Așa este omul

 

Când ești bolnav, ai da orice să te vindeci și îți promiți că vei face atâtea lucruri dacă Dumnezeu îți mai dă o șansă...

Când te-ai vindecat, o iei de la capăt și de cele mai multe ori, nu te ții de cuvânt.

Când ai bani mulți, te plângi mereu că ești obosit și nu faci față responsabilităților...

Când ești sărac, te plângi că ești prost plătit și ai face orice să fii bogat...

Când ești căsătorit, spui mereu că ești sătul de responsabilitățile familiei și de partenerul de viață și parcă ți-ar plăcea să fii mai liber...

Când ești singur, ți-ai dori din suflet să găsești pe cineva bun cu care să-ți împărți viața...

Când ai mașină, ești mereu supărat că s-a scumpit întreținerea ei, dar îți dorești una și mai nouă...

Când nu ai mașină, te-ai săturat să fii pieton și îl invidiezi pe cel care are...

Când ai copii, ești mereu epuizat și uneori simți că nu mai vrei să auzi de nimeni și nimic...

Când nu ai copii, ți-ai dori din suflet să ai...

Când ești copil, te prefaci că ești adult și îți dorești din răsputeri să crești mai repede...

Când devi adult, te gândești că, era mai bine să fii copil...

Când ai părinții în viață, te-ai săturat să te deranjeze tot timpul...

Când părinții nu mai sunt, ai da orice să le mai auzi vocea, măcar un minut...

Dacă locuiești într-un apartament, ai da orice să ai o casă în natură...

Dacă ai o casă, nu ești fericit pentru că întreținerea sa, îți ocupă prea mult timp...

....

Așa este omul, o ființă veșnic nemulțumită care mereu se concentrează pe ceea ce nu are...

Își pierde timpul încercând să caute fericirea undeva în universul nemărginit, când de fapt "fericirea este azi, acum, aici, chiar în jurul său."

 Legenda papadiei

🌼La început , Dumnezeu a trimis un înger pe pământ să întrebe toate plantele cum vor să arate. Numai papadia nu știa cum dorea să arate și îngerul i-a mai lăsat o zi, să se gandeasca...

🌞În ziua aceea, papadia s-a rugat, s-a gândit și s-a răzgândit, până a dat cu ochii de Soare, apoi s-a hotărât ca vrea sa arate ca El. Știa că vrea sa fie galbenă și frumoasă , strălucitoare și caldă , ca soarele...

🌕Apoi a văzut Luna și se răzgândi...Voia să arate ca ea. Sa fie albă , rece, mândră și frumoasa...

🌠Apoi a văzut stelele și îi plăcură și acelea. Când veni îngerul nu mai știa ce să-i spună: voia să fie ca soarele, ca luna, ca stelele... Așa că Dumnezeu i-a indeplinit toate dorintele. De aceea papadia este la început galbenă ca soarele, apoi albă ca luna și dacă sufli peste ea se împrăștie precum stelele.

POSTUL NEGRU

În funcție de puterea noastră și de voință ar fi bine să ținem post negru cu apă măcar o dată pe lună. Pentru că beneficiile pe care le primesc corpul și sufletul nostru din această oprire a alimentației sunt spectaculoase.

Corpul nostru fizic începe atunci o detoxifiere interioară, reconfigurează sinteza de enzime și de celule noi.Își face o curățenie profundă și beneficiază de o resetare totală.

Printre beneficiile dovedite medical pe care postul negru le aduce stării noastre de sănătate se numără:

-menține o greutate normală

-reduce procesul de îmbătrânire a pielii

-îmbunătățește sănătatea inimii și a circulației

-previne și ameliorează inflamațiile

-încetinește îmbătrânirea

-îmbunătățește conexiunile neuronale

-produce schimbări pozitive în structura sinapselor importante pentru învățare, memorie și sănătatea generală a creierului

Din perspectivă spirituală postul negru este calea noastră spre curățarea sufletească și purificarea spirituală.

Eliminarea energiilor de vibratie joasa din intregul sistem al fiintei umane duce la cresterea vibratiei si la amplificarea luminii interioare.

Postul este şi despre redescoperirea legăturii noastre cu divinitatea, despre conexiunea noastă spirituală, îndreptarea atenţiei către suflet şi meditarea pentru a atinge un echilibru zi de zi.

Postul negru reprezintă reţinerea totală de la hrană, un exercițiu de voință și înfrângere a poftelor, un instrument excelent pentru stăpânirea minții și un bun prilej pentru a lucra cu umbra noastră și a ne plăti din karmă.

Postul negru este un sacrificiu personal dar și un schimb: cedezi plăcerea și primești virtutea.

Pentru că atunci când te restrângi de bună voie, când renunți singur la plăcerile și patimile tale, înseamnă că pui sufletul mai presus de tot ce este material și nu te mai raportezi la exterior, la oamenii și evenimentele din viața ta.

