(†) Acoperământul Maicii Domnului; Sf. Ap. Anania; †) Sf. Cuv. Iosif și Chiriac de la Bisericani; Sf. Cuv. Roman Melodul Ziua persoanelor vârstnice 1 Octombrie

 

În aceasta lună, în ziua întâi, prăznuim pomenirea Acoperământului Preasfintei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

Trebuie să ştim că acest praznic a început a se prăznui pentru o pricină ca aceasta: în zilele împăratului Leon cel Înţelept în Constantinopol, spre o duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în sfânta biserică Vlaherna a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, şi mulţimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi-a ridicat ochii în sus împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: "Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile". ştiind şi noi pe solitoarea şi pe acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilinţă strigând: "Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, Preasfânta Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor, şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, şi în ziua înfricoşătoarei judecăţi, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău".

Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condac 1

Împărătesei celei alese mai înainte de veci, Împărătesei celei mai înalte decât toată făptura cerului și a pământului, care a venit oarecând la rugăciune în biserica cea din Vlaherne și se ruga pentru cei din întuneric, acesteia și noi, cu credință și cu umilință, îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ca ceea ce ai putere nebiruită, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Icos 1

Mulțimea arhanghelilor și a îngerilor, cu Înaintemergătorul, cu Teologul și cu Soborul tuturor sfinților, împreună cu tine, Împărăteasa lor, stând în biserica din Vlaherne și ascultând rugăciunile tale pentru toată lumea, cu bucurie cântă ție:
Bucură-te, bunăvoința Tatălui celui mai înainte de veci,
Bucură-te, încăpere preacurată a lui Dumnezeu, a Fiului cel fără de ani,
Bucură-te, locuință umbrită de puterea Duhului Sfânt,
Bucură-te, mirare neîncetată a cetelor îngerești,
Bucură-te, spaima cea grozavă a puterilor celor întunecate ale iadului,
Bucură-te, ceea ce ești întâmpinată în văzduh de Heruvimii cei cu ochi mulți,
Bucură-te, cea ale cărei laude le cântă Serafimii cei cu câte șase aripi,
Bucură-te, preabunule Acoperământ, căruia cu credință ne închinăm și noi, neamul creștinesc,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condac 2

Sfântul Andrei cu Epifanie, văzându-te în biserică, în văzduh, rugându-te lui Dumnezeu pentru creștini, au cunoscut că ești Maica lui Hristos Dumnezeul nostru și, căzând la pământ, cu credință s-au închinat sfântului tău Acoperământ, cântând: Aliluia!

Icos 2

Înțelegere neînțeleasă ești Născătoare de Dumnezeu Fecioară întru apărarea poporului ortodox; pentru aceasta vrăjmașii noștri nu pricep cât de puternică este rugăciunea Maicii lui Dumnezeu; însă noi, bineștiind atotputernica ta apărare, cu umilință cântăm ție:
Bucură-te cea preamilostivă, mângâierea tuturor celor scârbiți și împovărați,
Bucură-te, povățuitoarea neadormită a tuturor celor orbiți și rătăciți,
Bucură-te, ceea ce cu rugăciunile tale degrabă potolești mânia lui Dumnezeu, cea cu dreptate pornită asupra noastră,
Bucură-te, ceea ce cu atotputernică amenințarea ta potolești patimile noastre cele rele,
Bucură-te, puternică deșteptare a conștiințelor adormite,
Bucură-te, cea prin care iadul suspină și duhurile răutății tremură,
Bucură-te, cea prin care se deschid nouă, credincioșilor, porțile raiului,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condac 3

Puterea Celui Preaînalt umbrește pe cei ce cu credință și cu evlavie scapă la preaputernicul tău Acoperământ, căci numai ție, uneia, Preasfântă și Preacurată Maică a lui Dumnezeu, s-a dat a împlini toate cererile tale. Pentru aceasta, credincioșii de toate vârstele te slăvesc pe tine și pe Fiul tău, cântând: Aliluia!

Icos 3

Având bogăție de milostivire neîmpuținată, tuturor, până la marginile pământului, le întinzi mână de ajutor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Bolnavilor le dai vindecare, celor ce pătimesc alinare, orbilor vedere și tuturor le dai toate, fiecăruia după a lui trebuință. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm ție:
Bucură-te, tărie nesurpată și ocrotirea tuturor creștinilor,
Bucură-te, cea dintâi înfrumusețare a sfintelor locașuri și altare,
Bucură-te, îngrădirea cea sigură a tronurilor împărătești,
Bucură-te, ajutătoare neadormită a căpeteniilor de orașe,
Bucură-te, arhistrategă nebiruită a oștilor creștinești,
Bucură-te, oglindă sfântă a dreptății pentru judecătorii cei nemitarnici,
Bucură-te, minte desăvârșită a învățătorilor,
Bucură-te, binecuvântarea caselor și a familiilor evlavioase,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condac 4

Fiind cuprinși de viforul multor nevoi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, tu ajută-ne nouă. Și stând înaintea feței altarului Domnului și ridicând mâinile tale, roagă-te ca Domnul, Împăratul slavei, să caute la nevrednica noastră rugăciune, și să asculte cererile celor ce cheamă numele tău cel sfânt și cântă Fiului tău: Aliluia!

Icos 4

Auzit-a Domnul Dumnezeu pe Isus al lui Navi rugându-se și a poruncit soarelui de a stat până ce a biruit asupra vrăjmașilor lui. Și acum Domnul Iisus aude rugăciunile tale, Împărăteasă aleasă a Duhului Sfânt. Pentru aceasta și noi păcătoșii, nădăjduind la Acoperământul tău, îndrăznim a cânta ție ca Maicii lui Dumnezeu:
Bucură-te, cea luminată de Soarele cel veșnic, care ne luminezi pe noi cu Lumina cea neînserată,
Bucură-te, ceea ce ai luminat tot pământul cu strălucirea preacuratului tău suflet,
Bucură-te, ceea ce ai veselit toate cerurile prin curăția trupului tău,
Bucură-te, Acoperământul și păstrarea sfintelor locașuri ale lui Hristos,
Bucură-te, luminarea și înțelepțirea păstorilor credincioși ai Bisericii,
Bucură-te, povățuitoarea monahilor și a monahiilor care neîncetat slujesc lui Dumnezeu,
Bucură-te, liniștea cea netulburată a bătrânilor evlavioși,
Bucură-te, veselia cea tainică a fecioarelor și a văduvelor ce trăiesc în curăție,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condac 5

Văzătorul de Dumnezeu, Moise, luptând oarecând asupra lui Amalec, când ridica mâinile biruia Israel, iar când le lăsa în jos, atunci Amalec învingea. Însă, ajutat de cei ce-l sprijineau, a biruit pe vrăjmași. Tu, însă, o, Maică a lui Dumnezeu, ridicând mâinile tale la rugăciune către Fiul tău, deși nesprijinită de nimeni, totdeauna biruiești pe vrăjmașii creștinilor și ești scut nouă, celor ce cântăm Fiului tău: Aliluia!

Icos 5

Văzutu-te-au pe tine cetele sfinților, stând în văzduh, în biserica din Vlaherne, ridicând mâinile la rugăciune către Fiul tău și Dumnezeu; iar arhanghelii cu îngerii cântau ție cântare de mulțumire. Deci, prin mâinile tale cele mai sfinte decât ale lui Moise, întărește-ne și pe noi, cei ce cu umilință cântăm ție:
Bucură-te, cea ale cărei mâini sunt ținute la rugăciune de însăși dragostea și milostivirea ta cea către noi,
Bucură-te, că înaintea ta nu pot să stea vrăjmașii noștri văzuți și nevăzuți,
Bucură-te, ceea ce izgonești din adâncul sufletului nostru patimile și poftele cele rele și spurcate,
Bucură-te, ceea ce fără ardere ții pe mâinile tale focul cel dumnezeiesc al lui Hristos, și pe noi cei reci ne aprinzi cu el,
Bucură-te, aleasă încununare a celor ce, cu întreagă înțelepciune, se luptă împotriva patimilor,
Bucură-te, convorbirea cea de-a pururea cu cei ce se nevoiesc în post și în tăcere,
Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor osteniți de mâhnire și de întristare,
Bucură-te, ceea ce ne dai harul umilinței și al răbdării,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condac 6

Propovăduitor al harului tău celui neîmpuținat și al milelor tale s-a arătat Sfântul Roman, dulce cântătorul, când în vis a primit de la tine o foaie de hârtie spre mâncare, prin care înțelepțindu-se, a început a cânta cu înțelepciune întru slava ta și a scris laude sfinților, cântând cu credință: Aliluia!

Icos 6

Strălucit-ai Fecioară a lui Dumnezeu, din aurora dreptății, Soarele cel adevărat, luminând pe toți cu înțelepciune de la Dumnezeu Fiul tău și aducând la cunoștința adevărului pe cei ce au credință și cântă ție:
Bucură-te, ceea ce ai născut cu trup pe Hristos, puterea și înțelepciunea dumnezeiască,
Bucură-te, ceea ce ai rușinat înțelepciunea cea deșartă a lumii acesteia și pe cei orbiți de dânsa îi povățuiești la calea mântuirii,
Bucură-te, păstrarea dreptei credințe și învățătoarea dogmelor ortodoxe,
Bucură-te, ceea ce tai eresurile și rătăcirile cele pierzătoare,
Bucură-te, ceea ce știi cele cu anevoie de prevăzut și la vreme le spui celor ce se cuvine,
Bucură-te, ceea ce rușinezi pe cei mincinoși și prezicerile cele deșarte,
Bucură-te, ceea ce în ceasul nedumeririlor ne pui în minte gândul cel bun,
Bucură-te, ceea ce ne oprești de la deprinderile cele vătămătoare și de la poftele cele rele.
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condac 7

Domnul atotvăzătorul și îndelung-răbdătorul, voind să arate adâncul cel nemărginit al iubirii Sale de oameni, te-a ales pe tine pentru a fi Lui Maică și te-a făcut pe tine creștinilor apărătoare nebiruită. Că după judecata lui Dumnezeu, chiar de ar fi cineva vrednic de osândă, totuși, prin Acoperământul tău cel puternic capătă vreme de pocăință și cântă: Aliluia!

Icos 7

Minunate a arătat Domnul faptele Sale întru tine, Preacurată Maica Sa, când s-a arătat preaminunatul Acoperământ în mâinile tale, luminând mai mult decât razele soarelui și acoperind poporul ce era în biserica din Vlaherne. Deci, văzând ei acest semn al milostivei tale apărări, cuprinși de spaimă și de bucurie, toți au cântat ție:
Bucură-te, Acoperământ nefăcut de mână, care ca norul te-ai întins peste toată lumea,
Bucură-te, ceea ce ai ținut pe mâinile tale pe Fiul tău și Arhiereul cel veșnic,
Bucură-te, că prin aceasta ne arăți milă și har nouă, în Biserica Ortodoxă,
Bucură-te, stâlp de nor care ne acoperi pe noi, credincioșii, ferindu-ne de toate ispitele și de smintelile lumii,
Bucură-te, stâlp de foc care ne arăți nouă, tuturor, calea mântuirii, chiar și în mijlocul întunecimii păcatelor,
Bucură-te, vădită întărire a credincioșilor nevoitori,
Bucură-te, înțelepțire tainică a robilor lui Dumnezeu celor tăinuiți în mijlocul lumii,
Bucură-te, ceea ce pe mine cel gol de fapte bune nu mă părăsești, ci cu Acoperământul tău și cu harul tău mă miluiești,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condac 8

Pe tine, ceea ce te-ai arătat din cer în biserica din Vlaherne, îngerii te-au cântat, apostolii te-au preamărit, Soborul ierarhilor și al cuvioșilor și ceata sfintelor femei te-au lăudat, Înaintemergătorul și cu Teologul s-au închinat, iar poporul ce era în biserică, cu veselie, a cântat: Aliluia!

Icos 8

Domnul, Cel ce stăpânește toate cele de sus și cele de jos, văzându-Te pe tine, Maica Sa, stând în biserică și cu umilință rugându-te Lui, a zis: Cere, o, Maica Mea, că nu Mă voi întoarce dinspre tine, ci voi îndeplini cererile tale și voi milui pe toți care cântă ție:
Bucură-te, chivot al Legii întru care se păstrează sfințirea a tot neamul omenesc,
Bucură-te, năstrapă preasfântă întru care se păstrează pâinea vieții veșnice pentru cei flămânzi de dreptate,
Bucură-te, vasule cu totul de aur, întru care s-a gătit pentru noi Trupul și Sângele Mielului Dumnezeiesc,
Bucură-te, ceea ce iei în atotputernicele tale mâini pe cei părăsiți de doctori,
Bucură-te, ceea ce ridici din patul durerii pe cei slăbiți cu trupul, dar nu cu duhul și cu credința,
Bucură-te, ceea ce dai înțelegere și lumină celor ce sunt întunecați la minte,
Bucură-te, ceea ce cu înțelepciunea ta ne împiedici din calea cea rea a păcatelor și a patimilor,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condac 9

Toată firea îngerească îți aduce laudă, pentru că ești cu adevărat Maica lui Dumnezeu și apărătoarea tuturor celor ce se roagă ție. Tu, cu Acoperământul tău cel dumnezeiesc, pe cei drepți îi veselești, pe păcătoși îi aperi, pe cei din primejdii îi izbăvești și te rogi pentru toți credincioșii care cântă: Aliluia!

