sâmbătă, 9 noiembrie 2024

Acatistul Sfântului Apostol Filip, propovăduitor pe pământul românesc

 

Troparul Sfântul Apostol Filip, glasul al 4-lea

Apostole Sfinte Filip, roagă pe Milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condacul 1

Cel care odinioară cu binecuvântată râvnă te-ai grăbit a-mpărtăși bucuria aflării Aceluia "despre Care au scris Moise în Lege și Proorocii", lui Natanail mărturisind dintâi pe Hristos, roagă-L ca degrabă ascultători ai Chemării Sale la viața de veci să ne facă și pe noi, cei ce cântare-ți aducem: Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Icosul 1

Nu la numărul anilor, ci la mulțimea înțelegerii tale a căutat Domnul, pe Sine arătându-Se celui ce-L aștepta, nesmintit și care Asemănării Lui a râvnit, în viață și-n moarte, ocara lumii răbdând până la spânzurare pe lemn, pentru ca lumea să-și cunoască Lumina; cu sufletele celor cărora le-ai arătat mântuirea și noi îți strigăm astăzi:
Bucură-te, Filipe, care prietenului tău Natanail cel mai de preț dar i-ai adus;
Bucură-te, care n-ai păstrat pentru tine singur comoara mântuirii;
Bucură-te, văzătorul cu dreptate al lui Mesia în Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret;
Bucură-te, vestitorul cel fără de întârziere al răscumpărării;
Bucură-te, înțelegătorul plinirii Vechii Legi;
Bucură-te, propovăduitorul Noului Legământ;
Bucură-te, iubitorul proorocirilor despre Hristos;
Bucură-te, căci sfânta nădejde cu ochii ți-ai văzut împlinită;
Bucură-te, vorbitorule cu Dumnezeu și despre Dumnezeu;
Bucură-te, cuvântător către multe popoare;
Bucură-te, cel ce cu sângele tău crucea pentru Cruce-ai udat;
Bucură-te, care prin răstignire de Cel Răstignit iarăși și iarăși te desfătezi, întru toți vecii;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 2

Puțin înainte de Sfintele Patimi, cu nevinovăție copilărească ai cerut să-ți vezi Părintele ceresc, prilej arătând ca să-Și mărturisească Dumnezeirea Acela Care între ucenici era, dar și pe scaun cu Tatăl și cu Duhul, grăind ție despre nedespărțirea Treimii Celei de o ființă, Căreia se cuvine cântarea: Aliluia!

Icosul 2

Înfricoșate și scumpe duhului Taine ni s-au arătat nouă, pentru înflăcărarea inimii tale, în care bătea iubirea care omoară frica și prin tine cunoscând pe Dumnezeul Cel în Treime închinat, ție, pentru care s-au dezlegat nedumeririle noastre, cântare-ți aducem:
Bucură-te, trâmbiță aurită de Duhul a pogorârii din ceruri;
Bucură-te, care nu ai tăcut, aflând pe Emanuel;
Bucură-te, între cei trimiși precum a trimis Tatăl pe Fiul;
Bucură-te, solia mântuirii;
Bucură-te, stâlpare aprinsă din Lumina cea mare;
Bucură-te, risipitorul urgiei păgânătății;
Bucură-te, carte însuflețită a Legii;
Bucură-te, pildă vie a împlinirii Evangheliei dragostei;
Bucură-te, pământ bogat, în care-a rodit sămânța cea bună;
Bucură-te, căci Stăpânului ai adunat pârga a multe noroade;
Bucură-te, nuntașul Mirelui;
Bucură-te, binecredincios slujitor al miresei Sale, Biserica;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 3

Lung și anevoios a fost drumul apostoliei tale, dar cu credința și cu răbdarea precum pe aripi îngerești te-ai înălțat, în prigoane neobosind a grăi mereu tuturor alinare întru Domnul, Căruia pe mulți i-ai învățat ca și în întristări cu glasul inimii să-I aducă strigarea de bucurie: Aliluia!

Icosul 3

Pornit-ai către iudeii aflați în Elada și mai apoi către neamurile Asiei Mici, mereu încercând vrăjmașul a stinge văpaia aprinsă în tine de Duhul și care îl ardea pe el și lucrările sale, dar împotrivitor dârz te-a aflat; iar mulțimile pe care le-ai cucerit lui Hristos lauda celor nebiruiți întru El îți aduceau, cuvântând astfel:
Bucură-te, Filipe, căci în paza Crucii mult norod ai lăsat;
Bucură-te, ostaș iscusit, care de la Însuși Împăratul ți-ai dobândit arma de pace;
Bucură-te, căci cu Sabia Duhului ai despicat urzelile vrăjmașului;
Bucură-te, ascultătorul șoaptelor Harului;
Bucură-te, cunoscătorul Legii care ai cunoscut pe Însuși Dătătorul ei;
Bucură-te, între cei care de la Învățătorul au primit darul de a învăța;
Bucură-te, cel trimis spre îndreptarea lui Israel în Elada;
Bucură-te, dar al lui Dumnezeu către neamuri;
Bucură-te, fiu al Iudeii și părinte al Asiei Mici;
Bucură-te, fratele după trup a lui Miriam, cu mulți înfrățit în Hristos;
Bucură-te, călător umil și tainic, având asupra-ți avuție mai mare decât orice avuție;
Bucură-te, pururi râvnitorule către mântuirea aproapelui tău;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 4

În Grecia celor de un neam cu tine aflați între neamuri ai mers a le vesti alinarea cea mare, ca cel ce ucenic și prieten ai fost lui Mesia, dar cu minciuni s-au ridicat împotriva cuvântului tău preoții iudei veniți din Ierusalim, nerăbdând a auzi pe frații lor cântând Celui vestit prin Moise, prin Isaia și David cântarea: Aliluia!

Icosul 4

Ca cel ce-n a opta zi ai văzut pe Domnul, Fiu întrupat, răstignit și înviat, cu îndrăzneală ai mărturisit pe Hristos împotrivitorilor Săi și Dumnezeu Însuși a adeverit pentru tine, orbindu-i pe hulitori, până ce s-au căit și au primit vindecare, prin rugăciunile tale, iar cei ce dinainte crezuseră au strigat ție:
Bucură-te, cel care ai certat pe defăimătorii Învierii;
Bucură-te, căci au tăcut cei ce voiau să oprească vestirea cea bună;
Bucură-te, care fraților tăi de departe le-ai adus pe Mesia;
Bucură-te, rușinarea basmelor diavolești;
Bucură-te, propovăduitorul Ortodoxiei;
Bucură-te, Ucenic credincios, care cu Domnul ai stat la masă;
Bucură-te, primitor al Sfintelor Taine din preacuratele Sale Mâini;
Bucură-te, între cei peste care s-a pogorât Duhul în chipul limbilor de foc;
Bucură-te, căci harul vorbirilor tale a aprins inimi către Adevăr;
Bucură-te, sarea pământului, nestricată;
Bucură-te, făclie de Dumnezeu înălțată;
Bucură-te, cel ce bucuria ta de Hristos ai revărsat-o în lume;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 5

În Ierapolele Siriei mergând, au vrut să te dea morții, pe tine, care le vesteai Viața, dar Dumnezeu te voia încă multă vreme slujind pe pământ și, luminând mintea lui Ir, prin el a oprit vrăjmașa lucrare, iar minunea cerută de către păgâni a binevoit a o împlini Cel minunat întru Sfinți, Căruia cântare-I aducem: Aliluia!

Icosul 5

Sculându-se cel mort, pentru rugăciunile tale, a înțeles poporul că întru Învierea Celui Care te-a trimis lor s-a făcut aceasta și au crezut Lui, mărindu-L ca pe Dătătorul Vieții, iar ție ți-au adus închinarea:
Bucură-te, cel de la Duhul întărit în cuvânt și în răbdare;
Bucură-te, căci pentru tăria ta ai dobândit creștini;
Bucură-te, neabătut grăitor despre Cel Întrupat, după Proorocii;
Bucură-te, pe care nici cuvinte grele, nici bătăi nu te-au împiedicat din cale;
Bucură-te, care cu îndrăzneală sfântă ai cerut învierea mortului;
Bucură-te, știutor fără de îndoială al Celui ce singur dă viață;
Bucură-te, cel în multe chipuri ispitit a dovedi Adevărul închinării tale;
Bucură-te, căci mult încercate au fost tinerețile tale;
Bucură-te, căci Adevărul Întrupat a mărturisit pentru tine;
Bucură-te, om al cărui cuvânt l-a ascultat Dumnezeu;
Bucură-te, făcător de minuni în Numele Lui;
Bucură-te, cel minunat întru faptele tale călăuzite de Har;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 6

Voind Aristarh dregătorul a te lovi pe tine, acea mână i-a fost uscată de foc nevăzut și s-a cufundat în întuneric răuvoitorul al cărui păgân suflet nu te răbda grăind despre Lumina lumii și te ruga poporul să-l miluiești pe cel neputincios și orb, iar tu i-ai învățat că degrabă se va vindeca de va cânta Dumnezeului adevărat: Aliluia!

