sâmbătă, 9 noiembrie 2024

Acatistul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Condac 1

Pe luminătorul a toată lumea, pe stâlpul și întărirea Bisericii, pe povățuitorul pocăinței și tămăduitorul bolnavilor, pe apărătorul și binefăcătorul celor necăjiți, pe Sfântul Ioan, trâmbița cea frumos glăsuitoare și gura cea de miere izvorâtoare, pe învățătorul nostru cel cu mintea și cuvintele de aur, veniți, binecredincioșilor, să-l lăudăm. Să aprindem făcliile dragostei celei luminătoare, aducându-i această cântare: Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Icos 1

Luminătorule și învățătorule, Părinte, cel ce cu învățăturile tale ai luminat toată lumea, luminează-ne și pe noi prin ru­găciunile tale, ca să-ți aducem această cântare de laudă:
Bucură-te, Ioane, fericite slujitor al Domnului Iisus Hristos;
Bucură-te, că din copilărie ai fost binecredincios;
Bucură-te, că din gura ta râuri de învățătură au izvorât;
Bucură-te, că prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit;
Bucură-te, că prin minunile tale înțelepții s-au rușinat;
Bucură-te, că înțeleptul Artemie prin tine s-a botezat;
Bucură-te, că poporul de bucurie către tine a strigat;
Bucură-te, că ai fugit de slava omenească;
Bucură-te, că ai iubit viața monahicească;
Bucură-te, al necăjiților mângâietor;
Bucură-te, al săracilor ocrotitor;
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Condac 2

După trecerea din viața aceasta a maicii tale, Antuza, ai împărțit averea săracilor și, părăsind lumea, te-ai sălășluit în mănăstire, unde, după multe nevoințe și osteneli, te-ai învrednicit a vorbi cu Apostolii Ioan și Petru, al căror dar ai dobândit și cu care împreună cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2:

Dar de la Dumnezeu ai primit, Sfinte Ioane, a lega și a dezlega păcatele oamenilor; dezleagă dar și lanțul greșelilor noastre și cu dragostea lui Dumnezeu ne leagă, ca, unindu-ne într-un glas, să mărturisim pe Dumnezeu în Treime și pe tine să te lăudăm așa:
Bucură-te, că în chip îngeresc te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că, în mănăstire fiind, multe osteneli ai răbdat;
Bucură-te, că pe monahul cel căzut l-ai ridicat;
Bucură-te, că darul lui Dumnezeu prin tine a lucrat;
Bucură-te, noule Daniile, că minunată vedenie ai avut;
Bucură-te, împreună vorbitorule cu Apostolii Petru și Ioan;
Bucură-te, că Ioan prin scrisoare te-a îmbărbătat;
Bucură-te, că de la Apostoli ai primit binecuvântare sfântă;
Bucură-te, că răbdarea ta a fost nemărginită;
Bucură-te, al pocăinței învățătorule;
Bucură-te, al bunei credințe mărturisitorule;
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Condac 3

Minunata vedenie de care te-ai învrednicit, Părinte, a avut-o și bătrânul Isihie, îmbunătățitul monah; și, povestind fraților celor iscusiți, se minunau de acest dar pe care te-ai învrednicit a-l primi și cu bucurie slăveau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 3

Dumnezeu S-a preaslăvit prin facerea minunilor tale, Părinte, că pe mulți i-ai vindecat cu rugăciunile tale; pe Arhelau de lepră l-ai curățit, monahului Evclie vederea i-ai luminat și pe femeia Hristina ai scăpat-o de boală; pe leul cel fioros cu semnul Crucii l-ai omorât; pentru acest noian de minuni te lăudăm, Părinte, zicând așa:
Bucură-te, tămăduitor fără de plată al trupurilor;
Bucură-te, cel ce multe boli degrab le-ai vindecat;
Bucură-te, că de tine toată suflarea s-a minunat;
Bucură-te, luminătorul ochilor trupești și sufletești;
Bucură-te, că neputințele și bolile degrab le izgonești;
Bucură-te, mustrătorul celor fără de lege;
Bucură-te, îndreptătorul celor ce au greșit;
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;
Bucură-te, lauda cea aleasă a ierarhilor;
Bucură-te, că, întrarmat cu puterea Crucii, duhurile rele ai alungat;
Bucură-te, că neprețuita diademă a arhieriei de la Hristos ai luat;
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Condac 4

Se cuvenea ca lumina aprinsă să fie pusă în sfeșnic să lumineze tuturor. Pentru aceasta, prin rânduiala lui Dumne­zeu, ai fost adus din pustie în cetate, în slujba Bisericii așezat și prin porunca îngerului ai fost sfințit. Iar la hirotonia ta un porumbel pe deasupra capului tău zbura, pe care văzându-l Flavian patriarhul, împreună cu cei ce erau de față, cu frică și cu bucurie au strigat: Aliluia!

Icos 4

Supunându-te voii lui Dumnezeu, ai lăsat pustia și pe monahii cei împreună viețuitori, pe care văzându-i plângând din pricina despărțirii, i-ai mângâiat cu mireasma învățăturii tale și i-ai îndemnat să aibă iubire unii către alții. Iar noi, de bucurie pentru chemarea ta, te lăudăm, zicând așa:
Bucură-te, învățător blând și sfânt;
Bucură-te, că tu singur ai fost numit „Gură de Aur”;
Bucură-te, cel ce prin rânduiala lui Dumnezeu ai primit darul cinstitei arhierii;
Bucură-te, podoaba curăției, mărturisită de minunata arătare a porumbelului celui alb;
Bucură-te, că de a ta vedenie toți s-au înspăimântat;
Bucură-te, că poporul de bucurie slavă Domnului a dat;
Bucură-te, că pentru sufletele omenești grijă ai purtat;
Bucură-te, că prin dulci cuvinte pe toți i-ai învățat;
Bucură-te, că, pentru frumusețea cuvintelor, de popor ai fost iubit;
Bucură-te, că o femeie „Gură de Aur” te-a numit;
Bucură-te, al sufletelor omenești înfrumusețătorule;
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Condac 5

Multe sunt minunile tale, Părinte Ioane, că pe pruncul femeii Evclia cu semnul Crucii l-ai tămăduit și pe femeia bogatului eretic, ce avea o cumplită boală, cu același semn al biruinței și prin stropirea cu apă sfințită ai vindecat-o, și de eresul cel pierzător de suflet pe amândoi i-ai scăpat. Iar templul cel idolesc surpându-se, a nimicit pe toți ereticii care ți se împotriveau și ceilalți botezându-se, cu bucurie slăveau pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icos 5

Învățătorule și de minuni făcătorule, Părinte, tămăduiește patimile sufletelor și ale trupurilor noastre și ne învață cum să ne păzim de smintelile ereticilor care hulesc Biserica. Iar tu, prin învățătura ta, să-i întorci la dreptmăritoarea credință, ca, unindu-ne glasurile prin dragoste, să te lăudăm, cântând:
Bucură-te, că pe fiul Evclei l-ai scăpat de fierbințeală;
Bucură-te, că pe femeia ereticului ai izbăvit-o de boală;
Bucură-te, că femeia și bărbatul ei de eres s-au lepădat;
Bucură-te, că prin puterea Crucii în Biserică au intrat;
Bucură-te, făcătorule de bine al tuturor;
Bucură-te, că ereticii asupra ta s-au ridicat;
Bucură-te, că tu pentru ei lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucură-te, că prin învățăturile tale mulți eretici s-au botezat;
Bucură-te, că foștii eretici împreună cu dreptmăritorii au cântat;
Bucură-te, al Bisericii lui Hristos păzitorule;
Bucură-te, al dreptei credințe apărătorule;
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Condac 6

Pentru minunile și învățăturile tale, Părinte, ai fost chemat de Arcadius împăratul la tronul arhiepiscopal al Constanti­nopolului, fără de voia ta; însă, cu smerenie, făcând ascultare, ai primit jugul arhieriei, iar dregătorii, împreună cu poporul primindu-te cu dragoste și cu bucurie, cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Nu ne pricepem ce să lăudăm mai mult, Părinte Gură de Aur: vrednicia pentru care ai fost ales sau răbdarea pe care ai avut-o după primirea tronului arhieresc. Că pe cât a fost de mare bucuria începutului slujirii, pe atât de mult a crescut ura potrivnicilor; pentru aceasta și noi, văzând răbdarea ta, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, că pentru minunile tale erai cinstit de tot poporul;
Bucură-te, că pentru învățăturile tale la tronul arhieresc ai fost chemat;
Bucură-te, că împăratul Arcadius mult te-a iubit;
Bucură-te, că tot Constantinopolul cu bucurie te-a primit;
Bucură-te, că de sfântul sobor arhiepiscop ai fost sfințit;
Bucură-te, că în arhiereasca demnitate cu vrednicie ai slujit;
Bucură-te, că fără părtinire pe toți i-ai învățat;
Bucură-te, că eresurile și răutatea le-ai dezrădăcinat;
Bucură-te, că și pe împărăteasa Eudoxia, pentru lăcomie, o ai mustrat;
Bucură-te, că văduvelor și săracilor ai fost sprijinitor;
Bucură-te, că celor neputincioși ai fost ajutător;
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Condac 7

Mustrat-ai, Sfinte Ioane, pe Pavlichie lacomul, cel ce răpise banii văduvei celei sărace, și pe împărăteasa Eudoxia, pentru că luase via văduvei, ai certat-o; pentru aceasta ai fost dușmănit de toți cei ce lucrau fărădelegea, iar săracii și năpăstuiții, pentru dreptatea ce le făceai, te lăudau și pe Dumnezeu slăveau, cântând: Aliluia!

