Acatistul Sfantului Gheorghe Pelerinul

 Sfântul Gheorghe Pelerinul (Lazăr) s-a născut în anul 1864, în Şugag (aflat astăzi în judeţul Alba).

După ce a trăit 14 ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviinţarea soţiei, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin.

Luând cu sine Evanghelia şi Psaltirea, a mers pe jos până la Constanţa, apoi cu vaporul până la Ierusalim. S-a dus şi la Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. A rămas 40 de zile în nevoinţă aspră şi post, în pustia Egiptului de Sus.

Suferind multe ispite de la diavolul, pentru a se întări în răbdare şi în smerenie, a decis să umble desculţ şi cu capul descoperit până la sfârşitul vieţii, indiferent de anotimp.

După ce a mers în pelerinaj şi la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, dar n-a rămas mult timp aici, ci şi-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin străin şi călător în hotarele ţării.

În 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpaţii şi s-a aşezat la Piatra Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al Bisericii Sfântul Ioan - Domnesc.

A ajuns cunoscut de preoţi, călugări şi mireni, care îl preţuiau ca pe un adevărat om duhovnicesc.

Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, înălţa rugăciuni către Dumnezeu şi făcea sute de metanii.

Ziua străbătea străzile oraşului, şoptind neîncetat psalmi, desculţ şi cu capul descoperit, vara şi iarna.

În 1916, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, Moş Gheorghe a fost găsit răposat, tocmai când ţara intra în război, iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamţ urca să tragă clopotele, aşa cum proorocise Sfântul.

După 18 ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute cinstitele moaşte la Râşca, a venit cu căruţa la Piatra Neamţ şi, dezgropându-le şi punându-le într-un sicriaş, a pornit la drum.

Dar, prin dumnezeiasca rânduială, căruţa nu a ajuns la Râşca, ci la Mănăstirea Văratec, în a cărei gropniţă au şi fost aşezate până astăzi.

Sfântul Gheorghe a vieţuit în smerenie şi osteneală, fiind propovăduitor, prin viaţă şi prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârşit minuni şi vindecări, atât în vremea vieţii pământeşti, cât şi după moarte, fiind cinstit de credincioşi.

Nevoitorul Gheorghe Lazăr a fost canonizat în cadrul şedinţei Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de la Bucureşti, din data de 5 octombrie 2017, cu zi de pomenire la 17 august.

 Acatistul Sfantului Gheorghe Pelerinul

Condacul 1
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul care, prin viața lui minunată, a veselit pe îngeri și a chemat pe oameni la duhovnicească viețuire; că acesta, sporind cu râvnă fierbinte darul de a-L căuta și mărturisi pe Dumnezeu, în călătorii, în biserici și în sfinte nevoințe, s-a făcut izvor de bucurie și mijlocitor pentru cei ce cântă: Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Icosul 1
Încă din tinerețe, Sfinte Gheorghe, ai fost pătruns la inimă de chemarea Mântuitorului, pe Care L-ai urmat în toată viața ta; astfel, desculț, cu capul descoperit și, purtând pe mâini Evanghelia iubirii, te-ai făcut priveliște îngerilor și oamenilor și ai ajuns biruitor în Canaanul ceresc, unde te rogi pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, tinerețe curată și lui Dumnezeu închinată;
Bucură-te, vârf al evlaviei, de care s-a minunat familia ta binecuvântată;
Bucură-te, pelerin pe urmele Mântuitorului în Țara Sfântă;
Bucură-te, rugător cu duh smerit și cu inimă înfrântă;
Bucură-te, cel ce ai trăit toată viața desculț și cu capul descoperit;
Bucură-te, cel ce ai purtat Evanghelia printre oameni necontenit;
Bucură-te, nevoitor care ai viețuit în cetate ca în pustie;
Bucură-te, sărac de bună voie, care săracilor le aduci veselie;
Bucură-te, iubitor al Psaltirii, pe care ai învățat-o pe de rost;
Bucură-te, trăitor în rugăciune, priveghere și post;
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut ceasul sfârșitului, cu ochi prorocești;
Bucură-te, adeverirea și lauda preoției obștești;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 2
Deși te-ai însoțit prin Taina nunții și ai fost binecuvântat de Dumnezeu cu patru copii, nu ai uitat că datoriile față de familie nu trebuie să veștejească râvna față de poruncile Domnului. De aceea, mergând cu ardoare la biserică, împărțind milostenie și rugându-te neîncetat, ai învățat și pe fiii tăi să cânte Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 2
Împlinindu-ți datoriile de tată și soț, ai viețuit duhovnicește, în rugăciuni și în post, de aceea, ai auzit în inima ta chemarea Sfântului Duh către o viață mai înaltă, iar, la vremea potrivită, te-ai făcut pribeag și pelerin, pentru care auzi de la noi:
Bucură-te, cel ce din zorii vieți ai ales partea cea bună;
Bucură-te, tinerețe în care s-a aprins dorul mântuirii;
Bucură-te, fiu al înțelepciunii, căutător al împărăției cerurilor;
Bucură-te, privire curată, care rușinează pofta ochilor;
Bucură-te, tată credincios, care ai arătat fiilor tăi calea mântuirii;
Bucură-te, cel prin care fiica ta a primit darul rugăciunii;
Bucură-te, gând sihastru, care ai depărtat toată necuviința;
Bucură-te, cuget smerit, care ai biruit trufia vieții;
Bucure-te, cel în care Duhul Sfânt a mărturisit taina înfierii;
Bucură-te, negustor care ai dat pe cele trecătoare pentru cele veșnice;
Bucură-te, cel ce mustri pe cei înăbușiți de cele vremelnice;
Bucură-te, cel bogat întru cele duhovnicești;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 3
Când a sosit vremea cu bun prilej, Sfinte Gheorghe, ai călătorit la Ierusalim, unde, după ce te-ai închinat la Locurile Sfinte, ai postit 40 de zile, iar un pustnic ți-a prorocit că vei împlini o înaltă și anevoioasă slujire, prin care vei aprinde evlavia în inimile cele reci; și, întorcându-te în patria ta, cei ce vedeau faptele tale se minunau și cântau lui Hristos: Aliluia!

Icosul 3
Cine va putea spune ispitele pe care le-ai biruit în timpul postului din pustia Iordanului? Că, în vremea rugăciunii, diavolul te tulbura uneori cu ispita slavei deșarte, alteori îți arunca încălțămintea și căciula, dar l-ai învins, făgăduind lui Dumnezeu că toată viața vei merge desculț și cu capul descoperit, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce ai fost covârșit de fericire când ai ajuns la Locurile Sfinte;
Bucură-te, cel răpit de sfințenia slujbelor și de bucurie;
Bucură-te, următor al lui Hristos, prin postul de 40 de zile;
Bucură-te, bun luptător, care ai învins cursele celor întunecați;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înfricoșat de diavolul prefăcut în plugar;
Bucură-te, cel ce l-ai alungat pe cel ce te ispitea cu mândria;
Bucură-te, smerită cugetare, care ai disprețuit viclenia lui ascunsă;
Bucură-te, cel prin care nălucirea a pierit ca fumul;
Bucură-te, că în biserica Învierii lumânarea din mână singură ți s-a aprins;
Bucură-te, cel ce ai umblat toată viața desculț și cu capul descoperit;
Bucură-te, cel ce ai fost încununat cu neveștejita cunună în cer;
Bucură-te, pasăre care ai zburat cu dor spre Țara făgăduinței;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, pelerin fericit al lui Hristos!

Condacul 4
Mișcat de dragostea arzătoare pentru Iisus, ai trăit pentru o vreme printre credincioșii ardeleni, cu care ai călătorit de mai multe ori la Locurile Sfinte. Apoi, auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, te-ai adăpostit în turnul lui Ștefan Vodă, din Piatra Neamț, de unde, ca un cerb însetat, alergând la izvoarele harului, îți potoleai dorul inimii și cântai: Aliluia!

Icosul 4
Ai mers ani îndelungați pe străzile orașului Piatra Neamț, desculț și cu capul descoperit, purtând în mâini o mică Evanghelie și toiagul pribegiei, iar pe buze șoaptele rugăciunii neîncetate, și așa te-ai făcut, Sfinte Gheorghe, propovăduitor al Crucii, martor neînvins al învățăturilor sfinte și mijlocitor pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, Golgotă vie, care ai purtat Cartea sfântă printre oameni;
Bucură-te, cel ce nu te-ai rușinat de Evanghelia Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, scrisoare scrisă de Duhul Sfânt, pe care cei mândri nu o pot înțelege;
Bucură-te, tăcere vie, care vădești deșertăciunea cuvintelor celor fărădelege;
Bucură-te, vestire smerită, însuflețită de putere cerească;
Bucură-te, cel ce ai biruit pe nevăzuții vrăjmași prin smerenie;
Bucură-te, pelerin înstrăinat de orice grijă trecătoare;
Bucură-te, cel ce nu vorbeai decât despre viața duhovnicească;
Bucură-te, rugător în biserica Sfântul Ioan - Domnesc în timp de noapte;
Bucură-te, nevoitor înțelept, doritor de nepătimire;
Bucură-te, viață dusă după poruncile Evangheliei;
Bucură-te, cel ce ai făcut rob trupul și împărat sufletul;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 5
Iubind frumusețea casei Domnului, fericite, noaptea te retrăgeai în biserica satului în care ajungeai. Acolo, înălțai rugăciuni și făceai nenumărate metanii, iar vicleanul vrăjmaș, văzând râvna cu care chemai numele lui Hristos, o dată, a vrut să te tulbure cu necurata lui arătare, dar, arzându-l cu puterea Crucii, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5
Rugăciunea ți s-a făcut viață și suflare, Sfinte, că vorbeai cu Dumnezeu în toată vremea și în tot locul, iar călăuză în această lucrare duhovnicească ți-a fost Psaltirea Prorocului David, pe care ai iubit-o din tinerețe și ai învățat-o pe de rost, încât o rosteai în fiecare zi cu trezvia minții și simțirea inimii, pentru care auzi de la noi:
Bucură-te, icoană a Ortodoxiei vii;
Bucură-te, cel ce împodobești Biserica lui Hristos;
Bucură-te, făclie tăinuită între zidurile sfintelor lăcașuri;
Bucură-te, îndurerat mijlocitor pentru orice făptură aflată în suferință;
Bucură-te, cel ce, cu multă osteneală săvârșeai pravilă pustnicească;
Bucură-te, cel ce ai învățat pe de rost Psaltirea lui David;
Bucură-te, cel ce o rosteai în fiecare zi, mergând pe străzile orașului;
Bucură-te, înțelept cugetător la Legea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel căruia lumea întreagă ți s-a făcut biserică;
Bucură-te, cel ce ai deprins rugăciunea în duh și în adevăr;
Bucură-te, rugător plin de dumnezeiescul har;
Bucură-te, cel ce te-ai îmbogățit prin aflarea Mărgăritarului neprețuit;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 6
Te-ai umplut de mila Mângâietorului, fericite; de aceea, ai dat pâine celor flămânzi, ai îmbărbătat pe cei slabi la suflet, călăuzindu-i pe calea credinței, și ai cerut de la Domnul, prin îndelungate rugăciuni, vindecare pentru cei bolnavi, iar cei miluiți de tine, cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6
Mulți dintre cei ce au văzut viețuirea ta în timp de iarnă, își aminteau cum, intrând în brutărie, milostive, îți topeai gheața lipită de picioare. Apoi, cumpărând câte un sac cu pâine, îl împărțeai săracilor care te așteptau ca pe un bun părinte și, aducându-ți mulțumire, ziceau:
Bucură-te, punte întinsă peste amărăciunile vieții;
Bucură-te, liman de mângâiere pentru cei neajutorați;
Bucură-te, cel ce, prin rugăciune, vindeci pe cei bolnavi;
Bucură-te, mângâietor al celor apăsați de poveri și de întristare;
Bucură-te, cel care împarți pâine flămânzilor;
Bucură-te, om sărac care împarți milostenie săracilor;
Bucură-te, laudă a celor umiliți și cu inima zdrobită;
Bucură-te, cel ce mustri pe cei pururea nemulțumiți;
Bucură-te, călător pe calea cea strâmtă a nevoinței;
Bucură-te, cel ce îmbărbătezi pe cei strâmtorați;
Bucură-te, cel ce împărțeai milostenia primită, cu cei nevoiași;
Bucură-te, creștin milostiv și pururea bucuros;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 7
Mântuitorul lumii, urcând drumul Crucii, a spus celor ce-L urmau pe cale: „Nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi”. Tot așa și tu, Sfinte Gheorghe, celor care voiau să-ți cumpere opinci, văzându-te desculț prin zăpadă, le răspundeai: „Nu mă plângeți pe mine, că picioarele mele sunt mai calde ca ale voastre!”. Iar cei care auzeau cuvintele tale, se minunau, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7
Limbile de foc ale Cincizecimii, coborând din cer, au însuflețit nenumărate mulțimi de oameni pentru dragostea lui Dumnezeu. O flacără de foc s-a coborât și peste tine, Sfinte Gheorghe, încât, făcându-se inima ta izvor de neîncetată rugăciune și vatră a focului iubirii dumnezeiești, ai alergat în urma lui Hristos pe calea cea strâmtă. Pentru aceasta, roagă-te ca să se aprindă și în noi râvna mântuirii, ca astfel să te lăudăm, zicând:
Bucură-te, nume înveșnicit prin chemarea numelui lui Iisus;
Bucură-te, cel ce te-ai îndeletnicit cu lucrarea minții;
Bucură-te, altar în care a intrat marele Arhiereu spre slujire;
Bucură-te, că harul îți încălzea picioarele și capul descoperit;
Bucură-te, făclie aprinsă de focul ceresc;
Bucură-te, mărturisitor plin de puterea Duhului Sfânt;
Bucură-te, vatră în care arde focul cel necreat;
Bucură-te, inimă curată, în care Mângâietorul a scris legea iubirii;
Bucură-te, alergător încununat pentru nevoința duhovnicească;
Bucură-te, cel ce nu te-ai oprit înainte de a intra prin porțile Împărăției de sus;
Bucură-te, cel mărturisit ca sfânt, încă din vremea vieții tale;
Bucură-te, cel ce ai fost numit mare pustnic și mare apostol;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 8
Vedem, Mântuitorule, că fericirea pe care ai făgăduit-o celor săraci cu duhul, strălucește pe chipul alesului Tău Gheorghe Pelerinul, de aceea lăudăm pe cerescul Părinte, Care a binevoit să ascundă acest dar de cei trufași și să-l dăruiască, prin Duhul Sfânt, celor smeriți, iar noi lăudăm pe Preasfânta Treime, Cea de o ființă și nedespărțită, cântând: Aliluia!