Icosul 6

Cu puterea Crucii s-au deschis ochii lui Aristarh, ai trupului, precum și cei dinăuntru, cruce învățând a face mâna lui care fusese neputincioasă și, întru acestea, norodul a slăvit pe "Dumnezeul lui Filip", Care îndreptător și miluitor li s-a arătat lor; iar pe tine, propovăduitorul Ortodoxiei te-au cinstit astfel:
Bucură-te, prin care s-a arătat păgânilor sfințenia Crucii;
Bucură-te, păgubitorul iadului de sufletul celui mort și-nviat;
Bucură-te, căci nu i-a fost dat lui Aristarh a lovi pe cel drept;
Bucură-te, că întru neputința acelui dregător s-a arătat puterea Credinței creștine;
Bucură-te, pentru care ierapolitenii au primit îndoită îndreptare;
Bucură-te, căci de vindecarea dregătorului și de învierea celui mort s-a cutremurat poporul și a crezut în Hristos;
Bucură-te, ai cărui prigonitori de mâna ta s-au botezat;
Bucură-te, care ai aflat păgâni și ai lăsat în urma ta credincioși;
Bucură-te, căci împreună cu Vartolomeu ai pus episcop pe Ir;
Bucură-te, căci păstor lăsând turmei celei noi pe calea propovăduirii iarăși ai pornit;
Bucură-te, cel ce pe Ir l-ai învățat chipul binecuvântării;
Bucură-te, pentru care viață s-a dat celui mort, precum și celor morți în închinarea la idoli;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 7

Prin multe așezări mergând dimpreună cu tovarășii tăi ați suferit prigonire, bătaie cu pietre primind, voi, care le-aduceați Pâinea pogorâtă din ceruri și multe închisori v-au auzit suspinarea pentru unii ca aceia, ce nu voiau să-și bucure inimile cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Pământul Asiei Mici s-a frământat cu sudorile ostenelilor voastre, spre bună rodire, 3 oameni, pe sute aducând la Hristos, întărire de sus având voi, în vorbe și-n fapte, ceea ce mulți pricepând au cerut să cunoască pe Cel ce nu este idol neputincios, ci Dumnezeu tare și ție, care îi învățai despre El, ți-au strigat:
Bucură-te, înțeleptule tânăr, care nu ți-ai cruțat floarea vieții;
Bucură-te, căci roade timpurii și bogate-ai adus;
Bucură-te, pribeag cu cămară împodobită în ceruri;
Bucură-te, oaspetele Domnului în locașurile cele de sus;
Bucură-te, cu Vartolomeu, din cei doisprezece;
Bucură-te, fratele lui Miriam, cea mult răbdătoare;
Bucură-te, care de la Ioan Teologul în căile tale ai primit mângâiere;
Bucură-te, căci întru suferințele voastre Lidia, Siria și Frigia au slăvit pe Hristos;
Bucură-te, după Cuvântul Său pentru cei prigoniți pentru El;
Bucură-te, dezlegătorul păcatelor asupritorilor tăi;
Bucură-te, ziditorul în Duhul a multe cetăți;
Bucură-te, între luminătorii locuitorilor Asiei;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 8

În Ierapolele Frigiei văzând poporul aducând jertfe zeului lor pieritor i-ai mustrat cu durere și, ucigând șarpele idol prin care se făcea pierzare de suflete, precum Daniel oarecând pe balaur, îi învățai să mărească nu creatura supusă putreziciunii, ci Cuvântului celui mai înainte de veci, prin Care s-au zidit toate să-I cânte: Aliluia!

Icosul 8

Asupra ta deschizând prima dată Stahie ochii săi cei de 40 de ani orbi, pe când în Ierapole propovăduiai pe Hristos, s-a străluminat și sufletul lui, de Raza Soarelui dreptății și slăvind pe Cel Care dă vedere orbilor, ție, Trimisului Său, ți-a strigat:
Bucură-te, Filipe, care către Lumină ai îndreptat ochii noștri;
Bucură-te, înflăcărare dintre cer și pământ, vestind Răsăritul;
Bucură-te, văpaia bucuriei duhovnicești;
Bucură-te, căci ne-ai arătat nouă razele tainice ale Crucii;
Bucură-te, alungătorul întunericului cu semnul cel sfânt;
Bucură-te, căci ai călcat pe șerpi, în Numele Celui ce a zdrobit capul șarpelui;
Bucură-te, alinătorul trupurilor și sufletelor înveninate;
Bucură-te, curățitorul rănilor noastre, cu Apa cea Vie;
Bucură-te, căci cu foc din ceruri le-ai ars, spre vindecarea de veci;
Bucură-te, pierzătorul demonilor tăinuiți în idoli;
Bucură-te, neînfricate ucigătorule de dumnezei mincinoși;
Bucură-te, întru care se arată Puterea Celui ce Singur este Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 9

În lume ai mers, neamurile învățând și botezându-le în Numele Treimii Preasfinte, din Care însuți ai văzut pe Fiul Întrupat, martor fiindu-I între popoare, suferind pentru El ura șarpelui din vechime, care prin oamenii răi a căutat să-nvenineze mădularele tale, dar tu, sus având inima n-ai încetat a cânta lui Hristos: Aliluia!

Icosul 9

S-au minunat păgânii, de Taina creștinătății, căci nu pricepeau cum bărbatul care poate face semne nu întoarce asupra lor mânia stihiilor, ba încă se roagă pentru prigonitorii săi și, întru acestea crezând Celui Care pentru noi S-a lăsat dus la moarte ca o oaie fără de glas, deși de la Tatăl ar fi putut cere mai mult de 12 legiuni de Îngeri, au strigat ție:
Bucură-te, râvnitorul bunei vestiri;
Bucură-te, care bucuria ta de Dumnezeu ai alergat s-o împărtășești;
Bucură-te, mai înainte cunoscătorul lui Hristos, din Scriptură;
Bucură-te, cel învrednicit de a-I fi auzit glasul chemându-te la apostolie;
Bucură-te, cel ce încă mai înainte de a-L vedea Îl iubeai;
Bucură-te, care cu iubirea întru El ai mers către neamuri;
Bucură-te, Evanghelie grăitoare, care ai fost de față la minunile Domnului;
Bucură-te, lauda Betsaidei, cu Andrei și cu Petru;
Bucură-te, închinarea cea cu dreptate a Asiei Mici;
Bucură-te, pentru ale cărui întristări s-a făcut bucurie în ceruri;
Bucură-te, neîncetat propovăduitor al bunătății, între cei porniți cu răutate asupra ta;
Bucură-te, răbdător de multe dureri, întru nădejdea cea mare;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 10

Cu multă bunătate ai înduioșat mulțime de suflete, dar tot pentru ea te-au urât cei ce voiau să-și păstreze răutățile lor și morții te-au dat, ca să nu mai audă cum Celui Atotputernic, dar smerit și blând cu inima Îi cântai: Aliluia!

Icosul 10

Te-au spânzurat pe lemn și te-ai rugat pentru ei, ți-au sfredelit oasele și pentru ei ai cerut mântuire, dar nu au încetat a chinui înaintea Cerului pe Alesul Său, până ce, nemairăbdând Domnul să-ți vadă durerile, poruncă a dat pământului ca răutatea lor să o-nghită, iar atunci mulți, căindu-se, s-au grăbit a-ți aduce:
Bucură-te, Filipe, iubitorul prigonitorilor tăi;
Bucură-te, căci cu iubirea ta ai vrut să îmbrățișezi și pe asupritorii tăi cu Dumnezeu;
Bucură-te, rugător întru chinuri, după a Lui pildă pe Cruce;
Bucură-te, care nu pentru viața ta vremelnică, ci pentru cea de veci a chinuitorilor te-ai rugat;
Bucură-te, pentru a căruia dreptate s-au zguduit adâncurile pământului;
Bucură-te, căci cu Credința ta ai cutremurat pe idoli;
Bucură-te, căci ai fost ucis de păgâni și îngropat de aceiași, dar deveniți credincioși;
Bucură-te, bunule și iertătorule Mucenic;
Bucură-te, cel care pentru ucigătorii tăi ai cerut îndurare;
Bucură-te, că ți s-au străpuns gleznele și strigătul tău a fost rugăciune;
Bucură-te, că de acest fel de strigare inimile multor păgâni s-au deșteptat;
Bucură-te, căci cu moartea ta pe mulți ai adus la Viață;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 11

"Urmează-Mi!" ai auzit de la Mântuitorul, Sfinte; neuitate fă inimilor noastre Cuvintele Sale, pentru ca și pe noi să ne ia lângă Sine Acela Căruia dimpreună cu Andrei și cu Petru I-ai cântat: Aliluia!