Icos 7

Împlinitu-s-au cu tine, Bunule Părinte, cuvintele Mântuitorului, căci tu pentru dreptate ai fost grăit de rău și izgonit de potrivnicii care urau faptele tale cele bune, printre care Teofil cel zavistnic și împărăteasa Eudoxia, de la care multe rele ai pătimit; pentru aceasta, văzând răbdarea ta, te lăudăm, zicând așa:
Bucură-te, Sfinte Ioane, că întru tine cuvintele Mântuitorului s-au împlinit;
Bucură-te, că pentru dreptate de Teofil ai fost prigonit;
Bucură-te, primitorul călugărilor celor izgoniți;
Bucură-te, apărătorul văduvelor și al săracilor asupriți;
Bucură-te, că pentru via văduvei Eutropia, ca și Ilie, pe împărăteasă ai mustrat;
Bucură-te, că ai răbdat cu tărie mânia împărătesei;
Bucură-te, că mulți la izgonirea ta nu s-au învoit;
Bucură-te, că proorocia lui Epifanie cu tine s-a împlinit;
Bucură-te, al cuvântului lui Dumnezeu propovăduitorule;
Bucură-te, al smereniei iubitorule;
Bucură-te, de Dumnezeu încununate ierarhe;
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Condac 8

Izgonit fiind, Sfinte, stăteai în chiliile arhierești, și, împreună cu episcopii cei ce erau cu tine, mâhnindu-te de răutatea lui Teofil și de schimbarea împăratului cu mânie asupra ta, ai zis: Fraților, rugați pe Dumnezeu pentru mine și nu vă depărtați de la Bisericile voastre, că mie mi s-a apropiat vremea de primejdii și, multe necazuri primind, mă voi duce de aici, iar voi pomeniți-mă în rugăciunile voastre, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Adunându-se dușmanii tăi în sobor nedrept asupra ta, Sfinte, și învoindu-se împăratul Arcadius cu dânșii, a crezut clevetirilor lor și la judecată hotărând izgonirea ta, te-au dat ostașilor, care, pe ascuns luându-te, au mers pe mare, spre Prenet. Atunci s-a făcut cutremur mare în cetate și a căzut o parte din palatele împărătești, din care pricină înspăimântându-se împăratul, și de teama mulțimii, a poruncit să te aducă înapoi. Alergând poporul înaintea ta, te lăuda, zicând unele ca acestea:
Bucură-te, Părinte Ioane, cel ce ai fost izgonit pe nedrept;
Bucură-te, că pe ascuns ai fost scos afară din cetate;
Bucură-te, că, pentru nedreptatea ce ți s-a făcut, poporul s-a revoltat;
Bucură-te, că de cutremur o parte din palate s-au surpat;
Bucură-te, că potrivnicii tăi din cetate au fugit;
Bucură-te, că în bunătatea și iubirea ta pe aceștia i-ai iertat;
Bucură-te, păstorule bun, care nu părăsești oile tale;
Bucură-te, că împăratul, căindu-se, a poruncit să te întoarcă din cale;
Bucură-te, că poporul după tine multe lacrimi a vărsat;
Bucură-te, că, întorcându-te, iarăși tronul ți-ai luat;
Bucură-te, că în cântări de psalmi ai fost întâmpinat;
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Condac 9

Ieșind poporul întru întâmpinarea ta cu cântări și cu făclii și, ducându-te în biserică, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate cele primite, te-ai rugat pentru cei credincioși. Vino, Părinte Sfinte, și în mijlocul nostru, rugându-te pentru noi, cei ce te lăudăm și cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

După întoarcerea ta, ai păstorit oile lui Hristos până la o vreme, și iar s-a ridicat furtună și prigoană asupra ta. Căci, prin îndemnul împărătesei Eudoxia, ai fost scos din biserică de oamenii răi care voiau să te omoare. Însă, pe ascuns, ai fost petrecut până la mare de iubiții tăi episcopi, cărora dându-le sărutarea cea mai de pe urmă, te-ai despărțit de dânșii. Iar ei, plângând ca după un iubitor părinte, ne-au învățat să te lăudăm zicând unele ca acestea:
Bucură-te, că pentru Biserica lui Hristos sufletul ți-ai pus;
Bucură-te, Sfinte Ioane, că, puțini ani trăind, cu bogate roade te-ai împodobit;
Bucură-te, că Biserica lui Dumnezeu lumii o ai vestit;
Bucură-te, că iarăși sobor nedrept împotriva ta s-a adunat;
Bucură-te, că al doilea exil cu răbdare l-ai îndurat;
Bucură-te, că pentru Domnul Hristos multe chinuri ai răbdat;
Bucură-te, că episcopii și poporul pentru tine cu amar au plâns;
Bucură-te, că, în surghiun de ostași neîndurători fiind dus, pe Hristos ai mărturisit;
Bucură-te, că după izgonirea ta foc de la jertfelnic a ieșit;
Bucură-te, al Bisericii lui Hristos luminătorule;
Bucură-te, al oilor lui Hristos păstorule;
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Condac 10

Ostașii, din porunca împăratului, multă răutate îți arătau, ducându-te prin arșiță și frig, că doar vei muri pe cale. {i slăbind foarte tare, într-o noapte, stând la rugăciune, ți s-au arătat Sfinții Apostoli Petru și Ioan, care, întărindu-te, au zis: Bucură-te, păstorule bun, de chinuri răbdătorule, căci trimiși suntem de Stăpânul Hristos să te mângâiem în răbdarea ta; că peste puțin timp vei trece la odihnă, ca în veci să te bucuri dimpreună cu noi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Pentru dragostea ta, Părinte, doi preoți și un diacon au mers cu tine în surghiun, și au văzut pătimirea ta și pe Sfinții Apostoli care ți s-au arătat. Iar la Comane ajungând, Sfântul Vasilisc, episcopul comanilor, ți s-a arătat, zicând: „Nădăjduiește, frate Ioane, căci mâine vom fi împreună înaintea Împăratului slavei!”. Și, prin rânduiala lui Dumnezeu, ai rămas în biserica Sfântului Vasilisc, în care ai slujit și, după ce te-ai împărtășit cu Sfintele Taine, ți-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, mulțumind pentru toate. Pentru acestea, primește de la noi cântare de laudă:
Bucură-te, nevoitorule, că în izgonire multe necazuri ai răbdat;
Bucură-te, că Petru și Ioan, ca să te întărească, ți s-au arătat;
Bucură-te, că doi preoți și un diacon cu tine împreună au răbdat;
Bucură-te, că în Comane la biserica Sfântului Vasilisc ai stat;
Bucură-te, că în mare sfințenie acolo ai liturghisit;
Bucură-te, că, mulțumind pentru toate, cu Sfintele Taine te-ai împărtășit;
Bucură-te, că, lui Dumnezeu rugându-te, te-ai mutat la cereștile locașuri;
Bucură-te, că Arhiereul cel veșnic sufletul tău l-a primit;
Bucură-te, că toți sfinții în ceruri mult s-au bucurat;
Bucură-te, al Împărăției lui Dumnezeu moștenitorule;
Bucură-te, al dumnezeieștilor cuvinte tâlcuitorule;
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Condac 11

Săvârșindu-ți călătoria nevoințelor, te-ai mutat cu bucurie către cele cerești, iar mult chinuitul tău trup a fost îngropat cu cinste de iubiții tăi ucenici lângă moaștele Sfântului Vasilisc, în Comane. Întorcându-se ucenicii pe mare, au mers la Roma la episcopul Inochentie, și toate cele despre tine spunându-le lui și împăratului Honorius, aceștia se minunau de răutatea potrivnicilor tăi. Și după tine vărsând lacrimi, slăveau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 11

Înștiințându-se episcopul Inochentie și împăratul Honorius de pedepsele ce ai pătimit de la împărăteasa Eudoxia și de la toți dușmanii tăi, au înfricoșat prin scrisoare pe Arcadius împăratul, care, văzându-se înșelat, a pedepsit pe toți pârâșii tăi; iar el, căindu-se și pentru tine plângând, te lăuda, zicând unele ca acestea:
Bucură-te, Sfinte Ioane, învățătorul nostru cel bun;
Bucură-te, că darurile Sfinților Apostoli ți-au fost date moștenire;
Bucură-te, că, răbdând nedreptatea, de fericire veșnică te-ai învrednicit;
Bucură-te, că după tine marea cetate cu amar a plâns;
Bucură-te, că și nouă, de dorul tău, inima ni se frânge;
Bucură-te, tril de privighetoare neadormită;
Bucură-te, că învățătura ta luminează lumea ca un soare;
Bucură-te, că mulți, recunoscându-și greșelile, s-au pocăit;
Bucură-te, că potrivnicii tăi nu ți-au biruit răbdarea;
Bucură-te, al celor ce ți-au greșit iertătorule;
Bucură-te, al sufletelor lor iubitorule;
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Condac 12