Icos 9

Ritorii cei mult vorbitori ca niște pești fără de glas nu se pricep cum să laude după vrednicie praznicul cel mare al preacinstitului tău Acoperământ, căci toate cele grăite de dânșii nu sunt în stare nici a număra îndurările tale. Dar noi, văzând nenumăratele tale binefaceri, cu bucurie cântăm ție:
Bucură-te, ceea ce ne păzești de molimă și de bolile cele aducătoare de moarte,
Bucură-te, ceea ce păzești orașele și satele de cutremurul cel năpraznic al pământului,
Bucură-te, ceea ce cu mână tare ne izbăvești pe noi din revărsarea apelor și din cufundare,
Bucură-te, ceea ce cu roua rugăciunilor tale ne izbăvești pe noi de arderea focului,
Bucură-te, ceea ce ne scapi de foametea cea duhovnicească, hrănindu-ne cu pâinea vieții,
Bucură-te, ceea ce abați de la capul nostru loviturile fulgerului și ale trăsnetului,
Bucură-te, ceea ce ne mântuiești pe noi de năvălirea celor de alt neam și de ucigașii cei tăinuiți,
Bucură-te, ceea ce prin pace și prin dragoste ne izbăvești de vrăjmașii cei de o credință cu noi și de vrăjmășia casnică,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condac 10

Vrând să mântuiască neamul omenesc din înșelăciunea vrăjmașului, Domnul cel iubitor de oameni te-a dăruit pe tine să fii Maică nouă, pământenilor. Tu să fii nouă ajutor, acoperământ și scutire, celor întristați mângâiere, celor mâhniți bucurie, celor asupriți apărătoare și să scoți din adâncul păcatelor pe toți care cântă: Aliluia!

Icos 10

Preasfântă Împărăteasă, cu îngerii stai împreună și te rogi zicând: „Împărate ceresc primește pe tot omul ce se roagă ție și cheamă numele meu întru ajutor, ca să nu plece nimeni de la fața mea neajutat și neascultat”. Această rugăciune auzind-o adunarea sfinților cu mulțumire strigă ție:
Bucură-te, ceea ce dăruiești cu roade binecuvântate pe cei ce lucrează cu dreptate și cu inimă curată,
Bucură-te, ajutătoarea și răsplătirea tuturor celor ce fac neguțătorie cu dreptate,
Bucură-te, mustrarea tuturor călcătorilor de jurământ și a celor ce agonisesc cu nedreptate,
Bucură-te, grabnică ajutătoare celor ce sunt în primejdii pe uscat și pe ape,
Bucură-te, ceea ce veselești cu roadele credinței pe părinții cei fără de copii,
Bucură-te, hrănitoarea cea nevăzută a celor sărmani,
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor ce sunt robiți și izgoniți,
Bucură-te, îngrijitoarea cea neadormită a celor ce sunt în legături și în temnițe,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condac 11

Cântarea noastră cea cu umilință auzind-o, ia aminte la smerita noastră rugăciune, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că pe tine te rugăm: Nu trece cu vederea glasul robilor tăi. La tine năzuim în năpaste, în mâhniri și în necazurile noastre și înaintea ta stând, cu lacrimi ne rugăm și cântăm: Aliluia!

Icos 11

Făclie primitoare de lumină văzându-te pe tine la rugăciune în văzduh, în biserica din Vlaherne, poporul ce era de față a strigat: „De unde este nouă aceasta ca să vină Maica Domnului nostru aici?”. Iar Sfântul Andrei cu Epifanie cu smerenie către tine se rugau zicând:
Bucură-te, dătătoarea cea fără de zavistie a tuturor darurilor celor pământești și sufletești,
Bucură-te, credincioasă mijlocitoare a păcătoșilor celor ce pun început de pocăință,
Bucură-te, pururea împreună ajutătoare a celor ce se luptă împotriva patimilor și a curselor diavolești,
Bucură-te, nevăzută îmblânzire a stăpânilor tirani și cu nărav de fiară,
Bucură-te, odihnă și bucurie tainică a robilor blânzi și primitori,
Bucură-te, liniștea preadorită a căsătoriților credincioși,
Bucură-te, grabnică și fără suferință dezlegare a maicilor născătoare de prunci,
Bucură-te, Maică, ajutătoarea noastră în ceasul sfârșitului nostru,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condac 12

Harul cel dumnezeiesc cere-l nouă de la Fiul tău și Dumnezeul nostru. Întinde nouă mână de ajutor. Depărtează de la noi pe tot vrăjmașul și potrivnicul. Împacă viața noastră ca să nu pierim cumplit și fără de pocăință și primește-ne în sălașele cele veșnice, ocrotitoarea noastră, ca bucurându-ne să cântăm: Aliluia!

Icos 12

Cântând puternicul tău Acoperământ, te lăudăm ca pe o mare solitoare a noastră și ne închinăm ție, ceea ce te rogi pentru creștini. Noi credem și nădăjduim că vei cere de la Fiul tău și Dumnezeul nostru bucuria cea vremelnică și cea veșnică, pentru noi toți, cei ce cu dragoste cântăm ție:
Bucură-te, tare apărătoare a toată lumea,
Bucură-te, sfințirea tuturor stihiilor cerești și pământești,
Bucură-te, binecuvântarea tuturor timpurilor anului,
Bucură-te, călcarea curselor și ispitelor ce vin de la trup, de la lume și de la diavolul,
Bucură-te, preaputernică împăcare a celor învrăjbiți,
Bucură-te, ceea ce te înduri de cei disprețuiți și lepădați,
Bucură-te, ceea ce ridici din groapa pierzării pe cei deznădăjduiți,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condac 13

O, preacântată Stăpână, Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, la tine ridic ochii sufletului și ai trupului meu; către tine întind mâinile mele cele slabe și din adâncul inimii strig ție: Caută la credința și la umilința sufletului meu. Acoperă-mă cu atotputernicul tău Acoperământ și mă izbăvește de toate nevoile; iar în ceasul sfârșitului meu să stai lângă mine, o, întru tot bună Stăpână, și să mă izbăvești de chinurile cele gătite pentru păcatele mele, ca, mântuindu-mă, pururea să cânt: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icos 1

Mulțimea arhanghelilor și a îngerilor, cu Înaintemergătorul, cu Teologul și cu Soborul tuturor sfinților, împreună cu tine, Împărăteasa lor, stând în biserica din Vlaherne și ascultând rugăciunile tale pentru toată lumea, cu bucurie cântă ție:
Bucură-te, bunăvoința Tatălui celui mai înainte de veci,
Bucură-te, încăpere preacurată a lui Dumnezeu, a Fiului cel fără de ani,
Bucură-te, locuință umbrită de puterea Duhului Sfânt,
Bucură-te, mirare neîncetată a cetelor îngerești,
Bucură-te, spaima cea grozavă a puterilor celor întunecate ale iadului,
Bucură-te, ceea ce ești întâmpinată în văzduh de Heruvimii cei cu ochi mulți,
Bucură-te, cea ale cărei laude le cântă Serafimii cei cu câte șase aripi,
Bucură-te, preabunule Acoperământ, căruia cu credință ne închinăm și noi, neamul creștinesc,
Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Condac 1

Împărătesei celei alese mai înainte de veci, împărătesei celei mai înalte decât toată făptura cerului și a pământului, care a venit oarecând la rugăciune în biserica cea din Vlaherne și se ruga pentru cei din întuneric, acesteia și noi, cu credință și cu umilință, îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ca ceea ce ai putere nebiruită, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

Rugăciuni către Maica Domnului

O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, Împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul, dacă tu, Stăpână, nu-L vei milostivi asupra noastră. Ție toate sunt cu putință de la Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.

Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstorilor noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; soților, dragoste și înțelegere; fiilor, ascultare; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății.

Așa, Doamnă Preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor. Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin.

Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului

Troparul Acoperământului Maicii Domnului

Glasul al 4-lea

Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu şi cău­tând către Preacinstită Icoana ta, cu umilinţă grăim: acoperă-ne pe noi cu Cinstitul tău Acoperă­mânt şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântu­iască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt voi răspunde Împără­tesei Maici. Şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu cetele sfinţilor îngeri, cu soboarele proorocilor şi ale Apostolilor, întru mare slavă, ca o Maică a lui Dumnezeu in­trând astăzi în Biserică, te rogi pentru creştini, izbăvind de is­pite şi de necazuri pe toţi şi îi acoperi cu mila ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Moise te-a numit Cort şi Toiag al lui Aaron; că tu ai înflorit pe Hristos, Pomul vieţii, către Care, având îndrăznire, roagă-te pentru noi cei ce te cinstim pe tine, Împărăteasă, să ne izbă­vească de tot răul; ca să slăvim praznicul Acoperământului tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu precum înaintea Chivotu­lui, de demult adunând David dansuri, saltă; ci, mai ales acum, cu cetele sfinţilor, înain­tea ta alergând în Biserică, credincioşii, închinându-ne, stri­găm: roagă-te pentru poporul cel ce te cinsteşte! Ca, slăvind, cu cinste să prăznuim Acope­rământul tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Te laudă Născătoare de Dum­nezeu Cetele îngereşti şi te mă­resc patriarhii cu arhiereii, aler­gând înaintea feţei tale în Bise­rică. Deci, precum atunci Sfân­tul Andrei te-a văzut, rugându-te pentru noi păcătoşii către Dumnezeu, aşa şi acum roagă-te să miluiască pe poporul cel ce slă­veşte praznicul Acoperământu­lui tău.

Catavasia: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai Răsărit pe Spicul Cel Dumnezeiesc cu adevărat, ca o Holdă Nearată; Bucură-te, Masa cea Însufleţită, care ai încăput Pâinea vieţii; Bucură-te Stăpâ­nă, care eşti Izvorul Apei vieţii Cel Nedeşertat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Robii tăi, Stăpână, în Biseri­ca ta cu credinţă înainte stând, aşteptăm milele tale; cercetea­ză smerenia noastră şi apără, cu Sfântul tău Acoperământ, pe întregul popor de toată răutatea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ghedeon mai înainte Lână te-a închipuit; că spre tine ca o Rouă Hristos Dumnezeu S-a pogorât. Către Care, Născătoare de Dum­nezeu, roagă-te, ca să dea po­porului nostru biruinţă asupra vrăjmaşilor şi ca pe madianiţi surpându-i, să preamărească Sfântul tău praznic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceea ce eşti mult numită Fecioară, de prooroci mai îna­inte închipuită cu cinste, de aceia care acum cu îngerii îţi slujesc; cu dânşii pentru noi către Dumnezeu te roagă ca, bucurându-ne toţi luminat, să prăznuim ziua Sfântului tău Acoperământ.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai mult decât razele soare­lui, luminezi cu omoforul tău, cel ce străluceşte, Biserica şi po­porul şi goneşti întunericul pă­catelor noastre cu cercetarea ta, Născătoare de Dumnezeu, rugându-te pentru noi Fiului tău şi Dumnezeului nostru.

Catavasia: Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Mărire, Hristoase, Puterii Tale!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

În glasuri de cântări, Fecioară, strigăm ţie, Ceea ce eşti cu totul Lăudată: Bucură-te, Munte gras şi închegat cu Duhul; Bucură-te, Sfeşnic şi Năstrapa care porţi Mana, Ce îndulceşte simţurile tuturor credincioşilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mai mult decât Chivotul lui Aaron, pe tine, toată, Dumnezeu te-a sfinţit cu Duhul Sfânt, Năs­cătoare de Dumnezeu şi înge­rilor a poruncit să slujească ţie. Cu care roagă-te pentru cetate şi pentru popoarele care mă­resc cinstitul tău praznic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vino acum cu Slavă multă, în Biserica ta, Născătoare de Dumnezeu, cu soboarele tutu­ror sfinţilor, precum te-a văzut în văzduh oarecând Sfântul An­drei, rugându-te pentru creştini şi ne dăruieşte nouă mila ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întăreşte, Stăpână, pe popo­rul nostru, cel ce te cinsteşte pe tine, contra vrăjmaşilor celor potrivnici, ca pe David asupra lui Goliat; ca, veselindu-ne, să strigăm ţie: Bucură-te Acoperământul cel Sfânt şi Apărarea ţării noastre!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

La tine, Doamnă, cădem cu credinţă şi închinându-ne, cu mulţumită îţi strigăm: Bucură-te, Fecioară de Dumnezeu Dăruită, Acoperământul şi Îngrădirea noastră şi Ajutătoarea celor ce sunt în primejdii; miluieşte-ne pe noi, cei ce scăpăm la tine, căci spre tine nădăjduim.

Catavasie: Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pat te-a închipuit de demult Solomon şi Cămară a Cerescului Împărat, Înconjurată de Sera­fimi, care pentru tine s-a zis aceasta Născătoare de Dum­nezeu. Drept aceea, acum te ru­găm, Maica lui Dumnezeu cea Preasfântă: acoperă-ne pe noi de toate primejdiile.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ţie mai marii îngerilor şi cinstiţii prooroci cu Apostolii, ca Una care eşti Maică a lui Dum­nezeu, cu cinste îţi slujesc, văzându-te aducând rugăciuni pentru lume şi cererile tale le ascultă Domnul. Miluieş-te cetatea şi poporul, care nă­dăjduiesc spre tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Marele între prooroci, Isaia a proorocit de tine, că pe Dum­nezeu vei naşte fără de ispită de nuntă; şi tu, Preacurată Marie, te-ai făcut mai Sfântă decât toţi, că pe Dumnezeu în pântece şi pe mâini L-ai purtat. Căruia pentru noi roagă-te, umbrind cu Acoperământul tău pe cei ce cu credinţă te mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu duhovniceşti aripi zbu­rând tainic soboarele sfinţilor, au venit să-ţi slujească ţie Născătoare de Dumnezeu, văzându-te pe norul cel uşor al măririi, rugându-te Mântui­torului Hristos să dea biruinţă poporului asupra celor ce se oştesc împotriva noastră.

