de la Galgalla Bethel, insotit de Elisei care nu voia sa isi paraseasca invatatorul. De acolo se dusera la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie isi lua haina din piele de oaie, o infasura si lovi apele, care se despartira pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. Când Elisei ii ceru sa primeasca indoita parte din harul sau profetic, Ilie ii raspunse : " Daca ma vei vedea pe când voi fi inaltat la cer, asa ti se va da ". Si pe când mergeau ei astfel prin pustiu taifasuind, un car de foc tras de cai scaparatori aparu intre ei. Ilie urca in car si fu "ca" luat in cer (Parintii au subliniat ca acest " ca ", adaugat in versiunea Septanta arata ca Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil inainte de invierea si inaltarea lui Hristos, dar ca a scapat mortii, precum Enoh si a fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pâna in ultima zi), intr-un rotocol, in timp ce Elisei striga : " Parinte, Parinte, carul lui Israel si caii sai ! ". El lua haina Profetului care cazuse peste el si lovind apele de doua ori putu sa traverseze Iordanul, salutat de Fiii Profetului care strigau : " Duhul lui Ilie s-a lasat asupra lui Elisei ! ".

Astfel inaltat in inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului Nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el vestea coborârea Sfântului Duh in ziua Rusaliilor (cf. Sfântul Roman Melodul, Condacul Profetului Ilie, 33).

Reprezentant de vaza al ordinului profetic ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtutii, Ilie fu judecat demn de a vedea fata in fata slava Dumnezeului intrupat, alaturi de Moise si de cei trei Apostoli in ziua Schimbarii la fata (cf. Matei 17), care anunta a doua venire a Domnului Nostru Iisus Hristos. Coborând de pe muntele Taborului, discipolii il intrebara pe Domnul daca Ilie trebuia sa vina inainte de invierea mortilor pentru a pune toate lucrurile inapoi cum au fost, dupa cum invata Profetii (Malahia 3 :23). Hristos le raspunse : " Ilie a venit deja si ei nu l-au cunoscut ci l-au tratat dupa cum au vrut ei ", facând aluzie la Sfântul Ioan Botezatorul care venise sa pregateasca propria Lui venire, cu duhul si cu puterea lui Ilie (Luc 1 :17). Asa cum Ioan fu Inaintemergetaroul primei veniri in trup a Fiului lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua veniri, la sfârsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi martori, care vor muri in ultima lupta împotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11), pe Enoh si Ilie, care au fost paziti de moarte in acest scop.

Mai multe icoane cu sfantul maritul prooroc Ilie Tezviteanul.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Ilie I (întâiul), Patriarh de Ierusalim.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Flavian al II-lea, Patriarh de Antiohia.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Ilie Chavchavadze (cel Drept), in Georgia.

Sfântul Ilie, numit şi "Regele neîncoronat al Georgiei," sau "Părintele poporului" şi "cel Drept," aparţine nobilei familii Chavchavadze. Născut la 27 octombrie 1837 în satul Qvareli din Kakheti, a învăţat la început acasă, cu mama sa să scrie şi să citească, pe lângă rugăciunea şi legea lui Dumnezeu. La vârsta de opt ani a fost trimis să studieze cu Arhidiaconul Nikoloz Sepashvili din Qvareli, iar anii petrecuţi cu acesta aveau să lase urme de neşters în viaţa acestui sfânt.

Ilie şi-a continuat educaţia la un internat din Tbilisi, iar mai târziu la gimnaziul curţii, care a fost, de fapt, liceul. Părinţii săi au murit devreme, aşa încât fraţii rămaşi orfani au trecut în grija mătuşii lor, Macrina.

În 1857 Ilie s-a înscris la Facultatea de drept din cadrul Universităţii St. Petersburg, unde şi-a dat toată silinţa să se desăvârşească ca individ, studiind şi citind foarte mult. Era fascinat de istoria georgiană şi îşi petrecea majoritatea timpului în bibliotecă, studiind arhivele şi căutînd texte georgiene vechi. Chiar dacă rezultatele sale ca student erau remarcabile, Ilie nu era interesat să încununeze studiile sale cu o diplomă în drept, de aceea în anul IV a părăsit facultatea şi s-a întors în Georgia.

Ilie avea convingerea că o naţie care-şi uită istoria este ca un cerşetor "care nu ştie de unde vine şi încotro se-ndreaptă." De aceea a căutat să inspire concetăţenilor săi respectul pentru gloriile trecute ale naţiunii şi credinţa strămoşilor lor faţă de legea creştină şi faţă de poporul georgian.

Obiectivele principale ale vieţii sale au fost restaurarea independenţei naţionale şi autonomia Bisericii Georgiene, pentru care Sf. Ilie a luptat cu toată convingerea de-a lungul întregii sale vieţi. Astfel, a început o muncă laborioasă de istoric, cercetînd intens documente vechi şi demascînd pe cei care falsificaseră istoria şi denigraseră poporul georgian.

Acest mare filozof, scriitor şi istoric repeta adesea ideea că "o naţiune care şi-a pierdut limba nu mai poate exista ca naţiune," dovedind astfel pasiunea sa pentru limba georgiană şi explicînd eforturile sale ca această limbă să rămână limba principală de studiu în şcoli.

Zelul său patriotic nu a lăsat indiferenţi pe cei din jurul său, fondîndu-se astfel Societatea pentru propagarea alfabetizării poporului georgian. Ilie a înfiinţat un depozit al manuscriselor şi antichităţilor georgiene, iniţiind şi o mişcare de documentare a tradiţiilor populare orale. De asemenea, a fost şi unul din fondatorii Băncii Agrare Georgiene.

Ilie cel Drept era deseori auzit spunînd acestea: "Noi, georgienii, am moştenit trei daruri sfinte de la strămoşii noştri: pământul, limba şi credinţa. Dacă nu le vom proteja, cum ne vom mai putea numi oameni?"

Însă faptele patriotice şi duhovniceşti ale lui Ilie deranjau pe cei care aderaseră la noua ideologie ateistă, astfel încât aceştia complotau să-l piardă. În 30 august 1907, Ilia Chavchavadze şi soţia sa Olga (Guramishvili), erau în drum spre Saguramo când trăsura în care erau s-a oprit brusc dincolo de Mtskheta, aproape de pădurea Tsitsamuri. Acolo au fost atacaţi de o bandă de militanţi social-democraţi care l-au împuşcat pe Ilie.

Curtea Militară din Caucaz i-a condamnat pe ucigaşii lui Ilie Chavchavadze la moarte prin spânzurare dar Olga, văduva lui, l-a rugat pe guvernatorul general să-i graţieze pe criminali, deoarece aceasta ar fi fost şi dorinţa lui Ilie, care ar fi motivat că acei oameni erau şi ei "fraţi sărmani aflaţi în rătăcire".