Corpul nostru se purifică prin absența hranei, mintea noastră prin lipsa gândurilor negative și sufletul nostru prin smerenia pe care o arătăm Divinității,permițându-i să lucreze prin noi și pentru noi.

Să vă fie de folos!

 Am întâlnit o pacientă căreia tot a doua vorbă îi era rugăciune. 

„Stați să vă arăt o carte. Am primit-o de la prietena mea – Doamne, dă-i sănătate! –.” În timp ce vrea să-mi arate cartea, scapă de pe noptieră un iaurt și zice: „Of, ăsta mi l-a adus o vecină. Așa femeie cuminte e, s-o țină Dumnezeu! Cât despre iaurt… fie pomană pentru soțul ei; a murit luna trecută”. 

În 5 minute cât am stat acolo, a pomenit mai multe persoane, unele vii, altele plecate din lumea asta. Pe toți îi vedea ca binefăcători și se ruga pentru ei pe măsură.

Probabil că nu avem întotdeauna timp pentru rugăciune. Mă refer la varianta „clasică”: pe tihnă, cu o lumânare aprinsă, citind vreun acatist sau din psaltire. 

Dar sunt multe momente în zi când te poți ruga altfel. Am în birou un ștergar cusut manual, pus la icoana Sfântului Nectarie. L-am primit de la o mătușă de-ale soției. Nu-i dată să-l văd și să nu zic „Dumnezeu s-o ierte!”. 

Apoi, într-una din dățile când am vizitat Muntele Athos, ne uitam cu un coleg – preot și el – la ce metanier frumos avea un monah de-acolo. Călugărul ne-a zărit și i l-a oferit colegului meu. El, la rându-i, văzând că-mi place așa mult, mi l-a dăruit mie. M-am și bucurat, dar nici n-am fost tare comod. În port, în timp ce așteptam vaporul, găsesc la un magazin exact metaniere de felul acela. Am cumpărat unul pentru colegul meu. I l-am dat în timp ce eram pe mare. 

În felul ăsta, ne-am bucurat eu, el și – poate cel mai tare – acel călugăr pe care-l pomenesc de fiecare dată când văd metanierul cu pricina. Cu siguranță că și el se roagă pentru noi, deși niciunul nu știm cum îl cheamă pe celălalt. 

Cred că Dumnezeu primește cu multă bucurie rugăciunile „dezinteresate”:  pentru un bolnav dintr-o ambulanță pe care-o vezi trecând pe lângă tine, pentru elevii – mulți la număr – care au examene în perioada asta, pentru cei care-s în război și n-au pacea necesară rugăciunii, pentru cei care n-au cum să-ți răsplătească, și așa mai departe...

Copile, crezi în Dumnezeu?

”Doi oameni vorbeau despre existenţa sau inexistența lui Dumnezeu. Unul spunea că da, altul spunea că ba. Şi atunci unul din ei a propus un arbitru: Să întrebăm un copil. Să vedem ce ne spune o minte încă în stare pură în faţa existenţei. Poate să nu fie concludent ceea ce gândeşte el, încă nedezvoltat, dar să vedem totuşi. Măcar aşa din curiozitate. Cel care nu credea l-a întrebat: -

Copile, crezi în Dumnezeu? - Cred, a răspuns copilul. Mi-a spus mama că El a făcut totul şi că vede totul. - Dar poţi tu să-mi spui unde este Dumnezeu? Uite, ai de la mine un măr, dacă-mi răspunzi. - Nene, i-a răspuns copilul, îţi dau eu două mere, dacă îmi spui dumneata mie, unde nu este Dumnezeu!”

AJUTĂ DOAR PE CEI CARE ÎNTREBĂ...

 

Niciodată să nu te implici în suferința altora, fiecare își poartă povara..

Un om trebuie sa oboseasca si sa bea pana in partea de jos a paharului de otrava destinat lui si in acel moment daca cere ajutor va veni.....

Nu fi pretențios și așteaptă-te să ajuți pe toată lumea, nu-ți obliga niciodată îngrijitorii să ofere ceva ce nu va fi apreciat, poți ajuta doar pe cei dispuși și umili să accepte ajutorul din inima ta.

O persoană suferindă vede lumea prin durerea ei, deci este surdă, oarbă, ignorantă și egoistă.

Dacă te amesteci în suferința altcuiva fără să fii chemat și pregătit, vortexul karmic te va târî într-un joc străin și vei vedea fața nerecunoștinței precum și purtând energia rea a celeilalte persoane.

Amintește-ți că omul este capabil să-și răspândească suferința și nu-ți va fi de folos.

Continuă-ți drumul, rezolvându-ți viața în tăcere.

Doar dacă îți urmezi propriul drum vei găsi puterea și înțelepciunea de care ai nevoie pentru a ajuta oamenii să se ridice din nou.....

  ·   ·

SFATURI PENTRU CAMERA NOASTRA.