După o vreme, binecredinciosul împărat Teodosie a socotit într-un cuget cu arhiepiscopul Proclu să aducă sfintele tale moaște din Comane la Constantinopol, spre mângâierea poporului celui binecredincios. Trimișii, fiind fără multă evlavie, n-au putut ridica acea neprețuită comoară, dar, venind alții, și făcând îndelungate rugăciuni, cu multă evlavie au ridicat sfintele tale moaște, pe care le-au dus în împărăteasca cetate, cântând cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Ieșit-au întru întâmpinarea moaștelor tale, Sfinte Ioane, împăratul cu toată suita și arhiepiscopul cu tot clerul, precum și întreg poporul, cu făclii aprinse și miresme de multe feluri. Când au ajuns la via văduvei, sfintele tale moaște s-au oprit, ca semn că tu ești ocrotitor al văduvelor și săracilor. După aceea, în biserica cea mare ducându-le și în scaunul tău așezându-le, gura ta a grăit, din nou: „Pace tuturor și Eudoxiei iertare!”, la care cuvinte tot poporul, înspăimântându-se, a căzut la pământ, și cu mare evlavie te lăuda, zicând:
Bucură-te, că toată cetatea cu bucurie te-a primit;
Bucură-te, că împăratul cu toată suita în cale ți-a ieșit;
Bucură-te, că rugăciunea împăratului ai primit;
Bucură-te, că în altarul Catedralei, cu mare cinste, pe tronul arhieresc moaștele ți le-au așezat;
Bucură-te, că pe tot poporul l-ai binecuvântat;
Bucură-te, că Eudoxia prin gura ta iertare a luat;
Bucură-te, că sfintele tale moaște de creștini sunt mult cinstite;
Bucură-te, că celor ce aleargă la tine le dai binecuvântare;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale cei bolnavi se tămăduiesc;
Bucură-te, că pentru păcătoșii ce se pocăiesc milă mijlocești;
Bucură-te, că în altarele Bisericii, Liturghia alcătuită de tine cu evlavie se săvârșește;
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Condac 13

O, Preafericite Părinte Ioane, bunule păstor și neîntrecut liturghisitor, după cum ai primit rugăciunea împăratului Teo­dosie și de a merge în împărăteasca cetate, binecuvântând poporul și dăruind iertare celor ce ți-au greșit, așa și acum vino în mijlocul nostru și ne binecuvintează cu rugăciunile tale, pentru a dobândi iertarea păcatelor, ca toți să ne mântuim și împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi și Condacul întâi.

Icos 1

Luminătorule și învățătorule, Părinte, cel ce cu învățăturile tale ai luminat toată lumea, luminează-ne și pe noi prin ru­găciunile tale, ca să-ți aducem această cântare de laudă:
Bucură-te, Ioane, fericite slujitor al Domnului Iisus Hristos;
Bucură-te, că din copilărie ai fost binecredincios;
Bucură-te, că din gura ta râuri de învățătură au izvorât;
Bucură-te, că prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit;
Bucură-te, că prin minunile tale înțelepții s-au rușinat;
Bucură-te, că înțeleptul Artemie prin tine s-a botezat;
Bucură-te, că poporul de bucurie către tine a strigat;
Bucură-te, că ai fugit de slava omenească;
Bucură-te, că ai iubit viața monahicească;
Bucură-te, al necăjiților mângâietor;
Bucură-te, al săracilor ocrotitor;
Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!

Condac 1

Pe luminătorul a toată lumea, pe stâlpul și întărirea Bisericii, pe povățuitorul pocăinței și tămăduitorul bolnavilor, pe apărătorul și binefăcătorul celor necăjiți, pe Sfântul Ioan, trâmbița cea frumos glăsuitoare și gura cea de miere izvorâtoare, pe învățătorul nostru cel cu mintea și cuvintele de aur, veniți, binecredincioșilor, să-l lăudăm. Să aprindem făcliile dragostei celei luminătoare, aducându-i această cântare: Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!


Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur

O, luminătorule a toată lumea, preabunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor necăjiți, sărguiește degrab a ne ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică. Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dăruiește-ne iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înălțimea gândului smerit, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin.

Sinaxar 13 Noiembrie

 În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea celui dintre sfinţi, Părintele nostru Ioan Gură de Aur (Hrisostomul), arhiepiscopul Constantinopolului.

Sf. Ioan Gura de AurAcest mare şi vestit luminator dascăl al lumii a fost din marea cetate Antiohia, din părinţi credincioşi ortodocşi amândoi; tatăl lui era Secund Stratilatul şi maică-sa Antuza. Chiar de la începutul vieţii sale, a avut mare dragoste pentru ştiinţa cuvintelor şi cu nevoinţa ce pusese la învăţătură şi cu ascuţirea firii ce avea, a învăţat toată învăţătura elinească, făcându-se ucenic lui Libanie şi Andragatie, sofiştilor din Antiohia, iar după aceea al celor ce se aflau în Atena. Şi deprinzând toată înţelepciunea elinească şi creştineştile Scripturi, la a căror săvârşire a cunoştinţei ajungând şi împodobindu-şi viaţa cu curăţie a fost înălţat la rânduiala de cleric de Sfântul Meletie, patriarhul Antiohiei, iar de Flavian a fost făcut diacon şi preot. A alcătuit foarte multe cuvinte de învăţătură sfătuitoare pentru pocăinţă şi pentru buna podoabă a obiceiurilor omeneşti, tâlcuind toată dumnezeiasca Scriptură. Deci întâmplându-se a părăsi viaţa aceasta Nectarie patriarhul Constantinopolului, a fost chemat Ioan de la Antiohia, cu votul episcopilor şi cu porunca împăratului Arcadie, şi a fost făcut patriarh al Constantinopolului, primind canoniceşte hirotonia. Deci mai mult a sporit întru nevoinţa tâlcuirii dumnezeieştilor Scripturi şi la dăscălia întrebărilor, prin care pe mulţi a atras la cunoştinţa dumnezeiască şi la pocăinţă. Şi atâta s-a dedat spre nevoinţă şi răbdare, încât mâncarea lui era numai puţină zeamă de orz; şi dormea puţin, însă nu pe pat, ci stând şi ţinându-se de nişte funii. Iar de se muia vreodată de somn, atunci şedea; aşa încât în prisosirea iubirii de oameni, a fost pildă şi altora mulţi. Pentru aceasta şi în cuvintele sale învăţa pe creştini ca să se dea cu totul spre această faptă bună şi să se lase de lăcomie. Pentru care s-a şi certat întâi cu Eudoxia împărăteasa, care s-a şi făcut vrăjmaşă, că aceea luase cu răpire o vie a unei văduve sărace ce se numea Calitropia, care striga cerând ce era al ei. Iar sfântul sfătuia pe împărăteasă să nu ţină lucrul străin în silă. Şi nevrând să-i asculte cuvintele, sfântul o mustra, şi cu pilda Izabelei o vădea.

Iar ea s-a făcut cu totul fiară ţinând cu tărie via. Şi a fost sfântul alungat din scaun întâi de dânsa şi în al doilea rând prin mijlocul episcopilor, care se purtau mai mult silniceşte decât creştineşte. După aceea s-a întors iarăşi la scaunul său. Şi în cele din urmă, sfântul a fost izgonit la Cucuzo al Armeniei şi, petrecând multe scârbe, şi-a dat cinstitul său suflet lui Dumnezeu.

Precum se vede la istoria lui, după scoaterea lui din scaun şi după izgonire, cei ce fuseseră îndemnători spre aceasta, căzând în multe feluri de boli, rea moarte au luat. Pătimind aceasta întâi Eudoxia, căci a fost ea întâi întru fărădelege şi a fost pricina pierzării episcopilor. Şi zic că după moartea ei, spre semnul strâmbătăţii ce a făcut Hrisostomului, mormântul în care era îngropată a tremurat treizeci şi doi de ani. Iar dacă s-au adus sfintele moaşte ale Hrisostomului şi s-au pus acolo unde şi acum se află, a încetat acel cutremur.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului şi noului Mucenic Damaschin, cel din cetatea împărătească, care iarăşi acolo a mărturisit la anul 1681.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna noiembrie în 13 zile: pomenirea celui între Sfinti Pãrintele nostru Ioan Gurã de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (+407).

