Acatistul Sfântului Cuvios Athanasie Athonitul

Acatistul Sfântului Cuvios Athanasie Athonitul (5 / 18 iulie)

Condacul întâi
O, marea purtare de grijă dumnezeiască ce te-a ales şi te-a dăruit să fii candela luminii lui Hristos, pentru chipul îngeresc monahicesc, ca iubitorii de Dumnezeu şi mai mult să cânte spre slava ta cea mare:  Bucură-te, Sfinte Cuvioase Athanasie din Athon, strălucirea chipului monahicesc!

Icosul întâi
Ştiind Dumnezeu ca eşti pamânt bun şi roditor, din pruncie te-au ales, că părinţii lăsându-te orfan de o maică ai fost crescut, şi aşa chipul de taină monahicesc ca o pecete l-ai primit:
Bucură-te, alesul chipului călugăresc;
Bucură-te, alesul dintre spinii lumii;
Bucură-te, moştenirea cea bună strămoşească;
Bucură-te, cel cu dar ales dăruit;
Bucură-te, că din pruncie cerul ţi s-a deschis;
Bucură-te, că din pruncie ai fost binecuvântat;
Bucură-te, chemarea de mare taină;
Bucură-te, dor de Duh Preasfânt;
Bucură-te, minte de adânca înţelegere;
Bucură-te, inimă de sfântă simţire;
Bucură-te, înţelepciunea cea peste firea omenească;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Athanasie din Athon, strălucirea chipului monahicesc!

Condacul al 2-lea
Aşa a lucrat Dumnezeu, ca să fii cunoscut cu împaraţii şi voievozii lumii, ca prin tine credinţa creştinească să se arate şi mai biruitoare în cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Din Trapezunda ai ajuns în Bizanţ, unde ai învăţat toată ştiinţa omenească, dar mai ales pe cea duhovnicească spre care chemare o aveai:
Bucură-te, Avramie, copilul înţelept;
Bucură-te, că la curţile domneşti tot spre cele de sus năzuiai;
Bucură-te, că desfătările lumii le-ai dispreţuit;
Bucură-te, că bucuria cerească o aveai în suflet;
Bucură-te, că veselia de taină îţi era în inimă;
Bucură-te, că glasul lui Hristos auzeai;
Bucură-te, că lumina Lui vedeai;
Bucură-te, că ai înţeles ce alţii nu pricepeau;
Bucură-te, căutătorule de cele nemuritoare;
Bucură-te, cinstea vieţii monahiceşti;
Bucură-te, vasul ales al sfinţeniei;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Athanasie din Athon, strălucirea chipului monahicesc!

Condacul al 3-lea
Cuviosul stareţ Mihail, unchiul lui Nichifor – voievodul Răsăritului -, luându-te cu sine şi dăruindu-ţi chipul călugăresc cu numele de Athanasie, a întrevăzut lucrarea de taină în tine din cântarea: Aliluia!

Icosul al 3-lea
La nevoinţe aspre te-ai supus ca să cunoşti iscusinţa vieţii duhovniceşti, încât repede pe toţi i-ai întrecut:
Bucură-te, doritorule de viaţă duhovnicească;
Bucură-te, că prin post ai deschis uşa pământească;
Bucură-te, că prin rugăciune ai deschis uşa cerească;
Bucură-te, că prin nevoinţă cele împotrivnice le-ai împăcat;
Bucură-te, lucrarea iscusită a petrecerii călugăreşti;
Bucură-te, că prin ascultare, neascultarea ai iubit;
Bucură-te, împletirea celor din adânc cu cele din afară;
Bucură-te, scoaterea celor din adânc la vedere;
Bucură-te, vederea celor ascunse;
Bucură-te, ochiul de duh pătrunzător;
Bucură-te, ochi al cuvioșiei;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Athanasie din Athon, strălucirea chipului monahicesc!

Condacul al 4-lea
Mutându-se la Domnul cuviosul Mihail, în pustnicie şi mai aspră te-ai adâncit, dar lumina nu putea să stea sub obroc ci trebuia pusă în sfeşnicul cântării: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Descoperit de părinţii din Careea Athonului ca  alesul  cel  mult  aşteptat,  ţi-au  încredinţat zidirea bisericii Lavrei celei Mari, unde să se adune cu toţii:
Bucură-te, lumina ce nu putea fi acoperită;
Bucură-te, sfeşnicul cu braţe înalte;
Bucură-te, sfeşnicul cel din față;
Bucură-te, steaua ce luminează în întuneric;
Bucură-te, candela cea împodobită a Muntelui Athos;
Bucură-te, uleiul făcliei nestinse;
Bucură-te, tămâia cea curată;
Bucură-te, smirna cea mai placută;
Bucură-te, apa adusă pe piatră;
Bucură-te, apa din piatra Hristos;
Bucură-te, Părintele virtuţilor celor mai alese;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Athanasie din Athon, strălucirea chipului monahicesc!

Condacul al 5-lea
Rugat de voievozii răsăritului şi apusului Nichifor şi Leon, degrabă la zidirea Marii Lavre ai pornit, ca să fie lăcaşul lui Hristos unde să cânte: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Insăşi Preacurata Maică a lui Hristos te-a încredinţat, şi aşa, cu multă râvnă, lucrarea cea mare ai săvârşit, chiar dacă duhurile cele potrivnice s-au răsculat:
Bucură-te, lucrătorule al Bisericii;
Bucură-te, semănătorule neostenit;
Bucură-te, însuşi pamântul cel bun;
Bucură-te, însuşi rodul cel deplin;
Bucură-te, pomul pentru hrana multora;
Bucură-te, izvorul din care mulţi beau;
Bucură-te, holda curaţată de neghină;
Bucură-te, grâul scuturat de pleavă;
Bucură-te, bogaţie adunată la cer;
Bucură-te, comoara nepieritoare;
Bucură-te, vistierie a celor duhovniceşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Athanasie din Athon, strălucirea chipului monahicesc!

Condacul al 6-lea
Dorinţa de viaţă liniştită pustnicească ai unit-o cu râvna pentru casa mănăstirească,
spre a fi adunarea celor mulţi, care aleargă la staulul lui Hristos, în cântari de: Aliluia!

Icosul al 6-lea
Rugăciunea şi postul pustnicesc chiar în mijlocul fraţilor şi lucrătorilor nu le-ai uitat, ci le-ai ţinut ca o temelie a vieţii duhovniceşti:
Bucură-te, trezie neabătută de nimic;
Bucură-te, priveghere de zi şi de noapte;
Bucură-te, atenţie spre toate cele sfinte;
Bucură-te, neclintită nevoinţă călugărească;
Bucură-te, iubitorule de chip monahicesc;
Bucură-te, cinstirea de haina cea îngerească a călugăriei;
Bucură-te, că o considerai “veşmântul iubirii de taină”;
Bucură-te, că o vedeai în lumina cerească;
Bucură-te, că o preţuiai ca pe “acoperamântul” Duhului Sfânt;
Bucură-te, cuvântatorul chipului călugăresc;
Bucură-te, cu adevărat podoaba monahilor;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Athanasie din Athon, strălucirea chipului monahicesc!

Condacul al 7-lea
Muntele Athos, Grădina Maicii Domnului, prin tine creşte sămânţa cea nepieritoare
a chipului călugăresc, care până la sfârşitul veacurilor va fi doar cântarea: Aliluia!

Icosul al 7-lea
Sfinte Mare Athanasie Athonitul, pomul din mijlocul vieţii duhovniceşti te-ai facut, din care şi noi ne împărtăşim cu marea bucurie a raiului iaraşi coborât pe pământ:
Bucură-te, samânţa cea bună ce nu se mai strică;
Bucură-te, piatra înmuiată de apa Hristos;
Bucură-te, cel trimis de sus să ne pastoreşti;
Bucură-te, creşterea cea din pustie;
Bucură-te, de acum părintele monahilor;
Bucură-te, păstorul la care vin tot mai mulţi;
Bucură-te, glasul chemării celei sfinte;
Bucură-te, cântecul din fluierul de taină;
Bucură-te, cuvântul Vieţii de sus;
Bucură-te, omul lui Dumnezeu;
Bucură-te, omul cu chipul luminii;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Athanasie din Athon, strălucirea chipului monahicesc!

Condacul al 8-lea
Multe trebuie să fie nevoinţele vieţii călugăreşti şi ostenelile celor râvnitori aduc petrecerea cea de taină; şi atât în pustie, cât şi în mănăstirea cea de obste, totul este iubirea cântării neîncetate: Aliluia!

Icosul al 8-lea
Mulţi caută mai degrabă liniştea, dar trebuie înţeles că liniştea şi odihna doar după multe nevoinţe se câstigă, ca un rod după multe furtuni şi vijelii:
Bucură-te, povăţuitorul iscusit al vieţii monahiceşti;
Bucură-te, chipul părintelui duhovnicesc;
Bucură-te, stâlp al dreptei-credinţe bine întărit şi neclintit;
Bucură-te, cel ce ai trecut prin toate încercările;
Bucură-te, că ai dezvaluit toate patimile;
Bucură-te, că ai scos în afară vicleniile;
Bucură-te, că ţi-ai tămăduit propriile patimi;
Bucură-te, că ţi-ai spălat propriile pacate;
Bucură-te, că ai ieşit din înşelarea pământească;
Bucură-te, că ai găsit calea cea adevarată;
Bucură-te, că şi nouă ne eşti povăţuitor iscusit;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Athanasie din Athon, strălucirea chipului monahicesc!