Icosul 8
Bucuria pe care a făgăduit-o Hristos celor ce-I urmează, Sfinte Gheorghe, a învins toate întristările din viața ta, și te-ai ridicat mai presus de tulburările lumii, pentru că pacea lui Dumnezeu era cu tine. Drept aceea, înălțându-te în muntele cel luminos al smereniei, cei ce îți vedeau fața învăluită de lumina celor fericiți, se minunau și ziceau:
Bucură-te, curăție care înflorești fericirea în lume;
Bucură-te, cel ce înalți imnul păcii în mijlocul furtunii;
Bucură-te, glas al Raiului auzit în valea plângerii;
Bucură-te, psaltire cu zece strune, de Hristos cântătoare;
Bucură-te, harpă dulce glăsuitoare la adierile Duhului Sfânt;
Bucură-te, inimă iubitoare care cuprinzi în rugăciune lumea toată;
Bucură-te, conștiință curată, care gustă din veșnica sărbătoare;
Bucură-te, viață de osteneli, închinată lui Dumnezeu cu bucurie;
Bucură-te, cel ce ai adeverit slava învierii prin răstignirea patimilor;
Bucură-te, sihastru care ai adus mireasma pustiei în cetate;
Bucură-te, cel în care Împărăția lui Dumnezeu s-a arătat;
Bucură-te, făclie a virtuților pusă în sfeșnic spre folosul multora;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 9
Prin ostenelile și smerenia ta, Sfinte Gheorghe, ai primit de la Duhul Sfânt darul facerii de minuni, în care s-a adeverit sfințenia vieții tale, iar cei strâmtorați, izbăviți fiind, aflau credința cea mântuitoare și lăudau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 9
În vremea când îi învățai pe negustorii din Târgu Neamț calea mântuirii, a venit la tine o familie de evrei a căror fiică era pe moarte, pentru că nu putea să nască, iar tu, bunule, te-ai dus la casa lor și, însemnând cu semnul Crucii pe cea chinuită, îndată ea a născut, iar ei, văzând această minune, au primit botezul, grăind ție:
Bucură-te, mijlocitor către Dumnezeu al celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, cel ce, prin fapte minunate, ne arăți calea mântuirii;
Bucură-te, cel ce aduci mângâiere prin semnul Crucii;
Bucură-te, cel ce prin minuni ți-ai adeverit vrednicia vieții;
Bucură-te, cel ce L-ai mărturisit pe Hristos cu faptele;
Bucură-te, cel ce L-ai propovăduit pe El și prin cuvinte;
Bucură-te, cuvântare smerită, pecetluită de harul minunii;
Bucură-te, cel ce ai arătat lumii puterea credinței creștine;
Bucură-te, mărturisire pecetluită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, aluat sfânt, care dospești frământătura lumii;
Bucură-te, lauda și bucuria poporului noului Legământ;
Bucură-te, propovăduitor al Evangheliei în chip apostolic;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 10
În viața ta, Sfinte Gheorghe, s-au unit cele potrivnice: ai ales pribegia și singurătatea, dar te vedem înconjurat de dragostea credincioșilor; te-ai purtat aspru cu trupul tău, dar erai covârșit de bucurie; ai disprețuit lauda și slava, dar Dumnezeu te-a slăvit cu darul facerii de minuni. Iar noi, încredințându-ne de acestea, cântăm Celui atotputernic: Aliluia!

Icosul 10
De Dumnezeu ai fost slăvit atunci când, nefiind primit în tren, nu te-ai întristat, însă, trenul nu a mai pornit, până când nu te-au readus cu evlavie la locul tău de pelerin. Pentru această preaslăvită minune, se cuvine a te lăuda așa:
Bucură-te, om al Raiului, care covârșești legile firii;
Bucură-te, pelerin slăvit, căruia îi slujesc stihiile;
Bucură-te, cel ce, prin Hristos, ești mai presus de cele materiale;
Bucură-te, cel ce nu te-ai împotrivit când ai fost înjosit;
Bucură-te, cel ce erai cunoscut călătorilor ca om evlavios;
Bucură-te, că aceștia au spus că trenul nu va porni fără tine;
Bucură-te, că, după ce ai revenit, acesta a pornit de îndată;
Bucură-te, că toți, văzând minunea, L-au slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ți-ai întărit propovăduirea cu semne minunate;
Bucură-te, om smerit, care nu ai primit gânduri de slavă deșartă;
Bucură-te, cel în care Domnul Își împlinește făgăduințele;
Bucură-te, ocrotitor al pelerinilor și al călătorilor credincioși;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 11
Bunule nevoitor, amăgirea vieții, înșelarea demonilor, duhul lumii și toate nălucirile născute din păcat, le-ai biruit prin rugăciune, luare-aminte și post. De aceea, te-a arătat Hristos ca pe un apostol ales, care ai uimit chiar și pe cei de alte credințe, iar noi, văzând lucrarea Duhului Sfânt în viața ta, cântăm: Aliluia!

Icosul 11
Când Fiul lui Dumnezeu a descoperit oamenilor Evanghelia păcii, mulțimi nenumărate de păcătoși, albindu-și hainele prin pocăință, s-au arătat flori ale Raiului în țarina lumii. Floare aleasă și bine înmiresmată te vedem și pe tine, Sfinte Gheorghe, pentru care grăim ție acestea:
Bucură-te, mlădiță crescută din Vița-Hristos;
Bucură-te, aducător de rod bogat duhovnicesc;
Bucură-te, cel ce ai avut ca ucenici stareți, duhovnici și monahi;
Bucură-te, povățuitor nemaiîntâlnit, care pe mulți ai bucurat;
Bucură-te, cel de a cărui viață și evreii s-au minunat;
Bucură-te, că unul dintre ei revelație te-a numit;
Bucură-te, om duhovnicesc, trăitor în privegheri și post;
Bucură-te, cel arătat de Dumnezeu ca făcător de minuni;
Bucură-te, cel ce ai urmat-o pe Maica Luminii;
Bucură-te, crin care nu ți-ai pierdut frumusețea între spini;
Bucură-te, mireasmă care veselești pe locuitorii cerești;
Bucură-te, cel ce viețuiești acum în grădinile Raiului;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 12
Ca un ostaș viteaz, lupta cea bună ai luptat, ca un străjer treaz ai biruit noaptea acestei vieți, ca o fecioară înțeleaptă ți-ai umplut candela cu untdelemnul iubirii, iar când dorul inimii tale s-a împlinit, sufletul tău cuvios s-a înălțat la cer, unde ai primit cununa neveștejită a slavei din mâna lui Hristos, Căruia cânți: Aliluia!

Icosul 12
Când te întrebau ucenicii despre sfârșitul vieții tale, tu le spuneai: „Eu am să mor când s-or tulbura popoarele și la moartea mea va fi sărbătoare și vor trage clopotele în țară”. Astfel, viața ta pământească s-a sfârșit la preaslăvitul praznic al Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, când sunetul clopotelor aducea și vestea Războiului de reîntregire. Deci, aducându-ne aminte de prorocia ta, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut înainte ceasul sfârșitului;
Bucură-te, pelerin râvnitor, care ai ajuns la Cel dorit;
Bucură-te, cel ce ai fost petrecut la mormânt de mulțimi nenumărate;
Bucură-te, cel ce ai fost binecuvântat cu mulți ucenici;
Bucură-te, călător nejefuit de tâlharii cei din văzduh;
Bucură-te, înălțime la care privim cu evlavie;
Bucură-te, cel înmormântat la Curtea domnească a lui Ștefan Vodă;
Bucură-te, cel ce și la mormânt ai săvârșit minuni;
Bucură-te, că, dorind ucenicii să-ți ducă moaștele la Râșca, nu te-ai învoit;
Bucură-te, că înspre Mănăstirea Văratec au pornit căruța și caii;
Bucură-te, cel slăvit de toți pentru acest semn neobișnuit!
Bucură-te, cel de o râvnă cu Sfântul Iosif de la Văratec!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 13
O, alesule al lui Hristos, care bine ai săvârșit călătoria vieții, Sfinte Gheorghe, roagă-L pe milostivul Dumnezeu pentru noi, care suntem în pustiul lumii, să ne izbăvim de negura întristării ce vine din păcat și să dobândim lumina bucuriei, care vine din virtuți, ca mântuindu-ne din amăgirea vieții, să cântăm împreună cu tine Preasfintei Treimi: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori.)