Într-adevăr, Ilie şi-a iertat răufăcătorii cu mult timp înainte, după cum putem citi în poemul profetic "Rugăciune": Tatăl nostru Carele eşti în ceruri ! Cu blândeţe îngenunchiez acum în faţa Ta şi nu cer nici bogăţie şi nici slavă; nici rugăciunea mea nu o voi face goală cerînd cele lumeşti. Aş vrea doar ca sufletul meu să se odihnească în rai, inima să mi se umple de strălucirea iubirii pentru Tine, să pot cere iertare pentru duşmanii mei, chiar dacă aceştia îmi străpung inima: Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!

În 1987 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene a decis că Ilie Chavchavadze merită să fie în rând cu sfinţii şi a fost canonizat ca Sf. Ilie "cel Drept."

Tot în aceasta zi, se savârsesc înnoirile bisericii cinstitului Înaintemergator si botezator Ioan din preasfânta manastire a Studionului, la Constantinopol.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iulie în 20 zile: suirea la Cer, cu căruţa de foc,a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul. (895i.Hr)             Acesta era feciorul lui Sovac, preotul Legii vechi, locuind în cetatea Tesve, din Galaad, de dincolo de Iordan, de unde şi numele Proorocului, Ilie Tesviteanul, şi a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea lui Ahab, regele evreilor. Acest rege îşi luase de soţie o prinţesă feniciană, Isabela din Sidon, femeie de alt neam şi închinătoare lui Baal, zeul fenicienilor. Şi ea îndemna pe rege să părăsească vechea credinţă a iudeilor, în Dumnezeul cel adevărat, şi să se închine lui Baal, nu numai el, ci să silească tot poporul să-l urmeze, întorcându-se la păgânătate. Deci, regele, preţuind mai mult deşarta frumuseţe a femeii, decât mântuirea sufletului său, a părăsit credinţa cea bună şi îmbrăţişând el însuşi legea idolească, a dat poruncă, şi mult ajutor, spre aducerea poporului credincios la închinarea idolilor, prigonind pe apărătorii dreptei credinţe, ridicând capişti idoleşti, pretutindeni pe pământul lui Israel, şi ţinând în mare cinste pe preoţii lui Baal. S-a ridicat atunci, la chemarea Domnului, Ilie Proorocul şi, venind la curtea regelui, îl mustra, prin cuvintele aspre, pentru rătăcirea lui. Dar văzând că nu poate aduce pe rege la calea cea dreaptă a credinţei strămoşeşti, l-a vestit că se va abate asupra ţării o foamete mare, care va ţine trei ani şi jumătate, ca pedeapsă pentru lepădarea lui de credinţă. Regele, căutând să-l omoare, Proorocul Domnului s-a ascuns, în cele din urmă, în Fenicia, unde mânia regelui nu-l mai putea atinge. După trei ani şi jumătate însă Proorocul s-a întors la curtea lui Ahab. Cu jertfa adusă pe muntele Carmel, Proorocul a dovedit că străvechea credinţă, pe care o apăra el, era credinţa cea adevărată. Poporul însuşi, văzând minunata dovadă a Proorocului, a strigat: "Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat". Şi, prinzând pe slujitorii cei mincinoşi ai lui Baal, i-a ucis, ca să nu mai înşele pe nimeni. Şi foametea a încetat, printr-o ploaie binecuvântată, la rugăciunea Proorocului. Marele Prooroc Ilie a săvârşit multe alte fapte minunate: A înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului, a văzut pe Dumnezeu, la muntele Horeb "în vânt subţire", pe cât este cu putinţă omului a-L vedea, a despărţit Iordanul, lovindu-l cu cojocul, trecând ca pe uscat, şi a stat înaintea lui Hristos, la Schimbarea Lui la Faţă, pe Tabor. Iar, când s-au sfârşit zilele Proorocului Ilie, a fost ridicat la ceruri într-un vârtej de flăcări şi într-un car de foc. Sfânta Scriptură şi tradiţia Bisericii ne spun că Sfântul Ilie va veni, iarăşi, pe pământ, la sfârşitul veacurilor, ca Înainte mergător, la cea de a doua venire a lui Hristos, în slavă.

Întru această zi, cuvânt de laudă a Sfântului Prooroc Ilie, al Preacuviosului şi de Dumnezeu purtătorului, Părintele nostru Efrem Sirul