Condacul al 9-lea
O, cel ales pentru viaţa de taină, ai câştigat chipul întreg al unirii de sus cu cel de jos, al celor din adânc cu cele din afară, în care totul este în cântarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Puţini sunt cei care pot lupta deodată cu cele trupeşti şi sufleteşti, de aceea te-ai arătat mare povăţuitor pentru fiecare, după neputinţele lor:
Bucură-te, răbdătorule cu cei neputincioşi;
Bucură-te, iertătorule pentru cei smeriţi;
Bucură-te, păstorule cel bun, care aduni şi oile rătăcite;
Bucură-te, că le scoţi dintre spini;
Bucură-te, iubire ce-şi pune sufletul;
Bucură-te, iubire ce se jertfeşte în toate;
Bucură-te, dragoste ce de toate se îngrijeşte;
Bucură-te, dragoste pururea veghetoare;
Bucură-te, dăruire de suflet mare;
Bucură-te, dăruire de inimă de sfânt;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Athanasie din Athon, strălucirea chipului monahicesc!

Condacul al 10-lea
Viclenia celor răi te-a pândit la fiecare pas, să te împiedice de la înfăptuirea cea bună, dar ai trecut peste toate primejdiile cu darul de sus, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Prin facerea de minuni pe toţi i-ai încredinţat că prin voia Domnului toate le-ai facut, ca un placut slujitor şi ascultător al poruncilor sfinte:
Bucură-te, că noua temelie ai pus în Muntele Athos;
Bucură-te, că ai reînviat viaţa monahicească;
Bucură-te, că te-ai făcut părintele cel mare de aici;
Bucură-te, de acum stâlpul neclintit;
Bucură-te, temelie de stâncă;
Bucură-te, tărie ce nimeni nu o mai clinteşte;
Bucură-te, tăria credinţei biruitoare;
Bucură-te, puterea nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, nume de acum de mare laudă;
Bucură-te, nume printre cele sfinte;
Bucură-te, zugravire de icoană a chipului monahicesc;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Athanasie din Athon, strălucirea chipului monahicesc!

Condacul al 11-lea
Diavolul, urâtorul de oameni, a prăvălit un lemn mare peste picioarele tale şi trei ani ai stat ţintuit la pat, dar cu mulţumire Domnului ai cântat şi mai mult: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Multe trebuie să pătimească cel ce se sfinţeşte şi lucrează cele bune, dar toate acestea sunt “locul cel curăţitor” spre strălucirea cea nepieritoare:
Bucură-te, cu adevărat chipul sfinţeniei;
Bucură-te, că ai câştigat smerenia întreagă;
Bucură-te, că ai trecut prin focul curăţitor;
Bucură-te, că ai ieşit şi mai strălucitor decât aurul;
Bucură-te, că suferinţa ţi-a adus bucuria cea de sus;
Bucură-te, că durerea ţi-a adus veselia nesfârşită;
Bucură-te, osteneala cea vrednică de odihnă;
Bucură-te, că vrăjmăşiile altora le-ai iertat;
Bucură-te, că pe cei ce te urau i-ai binecuvântat;
Bucură-te, că tot răul din tine ai scos;
Bucură-te, că te-ai făcut doar vasul Luminii fără pată;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Athanasie din Athon, strălucirea chipului monahicesc!

Condacul al 12-lea
Mare este taina jertfei pentru Hristos prin care păcatele se iartă şi chipul monahicesc se arată; moartea se biruieşte şi se primeşte Învierea – împlinirea a toate -, în cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea
De mare taină a fost şi mutarea ta la cele veşnice, că râvnitor pentru biserica lui Hristos, te-ai primejduit până la sfârşit pentru ea, că trebuind să înalţi încă o cladire, s-a surpat şi prin aceasta
te-ai eliberat de cele pământeşti.
Bucură-te, cel învrednicit şi de “mucenicia lucrării sfinte”;
Bucură-te, cel ce ne umpli pe noi de facerile tale de bine;
Bucură-te, că prin aceasta ai primit întreaga cunună;
Bucură-te, ca aşa ai fost chemat la odihnă;
Bucură-te, râvna până la  jertfă pentru casa lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai primit şi pecetea crucii;
Bucură-te, că drumul vieţii cu vitejie l-ai sfârşit;
Bucură-te, că nu te-ai oprit niciodată de la lucrarea sfântă;
Bucură-te, că mai bine te-ai primejduit, decât să nu lucrezi;
Bucură-te, că ai trecut şi prin ultima încercare;
Bucură-te, că ţi-ai pus sufletul pentru fiii tăi duhovniceşti;
Bucură-te, chipul cel mare al iubirii de Hristos;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Athanasie din Athon, strălucirea chipului monahicesc!

Condacul al 13-lea
O, Mare Athanasie cel din Athon, cel ales de Însuşi Domnul Hristos, Părintele cel mare al monahilor şi stăpânul de taină al vieţii duhovniceşti, şi noi îţi aducem cinstirea după cuviinţă, în cântarea: Aliluia! (de 3 ori).

Şi iarăşi Icosul întâi şi Condacul întâi.

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Econoama (Economissa sau Oikonomissa) de la Marea Lavră din Sfântul Munte Athos – pentru izbăvire de sărăcie și de foame, aduce bunăstare materială și duhovnicească, salvează de toată lucrarea diavolească (5 iulie)

 

Condacul 1

Veșnic purtătoarei de grijă, celei neînfricate și mult cinstitei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care veghează necontenit la căpătâiul celor ce o cheamă cu lacrimi de pocăință ne rugăm și noi cei afundați în foame, lipsuri și necazuri, și fiind încredințați de mila ei cea mare căutăm cu bucurie la minunile ei cele slăvite și o strigăm: Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Icosul 1

Ridicată ai fost cu trupul la Cer devenind Împărăteasa Îngerilor și a noastră deopotrivă, umplând lumea văzută și nevăzută cu harul tău plin de dulceață și mângâiere, iar noi cu inimile pline de umilință te rugăm să primești aceste cuvinte ca jertfă:

Bucură-te, Stăpâna și Econoama casei noastre;

Bucură-te, Domnitoare peste tot ce suntem și tot ce avem;

Bucură-te, că ție îți încredințăm viața noastră;

Bucură-te, că pe tine te facem acoperământ veșnic;

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, că te chemăm să ne rânduiești zilele după Voia Tatălui;

Bucură-te, că ne acoperi cu bogăția darurilor;

Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Condacul 2

În vremurile de demult, monahul Atanasie Athonitul a zidit cel dintâi locaș de rugăciune din Sfântul Munte Athos, care mai apoi s-a numit ”Marea Lavră” pentru numărul însemnat de călugări care s-au adunat sub stăreția Sfântului, slujindu-I lui Dumnezeu și Maicii Lui: Aliluia!

Icosul 2

Dar într-o vară, Domnul a îngăduit ca pământul să nu își dea roadele așa încât toate recoltele monahilor s-au uscat, iar toți cei 2000 de călugări din Lavră au plecat fiecare căutând să viețuiască în altă parte, deoarece foamea îi răzbise și erau slăbiți și cu duhul.

Bucură-te, că prin tine primim putere în ispite;

Bucură-te, mijlocitoare pentru cei smeriți;

Bucură-te, ajutătoare grabnică în vremuri de mare apăsare;

Bucură-te, că ne trimiți har peste har, să nu deznădăjduim;

Bucură-te, că bogăția ta nu e doar pentru trup, ci și pentru suflet;

Bucură-te, că aduci bucuria reușitelor în faptele cele bune;

Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Condacul 3

Sfântul Atanasie a încercat să reziste foamei, rămânând doar el și cu câțiva monahi în mănăstire, dar într-o bună zi l-a cuprins deznădejdea și văzând că nu primește răspuns la rugăciunile lui pentru a avea de mâncare, a părăsit și el mănăstirea plângând cu amar: Aliluia!

Icosul 3

În drumul spre Kareia însă i-a ieșit în cale o femeie îmbrăcată cuviincios, care i-a vorbit întrebându-l unde merge, dar Sfântul Atanasie, crezând că e o vedenie de la diavol, i-a răspuns că nu îi va spune așa ceva, iar noi ne rugăm:

Bucură-te, că atunci te-ai dezvălui cine ești;

Bucură-te, că i-ai spus că ești chiar Maica Domnului, cea care păzește Marea Lavră;

Bucură-te, că l-ai certat pe monah pentru lipsa lui de credință;

Bucură-te, că i-ai spus să lovească cu toiagul în stâncă;

Bucură-te, că el făcând întocmai, a ieșit un izvor de apă rece și dulce;

Bucură-te, că izvorul există și în zilele noastre;

Bucură-te, că ne sfătuiești să fim cu chibzuială în toate;

Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Condacul 4

După o asemenea minune, i-ai spus Sfântului Atanasie să meargă la Mănăstire unde va găsi în pivniță bucate din destul apoi ai dispărut, iar monahul a rămas în uimire: Aliluia!

Icosul 4

Ascultând de porunca ta, Stăpână, Sfântul Atanasie a plecat degrabă înapoi, bucuros cu duhul de minunata arătare și fiind încredințat în inima lui că cele promise se vor împlini:

Bucură-te, că a găsit cereale, brânză, vin și untdelemn din belșug;

Bucură-te, că toate prisoseau, ca dar dumnezeiesc;

Bucură-te, că Sfântul s-a rușinat de lipsa lui de nădejde;

Bucură-te, că suntem toți din firea lui Adam;

Bucură-te, că acolo unde nu poate firea, biruiește harul;

Bucură-te, că ne dai și nouă cele necesare traiului;

Bucură-te, îmbogățindu-ne viețile;

Bucură-te, că ne umpli hambarele cu tot ce ne lipsește;

Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Condacul 5

Fericindu-se de marea ta milă, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, la ceva vreme după această întâmplare călugării au zugrăvit pe lemn o preafrumoasă Icoană în cinstea minunii pe care ai făcut-o. Icoana ta a fost așezată în curtea Mănăstirii între cele două biserici, într-un frumos baldachin de piatră, și te înfățișează pe tine Maica Domnului stând pe tron cu Pruncul în brațe iar de o parte și de alta sunt pictați Sfinții Mihai al Sinadelor în dreapta și Sfântul Atanasie Athonitul în stânga, iar noi cu recunoștință te chemăm: Aliluia!

