Pe de altă parte, există cei care sunt capabili să afecteze grav viața celuilalt, convinși că au dreptate, că aceasta este o regulă normală.
Există și cei care pot înceta să cumpere mâncare mai bună sau haine de designer pentru a folosi banii economisiți pentru o cauză nobilă.
În același timp, trăim cu oameni capabili să seducă pe cineva cu dragoste, chiar și fără un interes real, cu singurul scop de a deteriora o relație existentă.
Înainte de asta, este firesc să ne întrebăm: De ce există o diferență atât de mare între oamenii cu care trăim în raport cu valorile lor?
Cum pot unii să facă atât de multe, iar alții să facă puțin sau nimic? De ce unii trăiesc încercând să se îmbunătățească, în timp ce alții se bucură de inferioritatea lor?
Acest lucru se datorează faptului că fiecare dintre noi se află în stadiul conștientizării de sine și al înțelegerii scopurilor și valorilor vieții.
Unii, amorțiți de fanteziile și iluziile lumii, cred că viața este limitată la plăcerile și plăcerile pe care le poate oferi.
Trăiesc existența ca și cum ar fi într-un parc de distracții, fără griji, cu excepția plăcerii lor personale.
Alții, care s-au maturizat și sunt conștienți de problemele mai mari ale existenței, își investesc timpul și abilitățile în fapte bune, pentru ei înșiși și pentru comunitatea în care trăiesc.
Între timp, mai devreme sau mai târziu, ne vom trezi cu toții din această stare de letargie.
Astăzi, bucuriile goale și plăcerile unei apariții învingute cu orice preț.
Mai degrabă, răsturnări de situație care pun capăt iresponsabilității și provoacă reflecții asupra importanței mai mari a călătoriei pământești.
❖ ❖ ❖
De fapt, toți ne renăscum cu cel mai mare scop al învățării și cu realizări mai mari.
Fiecare oportunitate de reîncarnare este binecuvântată prin faptul că ne permite să participăm la Școala Pământului pentru a învăța lecțiile care încă trebuie învățate.
Astfel, pentru cei care rămân imaturi, care insistă să uite propunerea vieții, la momentul potrivit vor fi treziți.
Ni se întâmplă aproape tuturor.
Nimeni găsit pe Pământ nu este scăpat de încercări care provoacă învățare și îmbogățire personală.
Vicisitudinile vieții, întorsăturile și întorsăturile ei, departe de a fi pedeapsă, sunt invitații la reflecție la momentul potrivit.
Este timpul să ne gândim la valorile noastre, atitudinea și comportamentul nostru în această existență.
Vor fi deciziile noastre, bune sau rele, care ne vor ghida în aceste experiențe, care ne vor permite să ne trezim, sau nu, din conștiința noastră.
Cei dintre noi care insistăm să rămânem în greșeală și în greșeală vom avea ocazia de a face dreptate, de reflecție matură, oricând dorim.
Este rezonabil să avem ochi de văzut și urechi care să asculte înaintea invitațiilor pe care viața ni le face cu insistență.
Ei caută instruirea ca pe un scop aproape orb; Ei caută să știe multe pentru a fi cei mai buni, deoarece lumea este foarte competitivă. Această realitate face dificilă echilibrarea creșterii intelectuale cu cea morală. Astăzi există ființe umane educate, dar slab educate, individualiste și egoiste, care trebuie să demonstreze mereu că sunt capabile să-și depășească "concurenții", uitând că cea mai mare dificultate a lor este ei înșiși. În acest context social, puțini se opresc să-și pună la îndoială sentimentele.
Părinții își îndrumă copiii să fie studiosi, să aibă cele mai bune note, dar uită să predea respectul colegilor, profesorilor și să-i ghideze să urmeze o religie. Când predau, în cele mai multe cazuri, o fac doar prin cuvinte, uitând să exemplifice și să experimenteze sentimente bune pentru a colabora mai eficient în formarea unor persoane sensibile și iubitoare. Dacă vrem o lume mai bună și mai dreaptă, să ne consultăm conștiința, să verificăm cum ne comportăm. Lumea va fi mai bună în măsura în care individul lucrează la reforma sa interioară, făcând binele să învingă înclinațiile sale rele.
Planeta Pământ se îndreaptă, deși încet, de la o lume a încercărilor și ispășirilor la o lume a regenerării. Această schimbare este rezultatul efortului fiecăruia, prin îmbunătățirea sa interioară, înlocuind sentimentele egoiste cu sentimente de caritate și dragoste față de aproapele. Spiritismul este o sursă permanentă în care, ca învățătorii adevărurilor veșnice, avem oportunitatea de a ne perfecționa cunoștințele și, de asemenea, de a ne reeduca sentimentele, reînnoindu-ne intim.