 

Locul nostru de odihnă absoarbe toate vibrațiile noastre.Cand dormim intram in contact cu profunzimile spiritului nostru si ne conectam cu subconstientul, asa ca patul trebuie purificat pentru a avea odihna.

PATUL

Dacă aveți zile proaste.

Purifică cu un pahar cu apă și o mână de sare.

Lasă-l sub pat, în direcția capului. Sarea va fi responsabilă de absorbția energiilor rele noaptea, dimineața aruncați conținutul paharului în toaletă.

Vindecare cu cuarț, acesta are puterea de vindecare a Pământului, deci este ideal pentru transmutarea energiei negative în cea pozitivă . Pune câteva peste pernă înainte de a te culca. Ideal ar fi ametistul sau cuarț cristal.

Adesea bețișoarele parfumate de salvie sunt ideale.

Când spălați cearșafurile, puneți o mână de sare groasă în mașina de spălat.

PERNA

Perna este depozitul gândurilor și viselor noastre. Capul nostru petrece mult timp odihnindu-se atunci cand dormim, in perioade de negativitate, de multe griji, obsesii, epuizare psihica... emitem energie negativa care ramane impregnata in perna noastra.

Spală regulat perna sau pulverizeaz-o cu apă și sare. Scutur-o.

Trece deasupra ei cu bețișorul parfumat și manifestă pentru eliberare.

Aerisește-o pentru a reînnoi energiile.

De asemenea, este bine să puneți niște cuarț sau turmalină neagră în caz de coșmaruri.

Atât pentru pat, cât și pentru pernă, este grozav să le stropiți cu apă de flori în mod regulat înainte și după culcare.

Eu aplic pe perna 3 picături de ulei esențial cu lavandă. Ajută somnul, relaxează și alungă stress-ul.

Păstrează vibrația bună.

Doamne, dă-mi credinţă!

Rugăciunea este arma cea mai de căpătâi şi de trebuinţă. Învaţă să te rogi, şi vei birui toate puterile răului ce-ţi dau năvală. Rugăciunea e o aripă, credinţa e cealaltă, iar amândouă ne poartă la cer. Dar nimeni nu poate zbura doar cu o aripă: rugăciunea fără credinţă e la fel de zadarnică precum credinţa fără rugăciune. Dacă credinţa ţi-e tare puţină, poţi să strigi cu folos: Doamne, dă-mi credinţă!

 

”Pierderea energiei vitale principale are loc în acele cazuri când omul urăște, disprețuiește, regretă, se supără, când el încetează să creadă în Dumnezeu. Vorbind într-un limbaj biblic, dacă un om începe să păcătuiască, el se îndepărtează de Dumnezeu și își pierde treptat viitorul. Principala energie vitală vine prin intermediul iubirii față de Dumnezeu. Mai întâi, are loc pierderea viitorului, apoi cea a prezentului.

În familiile credincioșilor, se nasc în medie trei-cinci copii, iar în familiile ateilor, unul-doi copii. Din acest motiv, în general, ateii dispar treptat de pe fața pământului, rămân doar credincioșii. Aceasta este legea. Dar, din anumite motive, noi nu acordăm atenție acestui fapt. Un om imoral nu este viabil, despre acest lucru s-a vorbit în Biblie cu câteva mii de ani în urmă: „Căci cel rău nu are niciun viitor, iar candela celor răi se va stinge”.

Pentru a conștientiza anumite adevăruri noi, omul este adesea nevoit să se apropie de moarte și, asemenea lui Iov din Biblie, să piardă totul sau aproape totul. Abia atunci, adresându-se iubirii, acest om va putea să-și formeze o nouă imagine asupra lumii, care îi va permite să supraviețuiască...”