Icosul 5

Pe când se ruga Sfântul pentru ajutorare privind hrana monahilor din Mănăstire, i-ai vorbit din icoană, Maică, și i-ai spus: ”Nu te întrista, Atanasie, ca de acum eu voi fi economul acestei mănăstiri” iar el a ridicat o rugăciune de mulțumire. Din ziua aceea, ai fost recunoscută în Marea Lavră ca Econoamă, adică cea care rânduiește cele necesare traiului pentru monahi, fie că e vorba de bani, alimente, îmbrăcăminte sau cele de trebuință pentru Sfintele Slujbe, și toți viețuitorii mănăstirii s-au bucurat zicând așa:

Bucură-te, aducând îmbelșugare trupească și sufletească;

Bucură-te, că ne rânduiești traiul ca o Mamă;

Bucură-te, că nu avem ocrotitoare mai bună ca tine;

Bucură-te, că toate le vezi, toate le știi;

Bucură-te, avertizând-ne de venirea furiilor;

Bucură-te, că ne aperi de tâlhari;

Bucură-te, că ne scoți din primejdii;

Bucură-te, că aperi tot ce e al nostru;

Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Condacul 6

Luminând sufletele călugărilor i-ai încredințat de prezența ta necontenită printre ei, fiind pavăza făgăduințelor lor monahale și întărindu-i în greutatea purtării aripilor îngerești: Aliluia!

Icosul 6

Până în ziua de azi Marea Lavră nu are ocupat postul de Econom de către un monah, ci se numește doar un para-econom adică un ucenic al tău, Maica Domnului, fiindcă tu le rânduiești pe toate spre liniștea și bunăstarea celor care te strigă:

Bucură-te, cea ce coși găurile baierelor noastre;

Bucură-te, puntea dintre pământ și Cer;

Bucură-te, purtătoare de grijă neobosită;

Bucură-te, că te numim și noi Econoama casei noastre;

Bucură-te, că te rugăm să ne dai trai îmbelșugat;

Bucură-te, că te slăvim ca pe o Mamă iubitoare;

Bucură-te, că nu cunoaștem ajutor mai grabnic ca al tău;

Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Condacul 7

De multe ori Marea Lavră a fost strâmtorată, atât în timpul vieții Sfântului Atanasie cât și în vremurile ce au urmat, trecând prin atacurile agarenilor, războaie și alte nenorociri, dar mereu ai stat de pază la strigătele celor care se rugau fierbinte spre tine, cinstindu-te ca Stăpâna lor mult iubită: Aliluia!

Icosul 7

De fiecare dată când cămara rămânea goală, monahii alergau la preaslăvita ta Icoana Econoama, iar tu, Maica Domnului, mereu ai umplut visteriile cu bani și mâncare, iar robii tăi te chemau așa:

Bucură-te, cea ce oprești paguba și risipa;

Bucură-te, că ne scoți din foame și de sărăcie;

Bucură-te, că ne trimiți medicamente;

Bucură-te, că mijlocești veșnic pentru bunăstarea noastră;

Bucură-te, că ne dai gând bun cum să ne folosim de ce e al nostru;

Bucură-te, că nu ne lași să trăim în risipă;

Bucură-te, că umpli visteriile nevoilor noastre;

Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Condacul 8

Ești zid de nepătruns în apărarea copiilor tăi, Împărăteasă, având grijă mereu de a ne spori avuția, dându-ne inspirația să facem alegeri bune, să decidem în Duhul Sfânt nu în duhul lumii, aducând liniștea în familie: Aliluia!

Icosul 8

Acolo unde sporește rugăciunea sporește și harul, iar noi cu inimile înălțate la cer strigăm spre Maica noastră cea milostivă și o chemăm:

Bucură-te, că nu ne lași să pierdem averea;

Bucură-te, că ne dai succes în afaceri;

Bucură-te, că ne faci înțelepți;

Bucură-te, că ne deschizi mintea să știm ce e bine și ce e rău;

Bucură-te, că aduci recolta bogată;

Bucură-te, că ne sprijini când construim casă;

Bucură-te, ne ridici din neputința de a munci;

Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Condacul 9

Îți împlinești veșnic făgăduința de a ne avea în grijă, Stăpână, și îți pasă nu doar de nevoile noastre trupești ci și de cele duhovnicești, ca să adunăm untdelemn în candela sufletului cu care să ne ridicăm la cer: Aliluia!

Icosul 9

Ne ajuți în rugăciune, ne sporești răbdarea și credința, ne îmbogățești în virtuții și în evlavie, ne liniștești mintea și inima ca să pornim în respirația lui ”Doamne miluiește!”, ne acoperi cu mantia ta ascunzând-ne de diavoli și de ispite, iar noi ca niște copii alergăm în brațele tale și te chemăm:

Bucură-te, că înmulțești harul;

Bucură-te, că umpli visteriile sufletului nostru cu gânduri bune;

Bucură-te, că arăți plină cămara inimii ce se roagă;

Bucură-te, că ești bunăstare și creștere întru Iisus Domnul;

Bucură-te, că ne arăți calea rodnică a mântuirii;

Bucură-te, că răsari în noi mugurii abundenței rugăciunii;

Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Condacul 10

Celor ce nu se pot ruga le ești mijlocitoare, celor ce nu se pot ridica le ești susținătoare, iar celor care nu pot evolua le ești mare dezlegătoare, Maica Domnului, fiindcă degrabă alergi și distrugi orice legătură de magie sau vrăjitorie care ne leagă sporul sau avuția, spre salvarea noastră: Aliluia!

Icosul 10

Nu zăbovi, Împărăteasă, și vino să vezi cum suntem de chinuiți, cum lucrătorii întunericului ne-au legat prin blesteme și vrăji, furându-ne sporul și creșterea materială și duhovnicească, și cu sabia Duhului Sfânt spulberă toate uneltirile celor răi, să ne bucurăm de ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit și să ne aperi drepturile pământești și cerești.

Bucură-te, dezgropând tainele îngropate;

Bucură-te, spărgând mormintele avuției noastre;

Bucură-te, scoțând la lumină ce este vechi și blestemat;

Bucură-te, desfăcând legăturile de vrăjitorie cunoscută și necunoscută;

Bucură-te, că ne aduci înapoi sporul și nu lași răul să se întoarcă;

Bucură-te, că ne salvezi de furtul cel tâlhăresc al oamenilor necinstiți;

Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Condacul 11

Ne înveți, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, că cea mai iubită fecioară a lui Dumnezeu este Milostenia, căci prin ea urcăm într-o clipită în cele mai luminoase colțuri ale Raiului, și noi cu bucurie te slăvim cu inima și cu buzele: Aliluia!

Icosul 11

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Sădește în noi semințele acestei mari virtuți, să rodim vlăstare de milostenie care să se împrăștie la toți cei în nevoie, să dăm din ceea ce primim ca să ne facem palat împărătesc în Împărăția Fiului Tău, și ascultă Maică aceste laude:

Bucură-te, că mai fericit este a da decât a primi;

Bucură-te, că acestui îndemn ne dorim să slujim;

Bucură-te, că fericirea veșnică le întrece pe toate;

Bucură-te, că dărnicia materială aduce darul Duhului Sfânt;

Bucură-te, că bucuria de a oferi este Raiul pe pământ;

Bucură-te, că pe cât dăm, cu atât ne oferi mai mult tu, Stăpână;

Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Condacul 12

Ești puternica noastră ocrotitoare în viața de zi cu zi știind că și trupul are de trebuință ale lui și te rogi necontenit la Tronul Sfintei Treimi pentru binele nostru material și sufletesc, ca să trăim îndestulați și împlinind poruncile lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Ai grijă de noi, apără-ne de dușmani, mijlocește să avem zile senine și pline de îmbelșugare, și fii alături de noi în tot ce facem și gândim, ca Stăpâna și Econoama casei noastre, a celor care cu multă cinstire te strigă:

Bucură-te, că te îngrijești și de sănătatea noastră;

Bucură-te, că ne acoperi cu preacinstitul tău Acoperământ;

Bucură-te, că ne trimiți har vindecător;

Bucură-te, că dezlegi sporul și creșterea noastră;

Bucură-te, că spulberi blesteme și pui capăt chinului;

Bucură-te, că ne liniștești în clipele de cumpănă și ne dai gândul bun;

Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Condacul 13

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, caută cu milă spre noi și ajută-ne, izbăvește-ne de foame și de sărăcie, dă-ne trai îmbelșugat, avuție materială și duhovnicească, abundență în credință și spor în rugăciune ca să devenim lumini în lume, fii demni de Tatăl cel Ceresc, și învață-ne să fim milostivi și darnici cu cei în nevoi ca să ne bucurăm veșnic de slava Sfintei Treimi: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Ridicată ai fost cu trupul la Cer devenind Împărăteasa Îngerilor și a noastră deopotrivă, umplând lumea văzută și nevăzută cu harul tău plin de dulceață și mângâiere, iar noi cu inimile pline de umilință te rugăm să primești aceste cuvinte ca jertfă:

Bucură-te, Stăpâna și Econoama casei noastre;

Bucură-te, Domnitoare peste tot ce suntem și tot ce avem;

Bucură-te, că ție îți încredințăm viața noastră;

Bucură-te, că pe tine te facem acoperământ veșnic;

Bucură-te, că te chemăm să ne rânduiești zilele după Voia Tatălui;

Bucură-te, că ne acoperi cu bogăția darurilor;

Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Condacul 1

Veșnic purtătoarei de grijă, celei neînfricate și mult cinstitei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care veghează necontenit la căpătâiul celor ce o cheamă cu lacrimi de pocăință ne rugăm și noi cei afundați în foame, lipsuri și necazuri, și fiind încredințați de mila ei cea mare căutăm cu bucurie la minunile ei cele slăvite și o strigăm: Bucură-te, Maica Domnului Econoama, buna chivernisitoare a avuției noastre pământești și duhovnicești!