        Linişte daţi-mi mie, plecaţi-vă auzurile voastre, ca să tâlcuiesc povestirea Sfântului, slăvitului Prooroc Ilie Tesviteanul, care a arătat râvnă fierbinte, sârguindu-se totdeauna, ca să-i înduplece pe toţi să se închine Unuia Dumnezeu. Căci, dacă a văzut poporul făcând multe nelegiuiri şi abătându-se de la Dumnezeu şi închinâdu-se idolilor, umplându-se de mânie şi ochiul râvnei, în sus, ţintindu-l, săgetând cerul prin vorbire, a ajuns, prin cuvânt până la cer. După ce a văzut poporul, atât de rătăcit de draci, şi având nădejdea şi încredinţarea că îl va scoate din rătăcire, după ce a văzut poporul smerit de mulţimea idolilor şi pe toţi proorocii mincinoşi adunaţi acolo, Ilie, umplându-se de râvnă şi de multă mânie, a slobozit cuvânt, cu jurământ asupra poporului, celui fără de lege; cerul l-a legat, norii, ca să nu plouă, i-a pecetluit, l-a înduplecat pe Dumnezeu Cel milostiv, să împlinească rugăciunea robului Său,vrând să arate păcătoşilor puterea şi tăria bunului Stăpân, şi s-a jurat înaintea Lui, zicând: "Viu este Domnul," a zis, "Căruia îi stau înainte, că nu se va pogorî ploaie, nici rouă pe pământ, decât numai prin cuvintele gurii şi buzele mele". Şi minune preaslăvită s-a făcut cu duhul, că milostivul Dumnezeu, după ce a auzit cuvântul robului Său plin de râvnă, îndată a împlinit proorocia lui, pe care a spus-o din râvnă dumnezeiască. Şi, după ce s-a încuiat cerul şi s-au pecetluit norii, s-au uscat toate cele de pe faţa pământului. Viile s-au uscat, grâul nu a răsărit, toţi pomii roditori şi-au ascuns roadele lor, pământul nu şi-a mai dat roadele sale, păşune nu s-a arătat pe pământ, în scurt, s-a ascuns toată verdeaţa de pe pământ şi copacii s-au uscat şi, prin hotărârea lui Ilie, şi apele de pe el au secat. Şi era vedere cumplită şi foarte dureroasă, precum odinioară, în vremea lui Noe. Că nu numai oamenii mureau, ci şi dobitoacele şi fiarele şi păsările. O, Ilie, râvnitorule spre bine, gândeşte-te că numai oamenii au păcătuit, înaintea Domnului, fiind amăgiţi de vrăjmaşul, dar pruncii, ce au păcătuit ? Dobitoacele, fiarele şi păsările ce au greşit ? Că, şi pe acestea toate, le-ai dat la moarte. Măcar pe acestea, care sunt nevinovate, miluieşte-le şi dă ploaie pe pământ. Însă lui Ilie, celui fierbinte în rugăciune, nimic nu-i păsa de unele ca acestea. Cei bogaţi au pierit şi ei de foame şi de sete, nefiind ploaie. Cu toate acestea, Stăpânul tuturor, Care, de-a pururea, vrea să miluiască neamul oamenilor, toate le foloseşte, ca să-l facă pe Ilie milostiv. Iar, după ce a văzut că nu se pleacă să se împace şi să lase mânia, atunci, l-a trimis pe Ilie, să se roage de o văduvă, care era necăjită şi foarte săracă. Şi, după ce a sosit, Ilie, acolo unde i s-a poruncit, a văzut o văduvă, adunând nişte lemnişoare. Deci, cunoscând sărăcia ei, în care se afla, se ruşina Ilie să cuvânteze şi să grăiască spre ea. Însă, cu toate că se ruşina, a împlinit porunca şi, îndrăznind, cu sfială a striga, zicând: "O, femeie, îmi vei aduce mie puţină apă să beau ?" Că legase apa, să nu plouă pe pământ. Şi văduva a strigat către Ilie: "O, râvnitorule spre bine, dacă prin jurământul limbii tale, ai legat cerurile, ca să nu plouă pe pământ, cum îndrăzneşti să ceri de la mine apă ? Dacă prin limba ta, ai înfrânat-o şi o ţii uscând pământul şi îngropi toate cele de pe el, de unde-ţi voi da ţie apă ?" Iar el, îndată, s-a umilit de cuvântul văduvei şi s-a pornit, întru el, partea milostivirii. Iar văduva, auzind glasul Proorocului, a făgăduit să-i dea lui apa, pe care el a cerut-o. Şi, ducându-se ea să-i aducă, ce a zis Ilie, către ea: "Îmi vei aduce, în mâna ta, şi o bucată de pâine, să mănânc". Iar ea, îndată, a strigat către Ilie: "Viu este Domnul Dumnezeu, că nu am azimă coaptă în spuză, decât un pumn de făină în vadra mea, asemena, încă, şi puţin untdelemn într-un urcior. Pentru aceea, am adunat aceste lemnişoare, ca să fac o azimă mie şi fiului meu, să mâncăm şi să murim". Şi, după ce a auzit şi sugrumat fiind de foame, Ilie cugeta în sine, să aducă dezlegare de legături. Că, auzind graiurile cele jalnice ale văduvei, îndată a grăit către ea cuvânt plin de îndurerare, zicând: "Intră, deci, şi fă-mi, mie întâi, o azimioară şi, apoi, vei face şi ţie şi fiului tău, că acestea zice Domnul: "Vadra de făină nu va lipsi, nici untdelemn din urcior nu va scădea, până când va da Domnul ploaie pe pământ şi va odrăsli, ca şi mai înainte, hrană tuturor oamenilor". Încât, chiar şi nevrând, a făcut dezlegare legăturilor cerului. Căci osteneala foamei, l-a silit pe el să facă aceasta. Deci, a trimis Dumnezeu moarte copilului văduvei, trăgând pe Ilie ca să poruncească dezlegare legăturilor, iar văduva, când a văzut moartea fiului ei, venind cu lacrimi la Prooroc, i-a zis lui: "Vai mie, Proorocul al lui Dumnezeu, râvnitorule, mai mult decât toţi, ai adus această durere şi plângere nevindecată sufletului meu. De ce mai trăiesc pe pământ, eu ticăloasa, dacă pe fiul meu, pe care îl aveam l-ai dat morţii ? Am cunoscut, că, din pricina ta, a murit fiul meu. Mai înainte de a veni tu aici, era sănătos fiul meu. Căci în foametea cumplită şi în setea neasemănată, pe care tu le-ai adus asupra pămâtului, am trăit, iar acum, după ce ai venit tu la mine, dătător de hrană arătându-te, te-ai făcut pierzător al fiului meu unul-născut şi, scăpând de foame, leşin de bocete. Şi, socotind că te voi avea ajutor, te-ai făcut vânzător. Împreună locuitor primindu-te pe tine, am fost lipsită de fiul meu. Hrănindu-ne pe noi, în foamete, pe el l-ai dat morţii. Ai hrănit şi ai omorât pe unul născut fiul meu; m-ai lipsit pe mine de nădejdea mea. Pe ochiul bătrâneţelor mele, pe care îl aveam l-ai stins cu moartea. Mângâierea mea, pe care o aveam, venind tu, am pierdut-o. La întâlnirea ta, am fost lipsită de copilul meu. Că ce folos îmi este mie, având făină şi untdelemn şi săturarea de bucate, după ce fiul meu a murit ? Mai de folos îmi era mie ca, împreună cu toţi, să pier, decât, sătulă, să mă lipsesc de fiul meu. Că cine va mânca acestea, pe care mi le-ai dat ? Ce câştig îmi este mie, să am hrană, spre săturare, după ce am fost lipsită de slava unuia-născut fiului meu ? Pier tânguindu-mă, şi suspin pentru el. O, de nu te-aş mai fi văzut pe tine, nici n-aş mai fi auzit vorbirea ta". Şi se vedea văduva, grăind acestea cu tânguire şi lăcrimând la picioarele lui Ilie. Dar Ilie, râvnitorul spre bine, după ce a auzit-o, s-a sârguit spre rugăciune, mâhnindu-se cu sufletul; şi, stând, ruga pe Dumnezeu, zicând: "Dezleagă, Stăpâne, legăturile morţii de la fiul văduvei; şi-l înviază pe el". Iar Preamilostivul Dumnezeu a zis, prin cuvânt către dânsul: "Dezleagă şi tu cerul, pe care, cu limba ta, l-ai legat; şi, atunci, prin cuvânt, Voi dezlega şi Eu legăturile morţii, pe care, cu înţelepciune, pentru tine, le-am adus asupră-i. Caută şi vezi Ilie, câtă mulţime de bătrâni şi de tineri, de prunci şi de maici au pierit, caută şi vezi lacrimile lumii întregi, cum cad, plângând şi cerând ploaie. Tu, văzând o singură femeie lăcrimând, pentru fiul ei, ţi se pare că eşti milostiv, dar toată lumea, tânguindu-se, lăcrimează,  că toată piere, şi văzând-o, tu o treci cu vederea. Ştiu că, râvnind pentru Mine, ai adus asupra ei certare. Ştiu, Ilie, că nu este altul asemena ţie". Atunci a zis Ilie către Stăpânul său: "Dă viaţă copilului şi dezleagă cerul, numai izbăveşte-mă de lacrimile văduvei; ca să nu mă mai întristeze, plângând". Şi, înviind copilul şi luându-l pe el, Ilie l-a dat mamei sale. Iar văduva, luându-şi pe fiul ei, a zis, cu bucurie mare, către Ilie: "Acum te-am cunoscut că eşti, cu adevărat, omul lui Dumnezeu şi grai adevărat este în gura ta". Atunci a zis Dumnezeu către Ilie: "Mergi şi spune lui Ahab, că voi da, şi Eu, ploaie pe pământ". Şi, venind către Ahab, Ilie a zis către el: "Domnul va da ploaie pe pământul Său". Şi, adunând tot poporul lui Israel, au fost înjunghiaţi preoţii cei ce jertfeau lui Baal. Şi, întorcându-i pe toţi, să creadă în Dumnezeul cel viu, Ilie s-a înălţat, în car de foc, spre cer, întru cutremur mare, lăsându-şi cojocul asupra lui Elisei. Iar Dumnezeului nostru să-I fie, de la noi, slava şi cinste în vecii vecilor ! Amin.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre femeile cele rele

