Grecia - o destinatie cu zeci de posibilitati

Grecia este cunoscuta si celebra in Occident, si nu numai, pentru partea sa insulara, in special, pentru celebrele insule Rhodos, Creta, Santorini, Mykonos. Cand iubesti aceasta tara mediteraneeana, parca desprinsa direct din rai, si atmosfera ei unica, este, totusi, dificil sa alegi intre multitudinea de destinatii pe care ti le ofera. Preferinta mea se indreapta spre: Corfu, unicul colt din Grecia care nu s-a aflat niciodata sub ocupatie otomana. Acestia au dominat zona continentala (aflata la doi pasi de Corfu), dar, in ciuda incercarilor, nu au reusit sa ocupe vreodata insula (este adevarat, au debarcat aici si au distrus multe localitati, dar cetatile au rezistat asediului si, in cele din urma, a fost necesar ca ei sa se retraga). In consecinta, corfiotii sustin ca sunt „altfel”, ei fiind influentati nu de otomani, ci de venetieni, francezi si britanici, cei care au condus insula pana la predarea ei regatului Greciei, in secolul al XIX-lea. Urmele acestora se gasesc peste tot.

Desigur, as vrea sa vizitez capitala Kerkyra (Corfu Town/City), practic, orasul vechi, construit de venetieni, care, cu cetatile sale ce flancheaza orasul din ambele laturi, se infatiseaza ca o adevarata calatorie in timp. Si, bineinteles, Palatul Achileion, care a vazut atatea capete incoronate care si-au lasat amprenta pe istorie (construit de imparateasa austriaca Sissi, a fost preluat de imparatul Franz Josef, sotul ei, dupa asasinarea petrecuta la Geneva, si cumparat de imparatul german Wilhelm al II-lea, alt mare iubitor al insulei Corfu).
Rhodos, cea mai mare insula din grupul de insule Dodecanese, aflata in Marea Egee, de fapt, chiar la intersectia dintre Marea Egee si Marea Mediterana. Aici as avea oportunitatea de a vedea monumente grecesti celebre, cum ar fi orasul vechi, medieval Rhodos - aflat in patrimoniul UNESCO, si renumitele acropole, din Lindos (locul doi in privinta numarului de vizitatori, dupa cele din Atena). La acestea se adauga multe atractii cultural-istorice care formeaza faima Rhodosului, oferind unei vacante si altceva decat bai de soare si de mare.
O mare atractie a insulei este vizitarea locului celei de-a saptea minuni a lumii, Colosul din Rhodos. Astazi, in acel loc unde exista Colosul sunt simbolizate doar urmele celor doua talpi ale celebrei minuni antice. Ocazii unice pentru fotografii unice!
Din spusele prietenilor am aflat ca, odata ajuns în Thassos, „insula de smarald”, locurile frumoase apar exact acolo unde nici nu te aștepți. Nu as rata drumul (comparat cu cel de pe Coasta Amalfi) care conduce la Manastirea Arhanghelului Mihail, un loc cu adevarat spectaculos, fiind cocotat pe stanca, la mare inaltime, deasupra marii. De asemenea, sunt atras de siturile arheologice Aliki si de cariera de marmura sau de Limenas, capitala insulei si principalul port.
Ar urma Creta, cea mai mare insula greceasca, un adevarat paradis pentru turisti: plaje de vis, orase cosmopolite, vestigii istorice antice, mancaruri gustoase si sanatoase. M-as plimba pe stradutele inguste si intortocheate ale oraselului cosmopolit Agios Nikolaos, adesea comparat cu Saint Tropez, cu plaje premiate cu Blue Flag, pe care cred ca il voi indragi din primul moment. In centrul orasului, se afla lacul cu apa dulce Voulismeni, cunoscut ca “lacul fara fund”. Conform legendei, Artemis si Atena se imbaiau in apele acestui lac, numit “bazinul lui Artemis”, care, din 1870, are legatura cu portul printr-un canal. As vizita Knossos, palatul regelui Minos (fiul lui Zeus), aflat la numai 5 km distanta de Heraklion, capitala insulei - cel mai mare si mai rafinat palat al civilizatiei minoice.
De asemenea, Campia Lasithi, inconjurata de Muntii Ditki si de muntele Selena, una dintre regiunile cele mai fertile ale Cretei. “Valea morilor de vant” - asa cum este supranumita - era, cu ani in urma, impanzita de mori de vant, cu aripi albe, ce asigurau irigarea culturilor.
Santorini, frumoasa si spectaculoasa, desprinsa, in timp, dintr-un vulcan, ofera turistilor, printre care m-as numara si eu, munte si mare, alb si albastru, biserici ortodoxe, dar si traditii. Santorini este taramul de unde porneste mitul Atlantidei. In trecut, minunata laguna a Portului Santorini era centrul insulei. Acesta a fost scufundat de puternicele eruptii vulcanice, care au schimbat topografia locului, aducandu-i, in schimb, celebritatea; "nisipuri" negre si rosii, faleze naturale, inalte de sute de metri.
Peisajul uimitor, ciudateniile mediului natural, arhitectura neobisnuita si monumentele minunate din Santorini atrag un numar mare de vizitatori. Casele sunt de un alb orbitor, cu acoperisuri rotunjite, parand chilii sapate in lava pietrificata. Pasionatii de istorie pot vizita in Santorini: expozitia picturilor rupestre (reconstruire tridimensionala a picturilor gasite), situl arheologic Akrotiri (din perioada preistorica) si Mesa Vouno (perioada antica), Muzeul Vinului, Muzeul Preistoric, Muzeul Etnologic, Muzeul Megaron Gyzi, Muzeul Naval, Muzeul Arheologic, manastirea Dominicana, catedrala catolica, episcopia Panagia, catedrala mitropolitana ortodoxa si manastirea profetului Elias. Vulcanul din Santorini reprezinta si el un obiectiv turistic care nu trebuie ratat. Vulcanul este constituit din doua insule vulcanice, Palea si Nea Kameni, cele mai recent formate. Natura vulcanica a insulelor constituie o ocazie unica pentru turistii in cautare de peisaje naturale, extraordinare