Rugăciune:

Preacurată Doamnă, milostivă Împărăteasă a Cerului și a pământului, ocrotește casa noastră și adu asupra ei binecuvântarea ta, dându-ne bogăția materială pe care Dumnezeu prin Voia Lui a trimis-o  pentru noi. Sporește-ne înțelepciunea, răbdarea, dragostea și credința, ca prin toate acestea să împlinim toate poruncile lui Dumnezeu și să ducem o viață bineplăcută Lui.

Cinstim prețuita ta Icoană Econoama, care ne acoperă cu har ceresc și care este balsam al inimii, dăruită de Sfântul Munte Athos întregii lumi. Amintindu-ne de minunea pe care ai făcut-o cu Sfântul Athanasie Athonitul, îți cerem și noi un semn al iubirii tale față de noi cei nevrednici, și te rugăm să ne ridici din întristarea sărăciei și a lipsurilor materiale.

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Te chemăm să fii tu chivernisitoarea averii noastre, aducându-ne pace și înțelegere, oprește certurile de bani din familie și risipa, dezleagă blesteme și vrăjile care ne iau sporul, apără-ne de boli, dă-ne sănătate și vindecare trupească și sufletească, iar noi te iubim ca pe Maica noastră din Ceruri, Econoama casei, Apărătoare de vrăjmașii văzuți și nevăzuți, și te rugăm să ne ridici pe scara rugăciunii și a milosteniei așa încât să fim ușori ca fulgul să putem urca nestingheriți în Împărăția lui Dumnezeu, să ne veselim cu Îngerii care cântă slava Sfintei Treimi, acum și în vecii vecilor. Amin.

Altă Rugăciune:

Maica Domnului, Preasfântă Fecioară, ajută-i pe cei suferinzi și nevoiași, fii binefăcătoarea celor săraci și flămânzi. Ascultă rugăciunea mea, a robului lui Dumnezeu (N) și nu trece cu vederea lacrimile mele: mijlocește la Dumnezeu să îmi ofere o locuință bună, să îmi dea prosperitate, ajutor la servici, succes în ceea ce fac, ca să pot evolua în munca mea și să îi pot ajuta și pe ceilalți, slujindu-I lui Dumnezeu cu credință și cu dragoste. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.  Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Reclame

ICOANA FĂCĂTOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI – ECONOAMA (IKONOMISSA) de la MAREA LAVRĂ A ATHONULUI

Icoana Maicii Domnului numită „Econoama” (în greacă, „Ikonomissa” sau „Chivernisitoarea”) este una dintre icoanele facatoare de minuni pastrate in Manastirea Marea Lavra, in Sfantul Munte Athos. Icoana dateaza inca din vremea Sfantului Atanasie Athonitul, ctitorul manastirii, ea fiind legata chiar de o intamplare din viata sfantului. Icoana este praznuita in data de 5 iulie.

Marea Lavra este prima mare manastire zidita in Sfantul Muntele Athos, fiind intemeiata in jurul anului 963, prin nevointa Sfantului Atanasie Athonitul din Trapezunt, cu ajutoare banesti date de imparatii bizantini Nichifor Focas (963-959) si Ioan Tzimiskes (969-973). Manastirea a fost inchinata Bunei Vestiri, insa dupa adormirea Sfantului Atanasie, manastirea a luat drept hram Adormirea Cuviosului, care se praznuieste in data de 5 iulie. In aceasta manastire a trait cel mai cunoscut imnograf bizantin, Sfantul Ioan Cucuzel.

Dintre domnitorii romani, ctitori ai acestei manastiri, ii amintim pe urmatorii: Vladislav Vintila I, Neagoe Basarab, Vladislav al III-lea, Vlad Vintila, Petru Schiopul, Alexandru cel Rau, Ieremia Movila, Gavriil Movila, Grigore Ghica, Serban Cantacuzino si Constantin Brancoveanu.

Biserica centrala este imbracata cu minunatele fresce realizate de renumitul pictor Manuil Panselinos, iar trapeza este imbracata cu pictura in fresca realizata in parte si de mesterul Teofan Cretanul. Manastirea Marea Lavra adaposteste mai multe icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului, dimpreuna cu multime de Sfinte Moaste.

Icoana Maicii Domnului „Econoama” de la Marea Lavra  (Ikonomissa)

Icoana Maicii Domnului numita „Econoama” sau „Ocrotitoarea” dateaza inca din vremea Sfantului Atanasie Athonitul. Aceasta icoana a fost pictata spre a aminti de intemeierea Manastirii Marea Lavra si de purtarea de grija a Maicii Domnului.

In vremea Sfantului Atanasie Athonitul in manastire traiau mai bine de doua mii de calugari. Fiind mare saracie, o parte dintre calugari au inceput a parasi manastirea. Printre ultimii calugari ramasi in Lavra se numara si Atanasie. Peste inca ceva vreme, pleca si el spre Careia, ingrijorat din pricina lipsurilor banesti si alimentare.

Se povesteste, din vechime, urmatoarea intamplare, petrecuta pe drumul spre Careia. Mergand sfantul spre Careia, in apropiere de Manastirea Morfono (din aceasta se mai pastreaza doar ceva ruine si o parte din turnul portului), el s-a intalnit cu o femeie.

Vazand femeia, sfantul i-a spus:

– Ce-i cu tine, femeie, aici, pe munte?

Femeia i-a raspuns, zicand:

– Eu nu sunt o femeie oarecare, eu sunt Maica Domnului.

Sfantul nu a crezut minunii, alegand a pune aceasta aratare pe seama diavolului, care de multe ori se arata in chip mincinos marilor nevoitori, spre a-i insela si a-i pierde.

Maica Domnului, privind la el, i-a spus:

– Ce ai in mana?

Sfantul a raspuns, zicand:

– Toiagul.

Toiagul sfantului era din fier masiv, el fiind astazi pastrat in biserica centrala din Marea Lavra, infipt langa mormantul sau. La gat, sfantul purta o cruce din fier, grea de trei kilograme, pastrata si ea tot in biserica actuala a manastirii.

Spre a-i adeveri minunea si a-l incredinta de binecuvantarea ei, Maica Domului i-a spus sfantului sa faca cruce peste piatra si sa loveasca cu toiagul in stanca de langa el. In acel moment, din acea stanca a tasnit apa curata, dulce si rece. Pana astazi, locul este cunoscut sub denumirea de „Izvorul Sfantului Atanasie”, iar apa ce curge din el se numeste „Aghiasma Sfantului Atanasie”.

Maica Domnului a zis sfantului Atanasie:

– Eu sunt econoama manastirii, eu va port de grija.

Umilindu-se sfantul, ceru binecuvantare Maicii Domnului si se intoarse la manastire.

Intors la manastire, Maica Domnului l-a intampinat langa chiliile cele vechi, aratandu-i sa intre in pivnita cea mare a manastirii. Coborand treptele pivnitei, sfantul gasi vasele si lazile pline cu alimente: masline, branza, ulei si cereale.

La ceva vreme dupa minunata intamplare, icoana Maicii Domnului a fost zugravita pe lemn si asezata in biserica manastirii, spre vesnica amintire a binecuvantarii ei. Maica Domnului este infatisata stand pe tron, cu Pruncul in brate, iar de o parte si de alta, doi sfinti: Sfantul Mihail al Sinadelor, in dreapta, si Sfantul Atanasie Athonitul, in stanga. Aceasta icoana se afla asezata astazi in curtea manastirii, intre cele doua biserici, intr-un frumos baldachin de piatra.

Se mai spune, tot din batrani, ca sfantul se ruga Maicii Domnului pentru ajutorare in cele privind hrana calugarilor din manastire cand, din icoana, Maica Domnului i-a raspuns, zicand: „Nu te intrista, Atanasie, ca de acum eu voi fi economul acestei manastiri.” De atunci si pana in zilele noastre, Manastirea Marea Lavra nu are alt econom decat pe Maica Domnului.

Ctitorul acesteia, Sfantul Atanasie Athonitul, a primit astfel, de la Maica Domnului, fagaduinta de a purta de grija manastirii pentru totdeauna, niciodata lipsindu-i cele materiale sau duhovnicesti. Numele dat cu aceasta ocazie Maicii Domnului, si anume “Oikonomissa”, adica „Ocrotitoarea”, a ramas pana in zilele noastre. Purtatoarea de grija – “oikonomissa” – nu si-a incalcat niciodata fagaduinta data.

A doua icoana a Maicii Domnului Econoama, numita tot „Ikonomissa”, a fost zugravita si ea, tot in legatura cu aceste minunate minuni. Maica Domnului sta asezata pe tron, cu Pruncul in brate, iar de o parte si de alta stau, in rugaciune, sfintii cei ce s-au rugat Maicii Domnului pentru binele manastirii, de-a lungul vremii. Icoana Maicii Domnului Ikonomissa, care infatiseaza un total de 14 personaje, toate avand legatura cu manastirea, se afla asezata pe un baldachin de lemn, in partea stanga a intrarii principale in biserica centrala a Manastirii Marea Lavra.