SN Lazarev 

  Fusta are proprietăți curative iată de ce este important ca femeile să poarte fuste și rochii În toate timpurile fusta se considera principalul atribut al feminității. Și motivul nu este doar în frumusețea acestei ținunte. Specialiștii în domeniul energeticii personale consideră că atunci cînd femeia poartă fustă, ea începe să acumuleze energia feminității, proprie ei. De aceea, fusta poartă și un sens sacru pentru fiecare femeie. Din antichitate, femeile se îmbrăcau exclusiv în fuste și rochii. Și această modă era corectă pentru toate popoarele. De exemplu, femeile slave purtau sarafane, cele din India purtau batiste lungi, iar japonezele îmbrăcau kimono. Precum vedem, îmbrăcămintea tuturor femeilor nu presupunea construcția pantalonilor. În timpurile străvechi, oamenii simțeau mai fin legătura lor cu forțele naturii. Toți știu că femeile se deosebesc de bărbați nu doar după parametrii fizicii. Oamenii de diferite genuri au și energetică diferită. Bărbaților li s-a prescris să-și preia energia din cosmos. Iar femeile luau energie preponderent din pămînt. Dacă ne amintim asemenea noțiuni ca dragostea, atenție, grijă, empatie, gingășie, atunci, desigur, ele sunt caracteristice femeilor. Dar și față de pămînt asemenea noțiuni vor fi corecte. Construcția oricărei fuste seamănă cu un con, ce se lărgește în jos. Acest model de fustă nu a fost inventat întîmplător. Se considera că un asemenea con îi ajută femeii să preia mai multă energie și putere din pămînt, să devină fertilă și asigurată material. Energia femeii, dacă vorbim despre corpul fizic, se acumulează în uter. Bărbații nu sunt înzestrați de natură cu un asemenea organ. Și în plan energetic, pentru a obține energia pămîntului, el trebuia să o ia anume de la femeie. Cînd femeia îmbracă pantaloni, ea parcă întrerupe legătura cu pămîntul. Mișcarea energiei se oprește, iar vasul sfînt al femeii sub formă de uter devine gol. În rezultat, femeia nu are ce-i oferi bărbatului. Energia femeii este foarte importantă pentru bărbat. Ea îl face mai calm, mai stabil. Dacă bărbatul are acces la energia femeii, atunci el va dori întotdeauna să se ocupe cu lucrul creativ. Atunci cînd bărbatul este lipsit de dragostea și mîngîierea femeii, el devine agresiv, dur și violent. Multe femei nu poartă, în general, fuste. Ele se îmbracă exclusiv în pantaloni sau blugi. Dar din punct de vedere energetic, această femeie își alimentează și fortifică spiritul printr-o metodă străină ei, adică bărbătește. În rezultat, interacțiunea dintre bărbat și femeie are loc ca și cu ea ar fi bărbat de la natură. În acest plan, are loc perturbarea schimbului de energii. Acest fapt se poate reflecta atît la nivel fizic sub forma diferitor boli, neînțelegeri și certuri. Drept justificare, femeile ar putea spune că pantalonii sunt comozi, sunt stilați, practici, la modă. Cu siguranță, în pantaloni femeia poate face mai ușor unele lucrări, destinate inițal bărbaților. De exemplu, să care greutăți, să se miște rapid etc. În comparație cu pantalonii, rochia sau fusta, sunt un fel de frînă. Dar în acest sens se manifestă un avantaj pentru femei, aducîndu-i liniște și armonie. O femeie adevărată nu se va gîndi să facă lucruri grele, să care greutăți sau să fugă undeva. Ea va aștepta bărbatul, care ca un adevărat cavaler, nu va refuza să o ajute. Îmbrăcînd o rochie sau o fustă frumoasă, orice femeie poate simți cum i se schimbă dispoziția. În ea parcă se trezește o energie foarte cunoscută ei. Desigur, privirile bărbaților se vor îndrepta anume spre femeile îmbrăcate în rochii și fuste. Pantalonii, chiar și cei mai stilați, trebuie îmbrăcați sub formă de excepție. Au importanță lungimea și forma fustei. Anterior, se considera că rochia sau fusta trebuie să fie cît se poate de lungi, pînă în podea. Așa femeia se alimenta mai ușor cu energia pămîntului. Dacă fusta are poale largi, care se învăluie în timpul mersului, atunci se formează așa-zisele cîmpuri torsionare, chemate să amplifice energia pămîntului.

Poalele fustei se considera un fel de cerc de protecție. Această protecție era chemată să creeze o apărare pentru centrele sexuale ale femeii. De funcționarea corectă a acestor centre depinde direct sănătatea organelor reproductive feminine și funcționarea lor corectă. Chipul femeii în fustă lungă va aminti întotdeauna de castitate, inocență și puritate. Fusta lungă protejează femeia de privirile pofticioase. Este foarte important. Asemenea priviri pot fi egale cu ochiul rău, ce poate crea goluri în centrele energetice inferioare. Dacă acest lucru se întîmplă, atunci femeia își pierde energia sexuală. Iar împreună cu aceasta va pleca și forța vitală și atractivitatea feminină. În final, are loc sărăcirea energetică a femeii. Ea nu mai poate oferi nimici bărbatului ei, de aceea el își pierde interesul față de ea. În prezent, multe femei se întreabă, unde s-au pierdut bărbații adevărați. Dar de unde vor apărea ei, dacă femeile înșiși nu mai sunt femei în adevăratul sens al cuvîntului? Femeile renunță intenționat la feminitatea lor, îmbrăcînd pantaloni și alte haine bărbătești. Din fericire, moda ultimilor ani le oferă femeilor șansa de a reveni la îmbrăcămintea pur feminină, să se alimenteze cu energia pămîntului și să-i ofere gingășie bărbatului iubit. De aceea, purtați și fuste sau rochii lungi și învățați-vă să vă simțiți femei.