https://www.daciccool.ro/romania-mea/parerea-mea/9782-grecia-o-destinatie-cu-zeci-de-posibilitati

Rodia, fructul care ne-a fost trimis din paradis

Chiar daca nu ati vazut sau nu ati cultivat niciodata un rodiu (Punica granatum), cu siguranta ati gustat, macar o data, din fructul sau. Legende stravechi, religii, istoria si medicina traditionala au celebrat frumusetea unica si beneficiile pentru sanatate ale rodiei. Este un fruct de legenda, un fruct viguros si care da vigoare, un simbol sacru al civilizatiei umane. Rodia este acel fruct cu coaja groasa, care ascunde sute de seminte invelite intr-un „pachet” zemos, de culoare roz. Arbustul e de talie joasa, ajungand pana la maximum 3 metri inaltime. Are multe ramuri si este dens, aratand mai mult ca o tufa decat ca un arbust.

Datorita savorii si suculentei sale, dar si calitatilor sale nutritionale si medicinale, rodia a fost si este un fruct extrem de apreciat. Inca din vechime, unele popoare o considerau fructul copacului vietii sau fructul paradisului. O gasim amintita in Vechiul Testament si in Talmud, in mitologia si arta vechilor egipteni si in scrierile babiloniene. Un fruct delicios si plin de beneficii pentru alimentatie si pentru sanatate, care in plus are si o valoare ornamentala, prin forma sa si prin coloritul sau.
Practic, acest fruct minunat a jucat un rol central in spiritualitatea mai multor culturi, de la iudaism, crestinism, hinduism pana la filosofiile Orientului Mijlociu. Toata lumea i-a recunoscut forta si proprietatile misterioase. In budism, rodia e considerata un fruct binecuvantat, iar in iudaism reprezinta sfintenia, fertilitatea si abundenta. In arta crestina, rodia reprezinta invierea si viata vesnica. In lucrarile unor artisti ca Botticelli, Raphael sau Filippino Lippi, rodiile simbolizeaza speranta, plenitudinea, coacerea spirituala si castitatea. Rodia a fost numita fructul vietii si s-a considerat ca provine din gradina raiului. In unele tari, a ajuns un popular cadou de nunta, simbolizand urarea ca proaspetii insuratei sa aiba atatia copii cate seminte are rodia!

Rodiul, copacul vietii

In urma cu mii de ani, rodiul, arbustul care face rodiile, era deja larg raspandit. Era prezent din Iranul de astazi pana in nordul Indiei, spre muntii Himalaya si in intreg bazinul Marii Mediterane. Mai tarziu a ajuns in sudul Indiei si chiar pana in Indonezia, Malaezia, Africa tropicala si, mult mai tarziu, in unele zone din America Centrala si de Nord. Si grecii antici cunosteau, desigur, aceasta planta, ea fiind mentionata in Odiseea lui Homer. Iar romanii importau rodii din Libia, dar o si cultivau pe arii destul de extinse. In Europa a fost introdusa, cel mai probabil, pornind din Sud, mai exact din Sicilia. Iar astazi rodiul se cultiva mai ales in Egipt, China, Afganistan, Pakistan, Bangladesh, Iran, Irak, India si Arabia Saudita.
In Israel, rodiile se coc la sfarsitul verii, foarte aproape de Anul Nou iudaic. De aceea, in trecut erau folosite mai ales pentru decorarea templelor si in ceremoniile legate de noul an si mai putin ca aliment. Apareau chiar si pe monede. Dar in alte parti, mai ales in zonele cu desert, rodia era foarte apreciata pentru sucul sau care stinge setea. Iar caravanele arabilor au raspandit-o peste tot. In valea Indusului, de pilda, rodiul creste din timpuri imemoriale, astfel incat exista si un cuvant in sanscrita pentru el. Iar familiile regale indiene isi incepeau banchetele cu rodii, struguri si jojoba. Armenia are si ea o stransa interactiune istorica cu rodiul, care a fost prezent in acea zona inca de acum 3.000 de ani.
Deoarece are foarte multe seminte, rodia e considerata un simbol al fertilitatii. Iar evreii spun ca are 613 seminte, exact cate porunci sunt in Torah. De altfel, pe robele rabinilor se brodau rodii. In general, cei care gustau pentru prima data rodiile primeau acest fruct cu entuziasm, dar, deoarece europenii Evului Mediu nu prea apreciau fructele si legumele, preferand carnea, la inceput ei nu au fost foarte interesati de rodie ca aliment, ci mai mult ca planta ornamentala. Abia in secolul al XIV-lea gasim cateva retete cu rodii, alcatuite de un francez. Iar din piesa Romeo si Julieta stim ca acest fruct era deja cunoscut in Anglia in vremea reginei Elizabeth. Rodia a ajuns în Spania in anul 800, iar mai tarziu a devenit emblema nationala si a dat numele orasului Granada.