Catavasia: Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, mărind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preoţii cei de Dumnezeu înţelepţiţi, stând înainte în Biserica ta, cu poporul cel binecredincios, aşteaptă milele tale Născă­toare de Dumnezeu. Schimbă spre bucurie întristarea noastră, tu care ai născut Bucuria Ce a iertat păcatele tuturor oame­nilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ţie tot pământul îţi aduce daruri ca Împărătesei Maicii lui Dumnezeu; împăraţii şi domnii ţi se închină şi toate popoarele se veselesc, apăraţi fiind de toată răutatea cu ru­găciunile tale, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Munte Mare te-a însemnat Daniel mai înainte, că din tine fără de sămânţă S-a Născut Hristos, a risipit toată înşelă­ciunea diavolească şi a umplut tot pământul de credinţa Sa; către Care roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, pentru noi, cei ce cinstim praznicul Acoperă­mântului tău.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îngerescul glas strigă ţie Preacurată: Bucură-te, Scaunul lui Dumnezeu, pe care Iezechiel a văzut pe Domnul, întru ase­mănare omenească purtat de Heruvimi. Cu care roagă-te pen­tru noi, Născătoare de Dum­nezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Catavasie: Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-însa.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică şi cu cetele sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dum­nezeu, îngerii cu ierarhii se în­chină şi Apostolii cu proorocii dănţuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Neînsemnată de mulţi proo­roci şi neştiută ai fost, Fecioară, de îngerii cereşti, care slujesc lui Dumnezeu; iar acum toţi te ştim, Născătoare de Dumnezeu şi toţi simţim nevoie de ajutorul şi de sprijinul tău, Ceea ce eşti Binecuvântată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Munte eşti închegat cu Du­hul, pe care l-a văzut Avacum şi izvorăşti credincioşilor dul­ceaţă de vindecări, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; vindecă-ne şi pe noi, cei ce strigăm Fiului tău: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel Ce a plecat cerurile şi în­tru tine, Fecioară, S-a Sălăşluit, acum caută spre rugăciunea ta, Născătoare de Dumnezeu, Cura­tă şi împlineşte cererea ta îm­părătească; Acestuia pentru noi cu osârdie roagă-te, căci spre tine nădăjduim, Ceea ce eşti Binecuvântată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcătorule şi Mântuitorule al nostru, Hristoase Dumnezeule, primeşte rugăciunea Maicii Tale pe care o aduce Ţie pentru noi, păcătoşii; ca, bucurându-ne, să strigăm: Prealăudate Doamne al părinţilor noştri şi Dum­nezeule, bine eşti cuvântat.

Catavasia: N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întu toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu cetele îngerilor, Stăpână, cu cinstiţii şi măriţii prooroci, cu Apostolii şi cu sfinţii muce­nici şi cu arhiereii, te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcă­toşii, care slăvim în pământul nostru praznicul Acoperămân­tului tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Surpă mândria, întărâtările şi sfaturile celor nedrepţi; pe cei ce încep războaie pierde-i, o, Maică a lui Dumnezeu, Îm­părăteasă cu totul Cinstită! Înalţă fruntea evlaviosului nos­tru popor, ca, slăvind praznicul tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, să cân­tăm: pe Domnul lucrurile, lău­daţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Cu gura şi cu sufletul, cu inimile arzând, aducându-ţi cântare cu credinţă ne închi­năm Precuratului tău Omofor, Maica lui Dumnezeu, Preabinecuvântată; miluieşte-ne pe noi, cei ce ne rugăm ţie: pe Domnul Îl cântăm şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De multe păcate fiind îngreu­nat, nu mă pricep să scriu după vrednicie laude Acoperămân­tului tău, Născătoare de Dum­nezeu; ci tu, o, Maică a lui Dumnezeu, înfrumuseţează-ţi praznicul tău cu minuni, ca, toţi bucurându-ne, să cântăm pe Domnul şi să-L preaînălţăm întu toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Catavasie: Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înalte Împărate, Cel Ce şezi împreună cu Tatăl şi eşti Cântat de Serafimi, caută spre rugă­ciunea cea de Maică, care Ţi se aduce pentru noi şi curăţeşte păcatele noastre. Mântuieşte ţara noastră şi pe popor îl înmulţeşte; dăruieşte poporului sănătate trupului şi biruinţă asupra vrăjmaşilor, pentru ru­găciunile Maicii Tale care Te-a născut.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îngerescul glas îţi strigă ţie, Fecioară de Dumnezeu Aleasă: Bucură-te, Ceea ce pe Adam iarăşi l-ai adus în Rai; Bucură-te, Ceea ce alungi de­monii cu numele tău; Bucu­ră-te, Nădejdea creştinilor; Bu­cură-te, Sfinţirea sufletelor; Bucură-te, Păzitoarea neamu­lui nostru.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomeneşte-ne pe noi întru ru­găciunile tale, Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim pentru mulţimea pă­catelor noastre. Acoperă-ne pe noi de toată răutatea şi de cum­plitele ispite; căci spre tine nă­dăjduim şi cinstind praznicul Acoperământului tău, pe tine te mărim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dar ai luat, ca o Maică a lui Dumnezeu, a vindeca neputinţa tuturor creştinilor, a-i izbăvi din primejdii, a le ierta păca­tele, a-i mântui din robie şi de toate nevoile. Nu ne trece cu ve­derea, dar, nici pe noi, Doam­nă; că ştii cele ce ne trebuie, spre sănătatea trupurilor şi mântuirea sufletelor.

Catavasie: Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

 

SEDELNA

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Ceea ce eşti Folositoare Caldă şi Nebiruită, Nădejdea cea În­credinţată şi Neruşinată, Zidule, Acoperământul şi Limanul celor ce năzuiesc spre tine, pururea Fecioară Curată, roagă, cu în­gerii, pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dea lumii împăcare, mântui­re şi mare milă.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Anania.

Sfântul Apostol Anania a fost din cetatea Damasc, care a botezat şi pe Pavel din descoperire dumnezeiască, făcându-se episcop de către apostoli în acea cetate. Deci făcând multe vindecări în Damasc şi în Elevteropole şi convingând pe mulţi la credinţa cea în Hristos, a fost bătut cu vine de bou de către guvernatorul Luchian, strunjit la coaste şi pârjolit cu făclii; apoi fiind scos afară din cetate, a fost ucis cu pietre, şi aşa plinindu-şi mucenicia s-a petrecut către cereştile locaşuri.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Mihail din Mănăstirea Zovei şi a celor cu dânsul, 36 de sfinţi monahi, care au mărturisit în Eparhia Sevastopolei.

Aceşti sfinţi au fost pe vremea împărăţiei lui Constantin şi a Irinei, şezând la o mănăstire ce se chema Zovi, lângă Sevastopol. Deci, oştindu-se Alim Amira al agarenilor, asupra ţării aceleia a prins pe sfinţi; iar cuvioşii părinţii aceia i-au stat împotrivă, întăriţi fiind cu puterea lui Hristos, şi stând la mijloc Mihail preacuviosul egumen şi învăţându-i, i-a povăţuit pe toţi spre moartea cea pentru Hristos; şi întâi ei plecară capetele spre tăiere, apoi Cuviosul Mihail.

Tot în această zi, Sfinţii şase preacuvioşi mucenici, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Roman Melodul, făcătorul de condace.

Acest între sfinţi Părintele nostru Roman a fost din Siria, cetatea Emesinilor, diacon al sfintei Biserici celei de Berit. Deci mergând la Constantinopol, în zilele împăratului Anastasie, a rămas la biserica Preasfintei de Dumnezeu Născătoare, cea din Chir, petrecând cu evlavie, şi priveghind toată noaptea la slujba Vlahernelor. şi după săvârşirea slujbei de acolo, iarăşi se întoarse la Chir, unde şi darul alcătuirii condacelor a luat, arătându-se lui în vis Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, şi dându-i o bucată de hârtie, îi porunci să o mănânce; deci i se păru că deschise gura, şi înghiţi hârtia; şi fiind praznicul naşterii lui Hristos, îndată cum se deşteptă, suindu-se în Amvon, a început a cânta: "Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte...". Acesta a făcut condacele şi ale celorlalte praznice, încă şi ale sfinţilor celor mari; aşa ca mulţimea condacelor făcute de dânsul este mai mult de o mie; apoi cu pace a adormit.

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Anania, unul din cei şaptezeci

Troparul Sfântului Apostol Anania, unul din cei şaptezeci

Glasul al 3-lea

Apostole Sfinte Anania, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să deschidem gură lăudătoare, să ne luminăm limba toţi credincioşii, întru pomenirea Apostolului Anania, Arhipăstorul şi cu dânsul să cântăm Dumnezeului nostru.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mirelui Celui Preacurat, lui Hristos, a adus Sfântul Anania măritul, pe Mireasa cea Nespurcată, Bi­serica aceasta de aici; cu care, luminat, Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întâi ucenic fiind, ucenicului celui nou, prigonitorului celui de demult, i-ai dat să vadă, Sfinte Anania şi cânţi cu dulceaţă: Dum­nezeului nostru să-I cântăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cetele îngereşti şi omeneşti, pe tine, Maică Nenuntită, neîn­cetat te laudă; că pe Ziditorul lor ca pe un Prunc, în braţele tale L-ai purtat.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând poruncilor învăţă­torului tău, ai fost arhiereu şi jertfă, purtătorule de chinuri, Apostole.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile tale cele bine îmblânzitoare, Milostiv fă pe Mântuitorul, celor ce te laudă pe tine, Sfinte Anania, Apostole.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toată pornirea fiarei a legat-o ţie Domnul, arătându-se în lu­mină în chip de negrăit, întune­când faţa lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine toţi creştinii te-am agonisit Scăpare şi Zid al nostru; pe tine te mărim neîncetat, Ceea ce nu ştii de mire.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina rânduielii Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preamărit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De Tine fiind învăţat, Hris­toase, cu patimile a biruit moar­tea Sfântul Anania, cel pururea mărit, luând de la Tine plată.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ucenic ai fost Cuvântului Celui prigonit, Sfinte Apostole Anania şi învăţător celui ce prigonea dreapta credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-a Domnul lui Saul, celui fără de ochi, pe tine cel ce te ascundeai şi te-ai făcut mij­locitor, Apostole Anania, vindecării lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Dumnezeu pe Care L-ai născut, Preacurată Fecioară, roagă-L să mântuiască de toată primejdia, pe toţi cei ce te lau­dă pe tine.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la lumina Poruncior Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celor ce sunt în vifor, liman Dumnezeiesc te-ai arătat şi celor din întuneric, rază, izvor pururea curgător şi lumină ne­apropiată te-a făcut, Apostole Anania, Preafericite, Cel Ce cu milosti­vire Se odihneşte întru tine, ca într-un ucenic vrednic de vedere.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce vede cele ascunse şi mai înainte de naştere ştie toate, ţie celui ce te ascundeai, ţi-a arătat pe soarele ce se tăi­nuia, pe cel ce era prigonitor oarecând, pe apărătorul, cel ce nu de multă vreme se împotri­vea adevărului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfârşitul venirii Tale este rânduiala Ta cea neurmată; că, prin aceasta, Mântuitorule, moartea cea înfricoşătoare de nimic s-a făcut. Pentru aceasta, Apostolul Anania, ca un ucenic şi ie­rarh, pentru tine bucurându-se, a fost înjunghiat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una care ai zămislit pe Făcătorul tuturor şi Domnul, toate neamurile omeneşti, Cu­rată, pe tine te fericesc; şi căpe­teniile cele gânditoare ale celor fără de trup, te măresc ca pe o Maică a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine strig şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

A sluji lui Dumnezeu Celui Viu, învăţându-te preasfinte şi stri­când obiceiul cel rău de multe fe­luri al celor fără de minte, ai învăţat, Sfinte Anania, să cinstească Dumnezei­rea Cea în Trei Ipostasuri.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind în mâinile tale, Apostole Ana­nia, cârma Bisericii, la Ocârmuitorul Hristos ai venit, Apostole şi pe aceasta ai îndreptat-o cu Duhul, ca pe o Corabie Dum­nezeiască.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stăpâne, Cel Ce ai zidit în­dată pe vasul alegerii Tale celei preadrepte, descoperindu-l mă­ritului Tău ucenic, când se ruga, i-ai poruncit a-l trimite pe calea cea dreaptă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca un Chivot Însufleţit, ai încăput pe Dătătorul de Lege; şi ca o Biserică Preasfântă ai primit pe Sfântul, Cel Ce s-a făcut Om pentru facerea de bine a oame­nilor, Maică Fecioară.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Cel ce întru rugăciuni eşti cald folositor şi celor ce cer, eşti grabnic ascultător, primeşte rugăciunea noastră, Sfinte Apostole Anania şi te roagă lui Hristos să ne miluiască pe noi, Cel Ce Unul este întru Sfinţi Preamărit.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să trâmbiţeze înţelepţeşte, turma cea de Dumnezeu aleasă, cu trâmbiţă bine glăsuitoare, chinurile păstorului şi Apostolului Anania, strigând lui Hristos, Începăto­rul păstorilor: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să te mărească, Sfinte Anania, pe tine, ucenicul lui Dumnezeu, ie­rarhul cel credincios şi mărturisitorul Dumnezeieştilor Patimi, cinstita Biserică, strigând lui Hristos: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu pentru temerea de moar­te, ci pentru dragostea turmei ascunzându-te, pe lup ca pe un miel văzându-l îmblânzit, Sfinte Ana­nia, ai strigat: Dumnezeul pă­rinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din feciorescul pântece Întrupându-Te, Te-ai arătat spre mântuirea noastră, Hristoase; pentru aceasta, pe a Ta Maică ştiind-o de Dumnezeu Născă­toare, cu mulţumire strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori a ars nebu­neşte tiranul haldeilor cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia cu Putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Străin lucru socotea Prealăudatul Anania puterea cea răpitoare a pierzătorului turmei Tale, Stăpâne, mutarea cea mai presus de cuvânt, spre păstorescul cin! Pentru aceasta, săltând, a stri­gat: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să se bucure, astăzi şi să sal­te cu Duhul, întru tot lăudată şi fericită cetatea ta, dobândind a ta folosinţă şi mulţumind Dă­tătorului şi să strige: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, po­poare preaînălţaţi pe Hristos în veci!