Sfantul Ioan Gura de Aur

        Acest mare dascal si luminator al lumii a fost din marea cetate Antiohia, nascut la anul 344, din parinti dreptcredinciosi: tatal lui se numea Secund si era capetenia Siriei, iar mama sa, Antuza.
        Din frageda varsta, a pierdut pe tatal sau, iar mama sa, nemaicasatorindu-se, desi era foarte tanara, isi inchina viata cresterii copilului ei. El a fost botezat la varsta de 20 de ani si a avut parte, prin grija mamei sale, de cei mai vestiti dascali din Antiohia: Libanius si Andragatie. Indata, inca de la inceput, Sfantul atata o mare dragoste catre stiinta vorbirii si, cu nevointa se puse la invatatura si, cu ascutimea mintii ce avea, a deprins toata stiinta elineasca. Tot asa a ajuns si la stapanirea crestinestilor Scripturi, avand doi indrumatori de seama: pe arhiepiscopul Antiohiei, Meletie, si pe Diodor, episcopul din Tars, capetenia scolii din Antiohia.
        Mai era in Antiohia si o casa crestineasca de asceti, pe care o conducea un nevoitor mai in varsta, Carterius cu numele, de unde Sfantul Ioan, si alti tineri ca el, dezgustati de o viata calduta, fara duh de jertfa, faceau legaminte ascetice, din dragoste pentru Hristos. Era ca o manastire in cetate. Este timpul cand Sfantul Ioan isi implini visul sau de taina, de a duce o vreme, o viata pustniceasca. In muntii din preajma Antiohiei, el a trait, asadar, patru ani de manastire cu viata de obste si doi ani de pustnicie, intr-o pestera. Deci, ajungand, astfel, la deprinderea vietii ascetice, Sfantul Ioan a fost ridicat la randuiala clericilor de Sfantul Meletie, arhiepiscopul, care-l si botezase si l-a sfintit diacon (381), iar Flavian, urmasul lui Meletie, l-a sfintit preot (386). In aceasta vreme, Sfantul Ioan a scris preafrumoasa lui carte Despre preotie, inchinata prietenului sau Vasilie, cautand sa-si indreptateasca fuga lui de preotie, socotindu-se nevrednic.
        Ca preot, timp de 12 ani, a fost slujitorul si predicatorul neintrecut al patriarhiei din Antiohia, alcatuind multe cuvinte de invatatura. Din acest timp ne-au ramas, de la el, Cuvantarile asupra Evangheliei de la Matei, Cuvantarile despre statui si Cuvantarile la cele 14 Epistole ale Sfantului Apostol Pavel, toate adevarate indreptare pentru o viata desavarsita.
        Intamplandu-se intre timp, ca Nectarie, patriarhul Constantinopolului, a parasit viata aceasta, Sfantui Ioan a fost chemat cu porunca imparatului Arcadie, ca sa fie sfintit patriarh al Constantinopolului, primind hirotonia canonica din mainile patriarhului Teofil al Alexandriei, la 28 februarie 398.
        Ca patriarh, Sfantul Ioan s-a ostenit mult cu raspandirea credintei si convertirea la Ortodoxie a gotilor arieni de la Dunare, cu evanghelizarea locuitorilor de la sate, cu intemeierea de asezaminte pentru bolnavi si saraci, pentru fecioare si vaduve. El nu a incetat nici a predica, pentru indreptarea naravurilor, impotriva luxului, a lacomiei si pentru Evanghelia iubirii de oameni.
        Dintr-o pricina ca aceasta, dupa caderea de la putere a lui Eutropie, primul dregator al imparatiei, Eudoxia imparateasa s-a facut vrajmasa Sfantului Ioan. Si anume, pentru ca, rapind ea, pe nedrept, via unei vaduve sarace, ce se numea Calitropia, Sfantul a sfatuit-o sa nu tina lucrul strain cu sila. Si, nevrand ea sa asculte de cuvintele lui, Sfantul o mustra si o asemana cu Izabela si Irodiada. Iar ea s-a facut cu totul fiara. Si a fost izgonit Sfantul din scaun, intai de dansa, dupa Sinodul tinut la Stejar si condus de patriarhul Teofil, care-l sfintise episcop. Deci, dupa un timp, s-a intors Sfantul, la scaunul sau. Iar, dupa doua luni, a fost izgonit a doua oara si surghiunit de imparatul, la Cucuz, in Armenia. Si, indurand Sfantul multe suferinte, si-a dat cinstitul sau suflet lui Dumnezeu, la Comane, in Armenia. Ultimele sale cuvinte au fost: "Slava lui Dumnezeu pentru toate"! (14sept.407).
        Dar lumea din Constantinopol nu s-a linistit decat la anul 438, cand patriarhul Procul, unul din urmasii Sfantului, a mutat, cu mare alai, moastele Sfantului Ioan, de la Comane, la Constantinopol. Imparatul Teodosie cel Tanar si sora sa Pulheria, au luat parte la serbare, cerand in genunchi iertare pentru parintii lor. De atunci, sfintele lui moaste odihnesc cu cinste in biserica "Sfintilor Apostoli", din Constantinopol.
        Celui mai mare predicator din vremea de aur a crestinatatii, Biserica ii serbeaza pomenirea de trei ori pe an: la 13 noiembrie si apoi la 27 si 30 ianuarie, precum si in fiecare zi, cand se savarseste Liturghia lui.
 

Dumnezeului nostru slava!
 
 

Întru aceastã zi, cuvânt despre Sfântul Ioan Gurã de Aur.

        Ne spunea noua parintele Tis de la Amasia ca auzise pe Adelfie, fratele sau, zicand: "Cand Sfantul Ioan Gura de Aur, patriarhul Constantinopolului,  a fost izgonit si surghiunit la Comane, petrecea in casa noastra si pentru acea multa indrazneala si dragoste aveam catre dansul". Si, zicea Adelfie, fratele meu si episcopul de la Cucuz: "Dupa ce fericitul Ioan s-a mutat la Domnul, fiind acolo in surghiun, mare mahnire am avut, ca un barbat ca acesta, invatator al lumii, care cu cuvantul sau veselea Biserica lui Hristos, unul ca acesta in surghiun a raposat.
        Insa, m-am rugat Domnului cu multe lacrimi, ca sa-mi arate mie in care randuiala este si de este numarat intre patriarhi. Si mult rugandu-ma eu, pentru aceasta, intr-o noapte, am vazut in vis pe un barbat foarte luminat la vedere. Si m-a luat pe mine de mana dreapta si m-a dus la un oarecare loc luminos si preaslavit si mi-a aratat mie pe toti invatatorii Bisericii. Iar eu nadajduiam sa vad acolo cu dansii si pe doritul meu Ioan Gura de Aur. Si, dupa ce mi-a aratat mie pe toti si mi-a spus si numele fiecaruia dintr-insii, iarasi luandu-ma de mana, m-a scos pe mine afara. Iar eu mergand dupa dansul mahnit ca nu vazusem, cu arhierei, pe fericitul Ioan.
        Deci, mi-a zis mie: "Ce-ti este? SI de ce esti mahnit? Ca nimeni intrand aici, nu iese de aici mahnit. Iar eu i-am raspuns: Aceasta imi este mie mahnirea, ca, pe iubitul meu Ioan Gura de Aur, nu l-am vazut cu ceilalti episcopi. Iar el mi-a zis mie: Zici de Ioan povatuitorul pocaintei? Si i-am zis: Asa. Deci, mi-a raspuns mie, zicand: "Tot omul, in trup fiind, nu-l poate vedea pe acela. Ca acela la Scaunul Stapanului sta, intre Serafimi si Heruvimi. SI m-am mangaiat de cuvintele lui".


Dumnezeului nostru slava!
 
 

Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aur, despre osânda cea fãrã de sfârsit si despre Împãrãtia Cereascã si ca sã avem în minte totdeauna ziua iesirii sufletului nostru.