Icosul 1
Încă din tinerețe, Sfinte Gheorghe, ai fost pătruns la inimă de chemarea Mântuitorului, pe Care L-ai urmat în toată viața ta; astfel, desculț, cu capul descoperit și, purtând pe mâini Evanghelia iubirii, te-ai făcut priveliște îngerilor și oamenilor și ai ajuns biruitor în Canaanul ceresc, unde te rogi pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, tinerețe curată și lui Dumnezeu închinată;
Bucură-te, vârf al evlaviei, de care s-a minunat familia ta binecuvântată;
Bucură-te, pelerin pe urmele Mântuitorului în Țara Sfântă;
Bucură-te, rugător cu duh smerit și cu inimă înfrântă;
Bucură-te, cel ce ai trăit toată viața desculț și cu capul descoperit;
Bucură-te, cel ce ai purtat Evanghelia printre oameni necontenit;
Bucură-te, nevoitor care ai viețuit în cetate ca în pustie;
Bucură-te, sărac de bună voie, care săracilor le aduci veselie;
Bucură-te, iubitor al Psaltirii, pe care ai învățat-o pe de rost;
Bucură-te, trăitor în rugăciune, priveghere și post;
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut ceasul sfârșitului, cu ochi prorocești;
Bucură-te, adeverirea și lauda preoției obștești;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 1
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul care, prin viața lui minunată, a veselit pe îngeri și a chemat pe oameni la duhovnicească viețuire; că acesta, sporind cu râvnă fierbinte darul de a-L căuta și mărturisi pe Dumnezeu, în călătorii, în biserici și în sfinte nevoințe, s-a făcut izvor de bucurie și mijlocitor pentru cei ce cântă: Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Rugăciune catre Sfantul Gheorghe Pelerinul
Sfinte și dreptcredinciosule plăcut al lui Dumnezeu, Gheorghe Pelerinul, văzând noi că ziua vieții este pe sfârșite și se lasă umbrele nopții, prietenii cei de aproape se îndepărtează de noi, tinerețea și sănătatea în fiecare zi se veștejesc, gândurile cele mari se risipesc ca o nălucă, iar Judecătorul este la uși, fiind cuprinși de întunericul deznădăjduirii, năzuim către solirile tale! Sfinte Gheorghe, roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască mărturisirea tâlharului, pocăința vameșului și lacrimile femeii păcătoase! Oprește, prin rugăciunile tale râurile patimilor, usucă noianul păcatelor și povățuiește-ne la limanul voii lui Dumnezeu. Risipește ispitele care vin de la trup, de la diavoli și de la lume, care ne tulbură cu poftele cele necuviincioase, că tu ai primit de la Dumnezeu darul de a fi ascultat. O, Sfinte Gheorghe, umple inimile noastre de bucurie și mulțumire pentru darurile primite de la Dumnezeu, luminează-ne întunericul vieții, ca privind la viețuirea ta cea minunată, să nu mai fim nerecunoscători, ci mulțumindu-ne cu pâinea și cu acoperământul nostru, să ne mântuim prin mijlocirea ta, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin. Apoi se cântă Condacul 1, în timpul căruia preotul cădeşte. După citirea Acatistului, rostim rugăciunea: Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Dacă este preot, acesta rosteşte ectenia întreită, după care face otpustul obişnuit. În lipsa preotului, după rugăciunea către Maica Domnului, zicem: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Este sâmbătă și este momentul să vă relaxați și să vă simțiți bine!

 În timp ce vă relaxați și vă bucurați de weekend, nu uitați să acordați atenție sănătății mentale. În loc să vă faceți griji pentru toate lucrurile din viața dvs., luați o pauză și faceți ceva care vă face cu adevărat fericiți.
În cazul în care vă simțiți 𝐚𝐧𝐱𝐢𝐨𝐬̗𝐢 𝐬𝐚𝐮 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐬𝐚𝐭̗𝐢, iată câteva idei amuzante și relaxante pentru a vă ajuta să vă simțiți bine:
🔔Faceți o pauză și ascultați muzică relaxantă;
🔔Petreceți timp cu animale de companie - acestea sunt terapeutice și pot ajuta la reducerea stresului;
🔔Vizionați un film amuzant sau o comedie stand-up;
🔔Faceți o baie relaxantă cu spumă și lumânări;
🔔Încercați să faceți yoga sau alte exerciții de respirație pentru a vă relaxa.
Nu uitați să vă bucurați de momentul prezent și să vă faceți timp pentru a vă îngriji de sănătatea dvs.
Să aveți un weekend minunat și relaxant!

Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni

 "Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele... Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta."

Sfinții Constantin, Radu, Ștefan, Matei, Constantin și Ianache ne arată că dragostea adevărată față de Dumnezeu și de credința cea dreaptă e mai presus de toate averile și demnitățile acestei lumi.

Dacă am câștiga totul în această viață și ne-am pierde sufletul, totul este pierdut. Însă dacă am pierde totul precum Sfinții Brâncoveni și ne-am mântui sufletele, atunci am câștigat totul - bucuria și slava cea veșnică.

Cât de scurt este timpul acestei vieți și cât de scump este sufletul cel veșnic creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Fericit și cu totul fericit este cel ce are un sfârșit creștinesc în această viață.

Sfinții Martiri Brâncoveni sunt podoabele de mare preț ale neamului nostru ce strălucesc veșnic în lumina Celui ce pe toate le-a adus din neființă întru ființă. Sângele lor mucenicesc este păstrat de îngeri în cupe prețioase, spre mărturie a iubirii lor jertfelnice pentru toate timpurile și pentru toate generațiile.

"Să știți că am murit creștin, Brâncoveanu Constantin."

Sfinților Martiri Brâncoveni rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi ca să nu lepădăm credința cea adevărată din țara noastră, ci să stăm bine și să luăm aminte la pilda strămoșilor noștri.

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!

Icos 1

Întregind lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri ca acestea:
Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 2

Luminați fiind dintru înălțime, ați primit a pătimi și a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El să fiți și proslăviți; iar mai dorită decât toată lumea văzută v-a fost cununa mucenicească, pentru care ați mers la jertfă având pe buze cântarea îngerească: Aliluia!

Icos 2

Din fragedă pruncie ai înțeles, voievodule Constantin, că „frica Domnului este începutul înțelepciunii” și te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieștilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă învrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domnești Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care de asemenea în frică și în certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici măriți. De aceea de la noi acum auziți:
Bucurați-vă, că dumnezeiasca pronie din neființă în această lume v-a adus;
Bucurați-vă, că începutul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu toții l-ați pus;
Bucurați-vă, căci dulceața cea negrăită a Sfintelor Scripturi ați aflat;
Bucurați-vă, căci cu osârdie, ziua și noaptea, din izvoarele lor v-ați adăpat;
Bucurați-vă, căci cunoștiinței faptă cea bună ați adus;
Bucurați-vă, căci râvna voastră nu v-a dat clipă de repaos;
Bucurați-vă, căci zilele cele rele ale acestei vieți bine le-ați chivernisit;
Bucurați-vă, căci călătoria ați săvârșit și la limanul ceresc ați sosit;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 3

Nu ai voit domnie și stăpânire pământească, fericite Constantine, știindu-te domn în casa și pe moșia ta, ci mai vârtos ai dorit să domnești, prin sfinte nevoințe și sfinte virtuți, peste patimi. Iubit-ai puterea cerească a harului Sfântului Duh mai vârtos decât pe cea lumească, și acum Domnului strigi împreună cu pruncii tăi și cu sfetnicul Ianache: Aliluia!

Icos 3

Silit ai fost de sfatul cel mare al Țării Românești să primești a fi domnitor, căci în vremuri mult tulburate prin înconjurări de oști și de vrăjmași, blândețea și înțelepciunea ta au adus bună ocârmuire. Fericiți suntem noi că ți-ai tăiat voia ta și ai primit greul sceptru domnesc, căci spunând și tu întru sine-ți: „eu și neamul meu vom sluji lui Dumnezeu”, ne îndemnați pe toți cu dorire a vă striga:
Bucură-te, noule Moise al Țării Valahiei și a ei propășire;
Bucură-te, că împreună cu tainicul Ianache îi urzești bună sporire;
Bucură-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz oștean;
Bucură-te, bine urmându-l, tu, minunatule Ștefan;
Bucură-te, Radule, cel vrednic de laude multe;
Bucură-te, micule Matei, dar desăvârșitule la minte;
Bucurați-vă, podoabe neprețuite ale Țării Românești;
Bucurați-vă, mărgăritare și binecuvântari ale orașului București;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 4

Lăcașuri ale Sfântului Duh ați ajuns prin mucenicie, căci și voi mult ați ajutat poporul lui Dumnezeu să se zidească în duh, ridicând mănăstiri, biserici, și tipărind cărți cu aleasă hrană duhovnicească. Cum dar nu vom cânta Stăpânului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cântarea: Aliluia!

Icos 4

Întunericul necredinței și al neștiinței ai izgonit, și lumina cunoștiinței dumnezeiești a strălucit peste țară, căci, ca și Solomon, ai iubit, mărite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparnițe au ieșit sfinte cărți, comori de vindecări, bucuria creștinilor evlavioși, pentru care vă bucurăm pe voi zicând:
Bucurați-vă, iubitorilor de sfinte lăcașuri și altare;
Bucurați-vă, ctitori de mănăstiri și dăruitori de odoare;
Bucurați-vă, căci tipăriturile voastre din popor întunericul risipesc;
Bucurați-vă, cărțile Sfântului Ierarh Antim în țară lumina sporesc;
Bucurați-vă, căci voi tipărirea primei Biblii în română ați continuat;
Bucurați-vă, căci apoi Psaltirea, cărți de slujbă și zidire sufletească ne-ați dat;
Bucurați-vă, căci cărțile voastre și până astăzi se doresc;
Bucurați-vă, Treimea Sfântă în ctitoriile voastre toți o blagoslovesc.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 5

Făclii luminătoare pentru Țările Române și pentru toată Ortodoxia s-au arătat tiparnițele înființate sau restaurate de voi la Snagov și Bucuresti, Râmnicu Vâlcea și Târgoviște, Buzău, Tiflis, și Alep, făcând pe creștinii romani și greci, iviri și arabi, să cânte cu toții într-un glas: Aliluia!

Icos 5

Slavă nepieritoare ți-ai dobândit, evlaviosule domn Constantin, și după dreptate ai fost socotit în vremea ta apărătorul întregii creștinătăți ortodoxe, căci cine a năzuit către tine și l-ai trecut cu vederea sau către cine nu s-a revărsat milostivirea ta mai presus de nădejde? Iată pentru ce limbi, seminții, și popoare îți cântă ție, Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, și împreună pătimitorilor tăi, unele ca acestea:
Bucurați-vă, vajnici apărători a toată Ortodoxia;
Bucurați-vă, căci ne sunteți tăria, slava și bucuria;
Bucurați-vă, stâlpi de foc ceresc, voi cerul și pământul uniți;
Bucurați-vă, că pentru țara voastră și întreaga lume mijlociți;
Bucurați-vă, că romani și greci cu graiuri alese vă heretisesc;
Bucurați-vă, că iviri și arabi din inimi recunoscătoare vă mulțumesc;
Bucurați-vă, că lucrarea voastră mană cerească pentru multe țări a însemnat;
Bucurați-vă, că roade cerești ați cules după ce cu lacrimi ați semănat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 6

Dar cum oare vom putea lăuda noi, nevrednicii, râvna voastră pentru Sfintele lui Dumnezeu lăcașuri? Căci unde nu ați zidit sau reînnoit biserici, mănăstiri, paraclise, schituri, bolnițe, trapeze? Pentru toate acestea, din toate părțile miluite de voi, orașe și sate Românești, mănăstiri din Sfântul Munte al Athonului, ca și din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele mării grecești și de peste tot Răsăritul Ortodox, până la muntele Sinai și Ierusalim răsună cântarea: Aliluia!

Icos 6

Precum Binecredinciosul voievod Ștefan cel Sfânt în Moldova, și voi multe și alese lăcașuri de închinăciune ați ridicat, preafericiților, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine ați înmulțit talanții voștri, turnul faptelor voastre cele bune desăvârșit l-ați înălțat, pentru care auziți:
Bucurați-vă, că Marelui Mucenic Gheorghe, lăcaș luminat în Bucuresti i-ați clădit;
Bucurați-vă, că și Mitropoliei muntene frumoasă clopotniță i-ați zidit;
Bucurați-vă, strigă vouă mănăstirile de la Sâmbăta de Sus, Râmnicu Sărat, și Viforita;
Bucurați-vă și vă veseliți, vă spun cele de la Brâncoveni, Bistrița-Vâlcea, și Arnota;
Bucurați-vă, tainic șoptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia și Sadova;
Bucurați-vă, auziți dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul și Tismana;
Bucurați-vă, vă spun bisericile voastre din Făgăraș, Șcheilor din Brașov și Ocna Sibiului;
Bucurați-vă, vi se cântă în cea a Sfântului Mucenic Dumitru din Târgoviște, de la Mogoșoaia și Potlogi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 7

Crăiasa ctitoriilor tale, sfânta mănăstire Hurezi-Vâlcea, menită să fie lăcaș de îngropare pentru tine și tot neamul tău, minunatule voievod Constantin, dă măsura dărniciei și râvnei de care ai fost și tu mistuit pentru înfrumusețarea casei lui Dumnezeu, Sfânta Biserică, pentru care niciodată n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumusețe și armonie ne îndeamnă a cânta cu glas de prăznuire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Piatra cea mare a mormântului ce ți-ai gătit în biserica cea mare de aici și azi suspină după moaștele voastre sfinte, căci mănăstirea din Halki și biserica Sfântului Gheorghe din București au primit această comoară de neprețuit. Dar duhul, rugăciunea, și urmele pașilor voștri sunt pretutindeni la Hurezi și în schiturile ce ați ridicat închipuindu-le în semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie vă lăudăm, grăind:
Bucurați-vă, ai marilor împărați bizantini adevărați următori;
Bucurați-vă, ctitoria voastră nu are pereche, e ca luceafărul între luminători;
Bucurați-vă, că șapte ani la dânsa, cu osteneală și fără preget s-a trudit;
Bucurați-vă, căci meșterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie în piatra v-a izvodit;
Bucurați-vă, v-a strigat dintru înălțime schitul ocrotit de Botezătorul Ioan;
Bucurați-vă, vă șoptește Arhidiaconul întâi mucenic, din schitul închinat lui de coconul Ștefan;
Bucurați-vă, auziți și de la schitul patronat de Apostolii Sfinți;
Bucurați-vă, fericiți sunteți voi, feciori domnești și ai voștri părinți;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 8

Nu a răbdat mai mult vrăjmașul neamului omenesc, tatăl minciunii și ucigașul de oameni, multa voastră lucrare săvârsită spre slava lui Dumnezeu Cel închinat în Treime și spre folosul întregii creștinătăți dreptslăvitoare, ci împotriviri a pus în calea voastră cea luminoasă. Dar voi, prin rugăciuni stăruitoare, postiri, milostenii, și vegheri, vă găteați pentru ziua încununării, și să primiți întâi paharul pătimirii, Domnului cântând: Aliluia!