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Porunca cea de viaţă făcă­toare, Sfinte Apostole Anania Preacinstite, Puterea cea de lumină făcătoare a Celui Văzut, lui Saul ai propovăduit-o şi i-ai îndreptat orbi­rea, palmele tale cele tămădui­toare punându-ţi peste dânsul; săgeţile balaurului le-ai smuls ca pe nişte solzi, strigând: preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Mântuitoare în nevoi şi Caldă Folositoare tuturor celor ce sunt în necaz, Prea­sfântă Stăpână, milostiveşte-te şi mă miluieşte şi mă ridică pe mine cel căzut, dându-mi mână de ajutor mai înainte de sfârşit, ca să nu mă împresoare noaptea morţii dormind; şi aşa, după datorie, să te măresc pe tine în veci.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: De tine Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, cea Ne«ispitită de nuntă, pe tine Ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt pe Dumnezeul Cel Adevărat, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu doxologie fără tăcere te mărim.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Risipit-ai, întru tot lăudate, întunericul necunoştinţei şi Lu­mina Cea în Trei Ipostasuri, cu adevărat ai strălucit-o Damas­cului. Deci, ca un părinte iubitor de fii şi ca un mai mare păs­tor de bine doritor, în dreaptă credinţă păzeşte pe poporul tău.

Stih: Sfinte Apostole Anania, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Această prăznuire de peste an săvârşind, veniţi cu raze de lumină strălucitoare, cu sufle­tească vrednicie, să lăudăm în­treit strălucită fapta cea bună a Apostolului Anania, slujitorul Preasfintei Treimi şi propovăduitorul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

O, vrednicia ta cea mai pre­sus de om, Sfinte Preafericite Anania! Căci ca un ucenic iubit ai fost şi ca un păstor te-ai odihnit şi ca un purtător de chinuri, cu Hristos împreună te-ai preamărit, cu cununi ca un mucenic fiind împodobit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată cu totul fără pri­hană, Ceea ce eşti Vasul bunei miresme, cere de la Hristos pe Care L-ai născut, să dăruiască celor ce domnesc biruinţă şi poporului iertare din jugul ro­biei, căci pe tine neîncetat de mărim.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Patimilor lui Hristos părtaş te-ai arătat, Apostole înţelepte şi însuţi văzătorule al Cuvântu­lui; că, bând paharul, te-ai sfâr­şit prin sânge. Ci, ca unul care eşti împreună şezător şi moşte­nitor, roagă-L pentru pacea lu­mii, ca pe un Iubitor de oameni.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Pe Dumnezeul şi Domnul Cel Ce din tine S-a Întrupat, pentru noi cei stricaţi cu păcatele, roa­gă-L cu căldură, să Se milostivească spre noi şi să-Şi întoarcă mânia şi iuţimea Sa, Curată, de la cei ce cinstim cu credinţă şi lăudăm neîncetat stăpânirea şi puterea ta.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Pe Cruce văzându-Te pe Tine Hristoase Maica Ta, spânzurat de bunăvoie în mijlocul tâlha­rilor, sfărâmându-se ca o Maică la rărunchi a zis: Fiule Cel Ce eşti fără de păcate, cum fără dreptate pe Cruce, ca un făcă­tor de rele eşti pironit, neamul omenesc, vrând a-l învia ca un Preabun.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Domnin.

Acesta a fost de la Tesalonic. Fiind Maximian acolo, când îşi făcea curţi împărăteşti, l-a prins aflându-l că este creştin, şi aducându-l de faţă la judecata lui i-a zis cu mânie: "Pentru ce fiind eu în scaun aici în cetate, cutezi tu de mărturiseşti pe alt Dumnezeu? Ci de voieşti să trăieşti, jertfeşte zeilor". Iar sfântul nevrând să se înduplece, împăratul a poruncit de i s-a strunjit trupul. Maximian văzând că se batjocorea de sfântul, a poruncit să-l scoată afară din cetate, unde îi zdrobiră fluierele şi tăindu-i picioarele, după şapte zile de chinuri, mucenicul mulţumind lui Dumnezeu şi-a dat Lui fericitul său suflet.

Tot în această zi, Cuviosul Ioan cântăreţul cel numit Cucuzel, care s-a nevoit în hotarele Lavrei celei mari din Atos, cu pace s-a săvârşit.

Sfântul Ioan numit Cucuzel, de origine bulgar din Dirrachia (Bulgaria), a rămas orfan de mic. Înzestrat cu o voce frumoasă el a intrat la şcoala de curte din Constantinopol, unde, fiind îndrăgit de împăratul pe-atunci Ioan Comnenos (1118-1143) a devenit cântăreţ principal.  Însă luxul şi strălucirea curţii imperiale nu-l satisfăceau pe tânărul evlavios. Odată, întrebat fiind ce a mâncat la cină, acesta a răspuns: "fasole şi mazăre" (adică koukouzelis). De atunci, aceea i-a rămas porecla.

Ioan căuta modalităţi de a se desprinde de ispitele şi viaţa de la curtea imperială, precum şi să evite căsătoria pregătită de împărat pentru el.  Cu voia lui Dumnezeu, tânărul a întâlnit un egumen din Muntele Athos, venit la Constantinopol cu treburi mănăstireşti. Dezvăluindu-i dorinţa sa de a pleca de la curte, părintele i-a dat binecuvântare pentru Muntele Athos, unde a fost acceptat şi tuns călugăr.

Acolo a primit ca ascultare să îngrijească de turma de capre a mănăstirii. Mergînd cu animalele la păscut în locuri mai retrase de pe munte, tânărul călugăr se putea ruga, medita la Dumnezeu şi cânta imnuri de slavă în voie.  Vrăjite de vocea angelică a păstorului, animalele se adunau pe lângă el şi-l ascultau căzute parcă în transă.

Din modestie şi smerenie, cântăreţul n-a lăsat să se ştie printre fraţi despre darul său de a cânta aşa frumos, Însă, un locuitor al acelor pustietăţi l-a auzit într-o zi şi i-a spus egumenului despre cum cânta Ioan.  Atunci Ioan i-a dezvăluit acestuia că a fost cântăreţ de curte şi l-a implorat  să-l lase în continuare să păstorească animalele.

Egumenului fiindu-i teamă că împăratul va afla că favoritul cântăreţ al curţii e la Sf. Munte, i-a cerut să se întoarcă de unde a venit.  Vrînd să-l împace pe împărat, egumenul a călătorit la Constantinopol ca să-i explice acestuia ce s-a întâmplat cu Ioan, implorîndu-l să nu-l abată pe tânăr din calea mântuirii. De atunci, Ioan Cucuzel a cântat la catedrală în duminici şi sărbători.  Odată, după ce a cântat un acatist  în faţa icoanei Maicii Domnului,  călugărul s-a învrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a înfăţişat şi i-a spus cuvintele acestea: "Bucură-te, Ioane şi nu te opri din cântat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita", după care îi puse în mână o monedă de aur şi dispăru. Moneda a fost aşezată lângă icoană şi multe minuni s-au întâmplat datorită icoanei şi monedei de aur.

Icoana a fost numită "Cucuzelisa" în memoria Sf. Ioan şi a fost pusă în Lavra Sf. Atanasie. Ea este comemorată în ziua de 1 octombrie şi în a zecea vineri de după Sf. Paşti.

Preasfânta Fecioară i se mai arătă o dată lui Ioan vindecîndu-l de o boală a picioarelor, din cauza statului mult în picioare în biserică.  Ioan şi-a petrecut zilele rămase în mari nevoinţe ascetice, lucrînd mult şi la disciplina cântărilor bisericeşti, primind titlul de maestru didact şi regent.

El a lucrat la aranjamentul şi compilarea mai multor stihuri, tropare şi condace, editînd textele imnurilor şi scriindu-şi propriile condace, care se pot găsi în unele din aceste manuscrise: "O carte scrisă cu voia lui Dumnezeu şi cuprinzînd tipicul slujbelor bisericeşti", scrisă de maestrul didact Ioan Cucuzel," "Tipicul slujbelor" de maestrul didact Ioan Cucuzel, "De la Începutul Vecerniei până la sfârşitul Sfintei Liturghii" şi "Ştiinţa cântării şi notele muzicale cu poziţia mâinii şi toate aranjamentele cântării."

Văzînd dinainte ceasul plecării sale la veşnicie, Ioan şi-a luat luat rămas bun de la fraţi şi le-a lăsat cu limbă de moarte să-l îngroape la Biserica Arhanghelului construită de el.  Cantorii bisericilor îl slăvesc pe Sf. Ioan Cucuzel ca pe patronul lor spiritual.

Tot în aceasta zi, Cuviosul Grigorie Domesticul care în acea mare Lavră a Atonului (Muntele Athos) s-a nevoit şi o monedă de aur de la Născătoarea de Dumnezeu a primit, cu pace s-a săvârşit.

Sf. Grigorie Domesticul a fost contemporan cu Ioan Cucuzel, trăind la Marea Lavră din Muntele Athos în sfinţenie şi evlavie. Asemeni lui Ioan acesta cânta în corul din dreapta al Marii Lavre şi chiar era numit Grigorie Cucuzel în onoarea învăţătorului său. Sf. Grigorie se deosebea prin aptitidinile sale tehnice şi dulceaţa vocii. El cânta slujbele de priveghere cu multă evlavie şi zdrobire de inimă, fără să se aşeze vreodată în biserică.

Patriarhul Calist I (prăznuit în 20 iunie) a introdus cântarea "Toată suflarea se bucură" la Liturghia Sf. Vasile cel Mare în locul  "Cuvine-se cu adevărat.." , dar Patriarhul Filotei (prăznuit în 8 octombrie), care l-a succedat, a reintrodus în Sf. Liturghie a Sf. Vasile "Cuvine-se cu adevărat..". Curînd după acestea, Sf. Grigorie a cântat "Toată suflarea se bucură" la Sf. Liturghie în ajunul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, în prezenţa Patriarhului Grigorie al Alexandriei. Sf. Fecioară i-a apărut lui Grigorie şi i-a mulţumit că a cântat imnul în cinstea sa, dîndu-i o monedă de aur.  De atunci, la slujba Sfintei Liturghii a Sf. Vasile se cântă "Toată suflarea..".

Sf. Grigorie a adormit întru Domnul în 1355.

Tot în această zi se face pomenirea icoanei Maicii Domnului, zisă Kasperov.

Icoana Kasperov a Preasfintei Fecioare Maria a apărat de invazia străinilor oraşul Odessa în timpul Războiului din Crimeea (1853-1855). Arhiepiscopul Inochentie (Borisov) a hotărât ca "acest eveniment să nu rămână necunoscut posterităţii" şi să se prăznuiască în data de 1 octombrie. Icoana era deja cunoscută drept făcătoare de minuni şi a fost recunoscută ca atare de Sf. Sinod în anul 1840, după cercetarea numeroaselor minuni care au avut loc. Înainte de aceasta, icoana s-a aflat în posesia Iulianei Ioannovna Kasperova, care a primit-o ca amintire de familie în anul 1809.

În fiecare vineri se citeşte Acatistul Maicii Domnului în faţa Icoanei Kasperov la Catedrala din Odessa a Adormirii Maicii Domnului, care se mai sărbătoreşte în 29 iunie şi în miercurea luminată.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna octombrie întru întâia zi: Praznicul Acoperãmântului Maicii Domnului.