        Sa intram, iubitilor, fiecare intru a sa constiinta si sa ne gandim la pacate si sa facem judecata asupra noastra, ca nu cumva cu lumea sa fim instrainati, ca infricosatoare este Judecata, groaznic este locul si plin de intrebare si de frica, asemenea si raul cel de foc care va curge. Sa ne aducem aminte de ceea ce s-a zis in Evanghelie: "Ingerii alergand, camara inchizandu-se, facliile stingandu-se, puterile tragand in cuptorul cel de foc". Inca sa te gandesti si la aceasta: daca vreunuia dintre noi i s-ar scoate le iveala astazi, inaintea a tot poporul, un lucru ascuns, apoi, cat nu s-ar ruga ca sa piara mai bine, sa sa se desfaca pamanul cu dansul? Dar cand ar fi martori rai de fata la taina aceea? Apoi, ce defaimare nu vom primi atunci cand, inaintea a toata lumea, se vor aduce la iveala toate, intr-o priveliste ca aceea, inaintea celor stiuti si nestiuti de noi, toti luand aminte? Oh, vai mie, cum voi spune voua nevoia aceea?
        De omeneasca nedumerire surprinsi, sau, mai bine inca se cade a zice, de frica de Dumnezeu, in ce chip vom fi atunci, spune-mi mie, cand legati, cu dintii scrasnind, intru intunericul cel mai din afara vom fi goniti? Drept aceea, pe acestea ce vor sa fie, caderea din imparatie, adica, durerea, legaturile cele vestite din gheena, intunericul cel mai din afara, viermele cel otravit, scrasnirea dintilor, scarba, greutatea raului celui de foc, cuptorul cel nestins, pe toate adunandu-le si inainte punandu-le, averea aceasta adunata sa o dezradacinam, ca boala este aceasta. Iar pe adevarata bogatie luand-o, sa ne izbavesti, de aceasta cumplita saracie, vesnicei Judecati, si bunatatilor celor ce vor sa fie sa ne impartasesti. Ca, daca ne vom sargui si ne vom ruga la Dansul, apoi ne va ierta pe noi Dumnezeu. Iar de nu vom cere de la Dansul, nici nu vom face nimic de acest fel, apoi, cum vom fi noi iertati? Ca fapte bune nu vom indeplini, dormind.
        Ca nici lucrurile cele bune ale lumii acesteia nu este cu putinta a le afla niciodata cel ce doarme; cu cat mai vartos cele duhovnicesti. Ca si de la un prieten, nimic nu va lua cindva cel ce doarme; apoi, cum de la Dumnezeu? Nici parintii nu fac cinste fiilor celor somnorosi; cu mult mai mult Dumnezeu. Nici stapanii nu sufera pe slugile cele lenese; cum, iarasi Dumnezeu va suferi?
        Pentru aceea, sa ne stramtoram putin aici, acum, ca in veci sa ne veselim. Ca stramtorati se cade sa fim aici; de nu, apoi acolo ne asteapta pe noi suferinta. Pentru ce, dar, nu voim sa fim obiditi aici, ca acolo sa ne odihnim de-a pururea? Sa suspinam deci putin, rogu-va pe voi, si sa ne targuim aici, ca atunci sa nu plangem. Aici, acest plans este o fapta buna, iar acolo este fara de folos. Aici, putina vreme te vei veseli iar acolo fara de sfarsit te vei intrista. Sa ne intristam iubitilor, pana ce este vreme. Insa, foarte sa ne ingrijim, ca sa nu zicem, ca bogatul cel nebun (Luca,12,19,20). Daca a iertat acum, acela se ingrijeste de mantuirea sa. Deci, de ea sa ne ingrijim acum! Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Dumnezeului nostru slava!
 

PARACLISUL SFÂNTULUI CUVIOS NIL PUSTNICUL SAU ASCETUL (12 NOIEMBRIE)

 Rugăciunile începătoare

Troparul

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Nile, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecii lor. Amin.
Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Canonul Sfântului Nil Ascetul
Cântarea I
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cum să nu te fericim pe tine, Sfinte Nil, cel ce desăvârșita smerenie ai dobândit și cu neîncetata rugăciune ai bătut la porțile milostivirii Domnului, pe care Îl roagă să ne deschidă și nouă porțile îndurărilor dumnezeiești.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai întâi ai alergat pe calea căsătoriei, apoi dorind de sihăstrie, ai lepădat cu totul cele lumești și ți-ai aflat odihna în Hristos la limanul vieții monahicești.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Spre limanul vieții pustnicești ai alergat împreună cu a ta soție și cu ai tăi copii, dorind a sluji tot restul vieții tale Părintelui luminilor Către Care mijlocește și nouă mare milă și izbvire din căile rătăcirii noastre.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

De toată răutatea mă păzește pe mine, ca Una Ce ai născut fără de ispită pe Cel bogat în milostivire.

Cântarea a III-a

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceata duhovnicească, întăreşte-i; şi întru dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învredniceşte-i.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bisericii ai lăsat moștenire comoara cuvintelor tale de Duhul insuflate prin care multe suflete s-au întors de pe căile pierzării.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Egumen prea cinstit al mănăstirii din Sinai ai fost, ca un nou Moise povățuind turma ta către munții desăvârșirii întru Hristos.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Eparh al Constantinopului ai fost în lume, dar ai părăsit cinstea cea pământească și ai iubit mai mult viața smerită după pilda Împăratului Celui Ce S-a pogorât din slavă spre a arăta oamenilor pilda desăvârșitei smerenii.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Din toată primejdia izbăvește pe robul Tău, Ceea Ce ai adus în lume Mântuirea și ai rămas întru feciorie și după naștere.

Apoi aceste stihiri:
Defăimat-ai Sfinte Nil, toate vredniciile pământești, râvnind să dobândești slava cea cerească întru Împărăția lui Hristos.

Maica Luminii, sub acoperământul Tău primește-ne pe noi, cei ce suntem prigoniți de multe patimi și ne deschide nouă ușa pocăinței mai înainte de a fi prinși de cursa morții .

Sedealna
Deschide-ne și nouă ușile îndurărilor dumnezeiești Sfinte Nil, cel ce la porțile pocăinței ai petrecut și te-ai învrednicit a intra și în cămara cea de nuntă a Mirelui Hristos.

Cântarea a IV-a
Cel ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire, prin palma curată, şi a mântuit pe cei ce cântă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea ți-ai curățit Sfinte, cu roua gândurilor smerite, cu care înmoaie și pământul cel tare al inimilor noastre împietrite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Moștenire ai lăsat fiilor tăi duhovnicești cuvintele tale dăruite de înțelepciunea Duhului, cu care și pe noi ne luminează.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

În muntele Sinai ai petrecut ca pe un alt Tabor și ai aflat pe Hristos strălucind cu razele înțelepciunii Sale negrăite, cu care luminează și întunericul așternut în inimile noastre prin nepurtarea noastră de grijă.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Ca Una Ce ai purtat în brațe pe Cel Neajuns de minte, roagă-L să lumineze și mintea mea, făcându-o lăcaș al darurilor Duhului.

Cântarea a V-a

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De cumplita și amara robie te-ai izbăvit Sfinte, dar fiul tău a fost luat rob; Domnul însă a binevoit ca să-l revezi slobozit din robie mai înainte de sfârșitul vieții tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mare apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur te-ai arătat, Sfinte Nl, cel ce ai îndulcit inimile tuturor cu mierea cuvintelor tale înțelepte.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu înfrânarea ai tăiat toate săltările patimilor, spre bucuria îngerilor care lăudau nevoințele tale cele mai presus de firea omenească .

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Mâinile Tale le ridică la rugăciune și oprește năvala gândurilor rele care pururea izvorăsc întru mine.

Cântarea a VI-a

Venit-am întru adâncurile mării, şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele cele multe; ci, ca un Dumnezeu, scoate din adânc viaţa mea, Mult-Milostive.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un fagure de miere erai pentru ucenicii tăi, pe care îi ospătai neîncetat cu dulceața cuvintelor tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În râurile lacrimilor tale ai înecat pe vrăjmașii cei nevăzuți, de a căror tiranie păzește și pe cei ce te cinstesc pe tine, fericite Părinte Nil.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu înțelepciunea cuvintelor tale pe toți ai luminat, arătându-le ca un felinar calea mântuirii și întâlnirii cu Hristos, Cel ascuns în poruncile Sale.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

De Tine se bucură Preacurată, toate oștile îngerești, împreună cu Care roagă-Te pentru mântuirea sufletelor noastre .

Apoi aceste stihiri:
Tainele Duhului ți s-au descoperit ție, celui ce ai veștejit săltările patimilor și ai slujit Domnului cu gând smerit, nedând dormitare trupului tău.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul
Zburdările cele aprinzătoare de patimi de la trup despărţindu-le, Nile fericite, cu priveghetoare rugăciunea ta le-ai tăiat. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, scapă-mă din toate primejdiile, ca să strig ţie: Bucură-te, Părinte a toată lumea!

Prochimenul :

Evanghelia

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule...

Slavă... glas 2:

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Stihira
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.
Mucenicia cea fără de sânge ai iubit, luptându-te cu cetele vrăjmașilor nevăzuți, de a căror mânie păzește cetele călugărilor și pe cei ce te cinstesc pe tine.

Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor 👎, a caror pomenire o savarsim, ale Sfântului Cuvios Nil Ascetul, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.
Doamne, miluieste (de 12 ori).

Cântarea a VII-a

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Multe cărți ai lăsat Bisericii prin care multe suflete s-au adăpat cu înțelepciunea dumnezeiască și au pornit pe căile viețuirii întru Duhul.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte, cel ce știi necazul inimii mele și ai îndrăzneală către Hristos, roagă-L pe Acesta să ne întoarcă pe noi la căile pocăinței.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Și de darul preoției te-ai învrednicit, stând cu adâncă smerenie înaintea jertfelnicului lui Hristos, pe care Îl roagă să ne ajute și pe noi a ne jertfi pentru dragostea Lui.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Nu înceta a Te ruga pentru cei ce Te măresc, ca să afle sufletul nostru odihnă întru laudele dumnezeiești.

Cântarea a VIII-a
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Focul dragostei lui Hristos a topit toată iubirea cea omenească față de familie și te-a îndemnat să iei jugul pustniciei.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Multe suflete s-au mântuit prin cuvintele tale Sfinte Nil, cel ce ai luat de la Domnul dar a mângâia sufletele tulburate.

Stih: Binecuvantam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh Domnul.

Nu înceta a mijloci nouă iertare de păcate și împărtășire din izvorul cel nesecat al milostivirii Domnului.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Poarta mântuirii deschide-mi mie, Fecioară, Ceea Ce ai păzit nestricate cheile fecioriei Tale și ai dăruit lumii pe Cuvântul Tatălui.