           Nu este nimeni pe pământ asemănător cu femeia cea rea de gură şi nici o fiară nu este întocmai cu femeia cea înşelătoare. Cine este mai rău, între cele cu patru picioare, decât leul ? Sau ce este mai cumplit decât şarpele, dintre târâtoare? Şi, totuşi, nimic nu sunt toate acestea, faţă de femeia cea rea de gură. Şi, mărturiseşte, despre cuvintele mele, chiar Înţeleptul Solomon, zicând: "Mai bine este a vieţui cu leul împreună, sau cu şarpele în pustie, decât a trăi cu femeia cea rea de gură şi certăreaţă". Să nu socoteşti că Solomon a zis acestea fără de minte, pentru că, şi din fapte, vei pricepe acestea. De Daniil, în groapă leii s-au ruşinat, iar, pe dreptul Nabot, Isabela l-a ucis. Chitul pe Iona în pântece l-a păzit, iar Dalila, pe bărbatul său Samson, tunzându-l, l-a dat celor de alt neam. Balaurii şi viperele se temeau de Ioan Botezătorul în pustie, iar Irodiada, la ospăţ, i-a tăiat capul. Corbii, pe Ilie, în pustie şi în munte, îl hrăneau, iar Isabela, după darul cel de ploaie, pe Ilie la moarte hotărâse să-l dea. Şi ce zicea ea: "Aşa să-mi facă mie Dumnezeu şi acestea să-mi dea mie, dacă mâine, în acelaşi ceas, nu voi pune sufletul lui cu sufletul celor ucişi". Şi, temându-se, Ilie a fugit, în pustie. Vai mie, Proorocul se teme de o femeie. Cel ce ploaia a toată lumea o purta pe limba sa şi foc din cer a pogorât şi morţi a înviat. O, cât de rea este arma cea ascuţită a diavolului ! Pentru femeie, Adam a fost izgonit din Rai. Pentru femeie, David cel blând s-a înşelat şi l-a ucis pe Urie. Prin femei, diavolul l-a surpat pe Înţeleptul Solomon, aducându-l la călcare de Lege. Femeia cea fără de ruşine nu se sfieşte de nimeni; nici pe preot nu-l cinsteşte, nici de levit nu se ruşinează, nici de prooroc nu se teme. O, ce răutate. Femeia cea rea este mai rea decât toate răutăţile. Dacă este săracă, pe toţi îi osândeşte. Sau, de are bogăţie, pe toţi îi ocărăşte. Îndoită este răutatea şi grea este viaţa, neîmblânzită este fiara. Eu am văzut vipere neîmblânzite, îmblânzindu-se şi lei şi urşi şi rinoceri domesticindu-se, dar femeia rea, niciodată nu se îmblânzeşte. Mai bine este a bate fierul, decât a învăţa pe femeia rea. Deci, să ştiţi aceasta, că, cel ce are femeia rea, şi-a luat plată pentru păcatele sale, pentru că femeia rea niciodată nu se smereşte. Fiind pedepsită, se îndrăceşte, lăudată, se înalţă şi nu ştie să păzească obiceiurile dragostei. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Acatistul Sfintei Cuvioase Macrina

 De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condacul 1

Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul drepţilor spre a plini cununa cea împodobită a sfinţeniei, noi, cei ce suntem în necazuri şi întristări în lumea aceasta şi cerem şi aşteptăm mila lui Dumnezeu revărsată asupra noastră prin sfintele tale rugăciuni şi mijlociri, îţi aducem cântări de mulţumire şi de laudă, strigând aşa: Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Icosul 1

Cetelor îngereşti plăcută le-a fost vieţuirea ta aici pe pământ, Maică Preacuvioasă, că, în trup omenesc fiind, ai vieţuit ca un înger, biruind prin înfrânare patimile şi poftele trupului, intrând astfel curată şi neprihănită în patria cea cerească, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, a maicii tale pârgă cu multă rodire;
Bucură-te, tărie bărbătească în femeiască fire;
Bucură-te, înger ceresc în trup pământesc;
Bucură-te, că ţi-ai răstignit patimile trupului firesc;
Bucură-te, flacără aprinsă a dragostei vii pentru Domnul;
Bucură-te, că balaurul cu arma Sfintei Cruci l-ai răzbit;
Bucură-te, că prin puterea credinţei şi frica de moarte ai biruit;
Bucură-te, că ne luminezi mintea cu gândul cel bun;
Bucură-te, că prin pilda vieţii tale învăţătura sfântă ne dai;
Bucură-te, că ai pătruns adâncul tainelor învăţăturii şi trăirii creştine;
Bucură-te, către Domnul tămâie binemirositoare de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, cădelniţă plină de untdelemnul înţelepciunii, veşnic aprinsă;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 2-lea

Iubind tu pe Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, ai ales cuvintele cântărilor de psalmi ca însoţitoare nedespărţite în tot ceasul. Pentru aceasta te rugăm, întăreşte-ne şi pe noi să împletim cuvinte de laudă din roada faptelor bune, pe care să le aducem prinos Domnului, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Spic însutit roditor te-ai arătat a fi, răsărind din ţarina cea binecuvântată a strămoşilor tăi şi, cu înţelepciunea cea cerească fiind dăruită de Dumnezeu, ai ales viaţa cea curată aici pe pământ, pregătind pe cea veşnică prin neîncetate rugăciuni şi nevoinţe, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, mugur preafrumos, din vlăstarul dreptei credinţe ivit;
Bucură-te, că din rădăcina binecuvântată ai răsărit;
Bucură-te, că te-ai adăpat cu apele dulci ale Sfintei Scripturi ca un pământ însetoşat;
Bucură-te, că din leagăn cu faptele dreptei credinţe buna ta maică te-a alăptat;
Bucură-te, că vârsta prunciei ţi-a fost încununată cu desăvârşită înţelepciune;
Bucură-te, blândă mieluşea, că jugul lui Hristos cu bucurie ai luat;
Bucură-te, ceea ce cu bună cunoştinţă te-ai înveşmântat;
Bucură-te, că ai fost împodobită cu frumuseţea chipului;
Bucură-te, că ai câştigat curăţia duhului;
Bucură-te, că ai ales dragostea Mirelui Ceresc;
Bucură-te, că pentru mântuirea noastră rugăciunile tale fierbinte la Domnul mijlocesc;
Bucură-te, că Însuşi Hristos te-a hărăzit să-I fii mireasă;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 3-lea