Să fim agenți eficienți ai schimbării în favoarea evoluției spirituale, a noastră și a umanității, îndreptându-ne spre iubire. Astfel, nu ne vom opri la obstacole și nu vom crea scuze pentru a rămâne morali stagnanți. Când dragostea domnește pe planeta noastră, nu vom fi indiferenți la durerea celorlalți, dar vom înțelege mai bine viața, cultivând sentimente fraterne și de susținere.
Ferește-te de ora goală, fără scop, fără activitate.În acel spațiu, mintea generează mecanisme de evitare și iluzie.
Un cap inactiv este un pericol pentru ochi.
Mâinile libere facilitează dezechilibrul care se formează.
Marile rele sunt create atunci când există spațiu mental liber.
*
Dacă, dintr-un motiv oarecare, apare o oră goală, umple-o cu o lectură sănătoasă, cu o conversație pozitivă, cu o slujbă care așteaptă oportunitatea de a fi executată sau cu o acțiune care îți aduce plăcere...
Cu cât omul își umple mai mult spațiile mentale cu ideile binelui, prin studiu, acțiune sau reflecție, cu atât capacitatea sa crește și cucerește resurse suficiente pentru progres.
Stabilește un program de realizări și vizite, pentru intervalele tale mentale, pentru orele libere, și vei fi îmbogățit cu comori necunoscute de bucurie și pace.
O oră goală, pentru totdeauna!
JUANA DE ÁNGELIS/DIVALDO FRANCO
"EPISOADE ZILNICE"
legătura dintre sacrificiile ritualice antice, conceptul biblic al Holocaustului original, care înseamnă "a arde totul" ca ofrandă, și Holocaustul istoric al secolului al XX-lea.
Atinge subiecte teologice și filosofice
Originea cuvântului "Holocaust"
Provine din grecescul holokaustos (ólos: "totul" și kaustos: "ars").
Inițial, se referea la sacrificii de animale care erau complet dedicate focului în cinstea divinității în diverse civilizații
Context biblic, comun la evrei, greci, romani, cartaginezi
Legea cauzei și efectului, Karma istorică
Jertfa prin foc sacru, acceptabilă, a "semănat" o sămânță care, secole mai târziu, s-a manifestat împotriva lor.
Tehnica se întoarce împotriva creatorului
Cultura sângelui și focului ca metode valide de "răscumpărare" creează un precedent periculos.
Contrastul cu realitatea istorică
Tragedia este că naziștii foloseau metode de abator
Ne permite să aruncăm o privire cât de primitivi am fost!
Nicio națiune sau cultură care și-a bazat istoria pe violență (fie împotriva animalelor, fie împotriva războaielor) nu ar fi în siguranță de a primi aceeași energie înapoi.
Legea cauzei și efectului
Repetăm până ne amintim originea noastră sublimă
Dumnezeu ne lasă legi... Le purtăm în conștiința sufletului
Dumnezeu ne iubește... Are grijă de noi, noi decidem cum să existăm
Viața este una și eternă, aceste sfere sunt școli, spitale
Suntem creatorii realităților...
În cuantic, observatorul modifică rezultatul. În viață, disponibilitatea absolută modifică respectul. Când ești mereu acolo, prezența ta încetează să mai fie un eveniment și devine un fundal. Nu mai generezi așteptări, tensiune creativă sau apreciere. Creierul uman nu înțelege ceea ce nu costă energie să fie obținut. Nu este rău: este biologie.
Metafizica a spus-o înainte: unde nu există goliciune, nu există creație. Cei care nu știu cum să se retragă îl împiedică pe celălalt să crească. Și aici vine partea incomodă: mulți oameni nu abuzează pentru că sunt răi, ci pentru că i-ai antrenat. De fiecare dată când salvai, justificai sau ascultai plângeri neschimbate, întăreai un comportament. Psihologie de bază: ceea ce este întărit, se repetă.
Oamenii care trăiesc din plângeri nu caută soluții, ci martori. Iar cei care sunt mereu disponibili devin scena. Dar nimeni nu respectă scena; Ei îl folosesc. De aceea doare când ești ignorat mai târziu. Nu este trădare, este coerență cu rolul pe care l-ai acceptat.
Energia urmează concentrarea. Dacă te concentrezi pe a-i susține pe ceilalți, viața ta intră în entropie. Te golești crezând că iubești, când în realitate eviți conflictul de a stabili limite. Întunecat, da. Și real.
Dragostea adevărată nu este o prezență constantă, ci o prezență conștientă. Nu este salvare, ci permite celuilalt să-și înfrunte propriul câmp de forță. Când te retragi, celălalt evoluează... sau pleacă. Ambele lucruri sunt câștiguri.