Icos 8

Mulți vrăjmași văzuți și nevăzuți a stârnit satana asupra voastră, ploaie de pâre, minciuni, și viclenii învolburând mințile hainului sultan Ahmet și sălbaticului său vizir Gin Ali pașa. Voi însă, îmbrăcându-vă în platoșa dreptății și într-armându-vă cu armele luminii, prin smerită pocăință vă întăreați, pentru care auziți de la noi așa:
Bucurați-vă, că iadul cu slugile lui asupra voastră se pornește;
Bucurați-vă, că oastea cerească spre ajutorul vostru grăbește;
Bucurați-vă, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea râvneați;
Bucurați-vă, căci pentru aceasta veți fi și mărturisitori neînfricați;
Bucurați-vă, că înaintea crudului sultan fiind aduși, l-ați înfruntat;
Bucurați-vă, că pe băutorul de sânge vizir în nedumerire l-ați aruncat;
Bucurați-vă, că puterea cea nebiruită a Sfintei Cruci este cu voi;
Bucurați-vă, viteji netemători de ai semilunii puhoi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 9

Ritorii cei mult grăitori nu pot să spună cum voi, de neam domnesc fiind și crescuți în desfătări, ați putut merge cu neclintită hotărâre și pe calea cea strâmtă cu inimi pline de bărbăție. Acestea sunt minunile credinței noastre săvârșite în fiii luminii, ascultării, și jertfei! Lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinții Săi pentru aceasta împreună să-I cântăm: Aliluia!

Icos 9

În Sfânta și Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a îngăduit Iubitorul de oameni, cu judecățile Sale înfricoșate și neajunse minților noastre întunecate, să se abată mânia urgiei păgânești asupra casei voastre celei blagoslovite. Plângeau cu amar și jale neostoită toți locuitorii Bucureștiului, ba chiar și pietrele din drumul vostru, văzându-vă urcați în care și duși spre Țarigrad, sub pază aspră, spre înfricoșata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tăcea, ci vom grăi către voi:
Bucurați-vă, că pe Domnul domnitorilor în pătimire Îl urmați;
Bucurați-vă, că de Împaratul împăraților ați hotărât să nu vă lepădați;
Bucurați-vă, cu toții, domn, feciori, și gineri, că spre mărturisirea lui Hristos ați pornit;
Bucurați-vă, că dintre voi, șase cununa și slava mucenicească au dobândit;
Bucurați-vă și pentru mult îndurerata doamnă Maria, care pe voi vă însoțește;
Bucurați-vă, că mărita doamnă, pe Hecuba din vechime în slavă cu neasemănare o covârșește;
Bucurați-vă, căci călătoria voastră, cu a Sfântului Sfințitului Mucenic Ignatie s-a asemănat;
Bucurați-vă, că veșnica răsplătire cerească, precum acela, de la Domnul slavei ați luat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 10

Ajunși în cetatea Sfântului Împărat Constantin, ați fost aruncați în înfricoșata temniță Șapte Turnuri. În bezna și frigul ce îndurați înlănțuiți, Duhul Cel Preasfânt se ruga întru voi cu suspine negrăite, harul Lui vă lumina, vă încălzea și vă întărea, învățându-vă să multumiți fierbinte lui Dumnezeu pentru toate și să-I cântați: Aliluia!

Icos 10

Cine va putea spune mulțimea caznelor și a chinurilor la care ați fost supuși vreme de aproape patru luni, prin care ați covârșit chiar și pe mulți dintre mucenicii cei din vechime. Îngerilor și oamenilor v-ați făcut priveliște înfricoșată și de mirare, lămurindu-vă ca aurul cel curățit de șapte ori în foc; iar noi, lăudând pe Cel Ce v-a slăvit în viață și după moarte, vă fericim zicând:
Bucurați-vă, că în temnița întunecată și umedă ați fost închiși;
Bucurați-vă, că în lanțuri și cătușe v-au dat ai voștri pârâși;
Bucurați-vă, că ați sângerat cumplit, strujiți ca mucenicii de odinioară;
Bucurați-vă, căci cu clește roșit în foc v-au ars pe piept și la subțioară;
Bucurați-vă, că tari ca diamantul ați rămas voi în ortodoxie;
Bucurați-vă, că ați crezut cu neclintire în viața veacului ce va să fie;
Bucurați-vă, că Mântuitorul Hristos și Preacurata Sa Maică din înălțime vă priveau;
Bucurați-vă, că toți sfinții și toate puterile cerești pentru voi se rugau;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 11

Ziua împărătescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, când împlineai 60 de ani de viață, slăvite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit să o cinstească pe Preasfânta ei ocrotitoare, a fost aleasă de păgâni spre mărirea nenumăratelor tale dureri. Căci porțile cele grele ale temniței deschizându-le, ați fost aduși înaintea cruntului sultan, a curții sale, și a călăului cu iataganul scos, pentru ultima și cea mai grea înfruntare. Către care îndreptându-vă cu toții, cântați în inimile voastre: Aliluia!

Icos 11

Istoviți de chinuri și suferințe, în grele lanțuri ferecați, cu capete descoperite, cu picioare goale și numai în cămăși, au stat vitejii mărturisitori în fața păgânului tiran, care cu îngrozire vicleană le făgădui viața dacă se vor lăsa de legea lor și vor trece la legea turcească. Răspunsu-i-a Vodă Brâncoveanu: „Noi de legea creștinească nu ne lăsăm; în ea ne-am născut și am trăit, în ea voim să murim”. Apoi către copiii săi zise: „Fiilor, fiți bărbați! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pământească. Nu ne-au mai ramas decât sufletele; să nu le pierdem și pe ele, ci să le ducem curate înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru”. De aceea drept este ca acum să auziți:
Bucurați-vă, căci cuvintelor amăgitoare ale vicleanului sultan nu v-ați plecat;
Bucurați-vă, căci îngerii cu cununi cerești de voi s-au apropiat;
Bucurați-vă, că la botezul cel dintâi acum pe cel al sângelui îl adăugati;
Bucurați-vă, căci astfel toate păcatele voastre cu desăvârșire le spălați;
Bucurați-vă, oșteni viteji și nebiruiți ai Împăratului Ceresc;
Bucurați-vă, că vicleanul șarpe nu v-a putut amăgi cu nimic pământesc;
Bucurați-vă, că la momiri și îngroziri neplecându-vă, legea păgânului Mahomed ați defăimat;
Bucurați-vă, că pentru legea cea nouă, a darului și a iubirii lui Hristos ați răbdat și de El v-ați încununat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 12

De a și șovăit Mateiaș pentru o clipă, ca un prunc, înaintea fiorosului gâde, dar mai apoi, îmbărbătându-se, prin cuvintele domnescului său părinte, singur mergând și-a așezat capul pe butuc, râvnind cu dorire prealuminatei cete a sfinților mucenici, în care va cânta în veci de veci Sfintei, Celei de o ființă, și nedespărțitei Treimi: Aliluia!

Icos 12

Cădeau ca spicele sub secera capetele copiilor domnești și al credinciosului Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau pârâiașe de lacrimi pentru nespusă durere vremelnică și apropiata fericire veșnică. Dar în inima lui vitează răsunau cu putere cuvintele proorocești: „Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, după vrednicie, aducem vouă aceste cântări de laudă:
Bucurați-vă, căci prin tare hotărâre păcatul, moartea, și iadul ați biruit;
Bucurați-vă, că puitorul de nevoințe Hristos întru cele cerești v-a primit;
Bucurați-vă, că se îngrozesc tiranii și răucredincioșii privindu-vă sau amintindu-și de voi;
Bucurați-vă, rugători bineprimiți pentru țară, neam, Ortodoxie, și sărmanii de noi;
Bucurați-vă, ocrotitori ai Bucureștiului și mijlocitori pentru toată suflarea românească;
Bucurați-vă, solitori pentru ea, ca înțelepciune de sus și milă bogată să dobândească;
Bucurați-vă, și nu ne lăsați să ne lepădăm de sfânta credință prin viața păgână;
Bucurați-vă, învingătorilor, și cereți îndurare pentru noi de la Preacurata Stăpână;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 13

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care ați biruit și v-ați încununat, căutați dintru înălțimea fericitei și nesfârșitei vieți cerești către noi, cei împovărați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și primind puțina noastră rugăciune ca pe o gângurire pruncească, mijlociți de la Dumnezeul milei și al îndurărilor să ne izbăvească de chinurile cele veșnice ca, mântuiți fiind, pururea să-I cântăm împreună cu voi în negrăită bucurie a Împărăției Sale: Aliluia!

Apoi se zice iarași Icosul întâi: Întregind lanțul de aur al noilor martiri... și Condacul întâi: Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude...

Icos 1

Întregind lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri ca acestea:
Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 1

Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!

Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoară sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălășluit.

O, fericiților, sfinților, și bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie, covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticaloșiti și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea bine ca de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsați să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinte către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste.

Cereți pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin.

„Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine."

"Aleasă este, cu adevărat, ca soarele, pentru că este
încununată cu toate razele darurilor dumnezeieşti şi
străluceşte mai vârtos între celelalte lumini ale cerului.
Aleasă este şi frumoasă ca luna, cu lumina
sfinţeniei stinge celelalte stele şi pentru marea şi
minunata strălucire de toate şiragurile stelelor celor
de taină să cinsteşte ca o împărăteasă.
Aleasă este ca revărsatul zorilor, pentru că ea au gonit
noaptea şi toată întunecimea păcatului şi au adus în
lume ziua cea purtătoare de viaţă.
Aleasă este, că este izvor carele cu curgerile cereştilor
bunătăţi adapă sfânta biserică şi tot sufletul creştinesc.
Aleasă este, că este chiparos carele cu nălţimea
covârşeşte cerurile şi pentru mirosul cel din fire
s-au arătat departe de toată stricăciunea.
Aleasă este, că este crin, că măcar că de au şi
născut între mărăcinii nenorocirii ceii de obşte, iar
nu şi-au pierdut niciodată podoaba albiciunii.
Aleasă este, că este nor carele n-au ispitit nici o greime a păcatului."