Jeleuri cu miere, mure si rodie de la Apidava

In zilele noastre, rodia e considerata un ingredient foarte la moda, caci calitatile ii sunt redescoperite si descoperite pe zi ce trece. O intalnim in toate revistele culinare si in show-urile culinare, in diferite forme. In sudul Statelor Unite, din sucul de rodie se face un jeleu. In Arabia Saudita, pungile cu suc sunt puse la congelator pentru a fi consumate mai tarziu. In Asia, din rodii se face un suc foarte gros, ca un sos. De multe ori, din acest suc se face vin de rodie. Rodia se pune si in amestecuri de mirodenii. In nordul Indiei, din sucul de rodii salbatice pus la uscat se prepara o mirodenie numita anardana. Iar jeleurile cu miere, mure si rodie din portofoliul Apidava sunt niste bomboane mici, delicioase, moi si fructate, pe care nu ai cum sa nu le adori! Gustul fructelor din compozitie este pregnant, astfel ca mierea nu se simte foarte tare, insa aportul ei dulce este bine-venit. Pe langa gustul lor aromat, aceste jeleuri contin multa vitamina C.
Rodia aduce o nota foarte interesanta retetelor in care este integrata, caci este atat de delicioasa si senzuala… Simplul fapt ca o gustam ne va tenta sa intram in actiune, asa cum ii ispitea chiar si pe zeii din mitologiile antice! Dar florile rodiului, semintele, sucul si coaja rodiei au fost incorporate, de-a lungul timpului, nu doar in mancaruri, ci si in preparatele medicinale si in cosmetice. Se crede ca Elena din Troia, cea a carei frumusete a facut sa porneasca pe mare o mie de corabii, folosea sucul de rodie atat ca bautura sanatoasa, cat si pentru a-si inrosi obrajii si buzele.
Medicina traditionala indiana Ayurveda utiliza rodia pentru a scadea febra. In Grecia, florile de rodiu erau folosite pentru a trata diabetul, iar radacina si scoarta rodiului erau folosite pentru oprirea sangerarilor, dizenterie sau ulcere. Iar egiptenii antici foloseau rodia pentru combaterea viermilor intestinali. Dar multe dintre beneficiile medicale ale rodiei abia sunt descoperite de stiinta moderna. Exista deja peste 400 de studii care arata calitatile medicinale ale acestui fruct. Cele mai importante sunt acelea de antioxidant, antiinflamator si echilibrant hormonal.

Rodia, antioxidant, antiinflamator si echilibrant hormonal

Antioxidantii polifenolici (punicalagin, antocianini, acid elagic) continuti de taninurile din rodie ne protejeaza de radicalii liberi. Sucul de rodie contine un nivel de antioxidanti extrem de ridicat, mai mare decat in cazul afinelor sau al merisoarelor, mai mare decat al vinului rosu sau al ceaiului verde. Printre compusii antiinflamatori din rodie se numara acidul punicic, care se gaseste in samburi. Iar fitoestrogenii naturali (vegetali) sunt mai abundenti in rodie decat in orice alta planta. Acestia, fiind mai slabi decat estrogenii produsi de organismul uman, blocheaza efectul acestora din urma, intrand in celule inaintea lor. In plus, rodia contine si flavanoli, niste fitoestrogeni mai blanzi, si apigenin, un compus special care actioneaza ca progesteronul, ajutand la contrabalansarea actiunii estrogenilor umani si mentinand nivelul de progesteron optim, ceea ce inseamna mentinerea echilibrului colesterolului, metabolismului grasimilor, un libido bun, oase puternice si sanatate generala imbunatatita. De asemenea, ea contine si alti acizi benefici: ascorbic, citric, fumaric si malic, aminoacizi esentiali, vitaminele A, B, C, E si K, potasiu, folati, cupru si fosfor.
https://www.daciccool.ro/stil-de-viata/casa-si-gradina/9783-rodia-fructul-care-ne-a-fost-trimis-din-paradis

„Puține locuri îmi sunt mai dubios cunoscute ca acest ținut al Vasluiului, care nu-i nici la munte, nici la șes și se împărtășește de o neasemuită frumusețe.” Nicolae Iorga

https://www.facebook.com/1567169523349258/photos/a.1567320600000817/2858071907592340/?type=3&theater

O lectie de istorie la Cetatea de Scaun a Sucevei

Cetatea de Scaun a Sucevei, intalnita si sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate medievala, aflata pe platoul unui deal, intr-o zona greu accesibila pentru dusmani. Cetatea a fost construita de domnitorul Petru I Musat, acesta mutand capitala de la Siret la Suceava, fiind fortificata si de catre alti domnitori care au venit la conducerea Moldovei. Cele mai importante consolidari sunt din vremea lui Stefan cel Mare. Acesta a fortificat-o in anul 1475, cand a ridicat un zid care inconjoara cetatea, dar si in anul 1497, cand a consolidat-o inca o data.

Cetatea de Scaun a Sucevei a fost restaurata in perioada 2011-2015, in cadrul unui amplu proiect cu fonduri europene, redandu-i-se aspectul impunator de altadata. Astazi se pot vizita capela, pivnita, vistieria, sala voievozilor, curtea interioara frumos pavata cu piatra, inchisoarea, se pot admira blazoanele domnilor si boierilor moldoveni din secolele XIV-XVII, dar si o colectie unica de arme medievale. Cartea interactiva de istorie medievala a Moldovei Strainii despre noi si proiectia video Cronica Cetatii Sucevei impresioneaza poate cel mai mult vizitatorii, fie ei copii sau adulti. In fiecare an, de obicei in luna august, la Cetatea de Scaun are loc Festivalul de Arta Medievala Stefan cel Mare. Expozitiile, spectacolele sau demonstratiile de lupta prezentate atrag un numar insemnat de vizitatori si fac ca trecutul sa prinda viata.
Cetatea de Scaun a Sucevei este una dintre cele mai interesante si frumoase cetati de pe teritoriul tarii noastre, o cetate pe care ar trebui sa o viziteze orice roman adevarat. Este una dintre cele mai bine intretinute cetati din Romania, in care trecutul se imbina cu tehnologia moderna. Accesul este facil, cetatea fiind amplasata chiar in orasul Suceava, in partea de est a acestuia. In imediata vecinatate a cetatii se afla Muzeul Satului Bucovinean si Parcul Sipote. In parcarea situata langa cetate se afla un urias ou incondeiat, realizat din fibra de sticla. Dimensiunile sale sunt impresionante: 7,25 metri inaltime, 4,6 metri diametru si 1800 de kilograme. 

https://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/9780-o-lectie-de-istorie-la-cetatea-de-scaun-a-sucevei

#DialoguriPentruSanatate

https://www.facebook.com/CeciliaCaragea/videos/814975375596298/

Deliciul dulce din gradina: capsuna

Multi dintre noi ne-am delectat cu delicioasele capsuni din gradina sau din gradina bunicilor, in copilarie, unde cresteau in straturi sau pe langa garduri. Sunt primele fructe care se coc in gradina. Se spune ca se coc atat de repede pentru ca stiu ca nu avem rabdare sa le asteptam! Astazi, le gasim in aproape orice supermarket sau piata alimentara, fie proaspete, mai ales in sezon, fie congelate. Le consideram fructe, dar, in pofida credintei comune, carnoasa si delicioasa capsuna nu este un fruct, din punct de vedere botanic, ci este, de fapt, receptaculul florii de capsun! De aceea, se spune ca este un "fruct fals". De fapt, fructele sunt acele mici "seminte" de pe suprafata capsunii – sunt 200 pe fiecare capsuna.

Capsunul face parte din familia Rosaceae, fiind inrudit cu trandafirul, iar cele mai raspandite varietati de pe glob sunt hibrizi ai capsunului salbatic Virginia, originar din America de Nord, si hibrizi ai unui soi din Chile. Face floricele albe si delicioase fructe suculente, de culoare rosie, de forma conica. Este o planta sociala, avand nevoie de o parte barbateasca si de o parte femeiasca pentru a face fructe. Are nevoie de 8 pana la 14 luni pentru a ajunge la maturitate. Poate trai chiar si 5-6 ani daca e ingrijit cu atentie, insa cei mai multi producatori prefera sa il cultive ca planta anuala, replantandu-l in fiecare an.

Capsunile, o importanta sursa de vitamine, minerale si antioxidanti

Se inmulteste prin stoloni, niste fire lungi, subtiri, din care apar plantele tinere. Acesti stoloni seamana cu niste paie, de unde se pare ca provine si numele capsunului in limba engleza. Din streawberige (engleza veche), straw insemnand pai, s-a ajuns la strawberry. Altii sustin ca numele vine, intr-adevar, de la paie, insa explicatia ar fi aceea ca in salbaticie capsunii cresteau in locuri cu fan, cu paie. Alta explicatie ar fi ca mulcirea capsunilor se facea (si se mai face) cu un strat de paie, pentru ca fructele sa nu atinga pamantul (noroiul), astfel incat sa ramana curate.
Capsunul exista si e cunoscut de milenii, dar nu a fost cultivat la scara mare pana in perioada Renasterii europene. Este originar din America de Nord, unde amerindienii il foloseau ca ingredient in multe preparate culinare, dar si ca medicament. Considerau, de pilda, ca stimuleaza fertilitatea. Nativii nu il cultivau, insa, pentru ca nu aveau nevoie de asta - planta crestea din abundenta in salbaticie. Iar conchistadorii au gasit, ceva mai tarziu, in America Centrala si de Sud, alta varietate de capsun, pe care au botezat-o futilla. Populatiile din sudul Americii foloseau capsunile ca moneda de schimb, caci erau valoroase.

Capsuna, folosita ca ingredient in multe preparate culinare, dar si ca medicament

Colonistii europeni au adus primii capsuni in Europa abia in anii 1600. Atunci, soiurile Fragaria virginiana, nord-american, a fost incrucisat cu Fragaria chilioensis, adus din America de Sud, rezultand capsunul care este cultivat in zilele noastre. Multa lume nu stie, insa aceasta incrucisare s-a facut in mod accidental. A rezultat o planta care facea fructe mult mai mari si mai carnoase decat soiurile salbatice. In anii 1700, noul soi de capsun s-a intors in America.
Insa cultivarea masiva a capsunului a pornit cu adevarat abia in secolul al XIX-lea, cand fructele acestuia au inceput sa fie considerate un desert de lux. In acea perioada, New York-ul a devenit un adevarat centru al capsunilor, trimitand capsuni in vagoane refrigerate in toata America de Nord, cu ajutorul trenurilor, care tocmai isi facusera aparitia. Tot in acea vreme, Theresa Tallien, o doamna de societate foarte bogata din Franta, a popularizat utilizarea capsunilor in tratamentele cosmetice, recomandand mai ales baile in apa cu felii de capsuni.
Cu toate acestea, chiar daca soiurile de capsun cultivate in zilele noastre provin din America, in Europa exista referinte la capsunii salbatici inca de pe vremea vechilor romani, care le apreciau multiplele calitati. La Roma, fructele erau folosite pentru improspatarea respiratiei, in unele probleme digestive, dar si impotriva depresiei si a febrei. Iar in Asia, capsunul salbatic e cunoscut de cel putin 5 milenii ca planta medicinala. Din frunzele lui se facea o infuzie cu efect detoxifiant si anti-aging.

Jeleuri cu miere, capsuni si vanilie de la Apidava

Capsunile sunt delicioase atat proaspete, cat si gatite. In plus, sunt foarte sanatoase, fiind o importanta sursa de vitamine, minerale si antioxidanti. Proaspete, le intalnim in salate, smoothie-uri, chiar si in vinul sangria, iar gatite, in tarte si placinte, precum si in briose, gemuri, jeleuri si sosuri. Pot fi pastrate inghetate, pentru a fi consumate pe durata intregului an. Fiind dulci si aromate, nu se putea sa nu le intalnim si in dulciuri! Jeleurile cu miere, capsuni si vanilie din portofoliul Apidava sunt foarte delicioase. Un desert inedit, un rasfat dulce si sanatos, mai ales pentru copii, dar si pentru adulti. Prezenta mierii e discreta, caci gustul puternic si aromat al capsunilor o acopera. Pe langa gustul delicios, pulpa de fructe si sucurile de fructe din compozitia acestor jeleuri ne furnizeaza si multa vitamina C, atat de utila pentru imunitate, mai ales in sezonul rece.
In Anglia exista si astazi o veche si interesanta traditie a capsunilor cu smantana. La ospetele din secolul al XVI-lea, la final se gustau deserturi dulci, precum marmelade si jeleuri. Capsunile cu smantana faceau deliciul tuturor, de la regele James I pana la oamenii simpli. Astazi, la fiecare editie a turneului de tenis de la Wimbledon, se consuma nu mai putin de 140.000 de portii de capsuni cu smantana rece. Este un desert considerat tipic britanic, iar traditia legaturii dintre capsuni si tenis merge inapoi in timp pana la epoca victoriana.
Astazi, americanii mananca aproximativ 1 kilogram si jumatate de capsuni pe an. Capsunile se cultiva pe intregul teritoriu al tarii, iar California produce 75% din capsunile de pe piata Statelor Unite. In Delaware, in fiecare an se celebreaza Saptamana Capsunilor, la sfarsitul lunii mai, iar in Florida se organizeaza anual un Festival al Capsunilor. In Belgia exista un muzeu dedicat capsunilor.
https://www.daciccool.ro/stil-de-viata/casa-si-gradina/9779-deliciul-dulce-din-gradina-capsuna?fbclid=IwAR3X7qWbsnfBBXP9J_e3DVYfildiRJf1xTWGwzdXfYZQZhKg8CPfzG3qFkQ

O zi de poveste sa aveti! Zambiti pentru ca viata va va rasplati . Buna dimineata!

https://www.facebook.com/1567169523349258/photos/a.1567320600000817/2851167708282760/?type=3&theater

Germania – istorie si civilizatie

Adesea, mass-media vorbesc despre Germania, dar cine se poate lauda ca o cunoaste cu adevarat?! Reputata pentru simtul afacerilor, aceasta mare tara nu este, totusi, mai putin atractiva din punct de vedere turistic. In realitate, ea detine un patrimoniu cultural imens, de prea multe ori umbrit de istoria sa recenta. In 1990, reunificarea Germaniei a starnit atat speranta, cat si teama. In timp ce se anunta sfarsitul divizarii unei tari, se profila, in egala masura, spectrul unei identitati nationale, marcata de un trecut dureros. Cu toate acestea, astazi, Germania se indreapta, mai mult decat oricand, spre un viitor european in plina constructie. Dar Germania nu este doar o putere economica de prim rang.
Cu farmecul elegant al marilor sale orase, cu festivalurile consacrate recoltelor si culesului viilor, de origine pagana, cu o arta si o cultura infloritoare si cu mutiplele atractii ale padurilor sale vaste, ea prezinta variate bogatii, de multe ori necunoscute chiar si de cei mai apropiati vecini. Iata principalele motive pentru care, in urma cu ceva vreme, mi-am propus sa efectuez un circuit in Germania, cuprinzand orasele Dresda, Nurnberg, Rothenburg ob der Tauber, Munchen, Frankfurt, Koln, Hamburg si, evident, Berlin. Au existat si doua croaziere pe Elba si Rin. In rest, vizite la muzee, castele, in cladiri istorice, catedrale celebre, in orase medievale mai mari sau mai mici.

Principalele orase must see
Berlin
Oras fascinant si tulburator, Berlin ramane simbolul puterii si al dominatiei prusace. De o importanta strategica esentiala, de la fondarea sa, in secolul al XIII-lea, pe ambele parti ale raului Spree, Berlin nu s-a aflat in centrul atentiei decat in secolul al XX-lea. Inima Germaniei bate aici, in marile cladiri publice, in splendidele muzee si teatre, in restaurantele emanand un farmec discret si in cluburile de noapte unde relaxarea, decontractarea, totusi studiata, se afla la ea acasa. Se poate spune ca la Berlin se inregistreaza temperatura natiunii germane.

Munchen
Munchen se dovedeste la fel de cosmopolit ca orice alt mare oras european. Intr-o combinatie uimitoare de rafinament si nepasare, orasul amesteca eleganta impetuoasa a bulevardelor sale, largi, cu sunetul trompetelor si cu halbele de bere. Sa nu uitam ca Germania este una dintre cele mai mari consumatoare de bere din lume, iar nenumaratele sortimente de bere, prezentate in cadrul festivalului Oktoberfest (la sfarsitul lunii septembrie), atrag anual 6 milioane de vizitatori, in capitala bavareza. Pe de alta parte, desi nu foarte intins, Munchen reuneste mai multe teatre decat orice alt oras german, precum si numeroase muzee frumoase, un numar considerabil de gradini elegante si una sau doua mii de taverne, unde se serveste bere. A nu se rata Deutsches Museum, cel mai mare muzeu de stiinta si tehnologie din lume, care ofera multiple animatii interactive si demonstratii interesante, din toate tipurile de activitati umane, de la minerit la observarea stelelor.
Englischer Garten este unul dintre cele mai mari parcuri urbane din Europa. Spre exemplu, nici nu iti vine sa crezi, dar, la terminarea programului de lucru, angajatii bancilor, pe care i-am vazut inainte in spatele ghiseelor, se expun la soare, pe peluzele parcului, in tinute mai mult decat lejere. Din Munchen, se pot organiza diferite excursii. Nu am ratat parcurgerea Drumului Rinului romantic, o faimoasa portiune a fluviului Rin aflata intre Koblenz si Bingen. Rinul isi croieste drum printre dealuri abrupte, acoperite de vita-de-vie, impanzite de castele si ruine, de-a lungul celor mai pitoresti sate din Bavaria occidentala.

Frankfurt am Main
Centru geografic si mai ales financiar al Germaniei de Vest, Frankfurt am Main (a nu se confunda cu Frankfurt am Oder) contribuie, in mod semnificativ, la prosperitatea tarii. Peste 10% din taxele colectate de municipalitate sunt alocate culturii, iar orasul gazduieste cel mai mare numar de muzee din tara. Muzeul Stadel gazduieste o colectie remarcabila de picturi, incluzand lucrari ale Renasterii, pana in secolul al XX-lea. Muzeul de Arta Moderna este, de asemenea, bogat inzestrat. Scena muzicii este foarte plina de viata, orasul fiind renumit pentru calitatea concertelor sale de jazz. Frankfurt este cunoscut, in egala masura, pentru productia sa locala - Ebbelwei, un fel de cidru, mult mai tare decat s-ar crede! Circa 1.500 de trenuri opresc zilnic in Frankfurt, ceea ce inseamna ca de aici se poate ajunge in orice punct al tarii si viceversa.
https://www.daciccool.ro/romania-mea/parerea-mea/9778-germania-istorie-si-civilizatie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De ce iubesc Franta

Ce se invata din calatorii? In primul rand, calatorind, inveti despre tine. Nu conteaza unde mergi, te iei pe tine cu toate ale tale. Ideea este sa mergi pe jos cat de mult posibil, sa deschizi ochii, nasul, sa observi, sa mirosi si sa te bucuri. Mereu descoperi flori, animale, oameni cu care te poti imprieteni. Atunci cand te afli intr-un loc total nou, poti fi speriat. Unele locuri sunt indepartate, nu stii la ce sa te astepti la urmatorul colt, te poti intreba daca ai suficienta benzina, daca esti pe drumul cel bun etc. Dar, dupa ce ai ajuns la destinatie si te intorci inapoi, devii, cumva, mai relaxat. Si realizezi: Asta este viata. Sunt, cu siguranta, pe drumul meu de intoarcere. Evident, surprize exista, dar, in mare, stii la ce sa te astepti si te bucuri cat de mult poti.

Consider ca, daca nu plecam, ne putem bloca fizic si mental. In ceea ce ma priveste, calatoresc atat pentru relaxare, cat si pentru inspiratie. Uneori ma sperii de necunoscut, dar ma gandesc ce se poate intampla, in cel mai rau caz? Ma linistesc atunci cand imi dau seama ca exista solutii pentru situatiile de criza. Mereu se vor gasi oameni sa te ajute (daca esti deschis) si, de asemenea, te poti ajuta singur – intotdeauna, descoperim ca putem face lucruri pe care nu le-am mai facut inainte. O sansa pentru a deveni mandri de noi. Ce costa sa faci visurile sa devina realitate? Curaj!!
De ce iubesc Franta, spre exemplu?! Pentru istoria ei, bogata, pasionanta, similara unei istorii a artei, ce se poate lauda cu unii dintre cei mai mari artisti, precum Duchamp, Manet, Matisse etc. Franta este, de asemenea, o varietate de peisaje extraordinare, exista nenumarate orase frumoase, toate avand stiluri diferite si propria lor istorie. Normandia, Bretania, regiunea pariziana, Corsica, sudul sunt unice in felul lor; tuturor, acestora, vin sa li se adauge plaje de vis.
Iubesc Franta pentru cultura sa deosebita. Intalnesti monumente, castele, peste tot, iar eu, o iubitoare a siturilor culturale, consider ca este pur si simplu minunat. Apoi, faptul ca tara se afla la originea DDHC (Declaration des Droits de l'Homme et du Citoyen de 1789), un punct major al Renasterii, cu adevarat, ceva de care sa fii mandru! Una dintre atractiile majore ale tarii este reprezentata de o serie de mari muzee, cu exponate, piese pe care toata lumea le invidiaza. Imi place Parisul, un oras extraordinar, cu o istorie similara, un patrimoniu cultural bogat! Opera sa, Pont Mirabeau, Louvre, Turnul Eiffel. Iubesc, de asemenea, cinematografia franceza - Godard, Klapish, Gainsbourg etc.
In ceea ce priveste muzica, unele melodii sunt mai mult decat simple poeme muzicale, devenind adevarate "icon-uri". Este cazul celebrei La Vie en Rose, apartinand lui Edith Piaf, susceptibila de a intruchipa cel mai bine in ochii intregii lumi o anumita idee/imagine despre Hexagon. Precum celebra bagheta sau croisantul - cum numai francezii stiu sa pregateasca -, Turnul Eiffel sau malurile Senei, La Vie en Rose apartine unei imagistici unice (fr. incontournable), ce continua sa faca din Franta principala destinatie turistica din lume. Un amestec de senzualitate, lirism, populism, sinceritate si amaraciune. Din octombrie 1946, La Vie en Rose a facut cariera pe care o cunoastem cu totii. Toata lumea a "incercat-o": Yves Montand, Louis Armstrong, Marlene Dietrich, Dalida, Placido Domingo, Mireille Mathieu, Ute Lemper, Diana Krall, Diane Dufresne, Patricia Kaas, Khaled si Clementine Celarie.
Mai mult decat un cantec, La Vie en rose a devenit un fel de maniera de identificare. Vrei sa dai o nota frantuzeasca unui film?! Pune-l in fundal. Si iat-o pe Audrey Hepburn plimbandu-se prin Paris-ul Sabrinei (1954), sau pe Robert Altman omagiind moda in Pret-a-porter (1994). In sfarsit, sa ne amintim ca, daca filmul biografic purtand semnatura lui Olivier Dahan, cu Marion Cotillard, a cunoscut succesul sub numele de La Mome, titlul sau in statele anglo-saxone era La Vie en Rose. Sa-i acordam, deci, Cezarului ceea ce-i apartine lui Edith.
In materie de gastronomie, bucataria franceza, ca si alte cateva de pe planeta, este intr-adevar a part. Ador rafinamentul asociat gastronomiei franceze. Intre branzeturi, produse de patiserie, de panificatie, cantitatea de produse locale/regionale, fructe de mare, specialitati din zona Savoie sau Perigord, mai ales obsesia fata de hrana, mese luate cu familia, cu prietenii, cu iubitul/iubita, Franta este, intr-o oarecare masura, tara "aplecata spre mancare"! In general, imi place mult l'art de vivre francais.
Apoi, la fel de mult imi plac diversitatea zonelor tarii, farmecul si modul de viata al francezilor, moda, eleganta, simplitatea. Imi place "verva" (asa-numitul spirit in sec. al XVII-lea), faptul, ca, in fond, ceea ce conteaza, ocazional, este sa poti vorbi bine, sa te exprimi bine. A fi francez inseamna a fi mandru ca apartii unei mari natiuni vizionare, ce ramane un exemplu pentru restul lumii. Iar prestigiul francez in strainatate este de nepretuit! (Oooh, you're a Frenchie! Oh, your little French accent is lovely!).https://www.daciccool.ro/romania-mea/parerea-mea/9775-de-ce-iubesc-franta