"Ține-ți gura închisă la supărare, când o problemă te apasă puternic! Nu spune nimic, pentru că s-ar putea să regreți de o mie de ori. În schimb, spune-o îngerilor, ca ei să poată pună problema ta la picioarele Domnului și să-L roage pe Dumnezeu să-ți trimită un înger de pace să-ți mângâie sufletul. "

 "Ține-ți gura închisă la supărare, când o problemă te apasă puternic! Nu spune nimic, pentru că s-ar putea să regreți de o mie de ori. În schimb, spune-o îngerilor, ca ei să poată pună problema ta la picioarele Domnului și să-L roage pe Dumnezeu să-ți trimită un înger de pace să-ți mângâie sufletul. "

 

Când îți liniștești mintea, întregul Univers este la picioarele tale. Când nu te grăbești, totul vine spre tine.

 

Când încetezi să te simți lipsit, toate lucrurile se întorc la tine. Când încetezi să te mai lupți cu lumea, toată lumea vine la tine să vorbească despre iubire.

Când accepți, te transformi și când îndrăznești să încerci noul, condițiile dispar și lumea te surprinde.

Când devii moale ca apa, pătrunzi în toți porii pământului și când începi să te privești, întreaga lume dispare.

Când renunți la ceea ce nu este pentru tine, acel gol atrage ceea ce îți aparține cu adevărat. Pentru că atunci când ești pierdut, te regăsești.

Când te hotărăști, acea determinare te găsește și îți șoptește ce vrei. Când renunți la război, câștigi bătălia.

Când îți liniștești mintea, întregul Univers este la picioarele tale. Când nu te grăbești, totul vine spre tine.

Când realizezi că nu trebuie să controlezi totul, lumea se reglează singură. Când alegi să nu reacționezi, se schimbă rezultatul.

Când accepți schimbarea și incertitudinea, încetezi să mai suferi. Când devii umil, toată lumea îți aparține.

Când te regăsești, căutarea se oprește. Când îți îmbrățișezi durerea, te împrietenești cu ea. Când devii conștient, apare Dumnezeul Universului.

Unii oameni vin în viața ta doar pentru a te învăța să nu fii ca ei

Fiecare persoană care intră în viața noastră ne învață ceva anume - fie că este vorba despre fericire, iubire, încredere în sine, fie că vorbim despre durere, suferință, tristețe, dezamăgire.

În timp ce uneori nu ne dăm seama de sensul anumitor relații dificile (toxice, negative), astfel de oameni ne ajută să avem o viziune mai clară cu privire la lumea în care trăim. Cu alte cuvinte, experiențele pe care le trăim alături de ei ne vor învăța ce să prețuim și ce ne aduce doar suferință. Ele ne ajută să înțelegem ce nu ne dorim în viața noastră.

Când suntem într-o relație dificilă (nu doar de iubire, ci și de prietenie), durerea în sine ne face să ne reevaluăm prioritățile în viață și comportamentul față de oamenii din jurul nostru. Ne ajută să prețuim sentimentele frumoase și să învățăm să fim mai buni. Toată această experiență ne permite să ne descoperim cu adevărat și, uneori, chiar să ne schimbăm.

Nu trebuie să păstrăm în viața noastră oamenii care ne învață să nu fim ca ei

Lecțiile pe care acești oameni vor să le învățăm sunt foarte simple:

- să nu fim ca ei;

- să nu facem ca ei;

- să nu trăim ca ei.

Ce este foarte important de știut este faptul că nu este datoria noastră să încercăm să îi schimbăm. Noi trebuie doar să mergem mai departe cu viața noastră.

Când ne îndepărtăm de oamenii care ne rănesc ne dăm seama că viața nu este atât de neagră pe cât ne fac aceștia să credem. În acest sens, ar fi foarte important să nu ne mai concentrăm prea mult pe ce fac acești oameni, ci pe lecțiile pe care le putem învăța din tot ce am experimentat, încercând astfel să creștem și să lucrăm la încrederea în noi înșine.

Viața este mult prea scurtă pentru a pune accent pe ce spun sau fac oamenii din jurul nostru. Din acest motiv, cea mai bună decizie pe care o putem face este să încercăm să îndepărtăm cât mai mult de tot ce înseamnă negativism și durere și să atragem în viața noastră doar oameni pozitivi, cu suflet bun și plin de iubire."

AJUTĂ DOAR PE CEI CARE ÎNTREBĂ...

 

Niciodată să nu te implici în suferința altora, fiecare își poartă povara..

Un om trebuie sa oboseasca si sa bea pana in partea de jos a paharului de otrava destinat lui si in acel moment daca cere ajutor va veni.....

Nu fi pretențios și așteaptă-te să ajuți pe toată lumea, nu-ți obliga niciodată îngrijitorii să ofere ceva ce nu va fi apreciat, poți ajuta doar pe cei dispuși și umili să accepte ajutorul din inima ta.

O persoană suferindă vede lumea prin durerea ei, deci este surdă, oarbă, ignorantă și egoistă.

Dacă te amesteci în suferința altcuiva fără să fii chemat și pregătit, vortexul karmic te va târî într-un joc străin și vei vedea fața nerecunoștinței precum și purtând energia rea a celeilalte persoane.

Amintește-ți că omul este capabil să-și răspândească suferința și nu-ți va fi de folos.