Sfântul Antim Ivireanul, Didahii„Intru nașterefecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre." (Troparul Adormirii Maicii Domnului)
Frumusețea este întotdeauna ceva tainic: ea sfi­ dează înțelegerea. Și la fel este și frumusețea intimă a Mă­ riei, Preacurata Maică a lui Dumnezeu, fiindcă ea se dez­ văluie într-o serie de contradicții. Iși păstrează fecioria, deși este mamă; rămâne prezentă deși pleacă; desco­ peră viață, deși moare. Și prin smerenia sa, ea dobân­ dește cinstire din partea tuturor generațiilor - o antinomie pe care ea însăși a subliniat-o, exclamând: „Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile" (Luca 1, 48). De asemenea, ea, cea mai curată din toată creația, își oferă imediat mijlocirea pen­ tru cei mai puțin curați, pentru cei mai mari păcătoși.
Cu sinceritate mărturisesc că nu-mi găsesc cuvin­ tele atunci când contemplu aceste minunate antinomii, aduse împreună în cea binecuvântată între femei. Tot ce
îi pot spune astăzi Maicii lui Dumnezeu este „mulțumesc". îi mulțumesc pentru dragostea ei discretă, plină de har și necondiționată, și pentru minunata ei prezentă în viata mea haotică. Nu-mi dau seama cum de se comportă ea așa cu marii păcătoși, fiindcă acest lucru sfidează înțelegerea mea. Dar astăzi îi mulțumesc pen­ tru aceasta. îi mulțumesc ei, ușa cea cerească, fiindcă își ține tot timpul ușa deschisă pentru mine atunci când toate celelalte uși par să fie închise. „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine."

„De regulă, dimineaţa se face acatistul şi seara se face paraclisul unui sfânt al Mainicii Domnului sau al Mântuitorului. Dar dacă omul nu are timp, poiate să citească acatistul la prânza sau după masa“,

 

Acatistul reprezintă, în ortodoxie, calea prin care credinciosul poate cere ajutorul forţelor divine în anumite momente importante din viaţă, dar şi legătura care se creează cu lumea divină. Acatistul este o slujbă liturgică ortodoxă prin care se rememorează evenimente sfinte şi se cere intervenţia lui Dumnezeu şi a Sfinţilor în viaţa credincioşilor.

Primul acatist din istoria creştinismului cel al Bunei Vestiri a Maicii Domnului. „Etimologic, catisma înseamnă a şedea, iar acatism înseamnă a sta în picioare sau în genunchi, nu şezut. De aceea acatistul se face în picioare sau în genunchi. Originea acatistului este din primele secole creştine. În secolul IV se face pentru prima dată Acatistul Bunei Vestiri, după care s-au compus şi alte acatiste în cinstea Mântuitorului sau în constea diferiţilor sfinţi. Cei mai importanţi sfinţi au acatiste“, explică arhimandritul Ioachim Pârvulescu, stareţul Mănăstirii Lainici, din Defileul Jiului. 

Acatistele au fost scrise de imnografi. „Era o tradiţie, mai ales după decretul din anul 313 dat de Împăratul Constantin, biserica a început să-şi organizeze slujbele bisericeşti, reguli tipiconale, liturgice, dogmele bisericeşti şi atunci s-au compus şi acatistele. Imnografii care scriau cântări bisericeşti prin revelaţia duhului sfânt au fost cei care au scris acatistele“, a mai spus stareţul Mănăstirii Lainici, din Defileul Jiului. Cel mai indicat este ca acatistul să fie invocat în perioada postului şi se citeşte timp de 40 de zile. „În general, fiecare om poate să facă singur acatistul. Unii au această rânduială zilnică sau mai fac acatiste timp de 40 de zile. Se face acatistul Mântuitorului în postul Paştelui, după care face tot pe o perioadă de 40 de zile, acatistul Maicii Domnului. În cinstea Maicii Domnului sunt mai multe acatiste. De exemplu, în Muntele Athos sunt multe icoane făcătoare de minuni ale maicii Domnului şi fiecare icoană are acatistul ei“, spune arhimandritul Ioachim Pârvulescu. Potrivit acestuia, acatistele pot fi citite în biserică, dar şi acasă. La mănăstire se dă citire acatistului dimineaţa, înainte de liturghie, iar la bisericile de mir atunci când rânduiesc preoţii.

„De regulă, dimineaţa se face acatistul şi seara se face paraclisul unui sfânt al Mainicii Domnului sau al Mântuitorului. Dar dacă omul nu are timp, poiate să citească acatistul la prânza sau după masa“,

a mai spus stareţul Mănăstirii Lainici. 

În mod normal, cei care dau un acatist trebuie să şi participe la slujbă şi la citirea acestuia. „La modul general, omul dă un pomelnic. În unele biserici şi mănăstiri se pomenesc atunci când se face slujba. Terminologia e diferită. Se poate numi pomelnic, acatist sau sărindar. E bine ca atunci când se dă un acatist, persoana respectivă să fie prezentă atunci când preotul îl citeşte“, precizează stareţul Mănăstirii Lainici.

Ce se scrie în pomelnic 

Stareţul Ioachim Pârvulescu ne explică modul în care se completează un pomelnic de către credincioşi. Astfel, aceştia aceştia trebuie să menţioneze doar numele în cazul în care este vorba de deziderate generale, iar, în cazul unor solicitări particulare, acestea trebuie să fie specificate. „Se pomeneşte de preot la modul general pentru sănătate sau pentru binele casei şi atunci nu ai trebuie să se menţioneze în pomelnic.  Doar când sunt cazuri deosebite, de boală, examen sau nu se căsătoresc trebuie să se specifice la persoana respectivă în pomelnic“, ne lămureşte Ioachim Pârvulescu. 

Acatiste în funcţie de specificul problemelor

Acatistele diferă şi în funcţie de situaţia pentru care se solicită sprijin divin. Astfel, există acatiste care sunt citite pentru ajutarea persoanelor bolnave de cancer.

„Sunt unele acatiste în cinstea sfinţilor care au un scop determinat. De exemplu, pentru căsătorie şi naşteri de prunci se citeşte acatistul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, a Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni. Pentru dezlegare de farmece se citeşte acatistul Sfântului Vasile cel Mare, pentru descoperirea furtului, acatistul Sfântului Mina, sau pentru luminarea minţii atunci şi ajutor la examene se citeşte acatistul Sfântului Duh. Pentru oamenii bolnavi se citeşte acatistul sfântului Nectarie din Eghina. Maie există Acatistul Maicii Domnului Pantanasa care este vindecător de cancer“,

a precizat stareţul Mănăstirii Lainici.

Din minunile Sf. Ioan Rusul

Tropar
(din Paraclisul Sfântului Ioan Rusul)

"La Ioan noi credincioșii să alergăm, cei ce în suferințe și în necazuri ne aflăm și să cădem strigând cu evlavie, din adâncul sufletului: Sfinte, ajută-ne nouă, celor ce ne rugăm ție, aleargă și ne izbăvește din această nevoie. Nu trece, Sfinte, cu vederea, rugăciunea umilă a celor ce aleargă la acoperamântul tău."

 

"Vă cunosc: Sunteţi Sf. Ioan Rusul!"

“Mă numesc Tudoriţa, născută în Giurgiu, dar din anul 1982 sunt venită în Valcea cu serviciul, cu soţul meu şi doi copii.
Soţul meu a decedat în 2007 iar eu, după o grea suferinţă, făcând nişte analize aflu de la medic că această durere se datorează unei tumori la colon. Doctorul specialist din Valcea m-a îndemnat să fac imediat operaţie deoarece tumora era mare.
M-am rugat tot timpul la Sf. Nectarie, Sf. Ioan Rusul, şi la Părintele Arsenie Boca, foarte mult, cărora le citeam şi Acatistele. Băiatul meu, cu un suflet foarte bun (Gabriel Ionuţ), m-a dus imediat la Spitalul Militar unde am fost operată imediat.

Operaţia a fost foarte grea – a durat şase ore. Pe la ora 20 când s-a terminat operaţia, m-au dus la reanimare. După un timp, au început nişte dureri foarte mari –  insuportabile. Mă rugam de asistentă să îmi dea calmante că nu mai puteam respira. Asistenta mi-a spus că medicul a facut tot ce e a fost posibil, important era ca eu să pot rezista, apoi a plecat în altă camerăa. Nu prea aveam cum să văd că era întuneric, se zărea numai de la lumina de afară, de la un bec ce se zărea pe geam. Simţeam că mă sufoc de dureri şi nu mai puteam să adorm de dureri. La un moment dat văd că se deschide uşa şi întră trei medici îmbracaţi în halate albe lungi, se opresc în dreptul meu că eram cu patul cu rotile, după uşă, aşa cum mă aduseseră. Se opresc în dreptul meu – eu crezând ca au venit şi noaptea la vizită, că mai erau mai multe persoane operate, m-am gândit să le spun că nu mai pot să suport atâta durere. Uitandu-mă mai bine – că acel medic din mijloc se vedea  foarte clar – era tânar, subţire, înalt şi foarte frumos la chip, l-am recunoscut era Sf. Ioan Rusul. Atunci am strigat foarte tare – “Vă cunosc: Sunteţi Sf. Ioan Rusul!” de vreo trei ori . “Vă cunosc din Icoana şi chiar după coperta cărţilor pe care le-am citit!”- aveam de mult în casă o icoană cu Sf. Ioan Rusul -. Dânsul s-a aplecat puţin cu capul, şi-a pus mâinile încrucişate pe piept aşa cum este în icoana şi mi-a dat de înţeles că dânsul este, dar nu a vorbit nimic. M-am uitat foarte bine la dânsul şi uimită de ceea ce am văzut, nu am mai putut vorbi. Ceilalţi doi sfinţi erau mai în etate, dar nu i-am putut vedea. S-a luminat foarte tare faţa Sfântului Ioan Rusul şi a plecat mai departe prin secţia de reanimare. Mi-am dat seama după aceea că de fapt uitasem sa să-i spun de boala mea, dar am gândit că o să se întoarcă.  Am tot asteptat până când am adormit. Când ma-am trezit nu mă mai durea nimic. A venit un asistent de m-a trezit, m-a intrebat ce fac – dacă mă mai doare ceva, dacă mă simt bine. I-am răspuns că nu mă mai doare nimic şi m-a dus la salonul de terapie.

După operaţie am mai avut câteva crize, dar cineva nevăzut mă strângea de mână şi nu dura mult şi venea un medic sau o asistentă şi mă salva. Prima dată m-am speriat. Cine imi atinge mâna? Mă întrebam. După aceea mi-am dat seama că cineva nevăzut îmi dadea speranţă – era Sf. Ioan Rusul. A venit medicul care m-a operat şi mi-a spus că operaţia e reusită sută la sută şi printr-o minune am scăpat de cancer. Am făcut şi nişte şedinţe de citostatice timp de şase luni. Nu am avut nimic deşi ele sunt foarte greu se suportat.

În timpul când făceam tratamentul mi s-a arătat în vis Sf. Ioan Rusul. Era tot în halat de medic şi mi-a spus să stau acolo, în spital, că dânsul pleacă să ocrotească o mănăstire, la Giurgiu, si se va ruga pentru mine, iar când va veni de acolo eu voi fi vindecată complet. După ce am terminat tratamentul am facut analizele de marcări care au ieşit foarte bine, ca la un om sănătos.
Îi mulţumesc Sf. Ioan Rusul şi celorlalţi doi sfinţi pe care nu i-am putut vedea la faţă, Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul, şi Maicii Domnului care m-au ajutat şi mi-au dat putere de a trece peste toate. Sora mea din Giurgiu a venit la mine la Râmnicu-Vâlcea şi mi-a spus de Mănăstirea Sf. Ioan Rusul.

Oameni buni, rugaţi-vă!
Prin post şi rugăciune, milostenii dar şi smerenie, vom primi ajutor. Vă spune o femeie de 65 de ani care a trecut o cumpănă foarte grea şi am revenit la viaţă cu ajutorul Sf. Ioan Rusul. ”

Tudoriţa
(Rm. Valcea)

"Ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu!"

Sunt Andrei, am 30 de ani, m-am născut şi locuiesc în Bucureşti. În urmă cu un an mă confruntam cu un diagnostic foarte sever, oligo asteno terato spermie severa, pe româneşte sterilitate, aplicându-mi-se o sentinţă foarte dură: “nu vei putea face copii pe cale naturală niciodată!”. În urma a trei analize consecutive efectuate în laboratoare diferite diagnosticul a fost confirmat.