Încă înainte de naşterea ta un înger i-a vestit de trei ori maicii tale, Emilia, că Tecla te vei chema, proorocind prin aceasta că luptele şi ostenelile tale vor fi asemenea cu ale celei dintâi dintre muceniţe, dar ai primit numele bunicii tale Macrina, ca în vremea prigonirilor să mărturiseşti pe Hristos asemenea ei, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Fecioarelor celor înţelepte asemănându-te, ai păstrat aprinsă candela sufletului tău, ai împodobit-o cu lumina virtuţilor şi ai adăpat-o cu untdelemnul dragostei de Dumnezeu, gata fiind a intra în Cămara de nuntă a Cerescului Mire, Căruia roagă-te acum să ne dăruiască iertarea păcatelor şi mila în ziua Judecăţii nouă, celor ce-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, către Hristos neîncetat înălţată dulce cântare;
Bucură-te, inimă împodobită cu dumnezeiască cugetare;
Bucură-te, că ai păstrat vie în tine suflarea Duhului Sfânt şi ai făcut-o mult roditoare;
Bucură-te, că te-ai arătat în toate cumpătată;
Bucură-te, că alături de maica ta ai vieţuit până la sfârşitul vieţii ei pământeşti;
Bucură-te, că aţi ajuns împreună la mari măsuri duhovniceşti;
Bucură-te, că, asemenea strămoşilor tăi, ai lepădat averile cele pământeşti;
Bucură-te, că, astfel făcând, le-ai dobândit pe cele cereşti;
Bucură-te, că, de toate lepădându-te, casa în sihăstrie ţi-ai transformat;
Bucură-te, albină de miere adunătoare care de osteneli trupul nu ţi-ai cruţat;
Bucură-te, că adesea cu ochiul minţii pe Cerescul Mire L-ai contemplat;
Bucură-te, că împreună cu cetele fecioarelor înţelepte te afli acum în desfătare cerească;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 4-lea

Bunătăţile cereşti pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit acum ni le-ai câştigat şi te veseleşti în ceruri de vederea frumuseţii celei negrăite a dumnezeirii, sorbind dulceaţa Mirelui, împreună cu cetele cuvioşilor şi drepţilor, alături de care roagă-te pentru noi, ca să fim izbăviţi de dureri şi de necazuri, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Râvnă fără de margini având spre dobândirea virtuţilor celor sfinte, nu ai contenit ostenelile, întărindu-te în aspre nevoinţe, spre a supune trupul duhului, a te înstrăina de deşertăciunile lumeşti şi a plini prin contemplaţie sfinţenia. Astfel văzând vieţuirea ta, îndrăznim a te lăuda cu aceste cântări:
Bucură-te, că vas ales de înţelepciune cerească te-ai arătat;
Bucură-te, că în înfrânare te-ai desfătat;
Bucură-te, că în smerenie te-ai slăvit;
Bucură-te, că prin neagoniseală te-ai îmbogăţit;
Bucură-te, către Domnul rugătoare fierbinte;
Bucură-te, tărie şi sprijin celor înconjuraţi de ispite;
Bucură-te, revărsare de bucurie pentru cei întristaţi;
Bucură-te, grabnică mângâiere pentru cei îndureraţi;
Bucură-te, pentru cei din războaie liman de liniştire aflat;
Bucură-te, pahar preaplin de iubire către Domnul vărsat;
Bucură-te, crin cu mirosul faptelor bune înmiresmat;
Bucură-te, porumbiţă albă cu blândeţe încununată;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 5-lea

Întocmai ca un atlet încercat ţi-ai săvârşit buna alergare şi ai biruit prin sârguinţa bărbătească piedicile din cale, dobândind în ceruri, de la Domnul Hristos, cununa biruinţei; dă-ne şi nouă acum dragoste fierbinte şi căinţă, înmulţind osârdia în inimile noastre, spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ne minunăm de mulţimea faptelor tale bune şi lăudăm necontenitele tale osteneli, pe care n-ai pregetat a le jertfi cu dragoste pentru Domnul Slavei, primind şi darul facerii de minuni, prin care cu milostivire ai cercetat pe cei din nevoi. Roagă-te acum şi pentru tămăduirea patimilor sufleteşti ale celor ce-ţi cântă ţie:
Bucură-te, dor către Domnul de-a pururea arzător;
Bucură-te, celor lipsiţi nelipsit ajutor;
Bucură-te, mijlocitoarea celor credincioşi către Dumnezeu;
Bucură-te, întărire în nădejde a celor păcătoşi;
Bucură-te, sfeşnic aprins de razele înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, călăuzitoare către lumina Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, blândă ocrotitoare a celor necăjiţi;
Bucură-te, mir dulce mirositor al curăţiei;
Bucură-te, foc mistuitor al patimilor;
Bucură-te, tămăduitoarea durerilor sufleteşti;
Bucură-te, vindecătoarea bolilor trupeşti;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale liniştea sufletului o câştigăm;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 6-lea

Iubitoare de neagoniseală fiind, din tinereţe ai urmat viaţa monahicească, lepădând alături de averile pământeşti şi obiceiurile lumeşti, atrăgând şi pe maica ta, Emilia, spre viaţa cea nematerialnică, prin însăşi pilda vieţuirii tale. Atrage-ne şi pe noi din adâncul patimilor către lumina cea nestricăcioasă şi ne învaţă să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Casă ţi-a devenit sihăstria, iar slujnicele surori, şi averea ta a ajuns în sânurile Bisericii, ajutorând pe cei lipsiţi; desfătările lumeşti le-ai lepădat ca pe nişte gunoaie şi slava cea pământească defăimând-o, te-ai apropiat cu dragoste de cereasca filosofie, dorind a-ţi vedea numele scris în Cartea Vieţii. Mijloceşte aceasta şi pentru noi, cei care te lăudăm aşa:
Bucură-te, floare preafrumoasă a monahiilor;
Bucură-te, smirnă care ai bineînmiresmat calea nevoinţelor;
Bucură-te, bună călăuzitoare a turmei încredinţate ţie de Hristos;
Bucură-te, văpaie de rugăciune ce ai luminat calea celor ce ţi-au urmat;
Bucură-te, bună chivernisitoare, că dăruindu-ţi averile, avuţie în cer ţi-ai adunat;
Bucură-te, că, toate lepădând, calea virtuţii fără piedici ai urmat;
Bucură-te, adânc de înţelepciune care cu dragoste obştea ţi-ai îndrumat;
Bucură-te, piatră de smerenie din care florile monahismului au răsărit;
Bucură-te, că, peste toate virtuţile tale, smerenia a strălucit;
Bucură-te, a pustnicelor povăţuitoare;
Bucură-te, a patimilor sabie tăietoare;
Bucură-te, că faptele tale cele bune îţi sunt acum cunună cerească preafrumoasă;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 7-lea

Cine va putea lăuda după vrednicie faptele tale bune sau cine nu se va minuna de vitejia ta, Maică Preacuvioasă! Că ţi-ai adăpat sufletul din raiul dumnezeieştii înţelepciuni şi ai ajuns în cortul cel minunat, unde auzi glasul cel plin de desfătare al cetelor îngereşti şi cânţi împreună cu ele lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Te-ai arătat pe pământ viţă mult roditoare, fiind înaintea tuturor în câştigarea virtuţilor, deşi în desăvârşită smerenie lucrai, necăutând slava cea trecătoare, ci mărirea cea veşnică în ceruri; îndrăzneşte deci şi pentru noi în faţa Sfintei Treimi a cere o picătură din dumnezeiasca smerenie, spre a topi împietrirea inimilor noastre, ale celor ce-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, că ai avut către Domnul bună înclinare;
Bucură-te, că ai cinstit dumnezeirea prin bună lucrare;
Bucură-te, că întru neclintită nădejde te-ai ostenit;
Bucură-te, vultur ce către cereasca înălţime te-ai suit;
Bucură-te, că din izvorul raiului te-ai adăpat;
Bucură-te, că lăcaş Duhului Sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, că pe pământ cu faptele tale bune ai strălucit;
Bucură-te, că prin vredniciile tale îngerilor te-ai asemuit;
Bucură-te, vas ales al Domnului Iisus;
Bucură-te, privighetoare dulce glăsuitoare;
Bucură-te, a uşilor pocăinţei deschizătoare;
Bucură-te, părtaşă la strălucirea cea dumnezeiască;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 8-lea

Aşa cum aurul curat se lămureşte în focul cuptoarelor, şi tu te-ai călit în focul ispitelor şi al durerilor, pe care întăritorul celor din nevoinţe le-a rânduit asupra ta, iar la sfârşitul vieţii ţi-a dăruit faţă luminoasă şi chip dumnezeiesc, arătându-ne şi nouă chipul răbdării în focul ispitelor; pentru aceasta te cinstim strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Viaţa ta a fost pildă vie şi pentru Marele Vasile, căci aflându-l pe acesta întors de la înaltele şcoli plin de înţelepciune şi întrecând în aceasta pe cei mai străluciţi magistraţi, l-ai îndreptat către idealul dragostei dumnezeieşti, încât prin viaţa şi înfăptuirile de mai târziu i-a întrecut pe mulţi care străluciseră în virtute; pentru aceasta te fericim, zicând:
Bucură-te, a poruncilor Domnului împlinitoare;
Bucură-te, catarg luminos pe marea vieţii călăuzitoare;
Bucură-te, alăută cu dulce glăsuire;
Bucură-te, a adunărilor sihăstreşti strălucire;
Bucură-te, a cuvioaselor cinstită podoabă;
Bucură-te, că ai deschis calea nevoinţelor ca o torţă strălucitoare;
Bucură-te, că Marelui Vasile i-ai fost sfătuitoare;
Bucură-te, că ai limpezit cele dinlăuntru ale lui Grigorie prin tainica povăţuire;
Bucură-te, a lui Navcratie îndrumătoare;
Bucură-te, că lui Petru i-ai pregătit calea virtuţilor;
Bucură-te, stâlp de răbdare în casa părinţilor;
Bucură-te, că maicii tale i-ai fost bucurie şi odihnă bătrâneţilor;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 9-lea

Podoaba milosteniei dobândind-o, n-ai pregetat a ajuta pe cei slabi, iar acum, împreună cu fraţii tăi arhierei, roagă-te pentru noi, cei greşiţi şi lesne alunecători spre păcate, uşurează împresurările ispitelor şi îndepărtează săgetările diavolilor, ca izbăviţi fiind, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Frumos ţi-a răsplătit Domnul ostenelile cu darul tămăduirilor, ţie fiindu-ţi izbăvitoare de neputinţă. Tămăduieşte dar şi rănile conştiinţei noastre, scoate-ne din întunericul păcatelor şi dăruieşte-ne inimă curată şi voinţă neclintită, spre a purta şi noi cu bucurie jugul cel bun al lui Hristos şi a-ţi cânta:
Bucură-te, că ai rugat cu credinţă pe Domnul pentru tămăduire;
Bucură-te, că nu ai căutat la doctorii cei pământeşti alinare;
Bucură-te, că tina înmuiată de lacrimile rugăciunii ţi-a fost lecuire;
Bucură-te, că semnul Sfintei Cruci ţi-a dăruit vindecarea cu desăvârşire;
Bucură-te, că mâna drept-credincioasei tale mame pieptul bolnav ţi-a însemnat;
Bucură-te, că, prin rugăciune, copila cea neputincioasă ai vindecat;
Bucură-te, că, pe cei flămânzi săturând, grâul l-ai înmulţit;
Bucură-te, că proorociţă adevărată te-ai dovedit;
Bucură-te, toiag sprijinitor pentru cei păcătoşi;
Bucură-te, platoşă împotriva nevăzuţilor vrăjmaşi;
Bucură-te, lacrimă a căinţei care ne deschizi uşa raiului;
Bucură-te, că ne izbăveşti de întristare cu lacrimile tale;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 10-lea

Deasupra firii fiind, ai murit lumii şi lucrurilor lumeşti şi te-ai îndreptat către dragostea cea dumnezeiască, având pe Hristos mângâiere tare şi nestrămutată în lupta împotriva patimilor, şi dobândind cununa darurilor, te-ai sălăşluit în cămările cereşti cu fecioarele cele înţelepte, pentru care te lăudăm, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cu bucurie ţi-ai ridicat crucea pe umeri şi ai urmat Domnului, şi întărindu-ţi slăbiciunea trupului cu râvna duhului şi supunând minţii furtunile patimilor, ai mărturisit viaţa veşnică. Dă-ne aducere aminte de moarte şi răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată a lui Dumnezeu şi nouă, celor ce-ţi cântăm:
Bucură-te, că ai luat darul nepătimirii;
Bucură-te, că floarea desăvârşirii cu ardoare ai dorit;
Bucură-te, ceea ce cu dulceaţa desfătărilor nu te-ai amăgit;
Bucură-te, că nu te-ai spăimântat de focul ispitelor;
Bucură-te, că ai adus credinţa, nădejdea şi dragostea jertfe bine primite pe altarul Domnului;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat cu putere cerească;
Bucură-te, vistierie adâncă de cugetare duhovnicească;
Bucură-te, dorire înflăcărată de Domnul Iisus Hristos;
Bucură-te, floare a curăţiei cu bun miros;
Bucură-te, prealăudată între fecioare;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de mărirea îngerească;
Bucură-te, bucuria celor ce se grăbesc să te cinstească;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 11-lea

Precum Moise a trecut poporul prin mare şi l-a călăuzit prin pustie, aşa şi tu ai trecut ispitele veacului acestuia şi ai dobândit înger călăuzitor prin vămile văzduhului, până ai ajuns la desfătarea cea din sânurile cereşti. Uşurează cu rugăciunile tale şi trecerea noastră prin marea patimilor şi ispitelor vieţii, ca să ajungem curaţi în Ierusalimul cel ceresc şi împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Două scânduri aşezate în chipul crucii ţi-au slujit drept pat al ultimelor tale nevoinţe în desăvârşită sărăcie; mantia fratelui tău Grigorie ţi-a fost podoabă de îngropare şi ai primit din cer, ca o ultimă răsplată, revărsarea de strălucire cerească cea întreit luminătoare, care ţi-a luminat minunat chipul în clipa morţii, când sufletul ţi-a alergat vesel în mâinile Domnului, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, ceea ce covârşeşti prin nădejde durerile noastre sufleteşti;
Bucură-te, ceea ce ne luminezi mintea spre împlinirea voii dumnezeieşti;
Bucură-te, ridicare a celor căzuţi;
Bucură-te, primitoare a celor izgoniţi;
Bucură-te, a celor suferinzi alinare;
Bucură-te, că celor din cursele durerii le eşti izbăvitoare;
Bucură-te, că ne curăţeşti de întinăciunea păcatelor cu plânsul tău cel curat;
Bucură-te, că îndelung priveghind cugetul ţi-ai luminat;
Bucură-te, că prin dese ajunări sufletul ţi-ai hrănit;
Bucură-te, că tămăduieşti orbirea celor ce s-au rătăcit;
Bucură-te, că izgoneşti cu rugăciunea mâhnirea sufletelor prigonite;
Bucură-te, că dezlegi împietrirea inimilor noastre nepocăite;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 12-lea

Trecerea ta din viaţa aceasta pământească la cea cerească părea a nu fi lucru omenesc, ci îngeresc, că ţi-ai păstrat gândul netulburat de suferinţele trupului şi cugetai la calea cea străbătută de la început până la sfârşit, aşteptând cu dumnezeiască şi curată iubire pe Mirele cel mult dorit, Căruia cu credinţă Îi cântai: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Nimic din cele pământeşti nu te mai putea împiedica de la contemplarea frumuseţii Dulcelui Iisus, către Care ţi-ai aţintit privirea şi gândul înălţând ultima rugăciune şi înger călăuzitor spre Împărăţia cerurilor cerând de la Dumnezeu. Fii călăuzitoare acum şi în ceasul morţii şi pentru noi, cei care slăvim pomenirea ta, că să-ţi cântăm:
Bucură-te, fierbinte râvnitoare de sfinţenie dumnezeiască;
Bucură-te, pom cu podoabă cerească;
Bucură-te, că ai fugit de înşelăciunea diavolească;
Bucură-te, prinos de jertfă nerăpită pentru Domnul;
Bucură-te, că ai oglindit mărirea Tatălui;
Bucură-te, că ai dorit dragostea Fiului;
Bucură-te, că te-ai învrednicit să fii sălaş Duhului Sfânt;
Bucură-te, că frumos ţi-ai săvârşit călătoria vieţii pe pământ;
Bucură-te, cheie deschizătoare a porţilor Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, că de lumina cerească chipul ţi-a strălucit;
Bucură-te, că preaîmpodobită cunună ai primit;
Bucură-te, că acum dănţuieşti cu cetele cele cereşti;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul al 13-lea

O, preaînţeleaptă şi mult lăudată Sfântă Macrina, ni se îngreuiază limba spunând adâncul răutăţilor în care am căzut, ni se întunecă mintea gândind la neputinţele firii noastre; ci tu, ca o milostivă, primind această puţină rugăciune, mijloceşte pentru noi ca, dobândind inimă curată, credinţă neclintită şi dragoste fierbinte, să împlinim voia lui Dumnezeu şi, ridicaţi din robia păcatelor, mântuiţi fiind, să cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1: Cetelor îngereşti plăcută le-a fost vieţuirea ta…, Condacul 1: Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul drepţilor…,

Icosul 1

Cetelor îngereşti plăcută le-a fost vieţuirea ta aici pe pământ, Maică Preacuvioasă, că, în trup omenesc fiind, ai vieţuit ca un înger, biruind prin înfrânare patimile şi poftele trupului, intrând astfel curată şi neprihănită în patria cea cerească, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, a maicii tale pârgă cu multă rodire;
Bucură-te, tărie bărbătească în femeiască fire;
Bucură-te, înger ceresc în trup pământesc;
Bucură-te, că ţi-ai răstignit patimile trupului firesc;
Bucură-te, flacără aprinsă a dragostei vii pentru Domnul;
Bucură-te, că balaurul cu arma Sfintei Cruci l-ai răzbit;
Bucură-te, că prin puterea credinţei şi frica de moarte ai biruit;
Bucură-te, că ne luminezi mintea cu gândul cel bun;
Bucură-te, că prin pilda vieţii tale învăţătura sfântă ne dai;
Bucură-te, că ai pătruns adâncul tainelor învăţăturii şi trăirii creştine;
Bucură-te, către Domnul tămâie binemirositoare de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, cădelniţă plină de untdelemnul înţelepciunii, veşnic aprinsă;
Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

Condacul 1

Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul drepţilor spre a plini cununa cea împodobită a sfinţeniei, noi, cei ce suntem în necazuri şi întristări în lumea aceasta şi cerem şi aşteptăm mila lui Dumnezeu revărsată asupra noastră prin sfintele tale rugăciuni şi mijlociri, îţi aducem cântări de mulţumire şi de laudă, strigând aşa: Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Maică Macrina!

şi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare

Troparul Sfintei Cuvioase Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare, glasul al 8-lea

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Macrina, duhul tău.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmosul

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Mirele Cel Curat al frumuseţii sufletelor, de Care ai dorit, pe Care L-ai iubit din toată inima, Sfântă Macrina Preamărită, roagă-L să lumineze pe cei ce te laudă.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca Cel Ce eşti adâncul bunătăţii celei mai presus de cuget, Hristoase, ai mărit pe mireasa Ta cea neîntinată, fiind lipită de dragostea Ta, pe Sfânta Macrina cea fără prihană şi pururea pomenită.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prealăudată Macrina, lauda fecioriei, cu fierbinţeală ţi-ai păzit trupul nevătămat, supunându-l Duhului prin sihăstrie şi prin vieţuirea ta cea aleasă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Hristos, Cel Ce a strălucit din pântecele tău, Mireasă a lui Dumnezeu, a răsărit Luceafăr în mijlocul inimilor, celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine Preacurată Maica lui Dumnezeu şi le-a răsărit ziua purtătoare de lumină, Preasfântă Fecioară.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobită cu frumuseţe dată de Dumnezeu şi cu darul şi trăgându-te, lăudată, din neamul mucenicilor, ai râvnit obiceiului lor cel dumnezeiesc, Cinstită Macrina.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecându-te legii celei dumnezeieşti, fecioară, ai părăsit amestecarea vieţii şi ai fugit de tulburări, petrecând în posturi şi în rugăciuni.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De pruncă mică ai dorit după sfinţenie şi de ochii maicii tale ai rămas păzită, Sfântă Macrina, Prealăudată şi fără prihană.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pământ Nearat te ştim pe tine, Preasfântă Fecioară, ca pe Una ce fără sămânţă ne-ai odrăslit nouă Spicul vieţii, prin Care, întărindu-ne, pe tine te fericim.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Cel ce sade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit, Iisus Cel din Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce cântă: Slavă Hristoase, puterii Tale.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorându-te pentru lume şi pentru lucrurile lumii, te-ai îndreptat pe tine de dragostea cea dumnezeiască, a vieţui numai lui Dumnezeu, păzind frumuseţea Mirelui tău Nestricată şi Preacurată şi Preacinstită.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceea ce a râvnit Cinstitei Tecla, întâia muceniţă şi ai urmat vieţii ei celei dumnezeieşti, prin credinţă, din suflare dumnezeiască ai primit de sus şi numele ei prin asemănare.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gătind mirese fecioarele, tu, Sfântă Macrina, le-ai adus Cuvântului Celui Fecioresc, Care a strălucit din Fecioară; căci nepătimirea ei pe faţă o ai arătat a fi cuviincioasă şi pe potrivă pentru Cel Nepătimitor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dumnezeieştile râuri ale darurilor, izvoarele vindecărilor şi împărţirile bogăţiei celei dumnezeieşti se împart de la mâna cea începătoare de viaţă a Celui Ce S-a născut din pântecele tău, Mireasă a lui Dumnezeu, Ceea ce eşti cu numele de dar.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, Hristoase; dar noi pe Tine, Unul-Născut, Strălucirea Slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetând, frumoasă fecioară, la frumuseţea cea preacurată a cinstitului tău Mire, nu ai suferit să fie spurcată de patimi frumuseţea cea cinstită şi cu chip dumnezeiesc a sufletului tău, preaînţeleaptă.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având pe Hristos mângâiere tare şi temeinică şi nesfărâmată, ai omorât tulburarea cea multă a patimilor, de noapte mânecând şi slăvind pe Domnul.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păzitu-ţi-ai cugetul întărit către Hristos, căci către Dânsul din pântece te-ai dat, ceea ce eşti fără prihană şi Lui ţi-ai închinat sufletul şi trupul, din tinereţe sihăstrindu-te.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născut-ai pe Hristos, Ziditorul a toată lumea, Care ne-a închipuit de iznoavă pe noi, cei ce de bunăvoie am căzut la stricăciune şi ne-am înălţat către slava cea negrăită, o, Maică a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dragostea lui Hristos lămurit înflorind în cugetul tău, ai sădit tot felul de bunătăţi şi învăţăturile cele dumnezeieşti ale dreptei credinţe.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lăudând pe Dumnezeu cu rugăciuni neîncetate, fecioară, ai tras de la Dânsul ajutor tare şi ai primit darul dumnezeieştii feciorii.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cununa darurilor te-a încununat Hristos, ca pe o fecioară curată şi te-a sălăşluit în cămările cele cereşti ca pe o povăţuitoare a cetei fecioarelor, cugetătoare de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cele deosebite mai dinainte s-au adunat în unire; căci tu în chip de negrăit ai născut cu două firi împreunate în ele pe Dumnezeu Cuvântul, Care cu adevărat S-a Întrupat din tine, Preacurată.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Iubind din toată inima pe Dumnezeu Cel Bun, Preacuvioasă Macrina şi cinstita Cruce a Acestuia pe umeri luând, cu osârdie ai urmat Lui, de unde ai şi aflat iertare de greşeli.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Cel Ce ai izbăvit din foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe caldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, binecuvântat eşti, Dumnezeu părinţilor noştri.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Numai de Hristos dorind şi ca una ce erai rănită de dragostea cea desăvârşită, lămurit grăiai: după Tine voi alerga, Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lepădând mişcările patimilor celor mult tulburătoare, te-ai îmbrăcat cu haina cea luminoasă a nepătimirii, cântând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Surpând sprânceana, cea ca de fiară înălţată a vrăjmaşului, începătorul de răutăţi, ai primit darurile biruinţei, vrednică de laudă, cântând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu îndrăzneala ta cea de Maică, rupe, Preacurată, lanţul greşelilor, al celor ce, cu bună cucernicie şi cu credinţă, cântă naşterii tale: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu petrecerea ta cea cuvioasă sfinţeniei şi cu viaţă curăţită prin credinţă, te-ai arătat prinos nerăpit, ceea ce eşti de Dumnezeu insuflată, Mărită Macrina; şi împreună cu îngerii cântai: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind îmbrăcată cu omorârea patimilor, te-ai mutat către dumnezeiasca nemurire, învăţând în chip ales şi înţelept nemurirea şi însăşi mişcarea sufletului, cântând: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te la cuget şi la faţă de strălucirea vărsării de Lumina cea Întreit Luminătoare, ai adormit, preafericită, somnul cel fericit, văzând cu veselie pe Cel dorit de tine şi cântând: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, Sicriul cel Preasfânt şi Umbrit cu Dumnezeiescul Duh, pe tine, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel mai înainte de veci şi Veşnic, Care, pentru nespusa milostivire, S-a făcut Om, Născătoare de Dumnezeu te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Eva, adică prin boala...

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând tu cu adevărat după bogaţă mila lui Dumnezeu, ai hrănit pe toţi cei lipsiţi de sărăcie, prealăudată. Pentru aceea, Cel milostiv te-a mărit pe tine; căci te-ai arătat milostivă.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai stat, preamărită, înaintea lui Dumnezeu purtătoare de lumină; căci, împodobindu-te cu viaţă şi cu cuvânt şi cu tot felul de bunărăţi alese, te-ai făcut lumină şi ai luminat bună mireasma neamului, prin urcuşurile cele mai alese.

Stih: Sfântă Cuvioasă Macrina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai locuit, Sfântă Macrina, în cămara cea prealuminată şi în casă cerească de Mire, unde ajungând, fecioară, împreună cu arhiereii, fraţii tăi, roagă cu îndrăzneală pe Dumnul să mântuiască pe toţi cei ce te laudă pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rodul pântecelui tău a strălucit frumos întru podoabă mai mult decât toţi, că tu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ai născut pe Dumnezeu Întrupat, Care S-a arătat ca să mântuiască pe om. Pentru aceea, toţi te slăvim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Mieluşea fără prihană şi curată, înfrumuseţându-te cu podoaba darului, tăinuit te-ai împreunat cu Domnul prin curăţia vieţii. Pentru aceasta, ai primit darul tămăduirilor, vindecând toate bolile cu puterea Duhului.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul a 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Căzând întru multe feluri de supărări de la vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, cuprins sunt de valul păcatelor mele celor nenumărate; ci, ca la un ajutor fierbinte şi ca la un acoperământ al meu, alerg la limanul bunătăţii tale, Preacurată. Pentru aceasta, Preasfântă Fecioară, roagă pe Cel Ce fără de sămânţă S-a născut din tine pentru toţi robii tăi, care neîncetat te laudă, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu credinţă se închină Preacuratei naşterii tale.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul a 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Împuns  fiind cu suliţa în coastă, Ziditorule, Cel Ce ai păzit pântecele nestricat, la naşterea Ta şi ai ucis cu suliţa pe tiranul, înnoind pe Eva cu înnoire dumnezeiască, Ţi-ai zidit firea din Adam cel dintâi, Tu, Adam cel de-al doilea. Pentru aceasta, dormind somnul cel din fire viu, tuturor ai dăruit viaţă; căci pe toţi i-ai deşteptat ca din somn, cu adormirea Ta, Cuvinte. Iar pe mine, Ceea ce fără durere Te-am născut, m-ai rănit cu suliţa, Milostive şi cu adormirea Ta m-ai lipsit de viaţa Ta.