Continuă-ți drumul, rezolvându-ți viața în tăcere.

Doar dacă îți urmezi propriul drum vei găsi puterea și înțelepciunea de care ai nevoie pentru a ajuta oamenii să se ridice din nou.....

Găsește curajul

 

"O stilcă de apă la supermarket valorează 2 lei.

Într-ul restaurant sau hotel, aceeași sticlă poate costa 7-8 lei.

Într-un aeroport sau în interiorul unui avion, depășește 10-15 lei.

Sticla este aceeași, marca este aceeași, singurul lucru care se schimbă este locația. Fiecare loc dă valoare diferită aceluiați lucru.

Când te simți lipsit de valoare sau crezi că nu ești apreciat la adevărata valoare, când totul în jurul tău te minimalizează, schimbă-ți locul nu sta acolo!

Găsește curajul să-ți schimbi mediul și să mergi într-un loc în care ești prețuit pentru ceea ce ești și cine ești cu adevărat! Înconjoară-te de oameni care chiar îți apreciază valoarea!

Niciodată nu te mulțumi cu mai puțin!"

Pe măsură ce îmbătrânești la nivel spiritual, poți simți energetic diferența dintre oamenii care te iubesc și cei cărora le pasă în propria lor comoditate.

 

Pe măsură ce îmbătrânești la nivel spiritual, poți simți energetic diferența dintre oamenii care te iubesc și cei cărora le pasă în propria lor comoditate.

 

Un scurt dialog între minte si inimă:

 

M: - Mie îmi spune lumea că sunt sclipitoare și sunt apreciată de toți specialiștii, sunt deșteaptă și sunt dorită de toți oamenii.

I: - Eu reprezint dragostea divină și îi rafinez pe cei care ajung la mine, îi pun pe oameni în contact cu ei, cu divinitatea din ei.

M: - Dar tu nu ai susținerea și faima pe care o am eu, eu, care îi pot înălța pe oameni pe cele mai înalte culmi.

I: - Nu am, e adevărat, dar la mine vin cei care înțeleg că ce le oferi tu este doar clipa trecătoare a timpului.

M: - Vezi? De asta nu te suport, pentru că tu crezi că poți anula timpul și spațiul oamenilor, crezi că poți lua de la mine tot acest sistem spațiu-timp pe care dumnezeul meu mi l-a dat și m-a făcut atotputernică peste el.

I: - Nu, nu mai interpreta, înțelegi numai ce vrei și ce iți place și creezi mereu conflicte. Eu sunt Armonie și Iubire, Eu nu forțez oamenii să vină la mine, la fel cum nu te forțez nici pe tine să îi lași în pace. Tot ce fac eu este să luminez în ei Lumina Sfântă care îi face să aleagă între mine și tine. Eu nu mă opun alegerii lor, precum faci tu.

M: - Vrei să zici că eu nu sunt perfectă și nu mă pricep la oameni, că tot ce fac eu este o iluzie, iar ce faci tu este divin, că tot ce fac eu este să îl țin legat pe om, pe când ce faci tu îl eliberezi?

I: - Nu, eu nu spun asta despre tine. Doar tu spui despre tine, iar tot ce spui despre tine este doar fascinația ta, infinitele interpretări la care nu vrei să renunți de frică să nu-i pierzi pe oameni de sub control.

M: - Oamenii sunt slabi și dezorientați și au nevoie de iluzia fericirii pe care doar eu le-o pot oferi și de aceea sunt prea slabi să te aleagă pe tine!

I: - Așa e, dar toate acestea se vor termina, pentru că oamenii încep să se trezească și văd din ce în ce mai mult păcăleala ta și nu ți se vor mai supune. Devin din ce în ce mai puternici!

M: - Nu are cum! Când crezi că vreo dată oamenii să renunțe la așa bunătăți?

I: - Ba da, are! Aici și Acum! În prezentul meu care nu minte!

Călătorind cu îngerul meu prin Univers

CELE MAI ÎNALTE ENERGII DIN UNIVERS!

 CELE MAI ÎNALTE ENERGII DIN UNIVERS!

DRAGOSTE... este cea mai puternică forță din Univers. Cunoaște-te pe tine însuți, înțelege-te, iartă-te și iubește-te necondiționat. Îndrăgostiți-vă de viață, deoarece experiența și trăirea în dragoste este cel mai important lucru pentru om .

RECUNOAȘTERE.... este a doua cea mai mare putere din Univers. Fii recunoscător pentru tot, chiar și pentru lucruri nesemnificative. Cu cât ești mai recunoscător, cu atât vei avea mai multe situații și lucruri pentru care va trebui să fii recunoscător în viața ta.

CREDINȚĂ... este a treia forță. Credeți în voi înșivă și în originea voastră divină. Recunoaște-te pe tine însuți, descoperă-L pe Dumnezeu în tine, mergi pe calea încrederii și a iubirii din tine și vei întâlni DIVINUL, care este ființa ta interioară.