Icosul 11

Privind la credincioșia faptelor tale, ne rușinăm, căci cu risipire ne-am cheltuit viața, iar în păcate ne găsesc anii la care tu mureai Mucenic; ne plecăm genunchii și capetele și numai nădejdea noastră se-ndreaptă în sus, cerând mijlocirile tale către Preasfânta Treime, pentru ca între cei miluiți cu rugăciunile tale, să te lăudăm astfel:
Bucură-te, Filipe, care ardoarea tinereții ți-ai îndreptat-o spre Dumnezeu;
Bucură-te, râvnitorule cu socotință al celor ce nu sunt din lumea aceasta;
Bucură-te, cel ce căutând, ai găsit pe Hristos;
Bucură-te, pentru care bătând s-au deschis multora ușile cerești;
Bucură-te, precum odinioară, când te-a chemat Mesia;
Bucură-te, căci odată ce L-ai aflat nu te-ai mai dezlipit de El;
Bucură-te, slugă binecredincioasă, alergând la porunca de sus;
Bucură-te, întru bucuria Stăpânului tău;
Bucură-te, pieirea multor idoli, prin Dumnezeul Cel tare și fără de moarte;
Bucură-te, strigarea cea puternică a biruinței asupra iadului;
Bucură-te, care bucuroși în Domnul ai lăsat pe lidieni, pe sirieni, pe frigieni;
Bucură-te, păstorul care și dintre fiare ți-ai adunat turmă blândă, cu dragostea ta;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 12

După Cuvântul Lui ai urmat Celui îndelung căutat de duhul tău, fără vreo umbră din zăbava îndoielii, la rându-ți chemând noroadele să-L cunoască, spre strălucirea și asupra lor a Luminii Care în Galileea ți-a răsărit ție pe calea tinereții împodobite cu înțelepciunea Scripturii, pe care și pentru noi o cere, Apostole Sfinte, de la Hristos Dumnezeu, ca împreună cu tine să-I cântăm: Aliluia!

Icosul 12

Dorul mântuirii purtând, ai cunoscut marginea doririlor tale și de atunci ai alergat să-L vestești tuturor, peste tot dăruindu-ți comoara, căci ai înțeles că nu tăinuită, ci doar împărțită nu se sfârșește, iar noroadele primind mărgăritare duhovnicești au slăvit pe Cel ce umplea vistieria inimii tale și ție ți-au mulțumit cu cântarea:
Bucură-te, cel sărac în lume, având comoară mare în ceruri;
Bucură-te, care în Asia norod mult ai agonisit lui Hristos;
Bucură-te, pentru care păgânul Ir a devenit creștin și episcop;
Bucură-te, cel ce în Numele lui Iisus Hristos ai poruncit ridicarea mortului;
Bucură-te, căci lui Aristarh ai arătat de la Cine ne vin luminarea și întărirea;
Bucură-te, tovarășul în Domnul al lui Vartolomeu, Miriam și Ioan;
Bucură-te, prigonitorul închinării la șarpele cel vechi, în chipul creaturii;
Bucură-te, cel ce hulit fiind, binecuvântai;
Bucură-te, care lovit fiind, pentru asupritori cereai mângâiere de sus;
Bucură-te, căci lacrimi și sânge și înseși viața ți-ai pus, pentru frații tăi;
Bucură-te, căci prețul multor suflete au fost suferințele tale;
Bucură-te, părinte duhovnicesc al multor neamuri;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 13

O, Sfinte Filipe, care Celui iubit te-ai adus ardere de tot, spre plinirea poruncii iubirii, încă și cu ultima suflare către ucigașii tăi cuvântând Evanghelia păcii, pe Acela roagă-L să ne binecuvânteze pe noi cu râvna de Dumnezeu înțelegătoare, pe care tu ai avut-o, dăruindu-ne acea credință, nădejde și dragoste care s-au arătat din faptele tale, ca dimpreună cu tine să cântăm Preasfintei Treimi, în veci: Aliluia!

Acest Condac se rostește de trei ori.

După aceasta se cisesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.

Icosul 1

Nu la numărul anilor, ci la mulțimea înțelegerii tale a căutat Domnul, pe Sine arătându-Se celui ce-L aștepta, nesmintit și care Asemănării Lui a râvnit, în viață și-n moarte, ocara lumii răbdând până la spânzurare pe lemn, pentru ca lumea să-și cunoască Lumina; cu sufletele celor cărora le-ai arătat mântuirea și noi îți strigăm astăzi:
Bucură-te, Filipe, care prietenului tău Natanail cel mai de preț dar i-ai adus;
Bucură-te, care n-ai păstrat pentru tine singur comoara mântuirii;
Bucură-te, văzătorul cu dreptate al lui Mesia în Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret;
Bucură-te, vestitorul cel fără de întârziere al răscumpărării;
Bucură-te, înțelegătorul plinirii Vechii Legi;
Bucură-te, propovăduitorul Noului Legământ;
Bucură-te, iubitorul proorocirilor despre Hristos;
Bucură-te, căci sfânta nădejde cu ochii ți-ai văzut împlinită;
Bucură-te, vorbitorule cu Dumnezeu și despre Dumnezeu;
Bucură-te, cuvântător către multe popoare;
Bucură-te, cel ce cu sângele tău crucea pentru Cruce-ai udat;
Bucură-te, care prin răstignire de Cel Răstignit iarăși și iarăși te desfătezi, întru toți vecii;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 1

Cel care odinioară cu binecuvântată râvnă te-ai grăbit a-mpărtăși bucuria aflării Aceluia "despre Care au scris Moise în Lege și Proorocii", lui Natanail mărturisind dintâi pe Hristos, roagă-L ca degrabă ascultători ai Chemării Sale la viața de veci să ne facă și pe noi, cei ce cântare-ți aducem: Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Rugăciune către Sfântul Apostol Filip

Sfinte Apostole Filip, către tine venim, dor având de înțelegerea lucrurilor sfinte și de cunoștința Celui Care pentru noi S-a pogorât din ceruri, după vestirile cele de demult; tâlcuitor de cele Dumnezeiești fă-te nouă, căci cum vom pricepe, de nu ne va îndrepta pe noi Domnul, pentru mijlocirile sfinților Săi? Învață-ne, Sfinte, îndrăzneala cea nebiruită a Crucii, către care ai îndemnat pe Ir; luminează-ne nouă vederea ochilor celor dinăuntru, ca lui Aristarh și lui Stahie și omorâtor arată-te idolilor cărora slujim din împietrire și nebăgare de seamă! Cel ce te-ai rugat pentru nesăbuiții asupritori porniți împotriva ta, roagă-te și pentru noi, care, cu stăruința în păcate, nesocotim îndelunga răbdare, bunătatea și milostivirea Dumnezeiască și, precum ai lucrat la înduplecarea acelora din răutățile lor, și pe noi ne ajută a ne îndrepta către faptele cele bune, ca să ne pomenească întru Împărăția Sa, Hristos Dumnezeu, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, dimpreună cu al Său fără de început Părinte și cu Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor! Amin!

Apoi se face otpustul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Sinaxar 14 Noiembrie

 

Sinaxar 14 Noiembrie

 

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea Sfântului slăvitului şi întru tot lăudatului Apostol Filip, unul din ceata dintâi, a celor doisprezece.

Apostolul FilipAcest apostol era din Betsaida Galileii, împreună-cetăţean cu Andrei şi cu Petru apostolii, şi multă înţelepciune avea acest dumnezeiesc apostol, îndeletnicindu-se cu cărţile proorocilor şi feciorelnic în toată viaţa sa cunoscându-se; pe acesta aflându-l Domnul după botezul său în Galileea, l-a chemat ca să-i urmeze Lui. Iar el, întâlnind pe Natanael, i-a zis: "Am aflat pe Cel despre Care a scris Moise în Lege şi prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret". Şi alte încă multe ziceri se afla în sfânta Evanghelie arătătoare pentru acest apostol. Deci acesta, luând după sorţi pământul Asiei, avea pe Apostolul Vartolomeu următor lui şi ajutător la propovăduirea Evangheliei. Mai avea încă şi pe sora sa cea după trup, Mariamni, care urma şi le slujea lor. Deci trecând apostolii aceştia prin cetăţile Lidiei şi Misiei şi propovăduind în ele Evanghelia lui Hristos, multe încercări şi necazuri au suferit de la cei necredincioşi, fiind bătuţi, zdrobiţi cu toiegele, prin închisori închişi şi cu pietre împroşcaţi.

După aceea a aflat pe iubitul ucenic şi de Dumnezeu cuvântătorul Ioan, care propovăduia pe Hristos în Asia. În aceeaşi vreme şi femeia lui Nicanor proconsulul a crezut în Hristos. Deci mergând dumnezeiescul Filip la Ierapoli, acolo a fost târât pe pământ de elini, prin mijlocul uliţelor cetăţii; după aceasta sfredelindu-i-se gleznele picioarelor, a fost pironit pe nu lemn cu capul în jos, şi aşa făcând rugăciune, şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.

Îndată ce şi-a dat duhul sfântul apostol, pământul s-a înfricoşat ca şi când ar fi fost însufleţit, şi a scos înfricoşător glas şi geamăt, şi s-a despicat şi a înghiţit pe mulţi din cei necredincioşi. Iar ceilalţi temându-se au îngenunchiat la dumnezeiescul Vartolomeu şi la Sfânta Mariamni, care erau spânzuraţi. Şi dezlegându-i pe ei de pe lemn, au venit la adevărata credinţă a lui Hristos; iar moaştele apostolului le-au îngropat. Sfântul Vartolomeu aşezând pe Stahie episcop în Bizanţ, a ieşit şi s-a dus împreună cu Mariamni în Licaonia.

Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinţi Părintelui nostru Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, făcătorul de minuni, care a strălucit la anii 1340.

Grigorie PalamaSf. Grigore Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a născut în anul 1296 în Constantinopol. Tatăl Sfântului Grigore a devenit un important demnitar la curtea lui Andronicus al II-lea Paleologul (1282-1328), dar a murit la scurt timp, Andronicus devenind turorele copilului Grigore rămas orfan. Înzestrat cu abilităţi intelectuale şi ambiţie, Grigore a stăpânit toate subiectele de studiu care făceau parte la vremea aceea din cursul complet de educaţie superioară medievală. Împăratul spera ca tânărul să se îndrepte spre munca în cadrul guvernului, dar Grigore, abia împlinind 20 de ani, s-a retras în Muntele Athos în anul 1316 (după unele surse 1318) devenind novice la Mănăstirea Vatoped, sub îndrumarea monahicească a Părintelui Nicodim de la Vatoped (prăznuit în 11 iulie). Acolo a fost tuns şi a pornit pe calea sfinţeniei. Un an mai târziu, Sfântul Evanghelist Ioan Teologul i-a apărut în vis şi i-a promis că-l va proteja pe calea sa duhovnicească. Mama şi surorile lui Grigore au devenit şi ele călugăriţe.

După săvârşirea Părintelui Nicodim, Sf. Grigore a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor iar după moartea Părintelui Nichifor, Grigore s-a tranferat la Lavra Sf. Atanasie Athanitul (prăznuit în 5 iulie). Aici a slujit la trapeză şi apoi a devenit cântăreţ în biserică. După trei ani s-a mutat la schitul Glossia, nevoindu-se mai abitir pentru a atinge perfecţiunea spirituală. De la stareţul mănăstirii a învăţat meşteşugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii, începînd cu marii pustnici ai deşertului din sec. al IV-lea, Evagrie Ponticul şi Sf. Macarie al Egiptului (prăznuit în 19 ianuarie).

Mai târziu, în sec. al XI-lea, Sf. Simeon Noul Teolog (prăznuit în 12 martie) a dat indicaţii amănunţite despre activitatea mentală pentru cei care practicau rugăciunea exterioară, iar sfinţii din Athos au pus-o în aplicare. Practicarea rugăciunii minţii sau a inimii pentru care este nevoie de solitudine şi linişte se numeşte "isihasm" (de la grecescul "hesychia" care înseamnă calm şi linişte), iar practicanţii se numesc isihaşti.

În timpul şederii sale în Glossia viitorul ierarh Gregore a fost complet absorbit de spiritul isihast acesta devenind noul său mod de viaţă. În anul 1326, datorită ameninţării invaziei turce, el împreună cu ceilalţi fraţi ai schitului s-au retras în Tesalonic, unde a fost hirotonit ca preot.

Sf. Grigore a combinat îndatoririle sale preoţeşti cu viaţa de pustnic. Cinci zile pe săptămână le petrecea în linişte şi rugăciune iar sâmbăta şi duminica venea în mijlocul oamenilor, slujind sfintele slujbe şi predicînd, smulgînd oamenilor sentimente de iubire dar şi multe lacrimi prin cuvintele sale. Uneori participa la întrunirile duhovniceşti ale tinerilor educaţi conduse de viitorul patriarh Isidor. După reîntoarcerea din Constantinopol, Sf. Grigore a găsit un loc potrivit în care să vieţuiască în solitudine, lângă Tesalonic, la Bereia. Aici a adunat în jurul lui în timp scurt mai mulţi călugări, pe care i-a îndrumat timp de cinci ani.

În anii 1330 au avut loc importante evenimente în viaţa Bisericii de Răsărit, în urma cărora Sf. Grigore a fost plasat printre cei mai importanţi apologeţi universali ai ortodoxiei, fiind foarte renumit ca profesor al isihasmului.

Prin 1330 învăţatul călugăr Varlaam sosea în Constantinopol din Calabria, Italia. Acesta a fost autorul unor tratate de logică şi astronomie, fiind renumit pentru calităţile sale oratorice ieşite din comun.  Varlaam a primit o catedră la universitatea din capitală şi a început să adâncească studiul scrierilor Sf. Dionisie Areopagitul (prăznuit în 3 octombrie), a cărui teologie "apofatică" ("negativă", în contrast cu "katafatică" sau "pozitivă") era în mod egal apreciată atât în Bisericile de Răsărit cât şi în cele de Apus.

La scurt timp, Varlaam a călătorit la Muntele Athos, unde s-a familiarizat cu viaţa spirituală a isihaştilor. Susţinînd imposibilitatea cunoaşterii esenţei lui Dumnezeu, el a declarat că rugăciunea minţii era o eroare eretică. În călătoriile sale la Constantinopol şi Tesalonic, călugărul Varlaam a intrat în dispute cu călugării, încercînd să demonstreze natura materială creată a luminii din timpul Schimbării la faţă a Mântuitorului de pe Muntele Tabor. Acesta ridiculiza învăţăturile călugărilor despre metodele rugăciunii şi despre lumina necreată văzută de isihaşti.

Sf. Grigore, la rugămintea călugărilor athoniţi, a răspuns prin admonestări verbale la început, dar văzînd că nu au nici un rezultat, a început să aştearnă pe hârtie argumentele sale teologice. Astfel a apărut "Triade în apărarea sfinţilor isihaşti" (1338). Prin 1340 sfinţii din Muntele Athos au compilat, cu ajutorul sfântului, un răspuns general împotriva atacurilor lui Varlaam , grupat sub titlul "Tomul Aghiorit". La Sinodul din Constantinopol din 1341 ţinut la Biserica Sf. Sofia, Sf. Grigore a polemizat cu Varlaam, axîndu-se pe ideea naturii luminii de pe Muntele Taborului. În 27 mai 1341 Sinodul a fost de acord cu punctul de vedere al Sf. Grigore, şi anume că, Dumnezeu, de neatins prin esenţa Sa, ni se descoperă prin energiile Sale direcţionate spre lume şi percepute de noi, cum a fost lumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale şi nici create. Ipotezele lui Varlaam au fost condamnate ca erezii, acesta fiind anatemizat şi izgonit în Calabria.

Dar disputele dintre Palamiţi şi Varlaamiţi erau departe de a se fi încheiat. Acestora din urmă li s-au alăturat discipolul lui Varlaam, călugărul bulgar Akyndinos, precum şi Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347); împăratul Andronicus III Paleologul (1328-1341) înclina şi el spre punctul lor de vedere. Akyndinos, al cărui nume însemna "cel care nu face rău," de fapt a cauzat un mare rău prin învăţăturile sale eretice. Akyndinos a scris o serie de mici tratate în care îi denunţa Sf. Grigore şi pe călugării athoniţi drept provocatori de tulburări în cadrul Bisericii. La rândul său, sfântul a scris un răspuns detaliat în care demonta erorile lui Akyndinos. Însă patriarhul îl susţinea pe Akyndinos şi l-a numit pe Sf. Grigore vinovat de toate tulburările din cadrul Bisericii. În 1344 l-a închis în temniţă timp de patru ani. În 1347, când Ioan al XIV-lea a fost înlocuit de Isidor (1347-1349), Sf. Grigore a fost eliberat şi numit Arhiepiscop al Tesalonicului.

În 1351 Sinodul din Vlaherne a apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învăţăturilor sale, însă poporul nu l-a acceptat uşor pe Sf. Grigore, astfel încât el a trebuit să se mute dintr-un loc în altul. Într-una din călătoriile sale la Constantinopol pe un vapor bizantin, a căzut în mâinile turcilor. Chiar în captivitate, Sf. Grigore a predicat atât prizonierilor creştini cât şi răpitorilor săi musulmani. Hagarenii au fost uimiţi de înţelepciunea cuvântului său, dar musulmanii nu au putut suporta acestea şi l-au bătut, ba chiar l-ar fi omorât cu plăcere dacă n-ar fi nădăjduit într-o răscumpărare mare. La un an, Sf. Grigore a fost răscumpărat şi s-a întors la Tesalonic.

Sf. Grigore a făcut multe minuni în cei trei ani dinaintea morţii sale, vindecînd mulţi bolnavi. În ajunul morţii sale, Sf. Ioan Hrisostom i-a apărut într-o viziune, adresîndu-i cuvintele: "Spre înălţimi! Spre înălţimi!" Sf. Grigore Palama a adormit întru Domnul în 14 noiembrie 1359. În 1368 a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol sub Patriarhul Filotei (1354-1355, 1364-1376), care a scris viaţa sfântului şi slujbele adresate acestuia.

Tot în această zi, pomenirea binecredincioşilor împăraţi Iustinian şi Teodora.

Sfântul şi drept-credinciosul Împărat Iustinian I (11 mai, 483 – 14 noiembrie, 565) a condus Imperiul Roman de Răsărit de la 1 august 527, până la moartea sa, în noiembrie 565. Soţia sa a fost Împărăteasa Teodora. În afara faptului că a fost unul din cei mai importanţi conducători ai antichităţii târzii şi o figură majoră în istoria imperiului bizantin, Iustinian a fost de asemenea şi un apărător al Ortodoxiei şi un ctitor de biserici. În timpul domniei sale Bizanţul a câştigat glorie prin victorii militare în Persia, Africa şi Italia, care au avut ca rezultat dezrădăcinarea păgânismului printre germanii vandali şi triburile vizigote. Iustinian este cunoscut şi sub numele de "ultimul împărat roman", fiind împăratul care a recucerit Roma din mâinile ostrogoţilor. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Iustinian pe data de 14 noiembrie (în unele sinaxare, pe 15 noiembrie).

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Constantin cel ce din Idra a odrăslit, iar în Rodos a mărturisit, la anii 1800 şi care prin sugrumare s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna noiembrie în 14 zile: pomenirea Sfântului, slãvitului si întru tot lãudatului Apostol Filip.

Sfantul Apostol Filip

        Acest Apostol, unul din ceata celor 12 Apostoli, era din Betsaida Galileii, impreuna cetatean cu Andrei si cu Petru, Apostolii. Si multa intelepciune avea acest dumnezeiesc Apostol, ca se indeletnicea cu cercetarea locurilor din Legea veche si din Prooroci, despre Mesia cel asteptat, pregatindu-se, astfel, a-L cunoaste pe Acela, despre care inca nu stia ca venise pe pamant. Cu acest fel de dragoste aprinzandu-se el pentru Mesia, iata ca Cel dorit de El calatorea prin Galileea si, aflandu-l pe Filip, i-a zis lui: "Urmeaza-mi Mie". (Ioan,1,43). Si, cunoscand pe Mesia in persoana lui Iisus Hristos, Filip lasa totul si se facu unul din cei mai zelosi ucenici, insotind pe Iisus pretutindeni, luand aminte la viata Lui preasfanta, urmand saracia Lui si invatand de la Dansul dumnezeiasca intelepciune cu care avea sa lumineze lumea.
        Cu drept cuvant, afland pe prietenul sau Natanail, caruia Scriptura ii mai spune si Vartolomeu, Filip i-a spus cu bucurie: "Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise in Lege si Proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret", (Ioan,1,45). Si asa l-a dus la Iisus, si inca multe locuri se afla in Evanghelie despre acest Apostol, care impartasea credinta lui Hristos si altora.
        Apostolii, fiind sortiti sa porpovaduiasca in lume, dupa pogorarea Duhului Sfant, s-au raspandit, fiecare in partile unde era chemat, pentru vestirea Evangheliei. Apostolul Filip, precum ne spun istoricii Teodoret si Eusebiu, a predicat Evanghelia iu cele doua Frigii din Asia Mica si in Ierapole.
        A strabatut, deci, mai intai, toata Siria si toata Asia Mica si, intalnindu-se cu Sfantul Apostol Vartolomeu, au pornit a lucra impreuna la slujba Cuvantului. Mai aceau cu ei inca si pe fericita fecioara Mariam, sora dupa trup a Sfantului Filip, care ii urma si le slujea lor. Si daca au ajuns in Lidia, Apostolii au fost primiti cu dusmanie de pagani, au fost inchisi in temnita, batuti cu toiege, improscati cu pietre, incercand sa-i ucida. Si n-au scapat cu viata, decat prin mijlocirea binecredinciosului Ir, care, botezandu-se si Hristos facand minuni cu el, Apostolii au putut pleca nu numai nevatamati, dar botezand pe toti paganii din cetate si lasand pe Ir episcop in urma lor. In calea lor prin Asia, cei doi Apostoli s-au intalnit si cu Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, propovaduind si el Evanghelia tot prin Asia; si unii de la altii luand puteri, cu si mai multa ravna raspandeau samanta lui Hristos.
        Deci, au mers dumnezeiestii Apostoli in Ierapole, cetate plina de idoli. Si se osteneau Sfintii, ziua si noaptea, povatuind, invatand si vindecand, dupa cuvantul Domnului. Si era in cetate un oarecare Stahie, care, de 40 de ani era orb; pe acela Apostolii, vindecandu-l, a crezut in Domnul si s-a botezat si el si toata casa lui. Si s-a raspandit vestea in toata cetatea. Si s-a botezat mult popor, crezand in Hristos. Iar dregatorul cetatii, auzind de aceasta, a dat porunca si, prinzand in lanturi pe Sfinti, au legat de picioare pe Sfantul Filip si l-au rastignit cu capul in jos si, pe cand ii gaureau cu sfredelul gleznele picioarelor, Sfantul facand rugaciune, si-a dat duhul in mainile lui Dumnezeu. Si indata s-a cutremurat pamantul si, despicandu-se, a inghitit mult popor si pe dregator, cei ramasi cazand ingroziti la picioarele Sfintilor si eliberandu-i.
        Deci, asezand pe Stahie episcop al noii Biserici si ingropand moastele Sfantului Filip, Apostolul Vartolomeu s-a dus in Armenia, unde a fost rastignit pentru Hristos, iar Sfanta Mariam s-a dus in Licaonia, unde s-a savarsit in pace.

Dumnezeului nostru slava!
 
 


Întru aceastã zi, cuvânt despre hirotonia, ca preot, a Sfântului Ioan Gurã de Aur.

Sfantul Ioan Gura de Aur

        Lui Flavian patriarhul, primind scaunul Antiohiei si umbland si pentru cercetarea bisericeasca, pe cand facea randuiala cantarii de noapte, i s-a aratat ingerul Domnului, zicandu-i: "Dimineata, sculandu-te, sa mergi in manastirea unde este placutul lui Dumnezeu Ioan, si pe acela, luandu-l, sa-l hirotonesti preot, ca voieste Dumnezeu prin el sa lumineze pe multi oameni si la cunostinta Sa sa-i aduca si sa-l arate pe el de o cinste cu Apostolii, ca vas ales este al lui Dumnezeu. Ca, iata, si catre dansul sunt trimis de la Dumnezeu, ca sa-i spun sa nu se indoiasca de nimic, ci sa faca toate cele poruncite lui de tine".
        Si era Ioan in ceasul acela in osebita lui chilie, facandu-si obisnuitele rugaciuni si cereri catre Dumnezeu. Deci, a venit la dansul, fara de veste, ingerul Domnului, in haina luminoasa. Si, Ioan temandu-se foarte, dupa ce l-a vazut, a cazut cu fata la pamant, tremurand cu totul. Si, atingandu-l pe el ingerul, l-a sculat, zicandu-i: "Scoala, nu te teme". Si i s-a aratat lui ingerul ca un om. Iar Ioan, adunandu-si mintea, a zis catre dansul: "Cine esti tu, stapane, ca chipul tau m-a tulburat si spaima a cazut asupra mea?" Iar acela, raspunzand, i-a zis lui: "Eu sunt ingerul Domnului si sunt trimis la tine ca sa-ti spun Darul lui Dumnezeu, pe care il vei primi acum". Iar Ioan a zis: "Rogu-ma tie, stapane, nu ma pune pe mine sa ma fac de rusine, nici din viata aceasta linistita nu ma lipsi pe mine, nu ma desparti nici de adunarea aceasta preadulce a fratilor mei". Raspunzand insa, iarasi, ingerul i-a zis: "Cel ce a grait lui Moise, zicandu-i: Iata, te-am facut pe tine Dumnezeul lui Faraon, Acela puternic este sa te faca si pe tine la fel". Si acesta zicandu-i, ingerul s-a dus de la dansul.
        Iar a doua zi, cand vorbea el cu fratii, iata au venit la dansul doi din clericii lui Flavian, vestind venirea lui. Iar marele Ioan si toti fratii, iesind afara din manastire, l-au intampinat pe el si i s-au inchinat lui si au intrat cu dansul in manastire. Si, patriarhul, cautand la fericitul Ioan, i-a zis: "Pace tie, tamaduitorule al celor bolnavi cu sufletul si cu trupul si urmatorule al Sfintilor Apostoli! Sculandu-te, sa mergi cu noi, ca sa facem voia Domnului pentru tine". Si l-au dus pe cuviosul Ioan spre hirotonia randuielii preotesti. Si s-a facut o minune in ceasul acela. Ca dupa ce acesta si-a plecat capul, cand episcopul si-a pus mana pe dansul, incepand rugaciunea hirotoniei, fara de veste, s-a aratat un porumbel alb asupra capului fericitului Ioan. Iar episcopul, vazand aceasta, si toti cei ce erau cu dansul s-au inspaimantat, mult minunandu-se. Si s-a propovaduit aceasta in toata cetatea. Si a petrecut fericitul in Biserica Antiohiei doi ani. Apoi a fost instiintat despre dansul Arcadie imparatul (395-408) si, trimitand, l-au adus pe el cu cinste la patriarhie in Constantinopol. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
  Mai multe despre acesti Sfinti gasiti in: Vietile Sfintilor


Dumnezeului nostru slava!

Acatistul Sfantului Ioan Damaschin (4 decembrie)

 

Acatistul Sfantului Ioan Damaschin (4 decembrie)

sfantul_cuvios_ioan_damaschin7

Preotul face începutul obişnuit:

Reclame
Raportează această reclamăConfidențialitate

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Dacă nu este preot, atunci se începe aşa:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătătilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinarea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de 3 ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împaraţia Ta, fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Troparele de umilinţă, glasul al 6-lea

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă binecuvântată Nascatoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim în tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, ca tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cred întru Unul Dumnezeu Tatăl atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi al nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, care din Tatăl s-a născut înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; cel de o fiinţă cu Tatăl prin care toate s-au făcut; Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a pogorât din cer şi s-a întrupat de la  Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi s-a facut om; Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat; Şi a înviat a treia zi, după Scripturi; Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, care din Tatăl purcede; Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Carele a grăit prin prooroci. Şi întru Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Marturisesc un botez pentru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va sa vie. Amin.

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însusi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru (cu trei închinăciuni).

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fala Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Reclame
Raportează această reclamăConfidențialitate

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Aliluia, Aliluia, Aliluia slavă Ţie Dumnezeule!

Aliluia, Aliluia, Aliluia slavă Ţie Dumnezeule!

Aliluia, Aliluia, Aliluia slavă Ţie Dumnezeule!

Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă, Binecuvântat este cel vine întru numele Domnului (de 3 ori).

Troparul Sfântului glasul al 8-lea

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei, şi lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Ioane înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Condacul, glasul al 4-lea

Pe scriitorul de cântări şi cinstitul grăitor de Dumnezeu, pe învăţătorul Bisericii, şi dascălul şi luptătorul împotriva vrăjmaşilor, pe Ioan să-l lăudăm. Că luând crucea Domnului, toată înşelăciunea eresurilor a alungat-o, şi ca un cald mijlocitor către Dumnezeu, tuturor cere iertare de greşeli.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin., (al Născătoarei de Dumnezeu)

Ceea ce eşti creştinilor ocrotitoare neînfruntată şi mijlocitoare stăruitoare către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci sârguieşte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care, cu credinţă, strigăm către tine: Grăbeşte spre rugăciune şi te nevoieşte spre îmblânzire, apărând pururea , pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de ppcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zamislit şi în pacate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tau cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria măntuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă întareste. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Pe trâmbiţa cea sfinţită şi bine glăsuitoare, pe înţeleptul şi îndreptătorul Bisericii, organul cel cu dulce viers, care a cântat cu închipuire învăţăturile Domnului şi Mântuitorului nostru, veniţi toţi întru aleasa şi slăvită prăznuire veselindu-ne cu întocmită cântare să-l lăudăm zicând aşa: Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi învăţător a toată lumea!

Icosul 1:

Ale tale laude voind a le începe eu, dăruieşte-mi mie Darul glasului tău cel cu miere curgător, pe care Biserica cea pravoslavnică, ca de la un izvor şi soare luminându-se şi învăţându-se a lăuda pomenirile sfinţilor cu bună cuviinţă, să te lăudăm :

Bucură-te, dulce viersuitor şi cântător frumos;

Bucură-te, tainic slujitor al Sfintei Treimi;

Bucură-te, al cerescului Părinte ales cuvântător;

Bucură-te, al Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu propovăduitor;

Bucură-te, al Maicii celei Sfinte şi Prea Curate, de laude scriitor;

Bucură-te, cel ce cu cântări cinstind-o cu mii de nume o ai numit-o;

Bucură-te, că de raza Sfintei Treimi fiind tu strălucit ai intrat în Dumnezeiescul Duh;

Bucură-te, că învăţându-te cele negrăite, alt Moise te-ai arătat;

Bucură-te, steaua lumii cea prea luminoasă şi alăută de Duh purtată;

Bucură-te, luceafăr între stele;

Reclame
Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, noule David, dulce cântător;

Bucură-te, fluier păstoresc care îndulceşti auzul şi gândurile;

Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi învăţător a toată lumea!

Condacul 2:

Plin de înţelepciune, iscusit, chibzuitor socotind prea bine firea celor ce sunt, ai schimbat cele vremelnice pe cele veşnice; pentru aceasta, acum, proslăvit fiind în ceruri, Împăratului Celui nemuritor împreună cu cetele cereşti aduci lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul 2:

Luceafăr prealuminat, slăvit propovăduitor, văzător al tainelor lui Dumnezeu te-ai arătat prin curată viaţa ta, că învăţându-le bine ai sporit ca un lucrător în via Domnului, pentru aceasta te lăudăm zicând:

Bucură-te, odraslă sfântă din rădăcină bună;

Bucură-te, ramură înverzită în bună credinţă crescută;

Bucură-te, că sămânţa cea bună întru tine, pământ bun a aflat;

Bucură-te, că întru bună pedepsire crescând, de darurile veselitoare inima ta s-a umplut;

Bucură-te, că blândeţea smerenia şi frica de Dumnezeu în tine s-a aflat;

Bucură-te, că înţelegerea dumnezeieştilor Scripturi de la Duhul Sfânt le-ai învăţat;

Bucură-te, din pruncie te-ai arătat cu depline înţelesuri duhovniceşti;

Bucură-te, că iubindu-te Sfântul Duh, peste tine bogate daruri a revărsat;

Bucură-te, că vas ales şi curat te-ai făcut;

Bucură-te, stea luminoasă care luminezi Biserica;

Bucură-te, sfeşnic care dai strălucire din întuneric;

Bucură-te, limpede lămuritor a binecuvântatei credinţe în Hristos;

Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi învăţător a toată lumea!

Condacul 3:

Aflând Har părinţii tăi înaintea celor de alt neam, ca o minune era a vieţui în pace şi a te creşte în pravoslavnica credinţă, în acea vreme când sufla cu îngrozire vânt rău asupra celor ce cinsteau şi mărturiseau pe Hristos, păzindu-te cu dreapta celui Prea Înalt, spre a fi făclia Bisericii lui Hristos, strălucind la toată lumea şi învăţând pe toţi a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Văzând părinţii tăi în târg un monah de vânzare, ce plângea amar, nu pentru lipsire de viaţă ci pentru câ în toată înţelepciunea omenească era desăvârşit şi el pe nimeni altul nu a învăţat, răscumpărându-l l-au adus în casa lor şi punându-te înaintea lui a zis: Iată părinte, fiul tău, fă-l pe el moştenitor bogăţiei tale duhovniceşti, arată-te iscusit căci este cu mintea sporită. Iar tu, în scurtă vreme toate le-ai învăţat; deci pentru înţelepciunea ta te lăudăm zicând:

Bucură-te, cel ce cu răbdare ai pătruns tainele cele înalte ale lui Dumnezeu;

Bucură-te, că în puţină vreme toată învăţătura o ai străbătut;

Bucură-te, că în filozofie înţelept lucrător te-ai arătat;

Bucură-te, că în meşteşugul muzicii pe toţi cei de pe pământ ai întrecut;

Bucură-te, al teologiei limpede dogmatic;

Bucură-te, că în toată înţelepciunea duhovnicească desăvârşit te-ai arătat;

Bucură-te, că de multe ori covârşea ucenicul pe dascăl;

Bucură-te, pom bineroditor care la vreme îşi aduce roada sa;

Bucură-te, că toată astronomia şi măsurarea pământului, bine le-ai învăţat;

Bucură-te, că bogăţie de învăţătură nouă ne-ai dăruit;

Bucură-te, înţeleptule lucrător în via Domnului tău;

Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi învăţător a toată lumea! 

Condacul 4:

Întru atâta învăţătură şi înţelepciune aflându-te Părinte, nu te-ai înălţat cu mintea în deşertăciune, ci precum un pom plin de roade, pe cât se înmulţesc roadele, și îşi pleacă ramurile sale, aşa cu înţelepciune ai ales a fi mai mic înaintea Domnului şi ca o candelă aprinsă cu focul dumnezeieştii doriri, cu smerenie cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Reclame
Raportează această reclamăConfidențialitate

Icosul 4:

Săvârşindu-şi dorirea cuviosul Cosma, moştenitor înţelepciunii pe Ioan lăsând, s-a dus în pustie căutând înţelepciunea cea duhovnicească şi bine săvârşindu-şi viaţa către Domnul s-a dus; iar tânărul Ioan s-a făcut sfetnic împăratului pământesc şi prieten celui ceresc pentru ostenelile cele pentru cinstirea sfintelor Icoane, de a cărui râvnă folosindu-ne şi noi, îl lăudăm aşa:

Bucură-te, că a crede în pravoslavie ne-ai înălţat;

Bucură-te, că a cinsti sfintele Icoane cinstit şi plăcut lucu lui Dumnezeu ai făcut;

Bucură-te, că această dogmă prin scrisoare o ai întărit;

Bucură-te, că pe cei bine credincioşi prin trimiteri însufleţite de Dumnezeu i-ai învăţat;

Bucură-te, că pentru această bună lucrare rău meşteşug vrăjmaşul a lucrat;

Bucură-te, că pe împăratul cu mânie asupra ta l-ai pornit;

Bucură-te, că mâna ta cea dreaptă a fost tăiată;

Bucură-te, că mucenic de bună voie te-ai arătat;

Bucură-te, că a fost tăiată dreapta ceea care mustra pe cei ce urăsc pe Dumnezeu;

Bucură-te, că slăbind de durere ai cerut mâna să o îngropi în pământ;

Bucură-te, că pătimind pentru sfintele Icoane dogmele s-au întărit;

Bucură-te, că podoaba învăţăturilor tale a înfrumuseţat Biserica;

Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi învăţător a toată lumea!

Condacul 5:

Câştigând cererea şi luând mâna cea tăiată, ai intrat în cămară şi căzând înaintea Icoanei Prea Curatei Născătoarei de Dumnezeu şi suspinând din adâncul inimii plângând ai zis: vino degrab în ajutor Stăpână, Maică, şi vindecă mâna mea, ca să scrie ţie şi Fiului Tău pentru a cânta: Aliluia!

Icosul 5:

Văzând în vedenie pe Maica Domnului cu ochi milostivi căutând spre tine a zis: „iată, sănătoasă este mâna ta, osteneşte-te precum te-ai făgăduit mie” şi deşteptându-te ai văzut mâna vindecată. Atunci luând în mână condei şi veselindu-te, ai scris cântare nouă: „Dreapta Ta Doamne, s-a proslăvit întru tărie” iar pe Născătoarea cea mântuitoare o fericeai zicând:

Bucură-te, mângâietoarea celor necăjiţi;

Bucură-te, ajutătoarea grabnică a celor ce se roagă ţie;

Bucură-te, izvor de vindecări neaşteptat;

Bucură-te, picătura de rouă răcoritoare în focul necazurilor;

Bucură-te, cer curat şi locaş al Împăratului;

Bucură-te, Rai luminos şi mângâietor;

Bucură-te, liman lin celor din primejdii;

Bucură-te, Soare luminos ce luminezi în întunricul ispitelor;

Bucură-te, lauda tuturor creştinilor;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu care m-ai îndumnezeit pe mine;

Bucură-te, că prorocii te-au numit pe tine, munte, uşă, masă şi sicriu sfânt;

Bucură-te, Scară, Sfeşnic, Scaun şi Năstrapă;

Bucură-te, Maica lui Dumnzeu, Mireasă, pururea Fecioară;

Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi luminător a toată lumea!

Condacul 6:

Auzind de tămăduire domnul saracinilor, căindu-se, rugă pe Ioan să se întoarcă între sfetnicii săi; dar el n-a tăgăduit minunea, însă ca un smerit a rugat să-l slobozească pe el ca să meargă pe calea pe care o dorea sufletul său, ca împreună cu cei ce au luat jugul Domnului să cânte totdeauna: Aliluia!

Icosul 6:

După ce te-ai slobozit de la împăratul, ai împărţit toată averea săracilor, şi ca un cerb ai alergat la dunările părinţilor, iar noi, smerenia ta o cinstim cu laude zicând:

Bucură-te, că de smerenia ta s-au bucurat cetele cereşti iar cetele întunericului s-au ruşinat;

Bucură-te, că în osteneli şi în rugăciuni te-ai sârguit;

Reclame
Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, că în Lavra Sfântului Sava ai strălucit;

Bucură-te, că întru cea desăvârşită tăiere de voie chibzuită răbdare te-ai nevoit;

Bucură-te, că prin îvăţătura bătrânului tău om duhovnicesc în chipul Sfintei Treimi te-ai făcut;

Bucură-te, că fără mânie şi cârtire ai vieţuit;

Bucură-te, că ispitit fiind de bătrânul ai fost trimis ca lucrul mâinilor în cetatea cea slăvită a Damascului să îl duci;

Bucură-te, că lucrând fapta cea bună a ascultării, pildă bună te-ai arătat;

Bucură-te, temeiul călugăriţelor întru toată fapta bună;

Bucură-te, al smereniei ales filosof;

Bucură-te, fiu fericit, următor şi ascultător al lui Iisus Hristos;

Bucură-te, că tuturor darurilor duhovniceşti lăcaş te-ai făcut;

Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi luminător a toată lumea!

Condacul 7:

Mutându-se către Domnul un monah, fratele lui, cu lacrimi te-a rugat ca să-i mângâi sufletul lui cu o cântare alcătuită de tine. Deci pentru dragostea acestui frate ai alcătuit două tropare, ce se cântă deasupra gropii. Bătrânul însă înţelegând cântarea te-a izgonit din casa sa ca pe un neascultător, iar prin mijlocirea mai multor părinţi, cu multă greutate te-a primit iarăşi, pentru care te-ai bucurat şi mulţumind lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icosul 7:

Văzând bătrânul cea mai de pe urmă a ta smerenie, a săturat capul şi mâinile tale zicând: O, ce fel de pătimitor am născut şi întru umilinţă cu lacrimi te lăuda zicând:

Bucură-te, că preaslăvite mi s-a grăit, pentru tine de la Maica lui Dumnezeu;

Bucură-te, că pentru smerenia ta cea adâncă, te vei sui la muntele Bisericii;

Bucură-te, şi-ţi înalţă glasul tău cu tărie;

Bucură-te, şi-ţi deschide gura ca să tragi Duh Sfânt;

Bucură-te, şi începe a vorbi nu în ghicituri, ci în dogme;

Bucură-te, şi vesteşte lumii cele ce Dumnezeu le-a scris în inima ta;

Bucură-te, curată inimă care răspunzi cuvânt bun;

Bucură-te, că cei însetaţi vor lua apă duhovnicească din scrierile, dogmele pravoslavnicei Biserici;

Bucură-te, că pe toate Bisericile Ierusalimului le vei împodobi ca pe nişte fecioare frumoase ale Domnului;

Bucură-te, că amărăciunea eresurilor o vei preface în dulceaţă;

Bucură-te, că alcătuirile tale vor binevesti moartea şi învierea lui Hristos;

Bucură-te, că glasul tău va răsuna până la marginile pământului;

Bucură-te, şi pe mine mă iartă te rog te rog că din neiscusinţă am fost piedică ţie;

Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi învăţător a toată lumea!

Condacul 8:

Începând a scrie cărţi duhovniceşti şi cântări izvorâtoare de miere care veselesc Biserica ca şi cu o hrană şi izvor dulce, pe toţi îndemni a cânta lui Dumnezeu şi Născătoarei de Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Suindu-te la vrednicia preoţiei, îndoite osteneli ai adăugat, pentru care noi cinstindu-te, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, rău de apă, pururea curgător ;

Bucură-te, mireasa Bisericii bine mirositoare şi dulce;

Bucură-te, dulce şi grabnnic mângâietor celor amar mâhniţi;

Bucură-te, mustrător celor ce defaimă îndelunga răbdare a lui Dumnezeu;

Bucură-te, ajutor celor din grele necazuri ;

Bucură-te, mare războinic împotriva vrăjmaşilor păgâni ;

Bucură-te, învăţător de suferinţe şi de bunătate;

Bucură-te, că hotărăşti pierderea norodului vrăjmaş lui Dumnezeu;

Reclame
Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, că tu ai arătat că nimeni nu se va mântui de nu se va pocăi curat;

Bucură-te, înţelept îndreptător la cereasca mântuire;

Bucură-te, învăţător al smereniei şi al ascultării;

Bucură-te, defăimător al bogăţiilor pământeşti;

Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi învăţător a toată lumea!

Condacul 9:

Fericim darul tău cel dumnezeiesc şi mintea cea ca un organ lovit de coarda Duhului care ne-a arătat slava lui Dumnezeu celui în Treime proslăvit pentru care întreită cântare îi aducem: Aliluia!

Icosul 9:

Făclie luminoasă din raza cea strălucitoare a Sfintei Treimi, ai dogmatisit pe cel în Treime închinat în trei feţe, dar un singur Dumnezeu adevărat şi a fiecăruia din cei trei ai arătat, invitând pe toţi a cinsti fiinţa Treimii, pentru ca pe un învăţat adevărat te cinstim cu laude ca acestea:

Bucură-te, dulce şi grabnic rugător pentru mântuire;

Bucură-te, întemeietorul credinţei;

Bucură-te, soare luminos;

Bucură-te, casa Sfântului Duh;

Bucură-te, că ai spus în faţa tuturor nefăţărnicia aceluia Unuia din Treime;

Bucură-te, că ai binecuvântat pe Fecioara Prea Curată;

Bucură-te, că ai slăvit cu laude minunea cea mare a Născătoarei de Dumnezeu;

Bucură-te, ceresc lucrător a celor de taină;

Bucură-te, al credincioşilor îndreptător de mântuire;

Bucură-te, mijlocitor către Dumnezeu a celor ce se pocăiesc;

Bucură-te, că acum fără mijlocire vezi lumina Sfintei Treimi;

Bucură-te, că de acolo ne trimiţi nouă mângâierea mântuirii;

Bucură-te, preafericite Ioane, Părinte şi învăţător a toată lumea!

Condacul 10:

Strălucind ca o stea în mijlocul Părinţilor şi vieţuind cu plăcere de Dumnezeu, ai surpat eresurile şi ai dat Bisericii lumina cea adevărată, mutându-te la cereasca prăznuire, ca împreună cu cereştile cete în veci să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

Înţelepţeşte-mă Doamne Dumnezeul meu, să laud pe dumnezeiescul Tău Cuvios, şi să aduc numiri potrivite dumnezeiescului ostenitor şi a toată lumea luminător zicând:

Bucură-te, minte spre toate cele înalte ridicată;

Bucură-te, a Damascului odraslă sfântă;

Bucură-te, vioară bine răsunătoare;

Bucură-te, viersuire dulce spre cele cereşti;

Bucură-te, privighetoare cu ascuţit şi dulce glas;

Bucură-te, porumbelul Domnului cel cu înaltă zburare;

Bucură-te, trestie degrab scriitoare;

Bucură-te, oglinda prin care am văzut taine cereşti;

Bucură-te, dar lămurit prin ispite;

Bucură-te, lumină curată care luminezi mintea;

Bucură-te, cel ce eşti dorit de îngeri;

Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi învăţător a toată lumea!

Condacul 11:

Cu ce fel de cuvinte vom cinsti pomenirea ta preafericite Ioane, ca să fii tu rugător către Dumnezeu pentru toată lumea, ca unul ce ai câştigat îndrăzneală înaintea Sfintei Treimi şi a Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, ca împreună cu tine şi noi să cântăm: Aliluia!

Publicitate
Setări pentru confidențialitate

Icosul 11:

Arătatu-s-a luminat darul lui Hristos peste tine şi lucrător cereştilor taine te-ai arătat, ca să fi sabie cu două ascuţişuri şi păstor turmei Sale; stâlp şi temelie neclintită Bisericii te-a dăruit pentru care mulţumim Făcătorului de bine, Dumnezeu şi pe tine te cinstim zicând:

Bucură-te, că Dumnezeu te-a pus păzitor popoarelor;

Bucură-te, că prin tine bucurie în lume a venit;

Bucură-te, că prin tine eresurile au contenit;

Bucură-te, că eşti temeile şi întărire celor bine cinstitori;

Bucură-te, izvor care dai tămăduirile;

Bucură-te, că în tine Dumnezeu s-a sălăşluit;

Bucură-te, lumina celor întunecaţi;

Bucură-te, prin care necredincioşii se izgonesc;

Bucură-te, a tuturor mântuire;

Bucură-te, a celor ce prin tine iau luminată bucurie;

Bucură-te, a celor năpăstuiţi izbăvire;

Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi învăţător a toată lumea!

Condacul 12:

Izbăveşte-ne Prea Cuvioase de eresurile care le seamănă vrăjmaşul, de năvălirile barbarilor, împacă tulburările Bisericii şi păzeşte-ne cu sfintele tale rugăciuni, de boală, de primejdii, de vrăjmaşi şi de războiul cel dintre noi, ca în pace fiind păziţi, să putem sta nevinovaţi înaintea înfricoşatului divan al Judecăţii lui Hristos, şi ajutorul tău cinstindu-l, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Închinându-ne cinstitului tău chip sfinte Ioane, prea Cuvioase, cinstim ostenelile tale, care ai arătat pentru întărirea credinţei, şi ca pe un pustnic te lăudăm, ca pe un mucenic te cinstim, ca pe un Apostol te fericim şi ca pe un Părinte al pravoslavnicei Biserici te rugăm să mijloceşti înaintea lui Dumnezeu, să dea pace sfintelor Biserici, şi la tot poporul viaţă cu fapte bune ca să te încununăm cu cântări ca acestea:

Bucură-te, mijlocitor al mântuirii noastre;

Bucură-te, ajutătorul celor necăjiţi;

Bucură-te, vistierie de învăţături duhovniceşti;

Bucură-te, Iubitorule al Născătoarei de Dumnezeu;

Bucură-te, prieten al Apostolilor;

Bucură-te, veselie a Mucenicilor;

Bucură-te, cel ce ai cântat tuturor cu bucurie cântări de laudă;

Bucură-te, cel ce praznicele dumnezeieşti le-ai împodobit cu cuvinte de laudă;

Bucură-te, că acum împreună cu îngerii pe Dumnezeu slavosloveşti;

Bucură-te, că împreună cu cetele cereşti te veseleşti;

Bucură-te, că de la lumina Sfintei Treimi te luminezi;

Bucură-te, şi te roagă pentru sufletele noastre;

Bucură-te, şi ne dă tămăduire sufletelor noastre;

Bucură-te, şi-mi dăruieşte şi mie păcătosului mântuire;

Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi învăţător a toată lumea!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

            O, Negrăită este milostivirea ta Doamne, prin care am cunoscut a Te slăvi pe Tine Cel Bun. Primeşte acum rugăciunile sfântului Tău slujitor, pe care noi păcătoşii îl cerem mijlocitor către Tine. Păzeşte-ne, cu puterea sfintei Tale Cruci şi ne fă părtaşi cu turma Ta cea aleasă, ca împreună cu Sfântul Tău, Cuviosul Ioan, să slăvim şi să cântăm slavei Tale: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Ale tale laude voind a le începe eu, dăruieşte-mi mie Darul glasului tău cel cu miere curgător, pe care Biserica cea pravoslavnică, ca de la un izvor şi soare luminându-se şi învăţându-se a lăuda pomenirile sfinţilor cu bună cuviinţă, să te lăudăm :

Reclame
Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, dulce viersuitor şi cântător frumos;

Bucură-te, tainic slujitor al Sfintei Treimi;

Bucură-te, al cerescului Părinte ales cuvântător;

Bucură-te, al Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu propovăduitor;

Bucură-te, al Maicii celei Sfinte şi Prea Curate, de laude scriitor;

Bucură-te, cel ce cu cântări cinstind-o cu mii de nume o ai numit-o;

Bucură-te, că de raza Sfintei Treimi fiind tu strălucit ai intrat în Dumnezeiescul Duh;

Bucură-te, că învăţându-te cele negrăite, alt Moise te-ai arătat;

Bucură-te, steaua lumii cea prea luminoasă şi alăută de Duh purtată;

Bucură-te, luceafăr între stele;

Bucură-te, noule David, dulce cântător;

Bucură-te, fluier păstoresc care îndulceşti auzul şi gândurile;

Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi învăţător a toată lumea!

şi Condacul 1:

Pe trâmbiţa cea sfinţită şi bine glăsuitoare, pe înţeleptul şi îndreptătorul Bisericii, organul cel cu dulce viers, care a cântat cu închipuire învăţăturile Domnului şi Mântuitorului nostru, veniţi toţi întru aleasa şi slăvită prăznuire veselindu-ne cu întocmită cântare să-l lăudăm zicând aşa: Bucură-te, prea fericite Ioane, Părinte şi învăţător a toată lumea!

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei, şi lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Ioane înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Născătoare de Dumnezeu fecioară Bucură-te, ceea ce eşti plină de Har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut nouă pe Iisus Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre. Preasfântă Marie Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum ş în ceasul morţii noastre, Amin.

Nădejdea mea este Tatăl scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh. Treime Sfântă, Slavă Ţie.

Vrednică eşti cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai preaslăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte. Slavă… Şi acum…

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împaraţia Ta, fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădajduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Reclame
Raportează această reclamăConfidențialitate

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai preaslăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale Născătoarei de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu Miluieşte-ne pe noi. Amin.