Cântarea a IX-a
Eva, adică prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ale tale cinstite rugăciuni scoate-mă și pe mine din robia patimilor și mă călăuzește pe calea pocăinței, Sfinte Cuvioase Nil.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îngerii s-au minunat, văzându-te pe tine, purtătorule al poverei trupului, viețuind ca unu fără de trup prin multa înfrânare și neîncetata rugăciune.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Tainele rugăciunii curate ucenicilor ai descoperit și ne povățuiești și pe noi a urma cărările smerite ale rugăciunii spre dobândirea mântuirii.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

În brațele Tale a stat ca un prunc Cel Ce poartă toată lumea în palma Sa și Maică a Sa pe Tine Te-a arătat.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Bucură-te, canonul prea drept al pustnicilor, mirul cel nedeșertat al Bisericii lui Hristos, floarea cea rară a pustiei, pildă de înțeleaptă viețuire, ajută-ne și pe noi a ne lepăda de grijile lumești și a urma cărările poruncilor Domnului.
Îmblânzește pornirile patimilor noastre Sfinte, și cu săgețile rugăciunii tale doboară pe cei ce ne necăjesc în toată vremea cu tot felul de ispite.
Nesocotit-ai iubirea cea trupească și ai ales unirea cea mai presus de trup cu Hristos, Răsplătitorul nevoințelor tale .
De dulcețile lumii te-ai lepădat și ai luat Crucea pustniciei, aducând roade vrednice de pocăință Celui Care te-a chemat la viața cea desăvârșită.
Stinge văpaia poftelor aprinsă în noi de vrăjmașul nevăzut prin nepurtarea noastră de grijă și ne adapă și pe noi din izvorul rugăciunii tale, fericite Nil .
Veselește-te, munte Sinai, că ai purtat în brațele tale ca pe o comoară pe fluierul Cuvântului, pe mare Nil ascetul, care s-a făcut pildă de nevoință tuturor monahilor.
Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu Sfântul Cuvios Nil Ascetul şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de 3 ori)
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi, Doamne curățește păcatele noastre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre, Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre pentru sfânt numele Tău.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Amin.

Cu focul rugăciunii tale ai ars toate ispitele ce te îndemnau la viețuirea lumească și ai luat din mâna Adevărului cununa cea neveștejită a biruinței asupra patimilor sufletești și trupești.

Cu zidul rugăciunilor tale Sfinte Nil, păzește zidurile Bisericii de atacurile eresurilor celor de multe feluri, care vor să ne despartă pe noi de adevărul lui Hristos.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău.

Acatistul Sfântului Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Prea Cuviosului Părintelui nostru Ioan, cântări veselitoare să-i aducem ca unuia ce alergarea bine și-a săvârșit-o și următor Lui Dumnezeu Cel iubitor de milostivire s-a arătat, pentru care bucurându-ne îi cântăm: Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Icos 1

Născându-te din părinți bine credincioși, ai fost învățat de mic credința adevărată, apoi la vreme cuvenită ai fost silit de părinții tăi spre căsătorie, însă Dumnezeu, Cel ce le rânduiește pe toate, spre folosul sufletului ți-a rânduit și ție, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, fericite că de mic ți-a fost înrădăcinată în inima ta frica de Dumnezeu;
Bucură-te, că părinții te-au însoțit cu femeie fără voia ta;
Bucură-te, că Dumnezeu vas ales știindu-te, ți-a pregătit altă viețuire mai înaltă;
Bucură-te, că tânăr fiind ți-au murit fiii apoi și soția;
Bucură-te, că văzându-te liber de cele lumești, ai alergat cu osârdie spre cele cerești;
Bucură-te, că neîmpiedicat puteai stărui în rugăciune;
Bucură-te, că ai început a-ți înmulți faptele bune;
Bucură-te, că din toate, milostenia cel mai mult ai iubit;
Bucură-te, că aceasta te-a dus în Rai;
Bucură-te, fericite aducătorule de roade în grădina Domnului;
Bucură-te, că pentru faptele tale bune erai iubit de toți;
Bucură-te, că pentru toți erai pildă de viețuire;
Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condac 2

Fiind ales Patriarh al Alexandriei pe timpul Împăratului Iraclie, te-ai sârguit mai întâi a curăți turma de eresuri, deoarece un oarecare Patriarh mincinos al Antiohiei, a adăugat la cântarea „Sfinte Dumnezeule…” cuvintele „…care Te-ai răstignit pentru noi”, ca și când ar fi pătimit Dumnezeirea în Domnul nostru Iisus Hristos, pentru care cu osârdie îți cântăm: Aliluia!

Icos 2

Chemându-ți economii Bisericilor le-ai poruncit: Mergeți în cetate și să-mi scrieți pe toți domnii mei, iar economii nedumeriți au întrebat: Care sunt domnii tăi stăpâne? Iar Patriarhul zice: Pe care voi îi numiți săraci și nevoiași, aceia sunt domnii mei, deoarece prin ei pot ajunge la cereasca Împărăție, pentru iubirea de săraci îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că mergând economii au găsit 7500 de săraci;
Bucură-te, că ai rânduit să li se dea în fiecare zi din averea Bisericii cele de trebuință pentru hrană;
Bucură-te, că pe cât dădeai pe atât averea ta sporea;
Bucură-te, că în vis ți s-a arătat o tânără frumoasă cu o coroană de măslini pe cap;
Bucură-te, că fecioara atingându-te pe piept te-ai trezit;
Bucură-te, că trezindu-te și văzând-o aievea lângă tine erai nedumerit cum a ajuns acolo;
Bucură-te, că ea atunci a glăsuit „Eu sunt fiica cea mai mare a Marelui Împărat”;
Bucură-te, că auzind aceasta te-ai închinat ei;
Bucură-te, că apoi fecioara din nou a grăit: „De mă vei face prietenă, eu îți voi mijloci un mare dar de la Dumnezeu”;
Bucură-te, că nimeni nu are mare îndrăzneală la Dânsul ca mine;
Bucură-te, că spunându-ți acestea fecioara a dispărut;
Bucură-te, că ți-ai dat seama că această arătare, a fost milostenia în chip de fecioară;
Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condac 3

Întărindu-te și mai mult în dragostea lui Hristos, pe care Îl vedeai prin săracii care îți ieșeau în cale, mulțumeai din inimă celui care ți-a dat de toate pentru a putea milui pe toți cântând: Aliluia!

Icos 3

Mergând spre Sfânta Biserică, ai fost întâmpinat de un om sărac și gol care tremura de frig, iar tu, fericite, dezbrăcându-ți o haină, ai dat-o celui sărac voind a ispiti dacă Dumnezeu îți va răsplăti însutit după făgăduință, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, că văzând pe cel gol nu ai pregetat a te dezbrăca și a acoperi goliciunea lui;
Bucură-te, că acestea le făceai pentru a ispiti și pentru a te convinge că Cel arătat în vis nu era înșelăciune;
Bucură-te, că mai mergând puțin drum te-a întâmpinat un om cu haine albe;
Bucură-te, că acesta ți-a întins o pungă cu galbeni;
Bucură-te, căci luându-i, ai pornit spre Biserică;
Bucură-te, că apoi mustrându-te conștiința, te-ai întors să dai banii acelui om;
Bucură-te, că întorcându-te nu l-ai mai aflat;
Bucură-te, că întrebând de el, toți ziceau că nu l-au văzut;
Bucură-te, că atunci ți-ai dat seama că cele arătate în vis au fost adevărate;
Bucură-te, că pentru a face milostenie, te sârguiești foarte;
Bucură-te, că pe cei zgârciți mereu îi mustrai;
Bucură-te, că pe toți spre milă îi îndemnai;
Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condac 4

Venind într-o zi un sărac la tine, i-ai dat șase galbeni, apoi ieșindu-ți înainte pe altă cale și schimbându-și hainele, a cerut din nou milostenie șase galbeni, apoi schimbându-și din nou hainele a venit a treia oară să ceară milă de la tine. Văzându-l sluga ta a zis: „Acesta a cerut de două ori milostenie”, însă fericitul a zis: „Dă-i doi galbeni, nu cumva să fie Hristos care mă ispitește pe mine” și cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Unui negustor bogat i s-a înecat în mare corabia cu mărfuri, din care pricină sărăcind foarte mult și venind la sfântul se ruga să-l ajute. Atunci luând sfântul cinci litre de aur, le-a dat negustorului, care plecând bucuros a început din nou să-și facă negustoriile sale pentru care îți cântăm:
Bucură-te, că niciodată nu ai întors pe cineva nemiluit;
Bucură-te, că toți nevoiașii la tine scăpare au găsit;
Bucură-te, căci negustorul plecând la treburile sale, aceleași pierderi a suferit;
Bucură-te, că el singur scăpând cu viață, a venit din nou la tine;
Bucură-te, că i-ai dat lui zece litre de aur îndemnându-l să lucreze cinstit;
Bucură-te, că negustorul și a treia oară a suferit aceeași rea întâmplare;
Bucură-te, că întorcându-se acasă nu mai îndrăznea să ți se arate;
Bucură-te, că presărându-și singur capul cu cenușă voia să-și piardă singur viața;
Bucură-te, că aflând despre el l-ai chemat la tine;
Bucură-te, că mustrându-l pentru câștigarea corabiei pe căi necinstite, i-ai arătat că aceea era pricina pierzării;
Bucură-te, că dându-i o corabie bisericească plină cu grâu i-ai dat drumul;
Bucură-te, că prin aceasta mult câștig s-a dobândit;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 5

Mergând odinioară la Biserică, te-a întâmpinat un bărbat cinstit căruia îi furaseră tâlharii toată averea aflându-se acum în mare sărăcie. Deci Patriarhul, mult milostivindu-se spre acel om a poruncit slugii să spună economilor bisericii să-i dea cincisprezece litre de aur. Iar noi pentru milostivirea ta cea mare cântăm: Aliluia!