IERTARE... a patra putere este puterea iertării și a renunțării. Iartă-te pe tine și pe ceilalți, fii plin de compasiune și înțelegere, amintește-ți că fiecare dintre noi face greșeli la un moment dat în viață. Iertarea este iubire. și eliberează energie blocată. Îți deschide inima către lume și oameni. Renunțați la trecut și deschideți noi oportunități de împlinire.

BUCURIE... este a cincea putere ... Adevărata bucurie nu are nevoie de un motiv pentru a fi fericită, pentru că vine din interior și este cauzată de însăși existența ta. Nu face nimic care sa nu iti aduca bucurie si incearca sa vezi partile bune in orice situatie si pastreaza-ti calmul in ciuda tuturor lucrurilor.

CALM... este a șasea putere. Fii calm și calm ca Universul. Orice s-ar întâmpla, luați-o ușor fără rezistență și judecată. Faceți o alegere în pace, fie rămâneți în această situație, fie schimbați-o și plecați. Alegerea este întotdeauna a ta. Și dacă nu puteți sau nu doriți să schimbați nimic acum, acceptați ceea ce este și acordați-vă timp să înțelegeți .

Rugăciune către Maica Domnului

„Tu singură ești ridicarea celor căzuți, și îndepărtarea celor ce greșesc. Tu te-ai arătat povățuitoare a celor orbi, mila celor săraci, bucuria celor sănatoși și vindecarea celor bolnavi.

Bolnăvindu-mă foarte cu sufletul și cu trupul, și cumplit necăjit fiind, te rog, Curată, să-mi dai sănătate amândurora, cu rugăciunile tale.

Nădejdea și ocrotirea și scăparea creștinilor, zid nebiruit celor slabi, liman neînviforat, tu ești Născătoare de Dumnezeu preacurată. Și precum lumea o mântuiești cu neîncetată rugăciunea ta, pomenește-ne și pe noi, Fecioară, întru tot lăudată.”

Altă rugăciune către Maica Domnului:

O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.

Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstoriților noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății. Așa, Doamnă preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor.

Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin.

Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Unii oameni au nevoie și așteaptă, fie și o bucățică de pâine..

...Brutarul o mustra mereu pe femeia sa că mergea la biserici și dădea la săraci și la colectele care se făceau. Într-o zi, în timp ce scotea pâinile calde din cuptor și tot locul din jurul brutăriei se umpluse de mirosul plăcut de pâine proaspătă, la ușa brutăriei a venit un sărac și a spus: – Șefule, toate pâinile acestea sunt ale tale? – Ale cui să fie? – Și nu le mănânci? – Bre, pleacă de aici! – Dă-mi și mie una că mi-e foame. – Pleacă!, ți-am spus. Lasă-mă în pace! – Șefule! – Pleci sau nu pleci? – Șefule!… îl ruga săracul. Dar nu a apucat să sfârșească, că brutarul a luat o pâine și a aruncat-o cu putere spre sărac, voind să-l lovească în cap. Acela însă s-a plecat și pâinea a trecut razant deasupra capul său și a căzut jos. Săracul s-a repezit la pâine, a luat-o, a ieșit afară, și retrăgându-se într-un colț, a mâncat-o. Toată ziua aceea brutarul a fost nervos din pricina acelui musafir nepoftit și a pâinii pierdute. „Să îndrăznească să mai vină!”, își spunea el cu mânie în sinea sa. În noaptea următoare, pe la orele două după miezul nopții, brutarul sare din somn înfricoșat și ud de transpirație, strigând: – Femeie, scoală-te! – Ce ai? Ce s-a întâmplat?, l-a întrebat femeia lui înspăimântată. – Scoală-te și adu-mi o cămașă să mă schimb și-ți voi spune ce am pățit! Femeie, parcă am murit și s-au adunat în jurul meu mulți Îngeri și demoni, certându-se între ei cine să ia sufletul meu. Într-un cântar mare de trei ori blestemații puneau mereu faptele mele cele rele și balanța se îngreuia din ce în ce mai mult. La un moment dat un Înger a strigat: „Pâinea! Aduceți pâinea cu care a săturat pe acel sărac flămând! Puneți-o în cealaltă parte a cumpenei!”. Atunci demonii au strigat: „Pâinea nu a dat-o milostenie, ci a aruncat-o să-i spargă capul săracului”. Și au răspuns Îngerii: „Dar s-a săturat cel flămând, și acela a mulțumit”. Și să vezi, femeie, acea pâine a făcut de a schimbat talerele cântarului. Talerul cu acea pâine s-a lăsat în jos și astfel m-am mântuit. De aceea, de acum să dai și să nu te mai oprești. Și eu voi da. Și de ar mai veni pe la noi acel sărac! În sfârșit brutarul a înțeles că, dacă dai, câștigi. Dar noi, oare, am înțeles?Să credem cu fermitate că atunci când dăm, nu sărăcim, ci ne îmbogățim. Să probăm prin fapte. Unii oameni au nevoie și așteaptă, fie și o bucățică de pâine...."