        Cuvant la Acoperamantul Preasfintei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu, din vedenia Sfantului Andrei si a lui Epifanie.
        Praznicul de astazi, al Acoperamantului, a inceput a se praznui pentru o pricina ca aceasta:
        In zilele imparatului Leon cel Intelept (886-912), in Constantinopol, spre Duminica, facandu-se priveghere de toata noaptea in cinstita biserica a Vlahernei, intru slava Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, la intaia zi a lunii octombrie si de fata stand multimea norodului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfantul Andrei, impreuna cu ucenicul sau, fericitul Epifanie, si-au ridicat ochii in sus si au vazut pe Imparateasa cerului, pe Acoperitoarea a toata lumea, pe Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, stand in vazduh si rugandu-se. Si era ea stralucind de lumina ca soarele si acoperind poporul cu cinstitul ei omofor, impreuna cu osti ceresti si cu multimea de Sfinti, care in haine albe si in cucernicie stateau imprejurul ei, dintre care doi erau mai alesi: Sfantul Ioan Inaintemergatorul si Sfantul Evanghelist Ioan. Pe aceasta vazand-o, Sfantul Andrei a zis catre ucenicul sau, fericitul Epifanie: "Oare vezi, frate, pe Imparateasa si doamna tuturor, care se roaga pentru toata lumea?" Iar el a zis: "O vad, sfinte parinte, si ma inspaimantez, ca o vad acoperind pe oamenii ce sunt sunt in biserica, cu cinstitul ei omofor, ce straluceste mai mult decat soarele."
        Si s-au auzit graiurile cele cu umilinta ale rugaciunii ei catre iubitul ei Fiu si Dumnezeul nostru Iisus Hristos: "Imparate ceresc, primeste pe omul cel ce Te slaveste pe Tine si cheama in tot locul preasfant numele Tau. Si acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc il sfinteste si proslaveste pe cei ce te proslavesc pe Tine si rugaciunile celor ce cu dragoste ma cinstesc pe mine, Maica Ta, si fagaduintele, primeste-le toate si din toate nevoile si rautatile ii izbaveste".
        Deci, nadajduindu-ne, Stapana, spre milostivele tale cuvinte, care le-ai zis catre Fiul tau, am voit sa nu ramana fara praznic sfantul tau Acoperamant, o, Preabuna, ci precum tu voiesti a-ti descoperi cinstitul praznic al Acoperamantului tau, o, intrutot milostiva, impodobeste-l. Ca si cei ce te proslavesc pe tine sa se veseleasca, vazand numitele tale praznice mult stralucind; si precum acolo pe norodul cel ce era in biserica cu milostivire l-ai acoperit, asa ne acopera si pe noi, pacatosii robii tai, cu acoperamantul aripilor tale, Fecioara, Acoperitoarea noastra Preasfanta Fecioara, surpand sfaturile si gandurile celor ce cugeta rele asupra noastra. Si, in ziua rautatilor noastre, sa ne acoperi pe noi, iar mai ales in ziua cea rea, cand sufletul se va desparti de trup, de fata sa stai noua intr-ajutor si sa ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vazduh, cele de sub cer, si in ziua infricosatei judecati sa ne acoperi pe noi sub obladuirea Acoperamantului tau.
        Cu ale careia preaputernice si bine primite rugaciuni si cu ale tuturor Sfintilor Tai, Dumnezeului, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
 

 
 
 

Întru aceastã zi, pãtimirea Sfântului Apostol Anania.

        Sfantul Apostol Anania a trait in Damasc si era unul din cei saptezeci de ucenici ai Domnului, iar dupa Invierea si Inaltarea Mantuitorului a fost randuit episcop crestinilor din acel oras. Cartea Sfanta vorbeste despre el la ceasul "minunii din drumul Damascului", ceasul "minunii din drumul Damascului", ceasul cand Domnul Hristos S-a aratat in slava si a schimbat pe aprigul prigonitor al crestinilor, Saul, in Apostolul fara pereche al lui Hristos, in marele Apostol Pavel. La acest mare ceas pentru crestinatate, cel dintai slujitor dintre oameni, spre care S-a indreptat Mantuitorul, in vedenie, a fost Sfantul Anania, caruia i-a poruncit sa mearga pe ulita care se cheama "Dreapta" si acolo sa caute pe un oarecare Saul, care se roaga orb, in casa lui Iuda, si-l asteapta.
        Cand a auzit de Saul, Anania s-a lepadat, stiind cate rautati facuse Saul sfintilor din Ierusalim si cu ce gand venea el si acum la Damasc: sa lege pe toti cei ce cheama numele Domnului. Dar Domnul il indeamna, zicand: "Mergi, fiindca acesta Imi este vas ales".
        Si indata Anania, sculandu-se, a mers la Saul, si punandu-si pe el mainile i-a zis: "Frate, Saule, Domnul Iisus, Cel ce ti S-a aratat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca sa vezi iarasi si sa te umpli de Duh Sfant". Si indata Saul a vazut si l-a botezat pe el Anania (Fapte 9, 10-18).
        Ramanand in Damasc si pastorind pe crestini, Sfantul Anania a semanat mai departe samanta adevaratei credinte, sporind numarul celor ce credeau in Hristos. Dar, prins fiind de prigonitori, a fost ucis cu pietre. Si asa, plinindu-si slujirea, s-a dus catre cerestile locasuri.
 

 
 

Întru aceastã zi, pomenirea Cuviosului Roman, fãcatorul de condace.

        Sfantul Roman era de neam din Siria, crescut in cetatea Emesei si a fost placut lui Dumnezeu inca din tinerete, petrecand in feciorie si in curatenie. Deci, mai intai, a fost paracliser in biserica din Beirut, apoi in vremea imparatului Anastasie (481-518) a mers in Constantinopol si petrecerea la biserica Preasfintei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu, cea din Chir, nevoindu-se in viata cea imbunatatita, in post si in rugaciuni, si ostenindu-si trupul cu multe nevointe si privegheri de toata noaptea. Caci, decuseara, mergea la Vlaherna si statea toata noaptea la rugaciune si iarasi se intorcea la Chir. Iar mai apoi randuit a fost in slujba de paracliser la biserica Sfanta Sofia. Si nu stia carte, insa era intelept in lucrurile cele bune, prin care intrecea pe carturarii cei neintelepti. Si, ca unul ce cauta pe Dumnezeu, mai multa intelegere era intru dansul, decat intru cei ce cauta intelepciunea veacului acestuia. Ca a fost ca unul din aceia de care zice Apostolul: "Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti" (I Cor. 1, 27). Si il iubea pe el patriarhul Eftimie, pentru viata lui cea imbunatatita si vazandu-i ostenelile lui in biserica, fiindca cu toata osardia se silea la ascultarea sa si, pentru aceasta, ii facea lui parte cu clericii. Si carteau clericii asupra patriarhului si-l urau si pe Roman si suparari ii faceau.
        Iar, odinioara, la Vecernia Praznicului Nasterii lui Hristos, venind imparatul in biserica, si Roman aseza lumanarile, clericii de rautate cuprinzandu-se, il trageau la amvon, zicandu-i: "La parte asemenea cu noi esti, sa canti acum ca si noi". Aceasta o faceau spre rusinarea lui, ca stiau ca nu poate sa faca aceasta. Iar Roman s-a rusinat foarte de o defaimare ca aceea si plangea. Si, dupa savarsirea slujbei, iesind toti din biserica, s-a aruncat pe sine inaintea chipului Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, tanguindu-se cu amar si rugandu-se. Apoi, s-a sculat si a mers la casa sa si, neluand hrana din pricina mahnirii, a adormit putin. Si iata i s-a aratat lui in vis Preasfanta Stapana noastra Nascatoarea de Dumnezeu, care este mangaierea tuturor celor necajiti, tinand in mana o foaie mica de carte, si a zis cu glas lin catre Roman: "Deschide-ti gura". Si, deschizandu-si el gura sa, i-a pus Stapana intr-insa hartia, zicandu-i: "Mananc-o pe aceasta". Iar Roman a mancat si a inghitit hartia. Si s-a desteptat si n-a vazut pe nimeni, ca s-a facut nevazuta Ceea ce se aratase.
        Deci, i s-a umplut lui inima de negraita dulceata si de mangaiere duhovniceasca si cugeta la vedenia sa.
        Apoi, a simtit in minea sa intelegere de carte, ca Fecioara i-a deschis lui, precum oarecand si Fiul ei Apostolilor, "mintea, ca sa priceapa Scripturile" (Luca, 24, 45). Si i s-a umplut inima lui de intelepciune mare si a inceput, cu lacrimi, a da multumita Invatatoarei sale, ca intru putina vreme l-a intelptit pe el, mai mult decat ar intelege cineva, invatand multi ani.
        Deci, venind vremea cantarii cea de toata noaptea, a mers in biserica, bucurandu-se si veselindu-se de darul cel dat lui de la Fecioara cea cu dumnezeiesc dar daruita. Iar, cand a sosit ceasul cantarii condacului, s-a suit Sfantul Roman pe amvon (ca obicei era ca pe amvon sa se cante condacul) si a cantat cu dulce glas, al sau condac, pe care in mintea sa l-a alcatuit, zicand: "Fecioara, astazi, pe Cel mai presus de fire naste, si pamantul pestera Celui neapropiat aduce..." Deci, toti, vazand si auzind aceasta, s-au minunat si cu dulceata au ascultat cantarea, luand aminte la puterea cuvintelor celor ce se cantau.
        Iar dupa cantare, l-a intrebat patriarhul de unde are el aceasta intelepciune? Iar el n-a tainuit puterea Nascatoarei de Dumnezeu, ci a marturisit darul ei, proslavind pe cereasca Invatatoare care l-a inteleptit pe el. Si s-au rusinat clericii cei ce l-au mahnit si, pocaindu-se, au cazut la picioarele lui Roman, cerandu-si iertaciune. Iar patriarhul l-a facut pe el indata diacon. Si curgea din gura lui, ca un rau, intelepciunea, iar cei ce mai intainte il defaimau pe el, pentru nestiinta, acum de la dansul se invatau. Deci, a facut Roman multime de condace la praznicele Domnesti si ale Nascatoarei de Dumnezeu si la sfintii mai de seama, incat se afla, condacele lui ca la o mie si mai multe. Si de toti era iubit si cinstit foarte. Si, petrecandu-si vremea vietii sale cu dumnezeiasca mangaiere si cu dreptate, s-a mutat la vesnicele lacasuri si acum, cu cetele ingeresti, cantare intreit sfanta canta lui Dumnezeu, in veci. Amin.
 

Sfântul Cuvios Roman Melodul 

Roman a mîncat şi a înghiţit hîrtia şi îndată s-a deşteptat şi nu a văzut pe nimeni, căci nevăzută se făcuse aceea care i se arătase. Şi s-a umplut inima lui de negrăită bucurie şi de mîngîiere duhovnicească şi se gîndea asupra vedeniei. Apoi a simţit în mintea sa înţelegere de carte, pentru că i-a deschis lui Fecioara Născătoare de Dumnezeu mintea - precum odată Fiul ei apostolilor - ca să înţeleagă Scripturile.

Sfîntul Roman era de neam din Siria şi era crescut în cetatea Emesiei. Din tinereţe a început să-I placă lui Dumnezeu, petrecînd în feciorie şi în curăţie. Mai întîi a fost paraclisiarh în biserica Veritului, apoi a mers la Constantinopol, în anii domniei împăratului Anastasie, şi petrecea în Biserica Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cea din Kiri, nevoindu-se la viaţa cea îmbunătăţită în post şi rugăciune şi ostenindu-şi trupul la multe nevoinţe şi la privegheri de toată noaptea, pentru că mergea de cu seară în Vlaherna şi toată noaptea stătea în rugăciuni şi iarăşi se întorcea în Kiri. Apoi a fost rînduit în biserica Sfînta Sofia la slujba paraclisiei. Nu ştia carte, dar era înţelept în lucrurile cele bune prin care îi întrecea pe cărturarii cei înţelepţi; fiindcă Îl căuta pe Dumnezeu, mai multă înţelegere era întru dînsul decît în cei ce căutau înţelepciunea veacului acestuia. Pentru că a fost ca unul dintre aceia despre care zicea Apostolul: "Pe cele nebune ale lumii le-a ales Dumnezeu, ca pe cele înţelepte să le ruşineze".

Roman era iubit de patriarhul Eftimie pentru viaţa lui cea îmbunătăţită şi, văzîndu-i ostenelile în biserică, căci cu toată osîrdia se silea la ascultare, îi dădea lui parte asemănătoare cu clericii şi din această cauză cîrteau clericii împotriva patriarhului, zicînd: "Pe cel ce este prost asemenea cu noi l-ai făcut". Şi îl urau şi mari supărări îi făceau. Odată, la vecernia praznicului Naşterii lui Hristos, venind împăratul în biserică pe cînd Roman aşeza lumînările, l-au apucat ceilalţi clerici pe el şi l-au tras la amvon, zicîndu-i: "La parte cu noi eşti învrednicit la fel; deci, suindu-te acum în amvon, să cînţi ca şi noi asemenea dumnezeiască cîntare de laudă". Aceasta o făceau spre ruşinea lui, fiind cuprinşi de invidie, căci îl ştiau că nu ştie carte şi nu poate să facă aceasta. Iar Roman, fiind defăimat de clerici înaintea împăratului şi a tot norodul care era în biserică, s-a ruşinat şi a început a plînge.

După sfîrşitul slujbei, cînd toţi au ieşit din biserică, s-a aruncat singur înaintea chipului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu amar tînguindu-se şi rugîndu-se. Apoi, plîngînd destul şi rugîndu-se, s-a ridicat şi a mers la casa sa şi fără să mănînce din pricină că era mîhnit, a adormit puţin. Şi iată că i s-a arătat lui în vis Preasfînta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, care tuturor celor supăraţi le este mîngîiere, ţinînd în mîini o hîrtie mică, şi a zis cu glas lin către Roman: "Deschide-ţi gura". Si făcînd el aceasta, Sfînta Fecioară i-a pus hîrtia în gură, zicîndu-i: "Mănîncă această hîrtie". Iar Roman a mîncat şi a înghiţit hîrtia şi îndată s-a deşteptat şi nu a văzut pe nimeni, căci nevăzută se făcuse aceea care i se arătase. Şi s-a umplut inima lui de negrăită bucurie şi de mîngîiere duhovnicească şi se gîndea asupra vedeniei. Apoi a simţit în mintea sa înţelegere de carte, pentru că i-a deschis lui Fecioara Născătoare de Dumnezeu mintea - precum odată Fiul ei apostolilor - ca să înţeleagă Scripturile. Şi s-a umplut inima lui de înţelepciune mare şi a început cu lacrimi a da mulţumită învăţătoarei sale, că în aşa de puţină vreme l-a făcut pe el înţelept şi cu ştiinţă de carte, mai mult decît ar înţelege cineva învăţînd mulţi ani. Si venind vremea slujbei celei de toată noaptea, a mers la biserică bucurîndu-se şi veselindu-se de darul pe care i l-a dat Fecioara cea cu dumnezeiesc dar dăruită.