Aşa cum sunt date marile întâlniri din viaţa omului, şi eu am auzit de Sfântul Ioan Rusul.  În iunie 2011, aflându-mă în vacanţă în Corinthos -Grecia, vizitam într-o după-amiază o superbă mănăstire de langă oraş, întinsă pe un munte cu o perspectivă de vis asupra Marii Egee, Marii Ionice si a canalui ce le leagă (canalul Korint), închinată Sfântului Patapie. Acolo am întâlnit o calugariţă româncă, maica Nicodima, pe care nespus a bucurat-o graiul românesc şi care ne-a rugat în mod expres ca la intoarcerea în ţară, prin Giurgiu, să trecem pe la Mănăstirea Sfântului Ioan Rusul din comuna Slobozia, la 5 km de Giurgiu, pentru a lăsa, din partea dânsei, un pachet călugărilor de acolo. Acesta a fost primul contact pe care l-am avut cu Sfântul Ioan Rusul, acum citind pentru prima dată despre minunile şi viaţa pe care a închinat-o pentru şi întru Hristos.

Înca din primele clipe m-au fascinat şi impresionat viaţa, minunile Sfântului. În aceeaşi vară, la o lună după ce aflasem de sfântul, am plecat la biserica din Prokopie, casa Sfântului Ioan Rusul de pe insula Evvia din Grecia.
M-am rugat cu toată fiinţa şi cu toată puterea mea launtrică la racla lui pentru vindecare şi pentru a mă ajuta să zămislesc în această viaţă prunci sănătoşi, frumoşi şi de Dumnezeu iubitori, făcând în acelaşi timp o promisiune Sfântului, aceea că voi încerca şi eu, prin puterile mele, să ajut la zidirea, în Romania, a unei biserici închinate Lui.

La finalul lunii iulie m-am întors din Grecia, având deja o programare pentru o nouă analiză (trecuseră deja 6 luni de la primele analize care imi confirmau sterilitatea severă). În toate zilele întoarcerii din Grecia de la racla Sfântului şi până în ziua primirii rezultatelor analizei, am avut o convingere nestramutată că Sfântul m-a ajutat şi lucrurile vor fi bune, deşi nu luasem niciunul din medicamentele care ar fi trebuit să-mi fie administrate. Eram mânat de un sentiment şi de o siguranţă grozavă că Sfăntul m-a vindecat. Rezultatul analizei mi-a confirmat convingerea, spre mirarea familiei şi a apropiaţilor.

La o săptămână după această analiză aveam programare la o mare somitate în urologie, profesorul Calamfirescu, pe care o facusem cu 3 luni înainte, încă din primavară. Am zis că deşi sunt vindecat, să nu renunţ la programare, dacă tot asteptasem 3 luni primul loc liber şi să văd ce are de spus şi profesorul.
Mare i-a fost mirarea domnului profesor la punerea în oglindă a analizelor. Întrebarea firească a fost: “Ce aţi făcut în aceste 6 luni?”. I-am răspuns că nu am luat nici un medicament, ci doar m-am rugat la racla Sfântului Ioan Rusul. Profesorul a rămas pe gânduri. Mi-a spus că în 35 de ani de activitate nu a văzut niciodată aşa ceva. La sfârşit mi-a spus: “iniţial, văzând ultima analiză, am crezut că aţi venit să îmi irosiţi timpul de pomană, dar acum vă mulţumesc că aţi venit pentru că m-aţi făcut să îmi schimb un pic optica… Vă rog să fiţi sigur că ceea ce vi s-a întamplat dumneavoastră, medical vorbind, este imposibil, şi practic transcende ştiinţa”. Am plecat de acolo fară ca profesorul să îmi ia vreun ban pe consultaţie.

În ziua în care scriu aceste rânduri, marţi 22 Mai 2012,  soţia mea este pe cale de a naşte doi băieţi gemeni, Matei Andrei şi Ştefan Ioan. Iar sorocul se apropie, doctorii spun că se poate întâmpla din zi în zi. Eu am convingerea că ei vor veni chiar pe 27 mai, de ziua Sfântului, pentru că lui îi datorăm ajutorul pe care l-a mijlocit pe lângă bunul nostru Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos şi Maica Domnului, cărora ne închinăm şi le mulţumim cu lacrimi pentru tot ajutorul şi bunătatea cu care ne-au blagoslovit.

P.S.:  S-au născut cu bine şi sunt frumoşi şi sănătoşi!

Andrei F
(Bucureşti)

"Darul lui Dumnezeu"

Slavă lui Dumnezeu pentru tot ce am primit în viaţa aceasta, bune şi rele, îi mulţumesc pentru tot, dar cel mai mult pentru îngeraşul la care mă uit acum cum doarme.
Din totdeauna mi-am dorit să fiu mamă şi aceasta s-a împlinit în data de 1 octombrie 2010, când cu ajutorul Sfântului Ioan Rusul, am născut un prunc. A fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea atunci când, pentru prima dată, am luat copilaşul meu în braţe nu pot să spun în cuvinte ce am simţit atunci.
Îmi cer scuze pentru că nu ştiu prea bine cum să povestesc totul, dar am să scriu aşa cum ştiu:
Am postit tot postul Naşterii Domnului, în anul 2009. Pe tot parcursul postului am citit în fiecare zi Acatistul Sfântului Ioan Rusul, carte pe care am găsit-o la părintii mei, ei locuiesc în Sântana, jud. Arad, iar eu în oraşul Arad. M-am  rugat cum am ştiut eu la bunul Dumnezeu să-mi dăruiască un copilaş.

În ianuarie 2010 am rămas însărcinată. De atunci, de fiecare dată când mă uit la copilaşul meu, Mihnea, stiu că nu o să pot niciodată să mulţumesc bunului Dumnezeu şi Sfântului Ioan Rusul pentru darul pe care l-am primit. Mă rog mereu ca Sfântul Ioan Rusul să aibă grijă de el şi să îndrepte paşi lui pe drumul cel drept oricât de greu ar fi, iar mie să-mi dea putere, rabdare şi înţelepciune să-l îndrum pe calea cea bună. De atunci citesc de câte ori pot şi am timp acatistul Sfântului Ioan Rusul şi mă rog să mai îmi dăruiască şi alţi copii.

A uitat sa vă spun că mă numesc Manuela Martin din Arad si am 33 de ani.

"Doctorul pansează rana dar numai Dumnezeu o vindecă"

Înainte să  încep să scriu despre minunea Sfântului mulţumesc bunului Dumnezeu pentru faptul că mi-a acordat şansa să-l descopăr.
Mă numesc Titus, am 38 de ani, sunt din Bucureşti. Sunt absolvent al Facultăţii de Psihologie, sunt de profesie subofiţer  şi  cea mai recentă minune a Sfântului Ioan Rusul sunt eu.
În luna mai 2009 am început să mă simt rău. La început am crezut că este o simplă răceală  şi nu am băgat-o în seamă,  dar în mai puţin de 2 săptămâni am slabit 6 kg.  M-am internat (12.05.2009) la Spitalul Matei Balş unde în urma învestigaţiilor efectuate s-a constatat că nu sufar de nicio afecţiune; s-au eliminat pe rând suspiciunea de a avea borellia şi letospiroză. Am fost externat cu recomandarea de vitaminizare şi odihnă. Zis şi făcut! Totuşi, starea de rău continua si pierdeam tot mai mult în greutate. Boala s-a accentuat într-un ritm galopant, pierderea în greutate a încă 8 kg (într-o săptămână!), o stare febrilă, însoţită de dureri musculare şi articulare pusese stăpânire pe organismul meu. Au  urmat investigaţii la Spitalul Militar, unde am fost suspectat de contactarea virusului HIV (analizele au infirmat acest lucru); s-a ridicat suspiciunea de o afecţiune hematologică (boală a sângelui). Aceste investigaţii le-am efectuat în ambulatoriu.

De Rusalii (08.06.2009), durerile musculare şi articulare deveniseră insuportabile. În plus, o insuficienţă respiratorie îşi făcuse apariţia peste noapte, aşa că am fost internat în regim de urgenţă, suspectat  de TBC, la Spitalul de Pneumo-fiziologie Marius Nasta (Filaret). Pus pe oxigen şi antibiotic, starea de rău se mai ameliorase puţin. Investigaţiile au eliminat suspiciunea de TBC, dar arătau că ar fi vorba de dermatomiozită (boala autoimună) foarte gravă însoţită, de regulă, de cancer. După ce s-a infirmat existenţa cancerului, am fost transferat la Spitalul Sfanta Maria (Secţia Reumatologie). Aici, alte investigaţii, alte analize (unele) facute în Franţa care nu arătau existenţa dermatomiozitei, (electromiogramă, biopsie musculară, etc.). Totuşi, s-a pus diagnosticul de dermatomiozită (sunt 5 elemente constituitive ale bolii, la mine existau 3). Am început tratament de specialitate cu imunosupresoare. Uşor, uşor îmi recăpătam încrederea. Durerile dispăruseră; rămăsesem doar cu oboseala.

În tot acest timp m-am rugat la Dumnezeu să aibă grijă de mine. M-am spovedit (lucru pe care nu-l mai făcusem din copilărie), m-am împărtăşit; a fost bine. Am fost externat (08.07.2009) cu continuarea tratamentului  acasa. Mi-am luat concediu si am plecat într-un tur al mănăstirilor cu destinatia  Prislop, la mormântul părintelui Asenie Boca.  Am ajuns  şi l-am rugat să-mi arate calea pe care trebuie să o aleg.  Au urmat, pe lângă tratamentul medicamentos,  cel spiritual (Sf. Liturghie, Sf. Maslu şi multă rugăciune) că doar se ştie “doctorul pansează rana dar numai Dumnezeu o vindecă”  cine se îngrijeşte numai de trup riscă să ajungă la biserică când este prea târziu.  Am reluat serviciul. Mă simţeam mai bine – sau aşa credeam eu. În septembrie  am revenit la control  la Spitalul Marius Nasta – starea de rău revenise, dispnea  (oboseala la efort) se accentuase,  aveam pe zi  ce trece o paloare cadaverică. Aici am fost internat (02.10.2009) pentru reluarea investigaţiilor. Din nou bronhoscopie (două într-o săptămână), tomograf, etc.

În seara zilei de 22.10.09 a fost apogeul nu mai puteam să respir nici conectat la tubul de oxigen (TLCO era 38%: SPO2-78% în repaus) am închis ochii şi m-am rugat: “Doamne, Doamne dacă vrei să mă iei la Tine să ai grijă de baieţelul meu Dennis Ştefan ( în vârstă de  6 ani). Dacă imi mai acorzi încă o şansă să mă trimiţi unde crezi că este mai bine pentru mine. Amin!” Apoi  totul a devenit negru, simteam cum totul se scurge din mine.

M-am trezit dimineaţa, furtunul de la  instalaţia de oxigen nu-l mai aveam la nas, iar eu puteam să respir (nu vă imaginaţi că respiram normal, dar o făceam fără ajutorul tubului de oxigen chiar dacă oboseam la cel mai mic efort). A urmat tratamentul intravenos cu citostatic si imunosupresor. Eram suspect de 4 cancere, soţia mea i-a surprins pe medici când discutau despre  cazul meu.  După terapie am fost externat cu recomandarea de a face oxigenoterapie şi  să nu mă astept la minuni. Îmi rămăsese doar rugaciunea! În paralel cu tratamentul medicamentos, am urmat şi terapie alternativă. Cineva mi-a recomandat să mă rog la Sfântul Ioan Rusul, acesta fiind militar ca şi mine. Aşa că am cautat pe internet şi am găsit Mănăstirea “Sfântul Ioan Rusul” din localitatea Slobozia, judetul Giurgiu, singura din ţară care deţine moaştele Sfântului. A doua zi am rugat un prieten să mă ducă acolo convins că Sfântul mă va ajuta. Am ajuns la mănăstire, care este amplasată într-o fostă unitate militară. Este un loc parcă rupt din rai. Este o manastire mică, cu puţini călugări, de o smerenie tipică feţelor monahale. M-am rugat la Sfântul să mă redea vrednic de toată trebuinţa familiei mele şi vieţii de zi cu zi.

Am citit acatistul Sfântului Ioan Rusul  seară de seară şi acum, la un an de la primul meu pelerinaj la moaştele Sfântului, sunt un om sănătos, acest lucru îl arată şi analizele medicale. Doctorii au decis că este cazul să oprim tratamentul şi să mergem până într-acolo în a-l scoate de tot. Asta doar pentru că am crezut în minunile Sfântului Ioan Rusul. Pe parcursul acestui an, cand am putut am mai fost la Sfântul Nectarie şi  încă o dată la Prislop să-i mulţumesc şi părintelui Arsenie Boca .
Dumnezeu m-a trimis la Sfântul Ioan Rusul care a lucrat prin doctori şi prin toţi oamenii care m-au ajutat să trec peste această grea încercare din viaţa mea.
Îi mulţumesc bunului Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat, ceea ce imi dă în fiecare zi şi pentru tot ceea ce o să-mi dea de acum încolo.