La plimbare pe Bulevardul Eroilor din Cluj-Napoca

Bulevardul Eroilor este una dintre cele mai cunoscute si mai indragite artere din Cluj-Napoca, loc de promenada si relaxare, care face legatura intre cele doua piete importante: Avram Iancu si Unirii. Numele strazii a suferit modificari de-a lungul anilor, in perioada comunista fiind denumita mai intai Molotov, apoi Dr. Petru Groza, dupa anii ’60. Dupa anul 1990, bulevardul a fost denumit Eroilor, in cinstea eroilor martiri ai Revolutiei de la 1989. Artera gazduieste mai multe monumente si cladiri remarcabile, spre admiratia trecatorilor. Despre cateva dintre acestea voi scrie in acest articol.

Biserica greco-catolica Schimbarea la Fata, cunoscuta si ca Biserica Minoritilor, a fost ridicata intre anii 1775 si 1779, in stil baroc. Edificiul a fost construit de catre minoriti, o veche ramura a franciscanilor. In anul 1924, Papa Pius al XI-lea a decis ca biserica sa devina proprietate a Bisericii Greco-Catolice, apoi Catedrala a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. Biserica Greco-Catolica a fost interzisa in anul 1948, iar cladirea, cedata de catre autoritatile comuniste Bisericii Ortodoxe Romane. Dupa Revolutia din 1989, biserica a fost inapoiata Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. In anul 1999 a fost descoperita o cripta aflata sub catedrala, cu circa 150 de morminte, datand din anii 1785-1920. Calugarii franciscani reusisera sa mascheze cripta, inainte de a trece biserica la greco-catolici.
Biserica ortodoxa Schimbarea la Fata a fost construita, pe acelasi bulevard, in stil neobizantin, cu balcon la fatada si coloane. Lucrarile de constructie si amenajare si interioara, incheiate in anul 2004, dezvaluie un anumit modernism al bisericii ortodoxe. Lacasul de cult este unic in Europa prin modalitatea de imbinare a sculpturii in lemn cu pictura in tehnica mozaic. Frumusetea interioara incanta ochii oricarui credincios care trece pragul bisericii.
Statuia Lupa Capitolina, denumita si Statuia Lupoaicei, este o copie a statuii cu acelasi nume din Roma. In anul 1921, statul italian a donat Romaniei doua copii ale statuii, una dintre ele ajungand la Cluj. Amplasata initial in Piata Unirii, mutata ulterior la Sibiu, statuia este in prezent amplasata pe Bulevardul Eroilor. Sculptura este realizata din bronz, iar pe soclu apare inscriptia in limba latina: Alla Citta de Clvj, Roma madre, MCMXXI.
Festivalul International de Film Transilvania pozitioneaza orasul pe harta mondiala a filmului. In anul 2019, cu ocazia implinirii a 18 ani de cand a inceput la Cluj-Napoca festivalul, organizatorii au instalat pe Bulevardul Eroilor un culoar cu amintiri, cu fotografii din cele mai importante momente ale evenimentului. Culoarul a devenit in scurt timp un punct de interes pentru trecatori, fie ei clujeni sau turisti.
Primaria veche a orasului este situata in Piata Unirii, la intrarea pe Bulevardul Eroilor, in vecinatatea Monumentului Memorandistilor. Cladirea, datand din anul 1537, a fost reconstruita in anul 1650. In urma unui incendiu, constructia a fost din nou refacuta, in stil neorenascentist, si inaugurata in anul 1845. Pe frontispiciul cladirii se poate vedea vechea stema a orasului. Astazi, cladirea gazduieste Departamentul Taxe si impozite.
Bulevardul Eroilor nu este doar o strada cu amintiri, unde negustorii isi prezentau marfurile in perioada medievala pentru bogatii orasului, e un loc de relaxare, de plimbare, o inima care bate in pieptul pitorescului Cluj-Napoca. Vizitati orasul, plimbati-va pe Bulevardul Eroilor, inchiriati o bicicleta sau mergeti pe jos, asa veti simti mai bine linistea locurilor istorice! Cluj-Napoca este un oras prietenos, care merita vizitat! 

https://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/9777-la-plimbare-pe-bulevardul-eroilor-din-cluj-napoca