Cînd a sosit ceasul cîntării condacului, s-a urcat Sfîntul Roman în amvon şi a cîntat cu dulce glas condacul său, pe care l-a alcătuit în mintea sa zicînd: "Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pămîntul peştera celui neapropiat aduce" şi celelalte. Toţi, văzînd şi auzind aceasta, s-au minunat şi cu mulţumire au ascultat cîntarea aceea, luînd aminte la puterea cuvintelor celor ce se cîntau. Iar după cîntare l-a întrebat patriarhul: "De unde îţi vine ţie această înţelepciune?" Iar el nu a trecut sub tăcere puterea Născătoarei de Dumnezeu, ci a mărturisit darul ei preamărind pe învăţătoarea cerească cea care l-a făcut pe el înţelept. Apoi s-au ruşinat clericii care l-au mîhnit şi, pocăindu-se, au căzut la picioarele lui Roman, cerîndu-şi iertare. Iar patriarhul l-a făcut pe el îndată diacon: şi curgea din gura lui un rîu de înţelepciune şi cei ce mai înainte îl batjocoreau pentru prostie şi neştiinţă de carte, aceia pe urmă învăţau de la dînsul. El a cîntat şi a făcut mulţime de condace la praznicele împărăteşti şi la ale Născătoarei de Dumnezeu şi la sfinţii însemnaţi. Condacele lui se numără cam la o mie şi mai bine. Era cinstit de toţi şi foarte iubit.

Deci, petrecîndu-şi vremea vieţii sale cu dumnezeiască plăcere şi cu dreptate, s-a mutat la veşnicile lăcaşuri şi acum cu cetele îngereşti cîntă lui Dumnezeu cîntare întreită şi sfîntă. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Roman Melodul

Troparul Sfântului Cuvios Roman Melodul

Glasul al 8-lea

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Roman, duhul tău.

 

Cântarea 1

Glasul al 6-lea

Irmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trimite-ne nouă din cer raze dătătoare de lumină, cu rugăciunile tale, Înţelepte Roman, Dumnezeiescule Părinte, ca să lăudăm cu cântări sfinţită po­menirea ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din tinereţe dându-te pe tine cu totul lui Hristos, ai urmat Lui, luminându-ţi-se gândul cu raze dătătoare de lumină, Părinte Roman.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind împodobit cu frumuse­ţea Sfântului Duh, care lucrea­ză toate, ca o stea luminoasă te-ai arătat, Înţelepte Roman, cu lu­mina virtuţilor, până la margi­nile lumii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din tine a ieşit, în chip de netâlcuit, Cuvântul lui Dumnezeu Cel dimpreună fără de început, în zilele cele de pe urmă şi pe omul cel dintâi, Adam, care era căzut, la reînnoit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea cre­dincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gândul tău, Înţelepte Roman, s-a făcut locaş Preasfin­tei Treimi, plin de ştiinţa cea adevărată, cu bună credinţă, care revarsă învăţături Dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izvorât-a limba ta fântâni curgătoare, cântând cele Dum­nezeieşti şi arătându-ne lămu­rit Naşterea cea de negrăit a lui Hristos din Fecioara Maria.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iată că hrăneşti din destul, cu înţeleptele tale cuvinte, cu­getele noastre şi cu cântările cele dulci, le umpli de dulceaţă Dumnezeiască, grăitorule de Dumnezeu, Sfinte Roman.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Decât toate Oştile Îngereşti, eşti mai Aleasă Fecioară; că pe Ziditorul acelora, pe Fiul lui Dumnezeu, L-ai zămislit în pân­tece şi născându-L, ai rămas pururea Fecioară.

Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea cre­dincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, Cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă strigând: din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Locaş te-ai făcut Dumneze­iescului Duh şi gură miş­cătoare de foc, care glăsuieşti Dumnezeieştile cântări şi îndul­ceşti sufletele celor ce te laudă pe tine, Sfinte Părinte Roman.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fost-ai ca o alăută şi ca o vi­oară cerească, care ai tras către tine tot cugetul cu povestirile tale şi cu veselitoarele tale cân­tări.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Harul Duhului, care lucrează toate, a suflat şi s-a sălăşluit în Sfântul tău suflet, prealăudate şi pe tine te-a făcut locaş de Dumnezeu grăitor, înţelepte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Otravă a vărsat şarpele, în urechile strămoaşei; iar Prea­curata a lepădat-o, la glasul Arhanghelului, luând în pântece şi născând pe Hristos.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Care chemi pe toţi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un locaş preaîmpodobit, ca un vas preacurat al Mângâietorului, aflându-te pe tine Darul, Preaînţelepte Roman, cugetătorule de Dumnezeu, te-a făcut locaş strălucit de lumină şi S-a sălăşluit întru tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceea ce a născut pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat, cu adevă­rat a luminat sufletul tău şi gândul ţi 1-a umplut de Dumne­zeiască cunoştinţă, venind la tine noaptea, pururea Fecioara.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu scripturile sfinţitelor tale cuvinte, de-a pururea pomeni­te, arătându-te tuturor cu ade­vărat pâine foarte dulce, pe toţi îi veseleşti, luminând gândurile tuturor şi pe toţi îi înveţi cu­noştinţa cea mântuitoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai Născut Lumina, pe Cuvântul Tatălui Cel Veşnic, Cu­rată, cu rugăciunile tale cele luminătoare, luminează-mi gân­dul meu şi goneşte întunericul sufletului meu, Preacurată Stă­până.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea Mult Milostive.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplându-te de Lumină şi către înălţimea bunătăţi­lor celor Dumnezeieşti suindu-te, ai dispreţuit toate cele de pe pă­mânt; şi te-ai făcut stâlp ceresc şi ai fost luminător al dreptei credinţe.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veştejit-ai poftele trupului şi sufletul tău ţi l-ai împodobit cu razele Prealuminatei Curăţii şi ai pus împrejuru-i podoabă vrednică de iubire prin frumu­seţea virtuţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Urând desfătarea cea trecă­toare, deşartă şi putredă, stăru­ind neîncetat la Biserica Prea­curatei, ţi-ai sfinţit gândul, su­fletul şi trupul, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toţi văzătorii de Dumnezeu prooroci, mai înainte văzând luminat Naşterea Ta cea Prea­curată, Hristoase, care era să fie mai pe urmă din Fecioară pe pământ, arătat mai înainte ai vestit-o.

Irmos: Marea vieţii văzând-o, înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig  către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Cu Dumnezeieştile fapte bu­ne ale Duhului, din tinereţe înfrumuseţându-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Roman, Preaînţelepte, cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumuseţător ai fost; căci cu cântări frumoase ai în­frumuseţat-o, fericite. Pentru aceea te rugăm: dăruieşte celor ce doresc Dumnezeieştile tale da­ruri, ca să strigăm ţie: bucură-te, părinte preafericite, podoaba Bisericii.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei cinstitori de Dumnezeu, în Babilon, chipului celui de aur nu s-au închinat, ci în mijlocul cuptorului celui cu foc, fiind rouraţi, cântare au cântat grăind: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Născătoarea de Dum­nezeu pururea Fecioara Maria ai avut-o Învăţătoare, gânditorule de Dumnezeu, înţelepţindu-te, învăţându-te şi îndemnându-te a cân­ta: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Glasul cuvintelor tale a um­plut lumea şi a învăţat pe oa­meni a cânta lui Hristos: Bine­cuvântat eşti, Doamne, Dum­nezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strălucit-ai în lume, Sfinte Roman, ca un soare prealuminos şi ca o lumină, care luminezi pe cei ce strigă cu credinţă: Binecuvân­tat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Acum te fericesc toate nea­murile omeneşti, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, precum ai zis mai înainte şi cu credinţă te măresc: Binecuvântat este ro­dul pântecelui tău, Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pentru Legile părinteşti, fericiţii tineri, în Babilon, mai înainte nevoie pătimind, au dispreţuit porunca cea nebunească a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui Ce Stăpâneşte, cântare vrednică l-au cântat: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lepădând toate cele fru­moase ale lumii, dezmier­darea şi mărirea, ţi-ai ridicat sufletul către Cetele cele de sus, către Măririle şi Luminările cele de acolo, înţelepte, către Frumu­seţile cele Negrăite, către Loca­şurile Cereşti, către Lumina Dum­nezeieştii Începătorii, strigând: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arzându-te de Dumnezeiască dorire, ai pus suişurile în inima ta şi ai avut vieţuire fără de trup, fiind în trup; urmând Ce­telor celor îngereşti, înţelepte, ai repetat în lume cântările ace­lora, strigând cu credinţă, Sfinte Părinte Ro­man: pe tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.

Binecuvântăm pe Tată şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu graiul cel înalt al cuvin­telor tale celor Dumnezeieşti şi preadulci, Fericite Roman, tot cugetul oamenilor îl îndulceşti şi-l veseleşti, ca un hrănitor şi dătător de bogăţie; şi-l lumi­nezi foarte curat şi-l înveţi a striga: pe Domnul lăudaţi-L, lu­crurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Amăgindu-mă ucigaşul de oa­meni, şarpele cel viclean, că voi fi întocmai cu Dum­nezeu, m-a ridicat ca pe un rob de la desfătarea Raiului; iar Stăpânul Cel din fire, Fiul lui Dumnezeu, Întrupându-Se din Fecioara Maria, a venit şi m-a ridicat către înălţime, îndumnezeindu-mă. Pe Acesta Îl prea­înălţăm întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi vecii.

Irmos: Pentru Legile părinteşti, fericiţii tineri, în Babilon, mai înainte nevoie pătimind, au dispreţuit porunca cea nebunească a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui Ce Stăpâneşte, cântare vrednică l-au cântat: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Naşterea Zămislirii Celei fără de sămânţă este Netâlcuită, rodul Maicii Celei fără de bărbat este Nestricat; că Naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Unitu-te-ai, mărite, cu Ce­tele de sus ale celor fără de trup, unde este Veselia Cea Negrăită şi Desfătarea Cea de-a pururea; unde este Lumina Aceea a Dumnezeieştii Stăpâniri şi Bucuria, unde este Mărirea Cea Negrăită, preafericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dimpreună cu drepţii sălăşluindu-te înăuntrul Dumneze­ieştii Măriri a lui Dumnezeu, vezi Veselia Cea Negrăită de acolo, vezi Desfătarea Cea fără sfârşit, vezi Frumuseţile Ceruri­lor, cele cu adevărat plăcute, înţelepte; vezi cetele patriarhi­lor, preafericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Roman, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Miluieşte cu rugăciunile tale de primejdii, pe cei ce săvârşsc cu credinţă pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Părinte Ro­man şi de toată vătămarea şi răutatea celui străin şi-i învred­niceşte să dobândească Mărirea cea Cerească şi Împărăţia cea de sus, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind împodobit şi înfrumu­seţat cu Frumuseţea Treimii Cea Neasemănată, gânditorule de Dumnezeu, străluceşti cu ra­zele şi umbli pe lângă Scaunul Ziditorului tău şi Dumnezeu cu veselie, unde este glasul celor ce prăznuiesc, Sfinte Roman, Mărite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin căderea cea de demult s-a făcut rob neamul celui întâi zi­dit, Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi supus patimilor păcatului; iar Preabunul Dumnezeu, Cel Ce S-a născut din tine, l-a chemat iarăşi la Sine cu milostivirea Sa.

Irmos: Naşterea Zămislirii Celei fără de sămânţă este Netâlcuită, rodul Maicii Celei fără de bărbat este Nestricat; că Naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Du­hul, dogmatizându-L lumii, a fi de O Fiinţă, pe credincioşi cu ade­vărat i-ai luminat. Şi pricinile cele cumplite ale eresurilor surpându-le, stai înaintea Domnu­lui, rugându-te pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Sfinte Părinte Roman, Minunate.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Pe Dumnezeul şi Domnul Cel Ce din tine S-a Întrupat, pentru noi cei stricaţi cu păcatele, roa­gă-L cu căldură, să Se milostivească spre noi şi să-Şi întoarcă mânia şi iuţimea Sa, Curată, de la cei ce cinstim cu credinţă şi lăudăm neîncetat stăpânirea şi puterea ta.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 5-lea

Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Pe Cruce văzându-Te pe Tine Hristoase Maica Ta, spânzurat de bunăvoie în mijlocul tâlha­rilor, sfărâmându-se ca o Maică la rărunchi a zis: Fiule Cel Ce eşti fără de păcate, cum fără dreptate pe Cruce, ca un făcă­tor de rele eşti pironit, neamul omenesc, vrând a-l învia ca un Preabun.

Acatistul Sfântului Ierarh Grigorie, Luminătorul și Arhiepiscopul Armeniei (30 septembrie)

 

Troparul Sfântului Ierarh Grigorie, Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei:

Prin propovăduirea Dumnezeieştii Credinţe, ai înnoit inimile oamenilor, răspândind sămânţa cunoaşterii lui Hristos şi ai arătat arhieria ta luminată cu semnele pătimirii. Părinte Cuvioase Grigorie, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă!

Condacul Sfântului Ierarh Grigorie, Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei (Glas 2):

Pe cel mărit şi Ierarh, ca pe un nevoitor al Adevărului, astăzi să-l lăudăm toţi cu cântări şi cu imne de laude; pe păstorul şi învăţătorul cel priveghelnic, pe Sfântul Grigorie, Luminătorul a toată lumea, căci se roagă lui Hristos să ne mântuim noi.