Icos 5

Venind la Patriarh o femeie bogată a dat în mâna lui o hârtie în care scria că dăruiește Bisericii 500 litre de aur; luând Patriarhul hârtia și citind-o a simțit cu duhul că femeia aceea nu a dat tot cât pusese în mintea sa, căci așa a voit Dumnezeu, deoarece nici economii bisericii nu au dat omului sărăcit de talhari cât le-a poruncit să-i dea, pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, văzătorule cu duhul;
Bucură-te, că chemând economii bisericii, i-ai pus în față cu cinstita doamnă;
Bucură-te, că întrebându-i cât au dat celui necăjit, au mințit că au dat 15 litre de aur;
Bucură-te, că văzându-i le-ai spus că au dat doar cinci litre;
Bucură-te, că întorcându-te spre femeie, ai întrebat-o cât aur și-a pus în gând să dea Bisericii;
Bucură-te, că aceasta a mărturisit că a scris pe hârtie 1500 de litre, dar a doua zi desfăcând, hârtia era ștearsă, rămânând doar 500 litre;
Bucură-te, că prin aceasta ai mustrat pe economii cei trei zgârciți;
Bucură-te, că aceștia au căzut la picioarele tale cerându-și iertare;
Bucură-te, că mustrându-i cu blândețe i-ai îndemnat spre mai multă facere de bine;
Bucură-te, că toți erau uimiți de faptele tale;
Bucură-te, că toți te iubeau și te cinsteau;
Bucură-te, că întotdeauna la tine odihnă și pace aflau;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 6

Hrănind mulțime de popor ai cheltuit toată averea bisericii și încă ai rămas dator o mie de litre de aur. Deci aflând despre aceasta un cleric care își luase a doua femeie după moartea celei dintâi și, neputând a se învrednici de o mai mare treaptă în ierarhia bisericească, a socotit a aduce Patriarhului 150 de litre de aur, precum și o mulțime de grâu numai să-l facă diacon. Însă fericitul mustrându-l și înfricoșându-l cu pedeapsa l-a îndemnat a cânta: Aliluia!

Icos 6

Slujind odată cuviosul la Sfântul Altar, și-a adus aminte de un cleric ce avea mânie și răutate asupra lui. Deci, depărtându-se puțin de altar, a chemat la sine pe cleric și căzând la picioarele lui și-a cerut iertare. Pentru această smerenie a Sfântului îi cântăm:
Bucură-te, că nu te-ai rușinat de a te smeri în fața supușilor tăi;
Bucură-te, că pe aceștia i-ai uimit cu smerenia ta;
Bucură-te, căci clericul rușinându-se ți-a căzut la picioare;
Bucură-te, că îmbrățișându-vă te-ai întors la Sfântul Altar;
Bucură-te, cel ce ai pildă vie lucrătoare;
Bucură-te, că smerindu-te mereu te înalți;
Bucură-te, că necontenit ajutor de la Dumnezeu cereai;
Bucură-te, crin bine mirositor în grădina Domnului;
Bucură-te, luminătorul Bisericii;
Bucură-te, lauda Alexandriei;
Bucură-te, temelia dreptei credințe;
Bucură-te, cumpăna ajunării;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 7

Un nepot al Sfântului pe nume Gheorghe, a fost defăimat de un locuitor al Alexandriei cu cuvinte de ocară și rușine, despre care aflând sfântul căuta să împace amândouă părțile sârguindu-se a cânta Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Chemând pe nepotul său și văzându-l foarte tulburat asupra celui ce-l ocărâse, i-a zis cuvinte de mângâiere și ca și când și el ar fi fost mâniat asupra acelui om a zis: „Lasă că ai să vezi cum am să mă razbun asupra lui încât se va mira toată Alexandria”. Și într-adevăr așa a făcut cel plin în dreapta socoteală, căci l-a scutit pe acela de a plăti bir Bisericii încât se minuna toată Alexandria de bunătatea lui, iar noi îi cântăm:
Bucură-te, vistieria milei;
Bucură-te, că răzbunarea prin blândețe ți-ai arătat;
Bucură-te, că de aceasta toată Alexandria s-a minunat;
Bucură-te, că și omul acela s-a cutremurat;
Bucură-te, că prin aceasta de obiceiul cel rău al clevetirii s-a îndreptat;
Bucură-te, că pentru toți erai lumină aprinsă;
Bucură-te, limanul celor înviforați;
Bucură-te, scăparea celor din primejdii;
Bucură-te, turn de tărie și apărător de greșeli;
Bucură-te, îndreptătorul celor greșiți;
Bucură-te, prea blând povățuitor;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 8

Venind într-una din zile un om bogat la Sfântul și văzând așternutul lui acoperit cu un veșmânt sărac, i-a trimis în dar o plapumă, însă Sfântul, pentru a nu-l mâhni pe boier, luându-o s-a acoperit cu ea o noapte, apoi chemând o slugă, a trimis-o cu ea în piață spre a o vinde, iar prețul să-l dea săracilor cântând lui Dumnezeu Cel ce a venit în lume în cea mai mare sărăcie: Aliluia!

Icos 8

Mergând sluga în piață, s-a întâmplat de a trecut boierul pe acolo și văzând plapuma a cunoscut-o și cumpărând-o, a trimis-o din nou Sfântului, însă acesta din nou a trimis-o spre vânzare, lucru care s-a petrecut de mai multe ori. Văzând Sfântul Ioan că boierul vrea cu tot dinadinsul să folosească plapuma a zis: „Vom vedea care din nou se va supăra întâi, eu vânzând-o sau tu cumpărând-o și iarăși dându-mi-o”, iar noi cei iubitori de săraci cântăm:
Bucură-te, că în mare cinste fiind ai iubit sărăcia cea de bună voie;
Bucură-te, că prin plapuma boierului ai adus mulți galbeni în vistieria celor necăjiți;
Bucură-te, că despre tânărul căruia îi murise tatăl și rămăsese în sărăcie curând ai aflat;
Bucură-te, că îndată la tine l-ai chemat;
Bucură-te, căci vorbind cu el i-ai aflat îndată fapta cea bună ce făcuse;
Bucură-te, că acest tânăr fiind chemat de tatăl său pe patul de moarte i-a dat o alegere între 10 litre de aur și icoana Maicii Domnului;
Bucură-te, că tânărul chibzuind în mintea sa a ales icoana Maicii Sfinte;
Bucură-te, că de înțelepciunea lui te-ai mirat;
Bucură-te, că atât cât ți-a stat în putere l-ai ajutat;
Bucură-te, că prin înșelăciune cum că ai fi rudă cu el l-ai chemat, la tine;
Bucură-te, că acesta auzind de înrudire cu smerenie a și venit;
Bucură-te, că toate cele trebuincioase i-ai dăruit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!

Condac 9

Venind la tine un oarecare locuitor al Alexandriei cu pâră împotriva unui tânăr monah ce umbla prin oraș de câteva zile cu o femeie tânără ai poruncit ca îndată să fie prinși și bătuți și aruncați în temniță. Dar noaptea următoare călugărul s-a arătat în vis Patriarhului și arătându-i spatele plin de răni, i-a zis: „Oare plăcută îți este ție stăpâne? Oare așa ai învățat de la Sfinții Apostoli a paște turma Lui Hristos? Să știi că un om te-a înșelat!”, iar Patriarhul deșteptându-se s-a cutremurat și I-a cântat Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Poruncind, Sfinte Ioane, să fie adus în fața sa monahul cel întemnițat, acesta a venit cu mare greutate, deoarece cu anevoie putea să se miște din pricina rănilor, însă Patriarhul a rămas încremenit când l-a văzut deoarece era întocmai cel ce i se arătase în vis, pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, căci Dumnezeu a vrut cu adevărat să triumfe;
Bucură-te, că monahul acela venind în fața ta l-ai rugat să-și dezbrace haina;
Bucură-te, că dezbrăcându-se s-a dovedit că este famen;
Bucură-te, că văzându-i mulțimea rănilor, amarnic te-ai căit pentru pedeapsa ce i-ai dat-o fără cercetare;
Bucură-te, că pe pârâcioși i-ai îndepărtat trei ani de la Sfintele Taine;
Bucură-te, că tânărul monah ți-a spus toate cele despre tânăra fecioară;
Bucură-te, că aceasta fiind evreică, dorea cu orice preț să îmbrățișeze viața creștină;
Bucură-te, că după multe rugăminți ale ei, monahul a luat-o să o învețe dreapta credință;
Bucură-te, că apoi la Biserica Sfinților Mucenici ai botezat-o;
Bucură-te, că dorința ei a fost de a intra într-o mănăstire;
Bucură-te, că acum în căutarea unei mănăstiri se aflau;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 10