Datorita acestei fagaduinte, functia de „iconom” nu a mai fost data in aceasta manastire. Calugarul care se ocupa cu randuirea si gestionarea celor materiale ale manastirii poarta numele de „para-iconom”, adica ucenic al Ocrotitoarei.

Pentru noi, romanii, icoana are o valoare de simbol, deoarece, printre odoarele cu care a fost impodobita icoana de-a lungul zecilor de ani, se afla si o cruce cu colan, pe care a lasat-o candva, in scurta lui vizita in Muntele Sfant, patriarhul de atunci al Romaniei, Justinian Marina. Ma bucur ca aceste daruri mai noi, venite din partea credinciosilor grabiti prin Sfantul Munte, reinnoada fericit legaturile vechi ale clericilor romani cu Marea Lavra.

"Ispitele vin, dar zidurile cresc"

Maica Veronica de la Vladimiresti

Maica Veronica inainte de surghiun

 

Sunt 7 ani de cand Maica Veronica s-a mutat la Domnul.

In 2005, cand si-a presimtit sfarsitul, le-a vestit pe maicute ca va muri. Ele erau in lacrimi langa ea. Dar un lucrator de la gradina a intrebat, nelinistit:
- Si ce-o sa se intample aici, cu obstea? Cine o sa conduca manastirea dupa ce muriti?
Maica Veronica a raspuns:
- Cum cine? Eu o sa conduc manastirea! Eu o s-o conduc, de acolo de sub dudul de langa biserica.
Maica Veronica a fost inmormantata sub dud. Ea continua sa fie o prezenta intens resimtita la manastirea Vladimiresti. Si calugaritele din obstea mare, si pelerinii resimt prezenta ei. Asa cum tonica si vesela a promis la plecare, ea continua sa conduca, sa indrume, sa inspire sfat si sanatate, de acolo, de sub dud.

Atingeri revelatorii

Vasilica Gurau-Barbu, viitoarea maica Veronica, s-a nascut intr-un sat langa Tecuci, in 1920. Sau in 1922, dupa o indreptare adusa mai tarziu. A vadit de copil o sensibilitate particulara, o inzestrare spre atingerea unui alt plan al realului. Socul initiatic, adica acea zguduire care te muta din planul simturilor in planul duhului, Vasilica l-a primit la 9 ani, de la mama ei. Mama era pe moarte (in 1929). Copila, plangand, a intrebat-o: "Toti spun ca ai sa mori. Ce-o sa ma fac singura?".
Mama i-a raspuns: "Eu numai te-am adus pe lume; dar tu ai o alta mama, cea adevarata: Maica Domnului. Ea iti va purta de grija. La Ea sa te rogi; si de la nimeni sa nu astepti mila, decat numai de la Ea". Si i-a incredintat icoana Preacuratei, care se afla pe peretele casei. Copila a simtit bucurie si protectie, a stiut ca are o Mama.

La 15 ani, cand a inceput sa ridice manastirea

 

De atunci, ea s-a aflat intr-o relatie speciala cu Maica Domnului: aceasta ii aparea la orice rugaciune, sau chiar spontan. Ii aparea prin semne clare, prin inspiratie, prin coincidente. In situatii grele, ea cerea: "Maica, da-mi lamurire! Ce sa fac?". Si primea raspunsul.
*
Primele descoperiri religioase i s-au facut in 1937. Lucra la camp si, deodata, in fata ei a vazut o lumina care o umplea de fericire. Aceasta trezvie i s-a daruit dupa ce trecuse prin multe suferinte. Intre 9 si 11 ani, orfana Vasilica a fost supusa unui regim de suprimare de catre o ruda haina, care i-a spus in fata ca vrea s-o omoare; doua ierni a tinut-o intr-un grajd fara usa si a fost infometata. Dar a supravietuit si a iesit intarita; a reusit sa fuga de la acea ruda haina si nu i-a purtat pic de ranchiuna, n-a simtit nici razvratire sau ura. A perceput - uimitor de corect - ca persecutorul ei era, el insusi, o victima a unei naturi ticaloase, cazatoare. De fiecare data cand a suferit prigoane (si au fost multe!), maica Veronica nu-si acuza persecutorii, ci se ruga pentru indreptarea firii oamenilor. A cerut si a primit blagoslovenie de la Sfantul Sinod si de la Episcopul zonal sa propovaduiasca lumii primele ei descoperiri. Este semnificativ acest fapt: ea a cerut mereu supervizare teologica pentru vedeniile sale si a cerut binecuvantare ierarhica pentru a le propovadui sau a le pune in practica.

"Ispitele vin, dar zidurile cresc"

In august 1938, i se descopera ca este chemata sa faca o manastire de maici; i se arata ca se va aduna obste mare, "sa tina dreapta firea omului". Smerita, zice ca se socoteste "vas subred". Dar i s-a conferit de sus taria sa faptuiasca aceasta.
A cerut si a primit binecuvantare ierarhica sa faca manastire. A inceput sa adune fonduri, prin tara. La 17 ani, este rasofora, purtatoare de vesmant calugaresc. La 15 august 1940, a primit "chip ingeresc"; a facut legamantul calugariei, primind numele Veronica.

Crucea din porumbi, unde a avut prima viziune

 

La 8 septembrie 1940 sfinteste paraclisul de intemeiere a viitoarei manastiri. La 15 august 1943, sfinteste biserica mare. Lucrarea buna se extinde. Se fac ateliere de lucru, se face bolnita. Se produc convertiri, inaltari duhovnicesti. Intre altele, a convertit la crestinism o famile de evrei sionisti, care i-au ramas atasati si recunoscatori mereu. Apoi familia crestinata a plecat in Israel. Iar peste ani si ani, Maica Veronica primea de acolo, de departe, semne de gratitudine. Zicea: "Viata lunga are floarea recunostintei".
Fericiti cei prigoniti
Harisma tinerei starete atrage multime de pelerini si produce multe fapte duhovnicesti.
In acest timp, incepe si prigonirea staretei. Rastalmaciri, acuzatii. "Invidii asupra harului" din partea unora. Inversunare din dezinformare, din partea altora. Este chemata la Vladica din Galati si la Patriarh, in 1945. Este acuzata de "invataturi straine" la manastirea ei, cum ar fi spovedania colectiva si prea deasa impartasanie, practicate de duhovnicul manastirii, parintele Ioan Iovan. E acuzata ca tolereaza "Oastea Domnului". Este acuzata ca nu percepea nici o taxa baneasca pentru spovedit si alte servicii! Dar mai ales, Patriarhul o opreste sa raspandeasca vedeniile ei, prin tiparituri noi, desi editia dintai, din 1940, beneficiase de aprobare teologala. La fel, se limiteaza venirea masiva a pelerinilor la Vladimiresti, "ca sa nu nasca manifestatii".
Maica Veronica a aratat supunere. Dar n-a avut parte de pace.

Mistica si fapta

Mistica, "forma cea mai inalta a spiritualitatii", presupune mutatia de la lumesc la duh, stare premergatoare intalnirii cu divinul.

Pentru Maica Veronica, trairile in duh devenisera stari continui, in lume si pentru lume. I se revela ce interventii concrete sa aiba in viata comunitatii unde traia, apoi in viata obstii sale, a vremii.
Misticul in viata nu este avuat de Institutia ecleziasta. Ba adesea este privit cu mefienta, este persecutat. Si Maica Veronica a avut parte de prigoana. Dar Patericul spune: "Unde nu-i obstacol, nu-i biruinta".

Intre transa si extaz

Evident, mistica spontana naste suspiciune. Chiar duhovnicul Teresei din Avila (sec.17) nu indraznea sa supervizeze extazele sfintei. Nu stia daca sunt extaze divine sau numai transe pamantene. Caci e greu sa faci deosebirea intre transa si extaz. O asa-zisa viziune poate fi o elaborare subiectiva, un produs al mintii. Numai un duhovnic poate sa confirme autenticitatea viziunii. Dar de unde sa iei un duhovnic vazator in duh?
Maica Veronica a fost bine inspirata si-n aceasta privinta. A stiut ca trebuie sa caute pe cineva "invatat", care sa-i spuna daca viziunile ei sunt autentice, daca vin dintr-o sursa divina. Mergea la monahi vestiti, care au stat pe Athos. L-a cautat la timp pe Parintele Arsenie Boca, unul din cei mai inzestrati la acea vreme. Intuitia Veronicai a lucrat excelent si ea a mers sa ceara sa-i indrume experienta vazatoare.

Manastirea Vladimiresti - din cele 318 maici alungate in 1956, doar 160 s-au mai intors in 1990, dar soborul a fost primenit cu surori tinere

 

Arsenie Boca rezida in acea vreme la Sibiu, locuia la profesorul Dumitru Staniloae. Veronica a fost bine primita. Arsenie Boca si Dumitru Staniloae i-au pus intrebari teologice si filocalice si au fost impresionati de raspunsurile pe care le dadea dansa, desi ea nu avea studii inalte.
Stareta Veronica l-a invitat pe Parintele Arsenie Boca sa vina la Vladimiresti, sa stea o perioada, sa catehizeze, sa-i indrume elanurile vazatoare. Parintele Arsenie Boca a venit la Vladimiresti, a stat aici o perioada, indrumand.
In alta etapa istorica, aici a poposit si Parintele Teofil Paraian, de la Sambata de Sus, atras de valoarea poetei Zorica Latcu (maica Teodosia), nevoitoare si ea la Vladimiresti.