Condacul 1

Pe Ierarhul şi slujitorul lui Hristos, să-l lăudăm astăzi toţi credincioşii în cântări, ca pe un păstor duhovnicesc, pe Sfântul Grigorie Luminătorul, care mult s-a nevoit propovăduind Evanghelia, botezându-i pe armenii de odinioară şi luminându-i cu învăţătura Dreptei Credinţe; pe acesta să-l cinstim, cântându-i: Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Icosul 1

Confidențialitate

Pe tine, răbdătorule de chinuri, Dumnezeiescule Luminător, păstorul şi primul învăţător adevărat al Armeniei, în cântări te fericim noi, credincioşii şi cu laude Dumnezeieşti cinstim pomenirea ta, că, îndurând felurite chinuri de la necredincioşi, cu ajutorul Harului ceresc, ai nimicit lucrarea cea întunecată a idolilor şi ai adus la Dreapta Credinţă pe armeni. Pentru aceasta, Sfinte Grigorie, te lăudăm, cântând:

Bucură-te, cel ce ai cunoscut pe Hristos-Lumina lumii!

Bucură-te, dătător de lumină sfântă poporului tău!

Bucură-te, cel ce ai adus strălucirea lui Hristos tuturor!

Bucură-te, făclie a învăţăturii Dumnezeieşti!

Bucură-te, trezitor al conştiinţei oamenilor!

Bucură-te, cel ce ai scos neamul tău din negura păgânătăţii!

Bucură-te, cel luminat la chip ca un Înger!

Bucură-te, cel al cărui nume înseamnă, „cel veghetor”!

Bucură-te, cel ce ai privegheat, neîncetat, la rugăciune!

Bucură-te, cel luminat cu postul, de suflet întăritor!

Bucură-te, cel ce ai vorbit, în rugăciune, cu Stăpânul Hristos! Bucură-te, cel ce ai urmat învăţătura cea dreaptă a Apostolilor!

Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Condacul al 2-lea

Prin Pronia lui Dumnezeu, ai fost ales din neamul Arsacizilor, care încă nu cunoşteau Dreapta Credinţă şi Duhul Sfânt a aflat, în sufletul tău, loc de sălăşluire pentru lucrarea cea mântuitoare de luminare a păgânilor, pe care ai săvârşit-o cu multe osteneli şi chinuri vreme de mulţi ani, cântând Mântuitorului Hristos : Aliluia!

Icosul al 2-lea

Învăţător iscusit şi păstor mult încercat fiind, Ierarhe Grigorie, ai vieţuit în multe nevoinţe: în tinereţe, din pricina năvălirii perşilor, ai fugit în Capadocia, unde te-ai căsătorit cu o fecioară credincioasă şi L-ai cunoscut pe Adevăratul Dumnezeu, Care te-a binecuvântat cu 2 copii, pe care i-ai crescut în Dreapta Credinţă. Pentru aceasta, în ziua pomenirii tale, te lăudăm, zicând:

Bucură-te, cel chemat să creştinezi Armenia!

Bucură-te, cel născut din familie regească!

Bucură-te, cel ce ai fugit de învăţătura păgână!

Bucură-te, cel ce ai primit învăţătura creştină în Capadocia!

Bucură-te, cel ce ai fost botezat în Numele PreaSfintei Treimi!

Bucură-te, cel ce ai avut ca dascăl pe Sfântul Episcop Firmilian!

Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit de lumina Harului!

Bucură-te, cel ce ai avut pavăză Dumnezeiasca Pronie!

Bucură-te, făclie duhovnicească a neamului tău!

Bucură-te, botezătorul armenilor şi al popoarelor dimprejur!

Bucură-te, Mare Făcător-de-Minuni şi mult nevoitor!

Bucură-te, răbdător de chinuri pentru Hristos!

Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Condacul al 3-lea

Ca un păstor râvnitor şi ca un pătimitor sfinţit, purtătorule de chinuri, Grigorie, stând înaintea PreaSfintei Treimi şi purtând cunună de mult-pătimitor şi veşmânt arhieresc, prin răbdarea chinurilor şi prin sfinţitele tale rugăciuni, alungi chipurile cele întunecoase ale patimilor noastre, ale celor ce te lăudăm pe tine şi-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Umplându-te de Apele, cele vii, ale Duhului Sfânt, ai ieşit ca un râu din Edenul cel înţelegător, adăpând pe binecredincioşi şi uscând noianul nebuniei idoleşti, fericite Ierarhe, că nici mulţimea chinurilor cumplite, nici şederea în groapa cea întunecoasă şi cu noroi, în care ai vieţuit vreme îndelungată, nu au clintit cugetul tău cel tare, vrednicule de laudă, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, cel aruncat în groapa cu animale sălbatice de regele păgân!

Bucură-te, cel ce ai vieţuit, cu răbdare, între jivinele primejdioase!

Confidențialitate

Bucură-te, cel ce şi acolo te rugai neîncetat Domnului!

Bucură-te, cel închis în groapă întunecoasă pentru facerea de bine!

Bucură-te, cel hrănit în închisoare de o femeie credincioasă!

Bucură-te, cel ce ai vieţuit în temniţă 14 ani!

Bucură-te, cel ce nu ţi-ai pierdut nădejdea!

Bucură-te, cel ce ai iubit mai mult Sărăcia lui Hristos!

Bucură-te, cel ce ai trăit cu nădejdea bunătăţilor veşnice!

Bucură-te, cel ce ai avt mintea îndreptată spre cereasca împărăţie!

Bucură-te, cel unit, în cuget şi simţire, cu Dumnezeu!

Bucură-te, rugător fierbinte pentru buinecredincioşii creştini!

Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Condacul al 4-lea

Prin chinurile îndurate de la păgâni, ai sfărâmat fălcile leilor gânditori şi, cu pătimirile tale, ai înecat întinăciunile demonice, smulgând, din rădăcină, învăţăturile idoleşti, vrednicule de laudă, mult pătimitorule Grigorie; pentru aceasta, Îl lăudăm pe Hristos Dumnezeu, Cel ce te-a întărit în răbdarea suferinţelor şi Îi cântăm : Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ochilor tăi nu ai dat dormitare, Ierarhe Grigorie, până când cei ce stăruiau în dormitarea răutăţii păgâneşti au ajuns la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, au primit Dreapta Credinţă şi s-au botezat, slăvind pe Treimea, Cea de O Fiinţă. Pentru aceasta, pe tine te lăudăm, cu dragoste, aşa:

Bucură-te, cel ce ai fost sfinţit Arhiereu de fericitul Leontie al Capadociei!

Bucură-te, creştinător al lui Tiridates, regele armenilor!

Bucură-te, cel ce ai luminat cu Botezul pe toţi armenii!

Bucură-te, cel ce ai zidit Mânăstiri şi Biserici!

Bucură-te, cel ce ai învăţat poporul Dreapta Credinţă!

Bucură-te, lucrător bun şi iscusit în Via Domnului!

Bucură-te, Arhiereu al lui Hristos, Mântuitorul lumii!

Bucură-te, cunoscător al Luminii celei adevărate!

Bucură-te, cel ce ai străpuns întunericul necunoştinţei!

Bucură-te, cel ce ai strălucit, ca soarele, între ierarhi!

Bucură-te, cel ce luminezi cu lumina Harului lui Hristos!

Bucură-te, purtător de lumină spre viaţa veşnică!

Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Condacul al 5-lea

Muceniţa Ripsimia cunoscând pe singura curată Maică şi Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu, a urmat ei, prin vieţuire, în dragoste de Dumnezeu şi curăţie, fiind povăţuită de tine, Sfinte Grigorie, învăţătorul ei şi Slujitorul lui Hristos. Deci, strălucind în chinuri, mai presus de firea omenească şi păstrând Dreapta Credinţă, s-a jertfit pentru Hristos, Căruia cânta: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Tinerele fecioare, care au mărturisit Dreapta Credinţă, împreună cu bătrâna Muceniţă Gaiani şi Sfânta Ripsimia, au iubit pe Hristos, Adevărul, pentru care, cu bucurie, s-au jertfit, păstrând Dreapta Credinţă şi fugind de plăcerile vremelnice, după cum le-ai învăţat tu, Sfinte Ierarhe Grigorie, lauda Ortodoxiei, pentru care îţi cântăm acestea:

Bucură-te, cel crescut duhovniceşte în Dreapta Credinţă!

Bucură-te, cel ce ai povăţuit pe Gaiani şi pe uceniţele ei!

Bucură-te, cel ce ai întărit pe Ripsimia în suferinţe!

Bucură-te, cel ce le-ai vorbit despre frumuseţea veşnicei Împărăţii!

Bucură-te, cel ce le-ai îndemnat să mărturisească pe Hristos!

Bucură-te, cel ce le-ai povăţuit la Împărăţia cerurilor!

Bucură-te, părinte al monahilor nevoitori!

Confidențialitate

Bucură-te, învăţător al Mărturisitorilor Dreptei Credinţe!

Bucură-te, stăruitor în rugăciune pentru nevoitorii cei buni!

Bucură-te, făclie duhovnicească a celor ce caută Adevărul!

Bucură-te, smerenie răsplătită cu înălţimea slavei veşnice!

Bucură-te, cel ce ai adus lui Hristos mulţime de Mărturisitori!

Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Condacul al 6-lea

Cuvioasele femei cinstitoare de Dumnezeu, povăţuite de tine, Ierarhe, au mărturisit, cu vitejie, pe Hristos, pentru care au suferit nenumărate chinuri; iar pe cel ce se mândrea, lăudându-se cu faptele păgâneşti, l-au înfruntat, apărând Dreapta Credinţă şi păstrându-şi curăţia sufletelor lor. De aceea, după vrednicie, le fericim pe Cuvioasele Muceniţe, iar pe tine te lăudăm, Sfinte Grigorie, cântând PreaSfintei Treimi : Aliluia!

Icosul al 6-lea

Pe vrăjmaşul, cel fără de Dumnezeu, care strica tot pământul armenilor, cu putere Dumnezeiască l-ai surpat, prin răbdarea chinurilor, pentru Hristos; şi, strălucind ca o făclie în noapte, ai luminat mintea celor ce zăceau în întunericul deşertăciunii idoleşti, preaînţelepte. De aceea, te lăudăm, strigând aşa:

Bucură-te, turn neclintit al stăruinţei!

Bucură-te, Candelă nestinsă a privegherii!

Bucură-te, râu al învăţăturilor evanghelice!

Bucură-te, diamant al răbdării!

Bucură-te, floare neveştejită a rugăciunii!

Bucură-te, foc al dragostei de Dumnezeu!

Bucură-te, oglindă a bunelor deprinderi!

Bucură-te, pildă de bună-cuviinţă!

Bucură-te, mireasmă a faptelor bune!

Bucură-te, ancoră a nădejdii!

Bucură-te, toiag al bunilor păstori!

Bucură-te, neadormit păzitor al dreptcredincioşilor!

Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Condacul al 7-lea

Sfinte Ierarhe Grigorie, Domnul Cel PreaÎnalt te-a suit la înălţimea răsplătirilor cereşti, pe tine, cel ce L-ai mărturisit neclintit şi ai urmat, cu bucurie, Sfintelor Lui Pătimiri, pentru care acum te veseleşti, în ceruri, de vederea Celui dorit, Căruia cânţi neîncetat împreună cu Îngerii : Aliluia!

Icosul al 7-lea

Cu Dumnezeieşti învăţături ale Dreptei Credinţe, ai înmulţit talantul, cel dat ţie şi l-ai adus însutit Ziditorului tău, că mulţi s-au izbăvit de credinţa cea rea a idolatriei, fiind luminaţi cu Botezul în Numele Sfintei Treimi şi primind lumina cunoştinţei de Dumnezeu. Deci, ca unul care ai dobândit acum moştenire vrednică întru Împărăţia cerurilor, primeşte şi de la noi această cântare:

Bucură-te, următor al Apostolilor!

Bucură-te, propovăduitor al Evangheliei!

Bucură-te, împlinitor al Poruncilor lui Hristos!

Bucură-te, cel ce ai înmulţit talantul Harului!

Bucură-te, cel ce ai izbăvit pe mulţi de rătăcire!

Bucură-te, cel ce ai izbăvit pe regele Armeniei de o boală grea!

Bucură-te, părinte duhovnicesc al lui Tiridates!

Bucură-te, cel ce l-ai învăţat pe acesta Dreapta Credinţă!

Bucură-te, întemeietorul Bisericii din Armenia şi întâiul ei Episcop!

Bucură-te, cel ce ţi-ai pus sufletul pentru turma ta cuvântătoare!

Bucură-te, cel ce ai lucrat „cu timp şi fără timp” pentru mântuirea semenilor!

Bucură-te, cel ce eşti întocmai cu Apostolii!

Confidențialitate

Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Condacul al 8-lea

Semn luminat în chip de Cruce ai văzut aievea, ca oarecând Sfântul Împărat Constantin, risipind noaptea slujirii idoleşti, că pe credincioşi i-ai făcut fii ai luminii celei veşnice, Sfinte Ierarhe Grigorie. Deci şi noi, fiind luminaţi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, Îi cântăm : Aliluia!

Icosul al 8-lea

Vreme de mulţi ani ai fost împreună cu fiarele sălbatice în groapa cu noroi, unde ai primit hrană de la o femeie credincioasă, iar, prin rânduială Dumnezeiască, ai scăpat cu viaţă, ca să propovăduieşti, mai departe, Lumina lui Dumnezeu, „Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vină”. Drept aceea, noi, cei ce ne bucurăm de faptele tale, cele de lumină, te lăudăm astfel:

Bucură-te, luminător înţelept!

Bucură-te, învăţător de Cele Sfinte!

Bucură-te, rugător fierbinte!