Dându-ți seama de mulțimea robilor lui Dumnezeu, celor neștiuți de nimeni, te-ai hotărât a nu mai judeca pe nimeni nelăsând nici pe alții să-i judece, ci cântai necontenit Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Știind Sfântul un episcop cu numele Troil, foarte iubitor de argint, l-a luat cu sine la bolniță și, cunoscând ca acesta are aur la dânsul, i-a zis: „Părinte Troile, acum este rândul tău să mângâi pe cei săraci, dându-le milostenie”, iar Troil, deși zgârcit, de rușine a început să dea săracilor, încât a deșertat 30 litre de aur, apoi căindu-se și părându-i rău după bani, a căzut bolnav la pat. Însă Sfântul Ioan auzind și cunoscând pricina bolii sale, a mers să-l cerceteze pentru care îi cântăm:
Bucură-te, cel ce ai vrut să deschizi raiul prin milostenie pentru sufletul lui Troil;
Bucură-te, că acesta de rușine a dat milostenie, dar cu multă părere de rău;
Bucură-te, că după aceea de necaz s-a și îmbolnăvit;
Bucură-te, că tu cunoscând pricina bolii ai mers la el spre cercetare;
Bucură-te, căci i-ai dus aurul pe care l-a împărțit la spital spunându-i să-l socotească ca și cum ți-ar fi dat împrumut;
Bucură-te, că Troil văzând aurul îndată s-a făcut sănătos;
Bucură-te, că rugându-te pentru el acesta a avut o descoperire în vis;
Bucură-te, că se făcea că este într-o curte foarte frumoasă a cărei podoabă era de negrăit;
Bucură-te, că deasupra curții scria „Lăcașul de veci al lui Troil, episcopul” lucru de care mult s-a bucurat;
Bucură-te, că un bărbat înfricoșat s-a arătat și ștergând numele lui Troil a scris „Lăcașul de veci al lui Ioan Arhiepiscopul Alexandriei, pe care l-a cumpărat cu 30 de litre de aur”;
Bucură-te, că trezindu-se din somn Troil a început a plânge după casa cea din cer pe care a pierdut-o din cauza zgârceniei;
Bucură-te, cel ce ai fost îndreptătorul vieții lui Troil;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 11

Astfel povățuindu-și turma până la adânci bătrâneți, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor sale, iar tu, fericite părinte, cu cugetul împăcat și cu inima curată ai pășit spre cerescul Ierusalim, unde aveai pregătită frumoasa cetate prin milostenie, blândețe și bunătate, pentru a putea cânta nestingherit Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Săvârșindu-te din viață, cu bucurie ai fost întâmpinat de cetele cerești cu cântarea: „Bucură-te, slugă bună și credincioasă, bine lucrătoare a vieții Lui Hristos, tu și greutatea zilei ai purtat și talantul cel dat ție l-ai înmulțit și pe cei ce au venit după tine nu i-ai pizmuit”. Pentru aceasta s-a deschis ție ușa Cerurilor. Intră întru bucuria Domnului tău și te roagă pentru noi, Ioane fericite, care îți cântăm ție:
Bucură-te, fericite că mai inainte ți-ai cunoscut sfârșitul;
Bucură-te, că locul mutării tale a fost cetatea Amatunda;
Bucură-te, că acolo ai fost îngropat într-o casă de rugăciuni a lui Tihon făcătorul de minuni;
Bucură-te, că trupul tău a fost așezat între trupurile a doi episcopi;
Bucură-te, că săracii, orfanii și văduvele plângeau cu amar;
Bucură-te, că acum în ceruri fiind, te rogi pentru noi cei din nevoi;
Bucură-te, cel ce ai fost înger în trup;
Bucură-te, că acele Sfinte trupuri mișcându-se ca și cum ar fi fost vii, ți-au făcut loc;
Bucură-te, că viața ta a strălucit mai mult decât soarele;
Bucură-te, cel ce ai împrăștiat raze de milostivire alungând norii cei întunecați ai sărăciei;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat curat Treimii;
Bucură-te, fericite purtătorul darurilor celor flămânzi;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 12

Nu se cuvine a tăinui minunea ce s-a făcut după îngroparea Sfântului Ioan, cu femeia ce săvârșise un păcat pe care se rușina a-l spovedi. Ai îndemnat-o să și-l scrie pe hârtie, apoi pecetluind-o, să o aducă la tine. Însă tu fericite luând scrisoarea, a cincea zi ai răposat nespunând nimic la nimeni despre scrisoare, iar femeia aflând despre moartea ta se tânguia și Îi cânta Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Venind femeia aceea la mormântul Sfântului, a început să plângă cu amar pentru scrisoarea în care își scrisese păcatul său, socotind cât de mare rușine îi va pricinui dacă i-o va citi cineva. Așa plângând a rămas la mormântul Sfântului trei zile, iar a treia noapte i s-a arătat Sfântul Ioan cu cei doi episcopi și, dându-i scrisoarea înapoi pecetluită, i-a poruncit femeii să o deschidă. Luând femeia scrisoarea, a deschis-o și a aflat păcatul șters, iar în locul lui scria: „Pentru robul meu Ioan s-a șters păcatul tău”. Pentru aceasta cu bucurie îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ești milostiv și după moarte;
Bucură-te, cel ce ai putere a ne scoate din păcate;
Bucură-te, și mijlocește mântuire pentru noi;
Bucură-te, cel ce ai fost povața orbilor;
Bucură-te, învățătorul celor tineri;
Bucură-te, toiagul celor rătăciți;
Bucură-te, îndreptarea păcătoșilor;
Bucură-te, grădină foarte bine mirositoare;
Bucură-te, vas de mir al Duhului;
Bucură-te, rau de bunătăți pururi curgător;
Bucură-te, izbăvitorul nostru din primejdie;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 13

O, mult milostive părinte Ioane, nu înceta a mijloci înaintea Lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de păcate, să Se milostivească spre noi, ferindu-ne de toate răutățile în viața aceasta, în ceasul sfârșitului nostru, în vremea judecății și să nu ne lase de vom ajunge zilele cele din urmă ale lui Antihrist, ca împreună cu toți plăcut Lui să cântăm: Aliluia! (de 3 ori)

Icos 1

Născându-te din părinți bine credincioși, ai fost învățat de mic credința adevărată, apoi la vreme cuvenită ai fost silit de părinții tăi spre căsătorie, însă Dumnezeu, Cel ce le rânduiește pe toate, spre folosul sufletului ți-a rânduit și ție, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, fericite că de mic ți-a fost înrădăcinată în inima ta frica de Dumnezeu;
Bucură-te, că părinții te-au însoțit cu femeie fără voia ta;
Bucură-te, că Dumnezeu vas ales știindu-te, ți-a pregătit altă viețuire mai înaltă;
Bucură-te, că tânăr fiind ți-au murit fiii apoi și soția;
Bucură-te, că văzându-te liber de cele lumești, ai alergat cu osârdie spre cele cerești;
Bucură-te, că neîmpiedicat puteai stărui în rugăciune;
Bucură-te, că ai început a-ți înmulți faptele bune;
Bucură-te, că din toate, milostenia cel mai mult ai iubit;
Bucură-te, că aceasta te-a dus în Rai;
Bucură-te, fericite aducătorule de roade în grădina Domnului;
Bucură-te, că pentru faptele tale bune erai iubit de toți;
Bucură-te, că pentru toți erai pildă de viețuire;
Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condac 1

Prea Cuviosului Părintelui nostru Ioan, cântări veselitoare să-i aducem ca unuia ce alergarea bine și-a săvârșit-o și următor Lui Dumnezeu Cel iubitor de milostivire s-a arătat, pentru care bucurându-ne îi cântăm: Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Rugăciune către Sfântul Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul și Cuvântul Lui Dumnezeu, pentru rugăciunile plăcutului Tău Ioan cel Milostiv, milostivește-Te spre țara aceasta și spre toată lumea Ta, păzește hotarele cu sabia cea de foc a Arhanghelului Mihail, dăruiește ploi la bună vreme pentru rugăciunile Sfântului Prooroc Ilie, îngrădește-ne cu purtarea de grijă a tuturor Sfinților și mai ales pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale. Așa, Doamne Iisuse Hristoase având mijlocire pe Sfântul Ioan cel Milostiv, nădăjduim a trece cu bine hotarul vieții acesteia precum și înfricoșatele vămi ale văzduhului pentru a ajunge în Cereasca Împărăție. Slavă, laudă, mulțumită și închinare să înălțăm Unuia în Treime Ziditorului tuturor și plăcutului Său Ioan, în vecii vecilor. Amin!