Titus
(Bucureşti)

Vindecarea dăruită de Sf. Ioan Rusul şi Sf. Nectarie

Şi pe noi ne-a ajutat şi ne ajută Sf. Ioan Rusul şi Sf. Nectarie în continuare. În luna iulie a anului 2009, am aflat că soţul meu are o tumoare în gat neoperabilă şi netratabilă. După 2 săptămâni de la aflarea veştii, în noaptea de 21 iulie s-a sufocat şi am ajuns cu ambulanţa la Spitalul Universitar din Bucureşti. Au reuşit să-l intubeze la camera de gardă. În spital soţul meu a facut stop cardiac şi a intrat în comă. A fost mutat la terapie intensivă. Ne-au spus că nu va trece noaptea, iar dacă se va mai trezi din comă va fi problematic deoarece în timpul stopului cardiac, creierul nu a mai fost oxigenat.
M-am rugat Măicuţei Domnului, Sf. Ioan Rusul şi Sf. Nectarie să ne ajute şi să mijlocească pentru soţul meu înaintea bunului nostru Mântuitor. Rugăciunile ne-au fost ascultate! A trecut noaptea şi a doua zi soţul meu s-a trezit din comă fără să aibă cea mai mică sechelă. A urmat o operaţie cu 10% şanse de supravieţuire (trebuia să i se facă o traheostomă prin tumoare pentru a-i asigura respiraţia).

M-am rugat Sfântului Ioan Rusul şi m-am dus şi la Mănăstirea Radu Voda unde se află o particică din moaştele Sf. Nectarie si m-am rugat ca împreună cu Sf. Ioan Rusul să indrume mâna doctorului care va efectua operaţia. M-am întors la spital cu o mare linişte în suflet şi nu m-am îndoit nicio clipă că nu va ieşi cu bine din operaţie. Şi chiar aşa s-a întâmplat: operaţia a fost un succes! Sfinţii au îndrumat mâna medicului. În timpul operaţiei i s-a luat biopsie şi s-a descoperit că tumoarea este un limfom, o formă de cancer care răspunde la tratamentul cu citostatice. A început în regim de urgenţă la terapie intensivă prima cură de chimioterapie şi după două săptămâni petrecute la terapie intensivă a fost mutat într-un salon de la secţia de chirurgie toracică.

În urma traheostomei i s-a introdus o canulă prin care să poată respira, dar cu care nu putea vorbi. În ziua în care a terminat de citit cartea cu viaţa Sf. Nectarie a mangaiat icoana Sfântului de pe copertă şi în momentul în care a luat mâna de pe carte a început dintr-odată să vorbească. Au venit asistentele, medicii … nu îşi puteau explica cum poate vorbi cu acea canulă pe care o avea în gât. Nimeni nu mai reuşise asta. Dar noi ştim cel mai bine explicaţia: înca o minune a Sf. Nectarie şi a Sf. Ioan Rusul.

A urmat o a doua operaţie prin care i s-a înlocuit canula cu un stent pentru a putea veni acasă. Soţul meu s-a dus pe picioarele lui în sala de operaţie unde toţi au rămas uimiţi de cât de repede şi-a revenit. S-au hotărât să îi pună stent-ul fără anestezie. Soţul meu s-a rugat în continuu Sf. Ioan Rusul şi Sf. Nectarie. Nu a simţit nicio durere, nici cea mai mică jenă, absolut nimic. Sfinţii tămăduitori au fost alături de el tot timpul operaţiei.
Până şi doctorii recunosc că ceea ce s-a întâmplat din noaptea de 21 iulie şi până în prezent este o minune.

A continuat tratamentul cu citostatice până când tumoarea şi ganglionii s-au retras. Am făcut în continuare acatistul Sf. Nectarie, al Sf. Ioan Rusul si acatistul Maicii Domnului Pantanassa, s-a uns  cu untdelemn de la Sf. Maslu si ne-am rugat să ne ajute în continuare, să-l vindece complet. Răspunsul lor nu a întarziat să apară: în luna martie 2010, a facut autotransplant şi la analiza din luna iulie a aceluiaş an nu i-a mai ieşit nicio urmă a bolii. La fiecare trei luni face analize şi îi ies de fiecare data bune. Boala este în remisie totală!

Măicuţa Domnului, Sf. Nectarie şi Sf. Ioan Rusul veghează asupra lui si ne ocrotesc cu rugăciunile lor.
Acum că s-a vindecat ne rugăm să ne dea Domnul copilaşi, când va fi voia Lui.
Slavă lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi Sfinţilor care mijlocesc pentru noi înaintea Domnului!

Mărturisirea următoare a fost preluată din cartea "Noile minuni ale Sfântului Ioan Rusul",
de Preot Gheorghe Nicolae, Editura Andreas, pag. 86-87

Am botezat-o cu numele Ioana

Ştefania, o tânără din localitatea Roşiori, judeţul Ialomiţa, însărcinată în luna a noua, în postul Adormirii Maicii Domnului, vine la Capela Maternităţii Polizu, o roagă pe Maica Domnului şi pe Sfântul Ioan Rusul să o ajute să nască un copil sănătos.

Rugămintea ei nu era ca a oricărei femei însărcinate care doreşte să nască uşor şi să aibă un copil sănătos, ci era izvorâtă din temerea, din disperarea pe care i-o provocase diagnosticul, care nu dădea nici o şansă bebeluşului că o să trăiască, iar dacă va trăi, nu va trăi mai mult de câteva zile... şi va avea malformaţii.

Starea ei deosebită a remarcat-o părintele Gheorghe Florin Nicolae, care a întrebat-o:
- Crezi în ajutorul lui lisus sau în diagnosticul medicilor?
Răspunsul n-a întârziat:
- Cred în Domnul nostru lisus Hristos, în Minunile Maicii Domnului şi ale Sfântului Ioan Rusul.
- Dacă aşa crezi, atunci, spovedeşte-te şi împărtăşeşte-te, şi vei primi ajutorul lui Dumnezeu.

Ştefania s-a spovedit, s-a împărtăşit cu trupul şi sângele Domnului lisus Hristos, a căpătat tăria şi încrederea că nu este singură, că va fi ajutată.

Vineri, 20 august, are loc operaţia de cezariană. Se naşte o fetiţă sănătoasă, care trăieşte, spre bucuria părinţilor, a bunicilor şi a întregii familii.
A fost botezată cu numele de Ioana, în cinstea minunii săvârşite de Sfântul Ioan Rusul.

Ştefania îşi creşte fetiţa înconjurată de mila şi iubirea lui Dumnezeu şi a Sfântului Său.

August 2004




Câteva din minunile Sfântului Ioan Rusul în Grecia

"Sfinte Ioane, mă urăşti?"

Au trecut 8 ani de la ziua nunţii lor. În zadar au aşteptat însă domnul Ghiorgos K. şi soţia să sa le vină pe lume un copil. Inima lor este arsă de o tristeţe adâncă şi de nevindecat. Ce jalnică este viaţa pentru o femeie care nu are copii, care nu este mamă! Soţul, intristat şi el, încearcă sa-i dea curaj: "Ai răbdare, ii spune, asta-i voia Domnului; cu lacrimi şi suparare nu poţi sa schimbi nimic. Scopul nunţii nu este numai dobândirea copiilor, ci şi creşterea noastră duhovnicească, unirea aici şi în veşnicie cu Dumnezeu ".

Doamna Arhondula stăruia însă să se roage, să se roage din toata puterea sufletului ei. De mică, mama o învăţase să se roage totdeauna pentru că, spunea, adevaraţii oameni se roagă din toată inima şi rugăciunea ii înarmează cu răbdare şi perseverenţă în luptele grele ale vieţii. Mersese de multe ori cu familia şi la biserica Sfântului Ioan. Dupa căsătorie se ruga adesea:

"Mare Sfinte Ioane, te rog, te implor, mijloceşte către Domnul nostru şi roagă-L să mă învrednicească să devin şi eu mamă. Oamenii şi ştiinţa lor mi-au spus că eu nu voi fi niciodată mamă. Braţele mele vor rămâne goale, casa intunecoasă, inima mea îndurerată. Eu, Sfinte Ioane, voi aştepta raspunsul din Ceruri, să-mi dăruiască Dumnezeu un copilaş, să-mi umple casa, inima şi viata intreagă de bucurie. O să aştept, Mare Sfinte Ioane..."

Iarna lui 1979. Posomorâtă, doamna Arhondula încearcă să-şi adune gândurile şi să se roage. Nu poate însă, este istovită şi simte ceva urât înăuntrul ei. Ar vrea sa plângă, să strige, să ameninţe. Se întoarce, vede pe perete icoana Sfântului Ioan şi izbucneşte în lacrimi: "Ce ţi-am facut eu, Sfinte Ioane, de ce ma urăşti? De ce Dumnezeu nu vrea sa-mi dea aceasta bucurie? Sfinte Ioane, mă urăşti?"

Noaptea urmatoare se aud paşi urcând scările ce duc către casa lor şi cineva bate la uşă. S-au trezit amândoi, şi ea şi sotul. A ieşit doamna să deschidă. În întunericul de afară vede o lumină având chipul Sfântului Ioan:

"Arhondula, ce rugăciune a fost aceea pe care ai facut-o aseară? Sfinţii nu urăsc pe nimeni. Nu este însă voia lui Dumnezeu să dobindeşti acum copii. Vor mai trece doi ani şi va veni şi această bucurie".

A dispărut lumina, s-a stins şi ecoul glasului Sfântului. Au trecut cei doi ani, apoi a venit şi bucuria de la Dumnezeu: primul, al doilea şi al treilea copil. Glasurile lor duioase au umplut de fericire casa şi inimile părinţilor.


"Aşa sunt uitaţi prietenii?"

De fiecare dată când îmi amintesc sau aud aceste cuvinte, povesteşte preotul bisericii, mă cuprinde veselia şi râd impreună cu bătrânul pensionar Nicolae, fost muncitor la o fabrică din zona Pireului. Moş Nicolae (purtând de mai bine de 20 de ani nişte ochelari cu lentile groase şi vechi, aproape fara nici un fir de păr in cap), în discuţiile lui, în rugăciunile lui, îl numeste pe Sfântul Ioan prieten şi, într-adevăr, îl are ca pe un prieten. Este aşa de copilarească simplitatea şi naivitatea lui!

"Am venit şi anul ăsta, părinte, am venit să-l salut pe Prietenul meu. De ani de zile suntem prieteni! Şi cum să nu fie aşa, dacă îmi împlineşte imediat tot ceea ce ii cer?"

Într-un an bătrânul Nicolae a venit supărat, cu o adâncă mâhnire în suflet. A intrat în biserică, nu ne-a salutat, ci s-a dus direct la racla cu sfintele moaşte. Când şi-a terminat de spus "of"-ul către Sfântul a venit şi mi-a zis: "Ce vreţi, azi am mare supărare, adică ce zic eu astăzi, ca o am de ieri dimineaţă. Ieri, pe la ora 10, am cumpărat o bucată de ficat de miel şi i-am spus nevestei să-l pună la tigaie, iar eu am alergat la băcănie să cumpăr puţin vin. La semafor, unde m-am oprit şi aşteptam să se facă verde, am auzit în spatele meu un glas:
- Asa sunt uitaţi prietenii?
Eram singur. Mă uit în spate - nimeni. Sus la balcoane - nimeni; glasul însă îl auzisem foarte aproape de mine. S-a aprins lumina verde, am traversat, am intrat in băcănie; aici se auzeau nişte cântări bisericeşti minunate.
- Frumoasă casetă cu cântări - ii zic vânzătorului.
- Nu-i casetă, moş Nicolae, se transmite Sfânta Liturghie la radio. Astăzi este sărbătoarea Sfântului Ioan Rusul, în Evvia, slujesc acolo 6 arhierei, dupa cum a spus prezentatorul.