Bucură-te, răbdător de multe chinuri!

Bucură-te, Ierarh ales al lui Hristos!

Bucură-te, slujitor evlavios al Bisericii!

Bucură-te, sfinţitor al vieţii oamenilor!

Bucură-te, povăţuitor al celor neştiutori!

Bucură-te, postitor cu folos duhovnicesc!

Bucură-te, doritor al luminii sfinte!

Bucură-te, râvnitor pe calea mântuirii!

Bucură-te, vieţuitor al Raiului!

Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Condacul al 9-lea

Sfinte Ierarhe Grigorie, răbdând multe pătimiri, te-ai încununat ca un biruitor şi ai fost cinstit cu Harul arhieriei, botezând popoare în Numele Sfintei Treimi şi izbăvindu-le de înşelăciunea cea vicleană a păgânătăţii. Pentru aceasta, pe tine te lăudăm şi slăvim pe Hristos, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Pe regele armenilor, Tiridates, cel ce mai înainte era păgân şi prigonea pe cei ce credeau în Hristos, prin răbdare multă şi „Credinţă lucrătoare prin iubire”, l-ai înduplecat a primi adevărata Credinţă, prin Sfântul Botez şi lumina cunoştinţei de Dumnezeu, prin învăţăturile tale, Ierarhe; de aceea, te lăudăm, cântând:

Bucură-te, cel ce ai înţeles cuvântul: „în lume necazuri veţi avea”!

Bucură-te, cel aruncat în groapa cu noroi ca Proorocul Ieremia!

Bucură-te, cel ce ai stat în groapa cu animale sălbatice, ca Daniel în groapa cu lei!

Bucură-te, cel asemenea, la rugăciune, cu cei 3 Tineri din Babilon!

Bucură-te, cel ce ai chemat poporul la Botez ca Înaintemergătorul Ioan!

Bucură-te, cel râvnitor pentru Domnul ca Sfântul Ilie Tesviteanul!

Bucură-te, cel ce ai fugit de păcat ca şi Iosif de femeia lui Potifar!

Bucură-te, cel ce ai iubit pe Domnul ca şi Ioan Evanghelistul!

Bucură-te, cel ce ai aşteptat, cu nădejde, pe Domnul, ca Dreptul Simeon!

Bucură-te, cel ce ţi-ai izbăvit neamul ca Moise pe evrei!

Bucură-te, cel ce ai ajutat mulţi răufăcători să-şi îndrepte viaţa!

Bucură-te, predicator statornic în Dreapta Credinţă!

Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Condacul al 10-lea

Ca un următor al Apostolilor, fiind povăţuit de învăţăturile şi predaniile lor, Sfinţite Slujitorule al lui Hristos, ai arătat celor rătăciţi Calea cea luminată de Dumnezeiasca învăţătură; ca un păstor şi următor al Păstorului Celui adevărat, PreaSfinţite Părinte Grigorie, luminezi sufletele noastre cu învăţăturile tale, ca să lăudăm împreună pe Mântuitorul, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Confidențialitate

Sfinte Ierarhe, în cer eşti acum împreună cu Soborul Sfinţilor, vorbitor cu Proorocii, rugător împreună cu Mărturisitorii şi Cuvioşii, vestitor împreună cu Apostolii, slujitor împreună cu Arhiereii, cel ce eşti asemenea cu Îngerii. Cu tot Soborul de Sfinţi şi de Îngeri roagă-te lui Hristos, Iubitorul de oameni, pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine:

Bucură-te, cel asemenea la obicei cu Proorocii!

Bucură-te, cel ce ai urmat intocmai învăţătura Apostolilor!

Bucură-te, mult pătimitor ca Mucenicii lui Hristos!

Bucură-te, slujitor în cer împreună cu Sfinţii Ierarhi!

Bucură-te, rugător fierbinte cu Sfinţii Cuvioşi!

Bucură-te, cel ce ţi-ai purtat crucea cu smerenie!

Bucură-te, cel ce ai tradus Scriptura pentru Biserica nou-întemeiată!

Bucură-te, cel ce ai mărturisit Credinţa Ortodoxă la întâiul Sinod Ecumenic!

Bucură-te, cel ce ai sfinţit Altare pentru Sfânta Jertfă!

Bucură-te, purtător de grijă al Bisericii!

Bucură-te, rugător pentru dreptcredincioşii creştini!

Bucură-te, cel ce, împreună cu Sfinţii şi cu Îngerii, Îl slăveşti pe Dumnezeu!

Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Condacul al 11-lea

„Stăruind cu timp şi fără timp în propovăduirea Cuvântului”, răbdând multe şi felurite chinuri, Ierarhe, ai adus popor mult la Dreapta Credinţă, rodul ostenelilor tale de mulţi ani pentru Domnul. Deci, ca oarecând Pavel, ai mărturisit pe Hristos, zicând: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am sfârşit, Credinţa am păzit. De acum mi s-a pregătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce” au urmat mie şi „au iubit arătarea Lui”, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Nevoindându-te după Legea Dreptei Credinţe, foarte tare ai ruşinat pe vrăjmaşii cei fărădelege, că şi pe fiul tău, Aristakes, l-ai lăsat arhipăstor în locul tău. Iar tu, Sfinţite Ierarhe Grigorie, te-ai dus în pustie, la rugăciune şi nevoinţă tainică, pentru care te lăudăm aşa:

Bucură-te, cel ce nu ai vorbit de rău pe nimeni!

Bucură-te, cel ce ai fugit de invidie şi de vrajbă!

Bucură-te, cel ce ai scos din suflet clevetirea şi defăimarea!

Bucură-te, cel ce ai dispreţuit jurământul mincinos!

Bucură-te, cel ce nu ai ţinut în suflet dor de frumuseţi pământeşti!

Bucură-te, cel ce ai suflet milostiv şi îndurător!

Bucură-te, cel ce te-ai îmbogăţit cu fapte bune!

Bucură-te, cel ce prin faptă te-ai arătat iubitor de vrăjmaşi!

Bucură-te, cel ce ai biruit păcatul prin frica de Dumnezeu!

Bucură-te, cel ce te-ai unit cu Dumnezeu prin iubirea faţă de oameni!

Bucură-te, rugător, în cuget curat, auzit de Dumnezeu!

Bucură-te, sfinţitor al vieţii oamenilor spre măntuire!

Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Condacul al 12-lea

Facându-te pe tine locaş PreaSfintei Treimi, Sfinţite Grigorie, ai surpat la pământ capiştile idolilor şi ai ridicat Biserici spre mântuirea poporului, care slăveşte pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel mântuitor; aşa te-ai arătat lucrător de cele sfinte, cu dragoste aducându-te mai întâi pe tine jertfă Stăpânului tău, pe Care, slujindu-L prin propovăduirea Evangheliei şi mărturisindu-L prin Dreapta Credinţă, L-ai făcut cunoscut celor care doresc viaţa veşnică şi cântă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Dumnezeul nostru, închinat în 3 Ipostasuri, cheamă pe fiecare să vieţuiască întru dragostea Sa. Sfinte Grigorie, tu, cel chemat să luminezi neamul tău cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, te-ai sălăşluit în lumina dragostei Lui, împreună cu cei de un nume şi de un obicei cu tine, care, de-a lungul veacurilor, au fost chemaţi să vegheze la mântuirea credincioşilor şi să slăvească pe PreaSfânta Treime, pentru care îţi cântăm:

Confidențialitate

Bucură-te, Părinte Grigorie, luminător al Armeniei celei Mari!

Bucură-te, cel asemenea cu Sfântul Grigorie Taumaturgul!

Bucură-te, lucrător în Via Domnului ca şi Sfântul Grigorie Teologul!

Bucură-te, râvnitor şi rugător asemenea Sfântului Grigorie de Nyssa!

Bucură-te, liturghisitor în cer împreună cu Sfântul Grigorie Dialogul!

Bucură-te, Mărturisitor, asemenea Sfântului Grigorie Decapolitul!

Bucură-te, alungător al ereticilor ca şi Sfântul Grigorie al Acragandelor!

Bucură-te, învăţător al rugăciunii, ca Sfântul Grigorie Sinaitul!

Bucură-te, văzător al luminii taborice, ca Sfântul Grigorie Palama!

Bucură-te, povăţuitor peste veacuri al Sfântului Grigorie Dascălul!

Bucură-te, veghetor asupra Bisericii luptătoare!

Bucură-te, împreună rugător cu Sfinţii Bisericii triumfătoare!

Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Ierahe Grigorie Luminătorul, cel ce porţi ca pe o făclie lumina cunoştinţei de Dumnezeu, luminează şi sufletele noastre, ca să-L cunoaştem pe Hristos în fiecare semen al nostru şi, în toată viaţa noastră, prin faptele bunei Credinţe, să-L propovăduim pe Dumnezeu Cel adevărat, ca, bucurându-ne în veci de lumina cea neînserată, să cântăm Sfintei Treimi în ceruri : Aliluia! (acest Condac se spune de trei ori)

Icosul 1 :

Pe tine, răbdătorule de chinuri, Dumnezeiescule Luminător, păstorul şi primul învăţător adevărat al Armeniei, în cântări te fericim noi, credincioşii şi cu laude Dumnezeieşti cinstim pomenirea ta, că, îndurând felurite chinuri de la necredincioşi, cu ajutorul Harului ceresc, ai nimicit lucrarea cea întunecată a idolilor şi ai adus la Dreapta Credinţă pe armeni. Pentru aceasta, Sfinte Grigorie, te lăudăm, cântând:

Bucură-te, cel ce ai cunoscut pe Hristos-Lumina lumii!

Bucură-te, dătător de lumină sfântă poporului tău!

Bucură-te, cel ce ai adus strălucirea lui Hristos tuturor!

Bucură-te, făclie a învăţăturii Dumnezeieşti!

Bucură-te, trezitor al conştiinţei oamenilor!

Bucură-te, cel ce ai scos neamul tău din negura păgânătăţii!

Bucură-te, cel luminat la chip ca un Înger!

Bucură-te, cel al cărui nume înseamnă, „cel veghetor”!

Bucură-te, cel ce ai privegheat, neîncetat, la rugăciune!

Bucură-te, cel luminat cu postul, de suflet întăritor!

Bucură-te, cel ce ai vorbit, în rugăciune, cu Stăpânul Hristos!

Bucură-te, cel ce ai urmat învăţătura cea dreaptă a Apostolilor!

Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Condacul 1

Pe Ierarhul şi slujitorul lui Hristos, să-l lăudăm astăzi toţi credincioşii în cântări, ca pe un păstor duhovnicesc, pe Sfântul Grigorie Luminătorul, care mult s-a nevoit propovăduind Evanghelia, botezându-i pe armenii de odinioară şi luminându-i cu învăţătura Dreptei Credinţe; pe acesta să-l cinstim, cântându-i: Bucură-te, Sfinte Grigorie, arhipăstor prealuminat!

Rugăciune:

Sfinte Ierarhe Grigorie, cel ce ai fost numit „Luminător” pentru că ai adus în sufletele oamenilor lumina Evangheliei şi a Dreptei Credinţe, tu, cu frumuseţea cuvintelor, ai învăţat şi ai adus mulţime de oameni la Hristos, Mântuitorul lumii. De aceea, ziua pomenirii tale ne-a răsărit lumină în sufletele noastre, că te-ai arătat locaş Dumnezeieştii lumini şi acum locuieşti în lumina cea neînserată. Cel ce ai fost tată de copii, te rugăm să ajuţi pe părinţi să iubească pe copiii pe care i-au primit de la Dumnezeu; iar copiii să fie ascultători de părinţii lor până la vremea când şi ei vor putea să la poarte de grijă cu recunoştinţă. Luminează-le mintea să se iubească unii pe alţii, să se ajute la vreme de nevoie, să lupte împotriva relelor deprinderi, să vieţuiască în pace, linişte şi Dreaptă Credinţă, slăvind pe Dumnezeu, Părintele ceresc, Dătătorul a tot binele şi purtătorul de grijă al tuturor. Cel ce ai fost Ierarh şi Slujitor al lui Hristos, ajută pe păstorii Bisericii să povăţuiască bine obştea de credincioşi, încredinţată lor spre păstorire, luminând-o cu învăţătura Sfintei Evanghelii, învăţându-i să vieţuiască în dreptate, cinste şi sfinţenie. Dăruieşte păstoriţilor ascultare deplină şi purtare după învăţătura primită de la Hristos prin Sfinţii Apostoli şi prin păstorii lor duhovniceşti. Cel ce ai defăimat idolii şi altarele păgâne, alungă idolii necredinţei şi ai patimilor din sufletele noastre şi luminează mintea noastră cu învăţătura Dreptei Credinţe. Cere de la Hristos, Lumina lumii, luminare minţii noastre, sănătate trupului şi sufletului, ca să vieţuim în dragoste faţă de cei aflaţi în nevoi şi ajută-ne ca, prin pocăinţă adevărată, să ne curăţim sufletele de orice întinăciune, ca, prin vieţuirea şi faptele noastre să fim lumină celor din jurul noastru.

e

O, Sfinte Ierahe Grigorie, cel ce locuieşti acum în lumina cea neînserată, ajută-ne să fim şi noi împreună cu cei binecuvântaţi de Părintele ceresc, ca să slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea Cea de O Fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor! Amin!

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea puru¬rea fe¬ricită și preanevinovată și Maica Dumne¬zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de ase¬mănare, decât Serafimii, ca¬re, fără stri¬că¬ciune, pe Dumnezeu-Cu¬vântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Năs¬cătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale, ale Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul, ArhiEpiscopul Armeniei şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !