Sinaxar 1 Ianuarie
În această lună, în ziua întâia, Tăierea împrejur cea după trup a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
De la Sfinţii Părinţi am luat obiceiul să sărbătorim, după încheierea anului calendaristic, Tăierea împrejur cea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Domnul a primit aceasta, ca să înlăture rânduiala Legii Vechi şi să pună în loc tăierea împrejur cea după Duh cea nefăcută de mână. Deci, sărbătorim această zi ca pe un praznic împărătesc.
Căci Domnul, după cum ne-a cinstit pe noi, luând trup omenesc, întru totul asemenea nouă, afară de păcat, tot aşa a binevoit să primească şi tăierea împrejur. Întâi, ca să astupe gurile ereticilor care îndrăznesc a zice că Domnul n-a luat trup, ci că S-a născut ca o nălucire. Dar dacă n-ar fi luat trup, cum S-ar fi tăiat împrejur? Şi al doilea ca să astupe gurile iudeilor celor neînţelegători, care îl cleveteau că nu păzeşte sâmbăta şi că strică Legea.
Pentru aceasta, după opt zile de la naşterea Lui cea sfântă din Fecioară, a binevoit să fie adus de Maica Sa şi de Iosif, în locul unde, după obicei, iudeii se tăiau împrejur. Şi a fost tăiat împrejur; şi I s-a dat numele Iisus, nume adus din cer de îngerul Gavriil, mai înainte de zămislirea Lui în pântecele Fecioarei. Şi iarăşi întorcându-Se Domnul cu părinţii Săi acasă, a vieţuit omeneşte, crescând cu anii, cu Înţelepciunea şi cu harul, pentru mântuirea noastră.
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei.
Acest
mare părinte al nostru Vasile a trăit pe vremea împăratului Valens,
când Biserica era tare prigonită de necredinţa lui Arie, ereticul. Iar
Sfântul Vasile a apărat cu toată puterea dreapta credinţă şi a
îndrăznit să mustre chiar în faţă pe împăratul Valens, căzut şi el în
erezia lui Arie.
Tatăl Sfântului Vasile era din Pont şi se numea tot Vasile, iar maica sa era din Capadocia şi se numea Emilia. Sfântul Vasile a întrecut în ştiinţă pe cei din timpul său şi pe cei din vechime, căci învăţase toată filozofia şi toate ştiinţele din vremea aceea. Deci, covârşind pe toţi nu numai cu filozofia şi cu mintea cea ascuţită, ci şi cu puterea şi viaţa cea îmbunătăţită, a fost sfinţit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.
Ca arhiereu, a dus lupte grele pentru credinţa ortodoxă, punând în uimire chiar pe dregătorul locului, care nu s-a putut împotrivi înţelepciunii şi tăriei în credinţă a sfântului. Prin cuvântările sale a lovit în credinţele greşite ale ereticilor; a dat învăţături şi îndemnuri pentru buna întocmire a obiceiurilor; a luminat tainele cele adânci ale făpturii; a păstorit turma lui Hristos, învăţând pe toţi şi ajutând pe săraci, pe bolnavi şi pe bătrâni, în aşezământul său vestit, numit Vasiliada. A trecut către Domnul în anul 379, când nu împlinise încă 50 de ani.
Şi era Sfântul Vasile om foarte înalt la stat şi drept ca o făclie; uscăţiv şi slăbit de ajunare şi de veghere; oacheş la faţă, dar obrazul îngălbenit; nasul lunguieţ; sprâncenele cercuite şi plecate, asemenea omului gânditor; fruntea încreţită; umerii obrajilor ieşiţi, tâmplele adâncite; cam pleşuv la păr; cu barba destul de lungă, căruntă pe jumătate. Pomenirea lui se săvârşeşte în Sfânta Biserică sobornicească.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodot, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Grigorie Nazianzul, tatăl Sfântului Grigorie Teologul, care în pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Drept aceea, noi crestinii nu mai suntem tinuti la taierea-imprejur cea trupeasca, dar suntem tinuti sa ne supunem si sa implinim randuielile unei adevarate taieri-imprejur duhovnicesti. Suntem datori, indeosebi, ca Noul Legamant, intemeiat de Domnul Iisus sa savarseasca in noi o deplina supunere fata de Dumnezeu, a trupului nostru si a poftelor lui, o deplina daruire, o deplina patrundere cu puteri sfinte a acestui trup si a cerintelor lui, lucrare atat de insemnata in lupta noastra duhovniceasca, pentru ca nu este vorba de o taiere-imprejur numai a trupului, ci este vorba de o taiere-imprejur a inimii noastre, adica o taiere-imprejur care atinge toate gandurile, toate voile, toate simtirile noastre cele mai tainice, indepartand tot ce nu poate merge impreuna cu o adevarata cautare a lui Dumnezeu. Si aceasta taiere-imprejur a inimii nu-i cu putinta fara o adanca sfortare. Sarbatoarea Taierii-Imprejur este insa si sarbatoarea numelui lui Iisus. Ca taindu-se imprejur, Domnul a fost numit cu numele Iisus, cum spusese ingerul, mai inainte de a se fi zamislit. El in pantecele Fecioarei. Si praznicul acesta ne aduce aminte ce loc de seama trebuie sa aiba chemarea acestui nume in viata noastra duhovniceasca si cat de mare putere are acest sfant nume: "Ca Dumnezeu L-a preainaltat si I-a dat lui nume, care este mai presus de orice nume, ca in numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al acelor ceresti si al celor pamantesti si al celor de sub pamant si orice limba sa marturiseasca, ca Domnul este Iisus Hristos intru slava lui Dumnezeu Tatal" (Filip. 2,9-11)" "Si, acum, Doamne, intinde mana Ta, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin numele lui Iisus, robul Tau cel sfant "(Fapte 4,29-30)".
Aceasta am luat-o de la Sfintii Parinti si o praznuim o data cu inceputul cununii anului. SI facem sarbatoare si zi domneasca, pentru toate cate Domnul S-a smerit si le-a primit pentru noi. Si daca s-au intors parintii Sai acasa, Iisus a vietuit dupa firea omeneasca, crescand cu varsta, cu intelepciunea, si cu Darul, spre mantuirea noastra. Dumnezeului nostru, slava! Amin.
Întru aceastã zi, pomenirea celui între Sfinti, Pãrintelui nostru Vasilie cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadochiei.
Acest intre
Sfinti, Parintele nostru Vasilie cel Mare a trait intre anii 330-379, in
vremea Sfantului si marelui imparat Constantin si, pana in zilele imparatului
Valens, cel cazut in ratacirea lui Arie. S-a nascut in Cezareea Capadochiei,
din parinti dreptcredinciosi si instariti, Emilia si Vasilie, tatal sau
fiind un luminat dascal in cetate.
Iubitor de invatatura si inzestrat pentru carte, Sfantul Vasilie si-a imbogatit
mintea cercetand, rand pe rand, scolile din orasul sau Cezareea, apoi din
Bizant, mergand pana si la Atena, cea mai inalta scoala din timpul sau,
unde a intalnit pe Sfantul Grigorie de Nazians, cu care a legat o stransa
si sfanta prietenie.
A fost inaltat la scaunul de Arhiepiscop al Cezareei in anul 370, in vremuri
grele pentru Biserica, cand ereticii lui Arie si Macedonie izbutisera sa
aiba de partea lor pe insusi imparatul Valens. Sfantul Vasilie a dus o
lupta apriga, cu scrisul si cuvantul, luminand crestinatatea si aparand
dogma Sfintei Treimi. Si-a atras mania imparatului si a suferit multe prigoniri
din partea lui, pentru apararea acestei dogme de capetenie a crestinatatii.
Sfantul Vasilie a indreptat si unele lipsuri ale monahismului din timpul
sau, chemandu-i pe moanahi sa se nevoiasca nu numai in folosul mantuirii
persoanale, ci si in folosul aproapelui. Este cel dintai ierarh care a
intemeiat, pe langa Biserica, azile si spitale, in ajutorul celor saraci
si neputinciosi, indemnand pe cei insatariti sa foloseasca avutiile lor,
ajutand pe cei nevoiasi si lipsiti.
S-a mutat catre Domnul la varsta de 50 de ani, in ziua de 1 ianuarie, plans
de credinciosi si de necredinciosi, care-l iubeau si-l cinsteau pentru
bunatatea si intelepciunea lui. Cei zece ani ca arhiepiscop in Cezareea
Capadochiei i-au fost deajuns, pentru ca el sa intre in istorie cu numele
de Sfantul Vasile cel Mare. Pentru rugaciunile lui, Doamne miluieste-ne
si ne mantuieste pe noi. Amin.
Întru aceastã zi, minunea Sfântului Vasilie, pe care a fãcut-o în Niceea.
Odinioara,
de nelegiuitul imparat Valens (364-378), in cetatea Niceea, s-au apropiat
capeteniile ereziei ariene cerand ca, din soborniceasca biserica cea din
cetatea aceea, sa goneasca poporul dreptcredincios, iar Sfantul locas sa-l
dea adunarii lor celei arienesti. Si a facut asa imparatul cel rau, el
insusi fiind eretic: a luat, adica, biserica de la cei dreptcredinciosi,
cu sila, si a dat-o arienilor, apoi s-a dus la Constantinopol. Drept aceea,
in mare mahnire fiind toata multimea dreptcredinciosilor, a sosit acolo
marele Vasilie, aparatorul cel de obste al Bisericilor, la care toata multimea
celor dreptcredinciosi venind, cu strigare si cu tanguire, i-a spus strambatatea
ce li s-a facut lor de imparat. Iar Sfantul, mangaindu-i pe ei cu cuvintele
sale, indata s-a dus la imparat, la Constantinopol si, stand inaintea lui,
i-a zis: "Cinstea imparatului sta in judecata sa. Iar intelepciunea zice:
Dreptatea imparatului la judecata se vede. Deci pentru ce, imparate, ai
facut judecata nedreapta, izgonind pe dreptcredinciosi din Sfanta Biserica
si dand-o raucredinciosilor? Zis-a lui imparatul: "Tot la invinuiri te
intorci, Vasilie? Nu ti se cuvine tie sa fii asa." Raspuns-a Vasilie: "Se
cuvine mie, pentru dreptate a muri." Si infruntandu-se ei si impotrivindu-se
sta acolo de fata mai marele bucatarilor imparatesti, numit Demostene acela,
vrand sa ajute arienilor, a spus ceva cu glas incet ocarand pe Sfantul.
Iar Sfantul a zis: "Vedem aici si pe necarturarul Demostene." Iar stolnicul,
rusinandu-se, iarasi a grait ceva impotriva. Sfantul i-a zis: "Lucrul tau
este sa ai grija de mancari, nu sa fierbi dogmele Biserici." Si a tacut
Demostene rusinat.
Iar imparatul, pe de o parte, maniindu-se si, pe de alta, rusinandu-se,
a zis lui Vasilie: "Sa mergi tu intre dansii sa faci dreptate, dar asa
sa judeci, ca sa nu judeci cu partinire poporului de-o credinta cu tine."
Iar Sfantul a raspuns: "De voi judeca cu nedreptate, apoi si pe mine la
surghiun sa ma trimiti si pe cei de o credinta cu mine sa-i izgonesti si
Biserica sa o dai arienilor." Si, luand Sfantul scrisoarea de la imparat,
s-a intors la Niceea. Si chemand pe arieni, le-a zis lor: "Iata, imparatul
mi-a dat mie putere ca sa fac judecata intre voi si intre dreptcredinciosi
pentru biserica pe care ati luat-o cu sila." Iar ei au raspuns lui: "Deci
judeca, dar dupa judecata imparatului." Iar Sfantul a zis: "Sa mergeti,
si voi arienii si voi dreptcredinciosilor, si sa inchideti biserica si,
incuindu-o, sa o pecetluiti cu pecetile, voi cu ale voastre si acestia
cu ale lor, si sa puneti de amandoua partile pazitori. Si mergand mai intai
voi, arienii, sa va rugati trei zile si trei nopti si, dupa aceasta, sa
va apropiati de biserica. Si de se vor deschide singure, cu rugaciunile
voastre, usile bisericii, apoi sa fie a voastra biserica in veci. Iar de
nu, ne vom ruga noi o noapte si vom merge cu litie, cantand, la biserica
si de se vor deschide noua, sa o avem pe ea in veci. Iar de nu se vor deschide
nici noua, apoi, iarasi, a voastra sa fie biserica." Si placut a fost cuvantul
acesta inaintea arienilor. Iar drepcredinciosii se mahneau asupra Sfantului,
zicand ca nu dupa dreptate, ci dupa frica imparatului a facut judecata.
Si, luandu-se multe masuri de paza de catre amandoua partile, Sfanta Biserica
strajuita a fost cu tot dinadinsul, pecetluita si intarita. Si rugandu-se
arienii trei zile si trei nopti si de Biserica apropiindu-se, nu s-a facut
nici un semn. Si se rugau de dimineata pana la al saselea ceas, strigand:
"Doamne miluieste" si nu s-au deschis usile Bisericii si s-au dus fara
dar si rusinati.
Atunci, marele Vasilie, adunand pe toti dreptcredinciosii, cu femeile cu
copiii, au iesit din cetate la biserica Sfantului Mucenic Diomid, facand,
acolo priveghere de toata noaptea, apoi au mers dimineata cu totii la cea
soborniceasca biserica pecetluita, cantand: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte
Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi." Apoi , stand inaintea
usii bisericii a zis catre popor: Ridicati mainile voastre si strigati
cu dinadinsul "Doamne miluieste." Si aceasta facandu-se, a poruncit Sfantul
ca sa faca tacere si, apropiindu-se de usa, a insemnat-o cu semnul crucii
de trei ori si a zis: "Bine este cuvantat Dumnezeul crestinilor, totdeauna,
acum si pururea si in vecii vecilor." Si, glasuind tot poporul "Amin!",
indata s-a facut cutremur si au inceput a se sfarama zavoarele, au cazut
intariturile s-au dezlegat pecetile si s-a deschis usa, ca de un vant si
furtuna mare, si s-a lovit usa de zis. Iar dumnezeiescul Vasilie a inceput
a canta: "Ridicati portile voastre, ridicati-va portile cele vesnice si
va intra Imparatul Slavei." Si, intrand Vasilie in biserica, cu toata multimea
drepcredinciosilor, si, savarsind dumnezeiasca slujba, a slobozit pe popor
cu veselie. Iar multimea fara de numar de arieni, vazand acea minune, s-a
lepadat de credinta lor cea rea si la cei dreptcredinciosi s-au adaugat.
Si, afland si imparatul, de o judecata dreapta ca aceasta a lui Vasilie,
si de minunea aceea preaslavita, s-a mirat foarte si a defaimat uraciunea
relei credinte ariene, insa, orbindu-se de rautate, nu s-a intors la credinta
cea dreapta si a pierit rau dupa aceea. Ca, biruit si ranit fiind el la
razboi, in partile Traciei, a fugit si s-a ascuns intr-o sura de paie.
Iar urmaritorii lui, inconjurand sura cu foc, au aprins-o si, acolo, imparatul
arzand, si-a dat sfarsitul. Si a fost moartea aceasta a imparatului, dupa
moartea Sfantului Vasilie, dar in acelasi an, intru care Sfantul s-a mutat
catre Domnul.
Altã minune a Sfântului Vasilie, despre femeia cea pãcatoasã.
In zilele
Cuviosului parintelui nostru Vasilie, era in Cezareea o vaduva de neam
bun si foarte bogata, care petrecand in desfatari si intru placerea trupului,
se robise pacatului si se tavalea in necuratia desfraului multi ani. Iar
Dumnezeu, care cauta indreptarea tuturor, s-a atins de inima ei cu darul
sau si si-a venit femeia intru sine. Si fiind ea in singuratate, cugeta
la multimea cea nemasurata a pacatelor sale si a inceput a se tangui, zicand:
"Vai mie, pacatoasa si desfranata, cum voi raspunde Dreptului Judecator
pentru atatea pacate ce s-au facut de mine, casa trupului mi-am stricat,
sufletul mi-am spurcat; vai mie, celei mai pacatoase decat toti, caci cui
m-am asemanat cu pacatele? Desfranatei, sau vamesului? Ca nimeni nu a gresit
asa ca mine. Mai ales ca, dupa Botez, atatea rautati am facut, de unde
voi lua indrazneala sa cred ca ma va primi Dumnezeu, pocaindu-ma?" Asa
tanguindu-se, si-a adus aminte de toate cele ce de la tinerete pana la
batranete le-a facut si, sezand, le-a scris pe hartie. Si mai pe urma decat
toate a scris alt oarecare pacat mai greu, si cu plumb a pecetluit hartia.
Apoi, instiintandu-se de vremea cand sfantul Vasilie, mergea la biserica,
a alergat la dansu si, aruncandu-se inaintea picioarelor lui cu hartia,
striga zicand: "Miluieste-ma Sfinte al lui Dumnezeu, pe mine ceea ce am
gresit mai mult decat toti." Iar Sfantul, stand, a intrebat-o pe ea ce
voieste de la dansul? Iar ea, dandu-i hartia cea pecetluita in mainile
sale, i-a zis: "Iata Stapane, toate pacatele si faradelegile mele le-am
scris in hartia aceasta si le-am pecetluit. Iar tu, placutule al lui Dumnezeu,
sa nu le citesti pe ele, nici sa deslegi pecetea. Ci, numai cu rugaciunea
ta, sa le dezlegi pe ele, ca eu cred ca Cel ce mi-a dat mie gandul acesta,
te va auzi cand te vei ruga pentru mine."
Iar Vasilie, luand hartia, a cautat la cer si a zis: "Doamne, al Tau unuia
este lucrul acesta, ca de vreme ce pacatele au toata lumea Tu le-ai ridicat,
cu cat mai vartos poti sa curatesti pacatele unui singur suflet, pentru
ca toate pacatele noastre nenumarate sunt la Tine, iar milostivirea Ta
este nemasurata si neurmata." Aceasta zicand a intrat in biserica tinand
hartia, si aruncandu-se pe sine inaintea Jertfelnicului, a petrecut toata
noaptea, rugandu-se pentru femeia aceea. Iar a doua zi, savarsind dumnezeiasca
slujba, a chemat femeia si i-a dat ei hartia pecetluita, precum a si fost,
zicand catre dansa: "Ai auzit femeie ca nimeni nu poate sa ierte pacatele,
fara numai unul Dumnezeu." Iar ea a zis: "Am auzit, cinstite parinte, si,
pentru aceasta, ti-am facut rugaciune ca sa aflu indurarile Lui." Aceasta
zicand femeia, si-a dezlegat hartia si, si-a aflat toate pacatele sale
sterse, afara numai de acel greu pacat scris pe urma care, era nesters,
si vazand aceasta, femeia s-a inspaimantat, si batandu-si pieptul sau,
a cazut la picioarele Sfantului strigand: "Miluieste-ma robule al lui Dumnezeu
Celui de sus, si, precum pentru toate faradelegile mele te-ai indurat si
ai rugat pe Dumnezeu, asa si pentru aceasta te roaga, ca sa fiu cu totul
curata." Iar Arhiepiscopul, mila fiindu-i de ea, a lacrimat si a zis: "Scoala-te,
femeie, ca si eu om pacatos sunt si-mi trebuia si mie milostivire si iertare.
Iar Cel ce a curatit pacatele tale, pe care le-a voit, puternic este ca
si pacatul tau cel nesters sa-l curateasca, de te vei feri de acum pe tine
de pacat si de vei feri de acum pe tine de pacat si de vei incepe a umbla
pe calea Domnului; apoi nu numai iertata vei fi, ci si slavei ceresti te
vei impartasi. Insa, te sfatuiesc sa mergi in pustie si vei afla un barbat
sfant, anume Efrem; aceluia sa-i dai hartia aceea si-l roaga pe el, ca
sa mijloceasca spre tine milostivirea Iubitorului de oameni. Dumnezeu."
Iar femeia, dupa cuvantul Sfantului, s-a dus in pustie si multa cale umbland,
a aflat chilia fericitului Efrem si, batand, a zis: "Miluieste-ma pe mine,
pacatoasa, Cuvioase Parinte." Iar Efrem, stiind cu Duhul pricina venirii
ei, i-a raspuns ei: "Du-te de la mine femeie, ca om pacatos sunt, trebuindu-mi
si mie ajutor de la altii." Iar ea i-a dat hartia, zicandu-i: "Arhiepiscopul
Vasilie m-a trimis la tine, ca, rugandu-te lui Dumnezeu, sa-mi curatesti
pacatul meu, cel scris in hartia aceasta, pentru ca pe celelalte pacate
el le-a curatit, iar tu, pentru un pacat, sa nu te lenevesti a te ruga,
ca la tine sunt trimisa." Iar Cuviosul Efrem i-a zis: "Nu, fiica, ci cel
ce a putut milostivi pe Dumnezeu pentru pacatele tale cele multe, cu cat
mai vartos pentru unul va putea a-L ruga. Deci, du-te dar, du-te si nu
sta, ca sa-l afli pe el intre cei vii, mai inainte de a nu se duce catre
Domnul." Iar ea inchinandu-se lui, s-a intors la Cezareea. Si, intrand
in cetate, a sosit la ingroparea Sfantului Vasilie, pentru ca murise, si
acum duceau sfantul lui trup la mormant. Si intampinandu-l femeia a inceput
a striga cu multa tanguire catre Sfantul, ca si catre cineva viu, zicand:
"Vai mie, Sfinte al lui Dumnezeu, vai mie, ticaloasa, pentru aceasta m-ai
trimis in pustie, ca sa iesi in liniste din trup. Dar iata m-am intors
fara folos, atata osteneala, in pustie, in zadar suferind. Sa vada Dumnezeu
si sa judece, ca, desi puteai tu insuti sa-mi dai ajutor, la altul m-ai
trimis." Acestea strigand, a aruncat hartia deasupra nasaliei Sfantului,
spunand la tot poporul de osteneala sa. Iar unul din clerici, vrand sa
vada, cei scris in hartie, a luat-o si desfacand-o, n-a aflat intr-insa
nici o scrisoare, ci toata hartia era curata, si a zis femeii: "Nimic nu
este aici scris. Nu te mai osteni, dar, fiindca nu stii ce a facut iubirea
de oameni a lui Dumnezeu pentru tine." Si tot poporul, vazand minunea aceasta,
a proslavit pe Dumnezeu, Cel ce a dat o putere ca aceasta, robilor sai,
si dupa mutarea lor.
Altã minune despre pãgânul ce a fost botezat de Sfântul Vasilie.
Iar, cand a sosit vremea ducerii Sfantului la Dumnezeu, s-a imbolnavit Sfantul si a chemat pe doctorul cel pagan, ca si cum ajutor doctoricesc trebuindu-i de la dansul, si i-a zis lui: "Ce parere ai, Iosif, despre cursul vietii mele?" Iar el, privindu-l cu luare aminte, a zis catre cei de aproape si Sfantului: "Gatiti toate cele de ingropare, ca va muri indata." Iar Vasilie i-a zis: "Nu stii ce graiesti." Zis-a doctorul: "Sa ma crezi stapane, ca inca soarele astazi nu va apune, iar tu vei muri." Iar Vasilie i-a zis lui: "De voi trai pana dimineata la ceasul al saselea, atunci ce vei face?" Raspuns-a Iosif: "Sa mor!" Iar Sfantul i-a zis: "Cu adevarat sa mori pacatului, ca sa viezi intru Dumnezeu." Zis-a lui doctorul: "Stiu ce graiesti, stapane, iata ma jur tie ca, de vei fi viu pana maine, voi face voia ta."
Si s-a rugat dumnezeiescul parinte Vasilie lui Dumnezeu, ca sa-i prelungeasca viata pana a doua zi, pentru mantuirea paganului si i s-a indeplinit rugaciunea. Iar a doua zi, a trimis ca sa-l cheme, si doctorul nu credea, pe sluga care-l chema, ca Vasilie este inca viu si s-a mirat mult de aceasta. Si cazand la picioarele Sfantului, cu inima curata, a zis: "Mare este Dumnezeul crestinilor si nu este alt Dumnezeu afara de El"; deci ma lepad de legea cea lepadata de Dumnezeu si marturisesc Legea crestineasca cea adevarata; deci porunceste, Sfinte Parinte, fara zabava, ca sa primesc Sfantul Botez eu si toata casa mea." Iar Sfantul Vasilie i-a grait lui: "Eu insumi te voi boteza cu mainile mele." Si apropiindu-se doctorul, a vazut mana Sfantului cea dreapta si a zis: "Prea slabite sunt puterile tale, stapane si, drept aceea, nu vei putea sa ma botezi singur." Raspuns-a Vasilie: "Avem pe Ziditorul, Cel ce ne intareste pe noi." Si, sculandu-se, a intrat in biserica si, inaintea tuturor, a botezat pe pagan si pe toti ai casei lui si l-a numit pe el Ioan si l-a impartasit cu dumnezeiestile Taine, singur slujind intru acea zi si invatand pe cel nou botezat pentru vesnica viata si, rostind catre cuvantatoarele sale oi cuvinte de invatatura. Si, asa, a trait pana la ceasul al noulea. Apoi, dand cea mai de pe urma sarutare si iertaciune tuturor, multumire a inaltat lui Dumnezeu pentru toate cele negraite ale Lui daruri si, inca multumirea fiind in gura lui, si-a dat sufletul sau in mainile lui Dumnezeu si s-a adaos Arhiereul catre Arhierei si marele tunet al Cuvantului catre propovaduitori, in ziua dintai a lui ianuarie intru al cincisprezecelea si cel mai de pe urma an al imparatiei lui Valens si intru al patrulea an al imparatiei lui Gratian, care a imparatit dupa Valentinian, tatal sau. Sfantul, marele Vasilie, a pastorit Biserica lui Dumnezeu opt ani sase luni si saptesprezece zile. Si a vietuit de la nasterea sa cincizeci de ani. Iar paganul cel nou botezat, vazand ca Sfantul a murit, a cazut la picioarele lui si, cu lacrimi, a zis: "Cu adevarat, robule al lui Dumnezeu Vasilie, si acum n-ai fi murit, daca tu insuti n-ai fi voit."
Si adunandu-se multime de arhierei, au cantat psalmii cei de deasupra gropii si au ingropat cinstitele moaste ale Sfantului, placut al lui Dumnezeu Vasilie, in Biserica Sfantului Mucenic Evpsihie. Iar Sfantul Grigorie, Cuvantatorul de Dumnezeu, atunci episcop al cetatii Sozima, fiind instiintat de aceasta, a scris cunoscutul cuvant de ingropare. Si venind l-a citit pe el deasupra mormantului cu multe lacrimi, laudand pe unul Dumnezeu in Treime, Caruia se cuvine marire in veci! Amin.
10 Lucruri pe care să le ții minte:
vă
bucură și vă însoțește în experiențele vieții voastre atunci când
CREDEȚI că le aveți și că vi se cuvin conform Dreptului vostru Divin
Purși Legilor Divine Pure nescrise.