N-am mai cumparat nimic. Am ieşit, am traversat pe roşu. Şi acum am în urechi claxoanele, frânele, strigătele şoferilor. Am ridicat amândouă miinile în sus şi le-am făcut semn să oprească toţi, să pot traversa.
Ce să fac? N-am mâncat de ieri nimic, nici nu vreau sa mănânc. Puţin lucru este să-ţi spună un sfânt că l-ai uitat?
Pot să-i mai zic acuma prieten?

Da, moş Nicolae, i-ai fost şi ii vei fi prieten. Măcar să ajungem şi noi la simplitatea şi la curăţia inimii tale.

11 aprilie 1985


Sfântul Ioan Rusul iubeşte copiii

Într-unul din cele două spitale pentru copii din Atena, o mamă stă zi şi noapte la căpătâiul copilului său pe care l-au adus urgent din Patra deoarece afecţiunea cronică a acestuia - paralizia membrelor inferioare - s-a agravat în ultimele zile. La spital însă, de ani de zile, se aplică permanent tratamentul cunoscut (lipseşte calciul din organismul copilului)

Într-o după-amiază, când soarele era aproape de apus şi foarte puţine raze mai luminau salonul spitalului, mama şi-a amintit cum mergea la o bisericuţă a Maicii Domnului, pe o înălţime afară din Patra, şi se ruga aprinzând candelele, câteodată cu soţul, câteodata cu copiii. Mintea ei zboară la bisericuţă şi se roagă:
"Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maică dulce care şi tu ai suferit, ajută-mi copilul. Trimite un sfânt, vezi-l pe sărmanul meu cum se chinuieşte, neputând sta pe picioarele lui. Ajută-l, Preasfintă, pe copilaşul meu chinuit".
- Mamă, ce spui, cu cine vorbeşti?
- Gheorghiţă, copilul mamei, îţi amintesti cum citeai la religie că Domnul nostru când trăia acolo, în Palestina, deschidea ochii orbilor, ridica pe cei paralizaţi şi-i făcea sa meargă, învia morţi? Spune-i, Gheorghiţă, că pe tine te ascultă, că tu eşti copil bun, spune-i lui Hristos să te facă bine.

Copilul suferind se uita cu privirea lui nevinovată la mama, la soarele care apune; priveşte sus şi privirea i se pierde către ceruri. Noaptea următoare Gheorghiţă a văzut în vis un cavaler frumos, călare pe o mândreţe de cal. S-a oprit în faţa lui şi i-a spus:
- Ridică-te, fă un salt şi urcă pe calul meu!
- Dar eu sunt paralizat, nu mă pot ridica şi nu mă pot ţine drept pe picioarele mele.
- Dă-mi mâna, Gheorghiţă, urcă pe calul meu. Eu sunt Sfântul Ioan din Rusia. M-a trimis Domnul să-ţi aduc harul Său şi puterea Lui să te vindeci.

Pe jumătate adormit, copilul se chinuie să se ridice în picioare. Se trezeşte mama şi-l prinde în braţe ca să nu cadă de pe pat.
- Mamă, ţine-mă, Sfântul Ioan din Rusia mi-a spus să mă ridic.

Dimineaţa, asistenta care fusese de serviciu în acea noapte îi spune profesorului doctor ca acel copil paralizat din Patra, acum păşeşte. Doctorul vine, il examinează: loveşte cu ciocănelul genunchii copilului, îi inţeapă picioarele cu acul şi organismul reacţionează exact. Copilul era vindecat.
"Mergeţi, le-a spus profesorul, şi Dumnezeu să fie cu voi". Sfântul Ioan Rusul s-a hrănit din tinerețe cu lumina adevărului și a primit cu multă dragoste crucea urmând pe Hristos cu toată nădejdea și credința. El este ocrotitorul călătorilor și doctorul celor bolnavi, vindecând pe mulți suferinzi de boli grele și săvârșind multe minuni. Sfântul Ioan Rusul este serbat în calendarul ortodox pe data de 27 mai.

Sfântul Ioan Rusul s-a născut în Mica Rusie (originar din Malorosia, Ucraina de astăzi) în jurul anului 1690, într-o familie credincioasă, fiind crescut în evlavie și dragoste pentru Biserica Domnului.

Sfântul Ioan Rusul luat ostatic de către turci

La maturitate a fost chemat în armată unde a fost simplu soldat în armata lui Petru I și a luat parte la războiul ruso-turc. În timpul campaniei din Prutsk în 1711, împreună cu alți soldați, a fost capturat de tătari și a fost predat comandantului cavaleriei turcești. Acesta i-a dus pe prizonierii ruși în Asia Mică, în satul Prokopion. Sfântul Ioan avea la vremea aceea numai 21 de ani.

Turcii au încercat să-i convertească pe soldații creștini capturați la credința musulmană prin cuvinte mieroase și amenințări, iar cei care nu au primit au fost bătuți și torturați. Alții însă au renunțat la Hristos și au devenit musulmani, în speranța că își vor îmbunătăți soarta. Sfântul Ioan Rusul nu a fost cucerit de promisiunile bunătăților lumești, suferind cu curaj umilințele și bătăile.

Stăpânul său îl tortură frecvent în speranța că sclavul va ceda și va acceptă islamismul. Sfântul Ioan Rusul a fost neînduplecat în hotărârea sa spunând stăpânului: "Nu mă vei putea întoarce de la credința mea prin amenințări sau cu promisiuni de bunătăți și bogății. Am să mă supun ordinelor tale de bunăvoie dacă mă lași să-mi urmez liber credința. Mai degrabă îți dau capul meu decât să-mi schimb credința. M-am născut creștin și am să mor creștin."

Cuvintele înălțătoare și credința tare, precum și smerenia și umilința Sfântul Ioan Rusul au îmblânzit în cele din urmă inima sălbatică a stăpânului său. Acesta l-a lăsat în pace și nu l-a mai forțat să renunțe la creștinism. În timpul robiei sale, tânărului Ioan i s-a dat sarcina de a se îngriji de grajd și de animalele de aici și a fost pus să doarmă între ele. Sfântul Ioan Rusul nu s-a tulburat peste măsură nici de gălăgia și mizeria în care a fost pus să slujească și să doarmă, nici de loviturile copitelor vitelor, ci și-a întors din nou ochii spre Mirele Ceresc, descoperind că i s-a oferit un nou prilej de a se asemăna cu Acesta, căci și Domnul Dumnezeul Său S-a născut între dobitoace, într-o peșteră. Într-atât s-a bucurat de această asemănare și și-a asumat nevoința grea, încât rugăciunile pe care le făcea aici toată noaptea au devenit tot mai puternice și în loc de duhoarea animalică, grajdul se umplea de bună mireasmă. Dar nu numai în încercările trupești L-a urmat Sfântul Ioan Rusul pe Mântuitorul, ci și în cele duhovnicești și în cea mai grea poruncă, aceea a iubirii vrăjmașilor. Chiar dacă stăpânul său s-a purtat urât cu el la început, silindu-l să se lepede de Hristos, bătându-l și umilindu-l, și chiar dacă era de altă credință, Sfântul Ioan nu l-a urât, ci dimpotrivă, l-a purtat în rugăciunile sale, ocrotindu-l și aducând binecuvântare asupra casei lui în așa măsură, încât însuși stăpânul a înțeles că pricina bogăției care se aduna la casa lui erau rugăciunile robului său, care atrăgeau milostivirea Dumnezeului celui Viu.

De dimineața până seara muncea pentru stăpânul său turc, îndeplinind toate ordinele. Fie că era iarnă sau vară, sfântul umbla desculț și cu puține haine pe el. Alți sclavi râdeau de el, vizându-l atât de râvnitor, dar Ioan nu s-a supărat niciodată pe ei, dimpotrivă, îi ajută și pe ei cum putea, ușurându-le neputințele.

Blândețea sfântului și bunătatea sa au sensibilizat sufletele sclavilor și al stăpânului său, astfel încât aga și soția lui au ajuns să-l îndrăgească și au hotărât să-i dea o cameră lângă podul de uscat fânul. Sfântul Ioan Rusul nu a acceptat, preferând să rămână în grajd cu animalele. Acolo se culca pe fân și se acoperea cu o haină veche. Astfel, grajdul a devenit locul său de pustnicie, unde se ruga și cânta psalmi, umplând locul de bună mireasmă.

Prin simpla lui prezență în casa turcului, sfântul i-a adus numai binecuvântări. Ofițerul de cavalerie s-a îmbogățit și a devenit în scurt timp unul dintre cei mai influenți oameni din Prokopion. El era conștient de ce i s-a schimbat atât de mult soarta și nu se ferea să spună și altora despre asta.

Uneori sfântul pleca seara la biserica Sfântului Mucenic Gheorghe unde priveghea în pronaos. În duminici și sărbători se împărtășea cu Sfintele Taine.

În tot acest timp a continuat să-și slujească stăpânul ca și până acum, și în ciuda sărăciei sale, întotdeauna ajuta pe nevoiași și pe neputincioși, împărțind hrană sa puțină cu aceștia.

Minunea cu farfuria de pilaf săvârșită de Sfântul Ioan Rusul

Într-una din zile, ofițerul a plecat în pelerinaj la Mecca. Soția lui a făcut un banchet peste câteva zile la care și-a invitat rudeniile și pe prietenii soțului ei, rugându-i să pună o rugăciune pentru întoarcerea cu bine acasă a stăpânului. Sfântul Ioan Rusul servea la masă și a luat o farfurie cu pilaf, mâncarea preferată a stăpânului său și a pus-o pe masă. Soția amintindu-și de mâncarea preferată a soțului i-a spus lui Ioan: "Ce bucuros ar fi stăpânul tău dacă ar putea fi aici să mănânce cu noi din acest pilaf!" Atunci sfântul i-a cerut o farfurie cu pilaf spunând că o va trimite stăpânului său la Mecca. Musafirii au râs la auzul acestor cuvinte iar soția a pus să i se pregătească o farfurie plină ca să o mănânce el sau ca să o dea săracilor. Primind farfuria s-a dus cu ea în grajd și s-a rugat la Dumnezeu să-i trimită farfuria stăpânului său, fiind convins că Dumnezeu va găsi o cale să-i îndeplinească rugăciunea. Numaidecât farfuria dispăru din fața lui și atunci Ioan a intrat în casă să-i spună stăpânei că farfuria a fost trimisă.

După câtva timp stăpânul s-a întors acasă cu farfuria de cupru în care a fost pilaful, povestind tuturor cum într-o zi (chiar în ziua când s-a ținut banchetul), întorcându-se de la moschee la locul unde era cazat, deși nu era nimeni acasă, a intrat și a găsit pe masă o farfurie aburindă plină cu pilaf. Neînțelegând cum ar fi putut intra cineva cu farfuria dacă ușa era încuiată, s-a uitat mai atent la farfurie și a văzut numele său gravat pe ea. Uimit, a mâncat totuși mâncarea cu mare plăcere.

Când familia și servitorii au auzit povestea s-au minunat foarte. Atunci soția i-a spus că Ioan a fost cel care i-a trimis mâncarea și că toți au râs de el când le-a spus că a reușit să o trimită la Mecca. Atunci au înțeles că ce le spusese sfântul s-a adeverit.

Trecerea la cele veșnice a Sfântului Ioan Rusul

Spre sfârșitul vieții sale grele Sfântul Ioan Rusul s-a îmbolnăvit, simțind că i se apropie sfârșitul. A chemat preotul ca să-l împărtășească, dar acestuia i-a fost frică să vină direct cu Sfânta Împărtășanie în casa musulmanului, așa că le-a băgat într-un măr și așa le-a dus lui Ioan.

Sfântul Ioan Rusul a slăvit pe Dumnezeu, a primit Trupul și Sângele Domnului și apoi a răposat, în data de 27 mai 1730, ducându-se la Domnul pe care L-a iubit așa de mult. Când stăpânul său a fost anunțat că a murit Ioan, acesta a chemat preoții și le-a dat trupul neînsuflețit pentru a-l îngropa creștinește. Aproape toți locuitorii creștini din Prokopion au mers la înmormântare, petrecând trupul sfântului până la cimitirul creștin.

Surse: Ziarul Lumina link1 link2, Radio Renașterea, impantokratoros, Orthodoxwiki.