In inchisorile comuniste

Maica Veronica a fost tarata in tribunale si-n inchisori comuniste de catre un episcop. Este o constatare trista, zguduitoare. Manastirile Vladimiresti si Sihastru-Adjud au fost tarate in doua procese, unul civil, altul penal, de catre episcopul Buzaului, numit Antim. De ce? Din rautate, din ispita lui Cain, din ignoranta, din aroganta, din rigiditate doctrinara? Daca era vorba doar de "sfantul" conformism religios, conflictul putea fi judecat in Sinod si-n Consistoriu, nu in proces penal. Episcopul Antim a jurat sa distruga Vladimirestii.

Manastirea Vladimiresti

 

In plin scandal, Petre Pandrea scria: "Daca prelatii inalti sunt cu adevarat ortodocsi, vor evita tragedia!". Dar ei n-au evitat tragedia. "Cauza a fost data pe mana pro curaturii, a militiei, a artileriei" (zice Pandrea), pe mana securitatii.
Petre Pandrea, scriitor si filosof, avocat de profesie, a fost angajat sa apere aceste manastiri la proces. El a pledat stralucit. Dar stihia bolsevica a fost nimicitoare. Au urmat arestari, intemnitari. De la Sihastru-Adjud au fost arestati 30 de calugari. De la Vladimiresti au fost arestate 40 de calugarite, in frunte cu stareta Veronica. Era in 1954-1955. Ani grei de temnita. Maica Veronica a fost condamnata la 15 ani de temnita grea, iar dupa un recurs, la 8 ani. Manastirile Vladimiresti si Sihastru au fost desfiintate.
Maica Veronica avea sa-mi povesteasca, in intalnirile cu ea de dupa 1990, cum a supravietuit "bucuroasa" in inchisori, invatand engleza de la o detinuta scolita, dar mai ales facand rugaciunea mintii in inima. Si induhovnicindu-l pe unul dintre temnicerii ei.

Fisa de personalitate harismatica

In 1954, Petre Pandrea a notat in jurnalul sau, despre Maica Veronica: "Ea este un supraom rasarit in penuria de oameni mari ai tarii mele. Dotata cu harul rar al contemplatiei, concomitent cu geniul organizatoric. Este o Jeanne d'Arc a Valahiei, pornita dintr-un satuc tecucean, predicand lumina, curatenia, curajul unor neo iobagi aflati in intunericul si-n mocirla unei vieti fara orizont metafizic".
Dupa iesirea din inchisoare, fiindu-i interzisa calea monahiceasca, fara manastirea care era garantul personalitatii sale, fara obstea de 318 maicute care-i dadeau sens existential si buna investire a harului duhovnicesc, urmarita indeaproape de Securitate, singura, Maica Veronica se intreaba care este noua ei misiune. Mereu senina, mereu "deasupra lumii", cuceritor de optimista. Are rapiri in duh, spre un paradis pe care-l numeste "lumea nevazuta". Nu mai beneficiaza de o canalizare teologica pentru vederile sale, nu are nici pe cineva care, cum zice Patericul, "s-o traga de picioare in jos, cand o ia prea navalnic spre cer...". Atunci se casatoreste cu George Vasai, un credincios al Vladimirestilor.

Toaca la Vladimiresti

 

Era in 1969 si George Vasai tocmai iesise din inchisoare. Fusese arestat in 1958, cu lotul "Rugul Aprins"; condamnat la 8 ani de munca silnica. Trecuse prin cateva inchisori dure: Fortul 13 Jilava, Stoienesti, Salcia, Gherla (unde compusese "Psalmii mortii temporare"). A fost eliberat prin decretul de gratiere din 1964. Veronica avea 44 de ani, Vasai avea 29... La casatoria lor, in 1964, au fost asistati de Antonie Plamadeala si alti cativa prieteni din timpul "Rugului Aprins".
Veronica avea, in continuare, rapiri in duh, in Raiul ei populat de persoane biblice. Iscodeste ardent sa isi cunoasca ingerul pazitor, pare sa-l fi intrezarit in imaginea vie a Serafiei, cea care a sters cu naframa chipul Mantuitorului.
I-a dictat lui Vasai cateva lucrari ample, cu extaze, poate si cu exaltari. Credem ca vedea mai complex decat era in stare sa exprime. Se exprima uneori in coduri folclorice, sau afective. Trairile sale erau mai vaste decat puterea ei de "calibrare" verbala a celor vazute. Limbajul ei imprumuta imagini de spiritualitate folclorizata, atingerile ei metafizice au un limbaj care ni-i amintesc pe tumultuosul Arhimandrit Nicodim Mandita, sau pe candidul parinte Argatu. Dar suita de reflectii Casa tacerii (1982) a Veronicai Gurau are un limbaj pertinent, aforistic.
Nu stim daca G. Vasai era doar stenograf docil, sau ii potenta unele elanuri mitizante, prin aplauze sau rezonari. (Vasai insusi, in inchisoare, se pasionase de un personaj fantast, un medium...).
Profesional, George Vasai a fost 8 ani arhitect titular al Arhiepiscopiei Bucurestilor (numit chiar de Patriarhul Justinian); a restaurat 5-6 manastiri. Avea si comenzi civile, pentru constructii de stat; a avut conflicte de munca. A obtinut azil politic in RFG, de unde a plecat dupa doi ani, tot dupa un conflict de munca. Era iritabil si chinuit. In 1971, s-a simtit crunt vexat de pensionarea sa fortata, pe motive psihice. Se zbuciuma; nici parintele Benedict Ghius, duhovnicul sau, nici Veronica nu-l pot insenina. Nu stim cand s-a petrecut separarea ei oficiala de Vasai, probabil in anii '80. Oricum, imediat dupa revolutia din 1989, Veronica a dat definitiv monahismul casei pe cel al manastirii.

Pastreaza pacea cat vei putea...

Dupa 1990, manastirea Vladimiresti reintra in drepturi. Maica Veronica redevine stareta mult indragita, polarizand ca un magnet suflete spre sporire. Asa i s-a vestit mereu in intalnirile ei vizionare cu Mantuitorul, cu Maica Domnului si cu cei trei barbati "placuti Fiului": Simion Stalpnicul, model de viata ascetica aspra; Sfantul Pantelimon, pazitorul sanatatii; si Ioan Evanghelistul, aparatorul castitatii.

Maica Veronica, stand de vorba cu florile, in curtea manastirii

 

Puternica personalitate a Maicii Veronica a facut ca autoritatile ecleziale actuale sa o "ingaduie". Ceva diplomatie a dobandit si inaltul nostru cler, poate a dobandit si acea "sophrosyne", sau doar un pic de prudenta fata de postumitate.
Maica Veronica si-a pastrat mereu acea "agalia", veselia duhovniceasca: ii privea cu uimire si drag pe infantilii ei prigonitori lasati de Dumnezeu pe lumea asta cu flori si spini, toate avand rostul lor la mantuire.
Cand trupul maicii Veronica era pus in mormant, sora Celestina, zugrava de icoane in manastire, atat de atasata de stareta ei, a cazut in lesin.
Obstea de maicute inca nu poate gasi "bucuria intristarii", cum le zicea stareta, din Pateric.
De acolo, de sub dud, Maica Veronica le readuce in minte indemnul de foc, asa cum ea insasi il primise: "Pastreaza pacea cat vei putea, caci spinii ii ard Eu".



Profețiile Maicii Veronica de la Mănăstirea Vladimirești. Interesant, aș spune eu, mai ales că a fost constestat și stigmatizată atât de către BOR, cât și de către comuniști. În România are loc cea mai mare lucrare harică din lume. La cererea lui Decebal, la Tronul de Lumină, se înfăptuiește în România, cea mai măreață lucrare harică inființată și susținută de trimisa Cerului cu misiune specială – Gurău Vasilica – azi Măicuța Veronica, care vine din Orașul de Aur al Maicii Domnului, fiind inzestrată cu harurile Maicii Domnului. Din copilăria ei descrisă în volumele publicate ”Viața și vedeniile Maicii Veronica”, redăm câteva momente esențiale.Este al cincilea copil al familiei Gurău. Mama a vrut să-l avorteze, dar o voce în vis i-a spus:– „Să nu îndrăznești să omori acest copil, că va fi pentru fericirea și mântuirea multora și de mare folos omenirii!”. Și așa a și fost. La șapte ani, pe când mergea la școală este învăluită într-un nor haric, care o va proteja de necazurile mari pe care ea avea să le întâmpine chiar din partea celor pe care urma să-i ajute.

La nouă ani rămâne orfană. Singura avere de la mama ei fiind icoana Maicii Domnului, care trebuia să-i țină loc de mamă. Frații vitregi n-o doresc deloc, iar cel mai mare căruia îi rămâne casa, este nevoit s-o ia la el. După plecarea fratelui Petrică în armată, copila rămâne cu soția acestuia, care și-a propus să scape de ea fără ca nimeni să știe. A spus vecinilor c-a dat-o pe Lica (de la Vasilica) de crescut și a închis-o într-un chiler (magazie), fără foc și fără mâncare. Aici avea să trăiască micuța Lica două ierni și două veri.

De aici încep miracolele; un copil normal nu ar fi putut trăi fără căldură și fără hrană, dar ea cum a trăit? Sfântul Pantelimon (doctor fără de arginți) i-a spus mai târziu într-o vedenie:

– „Eu am fost hărăzit de la nașterea ta să te ocrotesc și să te învălui cu harul Duhului Sfânt ca să trăiești.”
La un moment dat, fiind plină de păduchi ce o mâncaseră atât de tare încât rămăsese numai piele și os, I s-a adresat Maicii Domnului:

– „Mama mea m-a dat în grija Ta! Și Tu de ce mă lași să mă mănânce păduchii?”
Iar Maica Domnului, din icoana, i-a raspuns:– „Nu te teme! Vei fi mai fericită ca toți!” Și într-adevăr, trăirile duhovnicești ale Măicuței în legătura ei cu Cerul nu le-a avut nimeni, dar a plătit scump și mai plătește încă.După cumplita suferință de la fratele Petrică, este luată în sfârșit să fie crescută de unchiul Ionică Barbu, care nu avea copii. Aici o duce ceva mai bine, nefiind scutită de suferințe. Tot aici își începe pregătirea duhovnicească, ducându-se la biserică și la adunările „Oastea Domnului”, iar când I se interzicea să meargă la biserică, se ruga și se spovedea cu lacrimi, celui mai frumos copac din grădină, pe care în acel moment îl vedea în flăcări (foc imaterial binențeles!).Prima vedenie cu Măntuitorul Iisus Hristos!La șaptesprezece ani, pe când culegea porumb cu sora ei vitregă, îi apare în toată măreția și splendoarea Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, care o întreabă:– Ce aveți în coș? Oare mâncați azi de dulce?

– Nu mâncăm de dulce, că este Sfânta Vineri. Mama ne-a pus nouă poame (struguri)!

– Așa să spui la lume: că sunt trei zile de post pe săptămână: lunea, miercurea și vinerea.

Eu care știam că sunt numai două zile de post îi răspund:

– Bine, am să le spun, dar știu că lumea n-o să mă creadă, căci știu că lunea nu este zi de post.

El atunci îmi zice:

– Lasă, am Eu grijă! Cine crede, bine, cine nu, am Eu grijă! Tu ești datoare să spui!
– Vezi colea, v-am dat păpușoi să nu muriți de foame și tot felul de roade aveți pe fața pământului și lumea este tot rea. Eu demult am voit să vă pierd, dar nu m-am îndurat de ruga Maicii mele, că stă pururea în genunchi și se roagă:– Iartă-i Fiule și de astă dată! Și oamenii o înjură și o necinstesc, și Ea are răni la genunchi stând și rugându-se pentru voi!Eu am început să plâng și am zis:– Cred că așa o fi, suntem răi, și am dat iarăși să pornim.Apoi îmi zice:– Cuvintele care le-ai vorbit cu mine să le spui la lume și să nu te rușinezi!– Lasă că am să le spun și de ce să mă rușinez! Dar știu că lumea nu are să mă creadă!– Lasă să nu creadă, va vedea ea când va veni Focul cel mare și moartea cea înfricoșată, atunci va fi prea târziu! Eu îl întreb:
– Matale de ce nu calci pe pământ? Lasă privirea în jos și puțin zâmbind îmi zice:– Eu nu calc pe pământ, că pământul s-a spurcat! Eu îi răspund:
– Cred că așa o fi! Apoi se întoarce către mine, având degetele în forma Sfintei Cruci și îmi face semnul Sfintei Cruci în față zicându-mi:– Să mă asculți!– Lasă că am să te ascult! Apoi se înalță la cer către răsărit, uitându-mă după dânsul până s-a acoperit de nori.
„Focul îl trimit pe acest Pământ!”O vedenie la fel de înfricoșătoare este și cea din ziua de 3 februarie 1938, când îi apare din nou Mântuitorul:– Nu pot să mai rabd! Focul îl trimit pe acest pământ! Deodata apare în partea dreaptă a Mântuitorului, Sfânta Fecioară, Maica Domnului, înconjurată de o lumină, îmbrăcată-n negru, cu o năframă neagră lăsată pe cap, de nu se vedeau ochii de lacrimile ce-i curgeau pe obraz, sta cu mâinile incleștate și se ruga către Mântuitorul.

Văd pe Mântiutorul că întoarce capul către Dânsa și zice:

– De ce mamă plângi? Și n-a răspuns nimic Sfânta Fecioara. Și iarăși o întreabă:

– Pentru ce mamă plângi? Atunci am auzit un glas plin de durere zicând:

– Plâng, Fiul meu, ca să-i ierți și de astă dată!

– Nu pot mamă să-i mai iert! Căci au făcut păcate mari, strigătoare la cer, nu mai îndrăzni și de astă dată să mă oprești! Atunci Măicuța Domnului cu lacrimi în ochi
curgând la vale pe obraz și frământându-și mâinile Îi zice:

– Iartă-i, Fiul meu, și de astă dată! Apoi Mântuitorul îi zice:

– Le-am dat timpuri bune, dar ei tot răi, le-am dat secetă, ei tot răi, le-am făcut minuni, ei nu vor să creadă, le-am dat pagube, ei nu vor să se întoarcă. Iată, pe tine ca pe o mamă te ascult, dar ca un Dumnezeu n-aș putea să te mai ascult. Atunci Preasfânta Fecioara s-a plecat către Mântuitorul și deodată a dispărut. Și Mântuitorul se întoarce spre mine, zicându-mi:

– Vezi cât se roagă Maica Mea pentru voi? De nu s-ar fi rugat Ea pentru voi de mult v-aș fi pierdut!
Așa să se facă!O altă proorocire este prevăzută în vedenia din 10 iunie 1938:„De n-au să asculte toate câte ți le-am dat, voi ridica domn peste domn și împărat peste împărat și focul și nenorocirea vor veni peste voi.”Construcția mănăstirii Vladimirești a fost făcută tot pe baza de vedenii dumnezeiești. În vedenia din ziua de 21 august 1938, din mâna Mântuitorului iese o lumină puternică care intră-n pământ, spunându-i:„Aici să fie altarul meu, aici să ridicați o mănăstire în cinstea Maicii mele. Să fie un schit cât de sărac de maici, dar numai de fecioare. Această mănăstire să poarte numele Maicii Mele, că dacă n-ar fi fost Maica Mea să se roage pentru voi, de mult v-aș fi pierdut!”

Deși săracă și orfană, la porunca Mântuitorului, tânăra copilă răspunde ferm:
„Da Doamne, se va face!”… și s-a făcut. A mers în toată țara timp de patru ani și a strâns bănuț cu bănuț, vorbind oamenilor în același timp despre vedeniile avute. Este extraordinar de interesant istoricul acestei sfinte mănăstiri. Cităm integral dialogul Măicuței Veronica cu arhimandritul Ghimnazie, care i-a venit în vedenie și i-a vorbit:

„Sunt arhimandritul Ghimnazie, starețul soborului de călugări de sus de pe dealul Gurgueta, unde stați voi. Eu cu 15 călugări greci, am venit din sfântul munte Athos în anul 1438, așezându-ne la dorința Maicii Domnului în Sudul Moldovei. Repede am făcut o adevărată grădină de paradis unde se adunaseră moldoveni, munteni și ardeleni până la 98 de persoane. Când am terminat lucrul Mănăstirii, în loc să ne bucurăm, cum o să spuneți și voi, a trimis Stăpânul holdei cruzi secerători, pe turci, care ne-au ucis, jefuindu-ne agoniseala și odoarele bisericești iar biserica în care putea intra peste 300 de oameni au umplut-o cu paie și i-a dat foc, rămânând doar cenușa și ceva din ziduri. Pe mine m-au ținut legat silindu-mă să privesc la toate sacrilegiile pentru că, ei ziceau că nu vreau să le dau aur. Când ardea biserica la care lucrasem 7 ani, m-am răzvrătit contra lui Dumnezeu, făcându-l mai neputincios decât turcii și deodată am văzut cerurile deschise și la capătul drumului o preafrumoasă biserică scăldată-n lumină. La această vedere am strigat să fiu și eu luat și… gata, m-am văzut desprins de haina pământului. După ce am îmbrățișat-o și am sărutat-o, mulțumindu-i, am fost atras să-Mi văd Stăpânul și toate podoabele veșniciei care nu au nume după limba noastră pământeană. Noi am viețuit aici 19 ani, voi o să stați numai 16 ani. Martirajul soborului meu a fost roșu, martirajul soborului tău o să fie alb și de durată lungă. Nu vărsarea sângelui te fixează-n fericire ci cum te-a găsit chemarea din urmă! Dintre voi, numai acelea care o sa ducă fără cârtire, poate să se urce mai sus și tu ai să te răzvrătești și ai să-L faci crud pe Cel care v-a gonit din stăul, dar drumul luminos te va face să uiți ce a fost frumos și dulce la voi. După voi nu o să rămână cenușă, dar o să se folosească de munca voastra ființe străine de dorurile voastre!”
– Părinte, proorociți grozăvii, care-mi opresc respirația. Cum oare, așa să fie? Nu, refuz să cred!– Fără voia noastră se fac niște lucruri, care au scopuri înalte și necunoscute. Peste voi nu vin turcii cum au venit peste noi, dar se strecoară neînțelegeri și calcari de legi, ca să se împlinească ceea ce-i hotărât prin legile divine.– Părinte, dar legile divine sunt drepte! Cum o să ne lase să greșim? Nu, nu se poate!…– Doamne, dar eu nu vreau să te tulbur, ci vreau să spun că mereu suntem împreună aceste două soboare, care au menirea de modeste pepiniere!
– Părinte, nu știu ce am, dar nu prea vă înțeleg. Parca ați fi din altă lume! Eu am aflat de la tetea Ioniță – tata mamei mele – că pe acest deal al Gurguetei pe când era el mic, venea cu tata lui special să sărute gardul care era din niște plante, luînd câteva frunze și ziceau că-i gardul sfînt al mănăstirii. Oare sunteți din acel sobor?– Știi ceva măicuță, eu te rog, de vrei, să-mi dai mie pe fratele Damian, că deși a fost om cu familie, a întrecut cu viața lui curată pe preoții ce-i ai în mănăstire. Ce zici, așa este?
– Nu sunt în măsură să drămuiesc, părinte nici cele bune nici cele rele a nimănui. De vreți să-l luați pe moș Damian, n-am nimic împotrivă.– De fapt vara viitoare, numai de grădină n-o să le ardă bietelor surori. Să nu le spui nimic ca să nu faci panică. În asfințitul soarelui, azi, îl iau pe fratele Damian și-ai să vezi gardul viu despre care mi-ai vorbit, dar nu acum, ci mâine dimineață după ce te vei odihni. Acum mergi la mănăstire c-o să începeti slujba privegherii, că mâine e sărbătoarea „Schimbarea la față”. Fii binecuvântată și-o să am grijă să-ți adorm toate frazele care nu sunt ziditoare pentru cei cărora o să le faci cunoscut, numai că va fi foarte târziu, dar noi și proaspete pentru frăția ta și toți acei care merg pe același drum, nu în aceeași uniformă. Călătoria bună contează, nu forma exterioară. Ai să te convingi pe parcursul anilor… Hai, plecați, sau nu va îndurați să rupem discuțiile? Eu sunt însă grăbit, că trebuie să merg în VII, apoi să-mi primesc misiunea pentru fratele Damian. Dar de ce ți-oi fi spunând de VII și misiune, că doar nu cunoști încă?!… Ai mare noroc de firea ambițioasă. S-o folosești! Iar vorbesc ce nu trebuie – dar am zis asta, ca să te întorci de unde te-ai desprins. Și asta ți-i străină, dar știu că te lași condusă de ceea ce simți ce trebuie și nu trebuie să faci. Nu-ți aparține, cred că ești convinsă de aceasta, nu? Gata! Mă retrag!…”

S-a dat după o tufă care era crescută din malul piriului Geru și atât eu cât și moș Damian, nu l-am mai văzut. Ne uitam unul la altul fără cuvinte. Lucrătoarele surori și maici care ne-au privit, unele dintre ele auzise o conversație străină de limba noastră și se mirau cât de bine poate vorbi șefa lor. Altele nu auzise si nu văzuse nimic, zicând că nu le interesează. Unele au văzut o statuie de om dar îl acoperea acea tufă în dreptul căreia stătea părintele grec. M-am întors acasă. A început privegherea.

În timpul slujbei, parcă simțeam că mă trezesc dintr-un somn și-mi aduc aminte de un vis frumos. Toată noaptea am depănat cu ea conversațiile de la grădină. Aici le prindeam, aici le scăpam.

Dimineața am chemat la mine pe maica Paraschiva care era șefa grădinii de zarzavat, spunându-i că am visat ceva despre moș Damian și să mai ia cu dânsa câteva surori să meargă la grădină, să vadă ce este acolo. După o ora s-au întors tot într-o fugă spunându-mi:

– Măicuță, moș Damian stă pe bancă cu mâncarea cum i-am lăsat-o în farfurie: salata de vinete cu ardei copți, cana cu apă și pâinea neatinse, iar el ca un Vodă stă drept cu mâinile pe genunchi, de parcă râde la cineva, dar e mort! Abia atunci m-am trezit de-a binelea. Părintele Ghimnazie era cu adevărat un sfânt venit din altă lume, spunându-mi câte ceva, pregătindu-mă, iar prin plecarea lui moș Damian, m-a convins pe mine de valabilitatea celor spuse de sfinția lui. L-am îngropat cu cinste pe moș Damian, iar cele spuse de părintele Ghimnazie s-au împlinit pe parcursul anilor.
„Acestea sunt clopotele cerești…”O descriere asemănătoare este și cea din vedenia din 11 iulie 1939:– „Sfânta Fecioară, ce-a fost cu sunetul clopotelor și acel cor minunat ce cânta aseară?” Preasfânta Fecioară îmi zice:
– „Acestea sunt clopote cerești iar corul ce ai auzit este corul îngerilor ce slujesc cu Fiul Meu și Mântuitorul vostru care face slujba totdeauna. Voi amânați din zi in zi căutînd să faceți ziduri înalte (schitul), dar amânarea voastra este zadarnică. Când veți voi să-l mai faceți, nu mai este primit, fiindcă nu mai aveți timp, că anii durerilor v-au cuprins. Aceste suflete care își vor petrece viața în acest loc, prin rugăciunile și chinurile ce li se pregătesc vor câștiga Țara Românească”.Eu am început să plîng iar Preasfânta Fecioară îmi zice:– „Nu te teme, căci eru voi fi cu voi și vă voi scăpa de la toate”.Altă dată, în vedenia din 26 octombrie 1939, Mântuitorul Iisus Hristos îi apare îmbrăcat în haine arhierești, stând pe Scaunul de Judecată, spunându-i:– „Vasiliso, norodul strigă asupra ta că biserica se face pentru voi!”. Apoi ridică mâna în sus și zice: „Iată Biserica voastră!” Atunci am văzut că se desface Cerul în două și s-a format o scară poleită cu aur. Apoi văd sus o biserică măreață din care ieșeau raze de lumină. Eu am strigat cu glas tare:– „Doamne Iisuse Dumnezeul meu, ia-mă și pe mine acolo!” Domnul nu mi-a răspuns nimic, întorcând spatele către mine. Deodată am simțit două mâini care m-au apucat de subțiori. Am rămas atunci cu trupul în nesimțire, însă vedeam cum într-o clipă am ajuns la acea biserică pe care o văzusem sus. De-a dreapta bisericii era Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu îmbrăcată-n veșminte galbene, ce străluceau ca soarele iar pe cap purta o cunună despre care nu pot spune cum era, fiindcă-n nici o icoană nu am văzut-o așa de împodobită. De altă parte a bisericii, am văzut un părinte cu mantie pe el și-n mâna dreaptă ținea o sabie. La un semn al Mântuitorului, ușile s-au deschis. Mântuitorul a intrat în Biserică. Eu simțeam acele mâini ce mă purtau de subțiori că mă bagă-n biserică. Văzînd-o așa de luminoasă, am strigat cu glas tare: „Cine slujește în această biserică?”
Domnul mi-a zis:– „Aici slujesc îngerii până la venirea fecioarelor înțelegătoare!”, (fecioarele cele înțelegătoare sunt toate sufletele care au ajuns la stadiul de fecioară – puritate).Pentru cei ce sunt înrudiți cu instrumentul milosteniei, le oferim vedenia din 5 ianuarie 1940:Vineri, în ziua de 5 ianuarie 1940, pe la ora 1 ziua am ieșit afară din bordeiul unde locuiam și iată ce văzui: un părinte monah cu o haină pe el zdrențuită, cu încălțămintea ruptă de I se vedeau degetele, cu un culion vechi de tot și cu un băț în mână. Când l-am văzut, cu inima zdrobită de mila lui, m-am aplecat și făcându-i metanie i-am zis: „Blagoslovește părinte!”El mi-a răspuns:
– „Dumnezeu să te blagoslovească fiica mea”. Eu l-am întrebat:– De unde vii taică părinte?– De pe cale lungă, fiica mea, flămând și rufos după cum mă vezi. Vocea lui duioasă m-a făcut să plâng și am zis:– Taică părinte, noi azi ajunăm și nu avem ce vă da de mâncare, dar să cer puțină pâine de la o sora de la care i-a adus mama ei de acasă. El îmi răspunde:– Dacă vrei! Apoi îmi zice:– Stați bine în bordei? Eu i-am răspuns:– Mulțumim lui Dumnezeu. Apoi îi spun:– Taică părinte, acum e frig și sfinția ta ești gol, nu rămâi la noi? El ma intreaba:– Dar am loc? Eu i-am răspuns:– Rog eu pe părintele nostru să te primească-n chilie la dânsul. El îmi zice:– Bine! Apoi, eu văzându-l așa rufos, mi s-a făcut milă de el și am zis:– Taică părinte, eu am două rase, vrei să-ti dau una sfinției tale, căci nu se cunoaște că-i de soră. El îmi spune:– Dacă vrei. Atunci plină de bucurie, cobor pe scări în bordei, zicându-i:– Nu vii în bordei la noi? El nu mi-a răspuns nimic. Văzînd că nu-mi răspunde nimic, l-am trimis în chilie la părintele nostru. Am intrat în bordei, am tăiat pâinea ce o aveam și am ieșit afară. Văzând că nu mai este părintele călugar unde l-am lăsat, am mers în chilie la părintele nostru, crezând că este acolo, dar nu l-am găsit. Atât știu că am zis:

– „O, Doamne unde s-o fi dus părintele cel străin?” Alerg fuga în alt bordei unde locuiește un frate bătrîn și-l întreb:

– „N-ai pe nimeni înăuntru frate?” El îmi spune:
– „N-am soră!” Ies afară, tânguindu-mă că unde s-o fi dus. Mi-a venit în gând să mă duc în bisericuță (paraclis) să văd poate o fi acolo și merg să-l caut. În fața bisericii văd pe Domnul nostru Iisus Hristos sus în aer, tânăr și frumos, în haină albă, cu părul lăsat pe umeri și cu mâinile ridicate de la cot în sus, arătîndu-mi rănile și zicând cu o voce blîndă:– Iată, Vasilico, pe Cel ce-L cauți tu! Nu-ți vreau pâinea, nici haina ta, ci îți vreau dragostea ta!”.http://www.portalulrevolutiei.ro