Vai, ce urât este coșarul acesta, tată!

 – Vai, ce urât este coşarul acesta, tată! Nu-mi place să văd feţe aşa de negre. Parcă ar fi un duh necurat. Fără îndoială că el este un om rău, nu-i aşa, tată? – Nu vorbi aşa, fiule. Fără să ştii, te arăţi nerecunoscător; căci dacă coşarul este negru, e pentru tine. – Pentru mine! Ce vrei să spui, tată? Nu înţeleg. – Am să-ţi explic. Acum că este frig, se aprinde focul în toate casele. Mii de sobe ard, pentru a ne încălzi şi pentru a ne găti mâncarea. Coşurile sobelor se umplu de funingine şi sunt murdare. După câtva timp trebuie curăţate. Dacă nu ar exista coşari, cine ar curăţa coşurile? Tata, mama sau chiar tu. Deci, fiecare dintre noi s-ar murdări şi înnegri într-o astfel de muncă. Îţi închipui ce mutre am avea! Nu cred că o asemenea muncă ţi-ar plăcea. Fii deci fericit că există aceşti coşari; fii recunoscător, căci, ţi-o mai spun o dată: coşarul este negru pentru tine. – Nu m-am gândit niciodată la asta, tată. – Să te gândeşti de acum înainte, fiule. Şi dacă tot vorbim despre asta, mai ascultă ceva. Pentru tine morarul este alb; pentru tine măcelarul este roşu; pentru tine ţăranul este ars de soare, bătut de vânt şi de ploaie; pentru tine cizmarul are spatele încovoiat, medicul se expune bolilor molipsitoare, mecanicul veghează în picioare pe o locomotivă şi soldatul stă de pază la hotare. Când aceşti oameni mor făcându-şi datoria este pentru tine. Orice om care îndeplineşte o slujbă folositoare, o îndeplineşte pentru ceilalţi oameni. Fiecare în felul său slujeşte pe ceilalţi. Cu cât această muncă este mai grea, mai umilă şi mai prost plătită, cu atât trebuie să o cinstim mai mult. – Ţi-o făgăduiesc, tată, că nu voi mai zice niciodată despre coşar că e urât, nici despre cărbunar. – Aceasta nu ajunge, fiule. Cu cât vei creşte mai mare, cu atât ai să vezi câţi oameni muncesc pentru tine, cu mâinile sau cu mintea. Munca este viaţa însăşi a lumii. Când ai să înţelegi aceasta, nu va mai fi suficient să-i cinsteşti pe muncitori, ci va trebui să le urmezi exemplul, să devii folositor la rândul tău și să dai slavă lui Dumnezeu. La rândul tău ai să munceşti pentru alţii. Şi când vei fi ostenit din cauza muncii pe care o vei presta în folosul tuturor, ai să-ţi aduci aminte de coşar. Fiecare muncă lasă urme pe frunte, în palme, în inimă. Când ne-am făcut din plin datoria, suntem obosiţi, plini de praf, de riduri, de răni şi câteodată de sânge. De cele mai multe ori, fiule, acestea nu sunt plăcute la vedere, dar nimic nu e pe lume mai de preţ decât aceste peceţi ale muncii. Doresc un singur lucru de la tine. Iată ce: Tot aşa cum ai zis în neştiinţa ta de copil „Vai, ce urât e coşarul ăsta!”, aş dori ca, odată devenit înţelept, să strigi în faţa muncitorilor, cărora munca le-a lăsat urme şi pe care i-a schimbat şi i-a îmbătrânit: „Vai, ce frumoşi sunt ei!”. Numai cei răi şi nefolositori sunt urâţi.

Povestea licuriciului fara lumina

“Un licurici zacea in tufisul de liliac si privea abatut in pamant. Nici nu baga de seama apusul soarelui care deveni auriu, apoi rosiatic si nici pomeneala sa simta mirosul parfumat al florilor de liliac.

„Ce groaznic!” mormai licuriciul pentru sine insusi. Cat de ingrozitor este sa fii un licurici care sa nu poata lumina. La fel de bine as putea fi considerat o musca sau gandac. Un licurici care nu poate sa lumineze nici nu poate fi numit licurici, sunt o rusine pentru familia mea.

Licuriciul statea posomorat si privea cum rand pe rand, ceilalti licurici incepeau sa lumineze, pe masura ce soarele trecea in amurg si amurgul se pierdea incet in noapte.

Din toate celelalte puncte de vedere, era un licurici perfect. Avea o pereche eleganta de antene, aripi minunate si o coada lunga supla. Singurul lucru care-i lipsea era ca nu putea sa lumineze.

“Probabil ca ceilalti stiu un secret pe care eu nu-l cunosc”, se gandi licuriciul,“astfel, cum de reusesc ei sa lumineze si sa sclipeasca fara prea mult chin, in timp ce eu, oricat as incerca nu pot scoate nici macar o scanteie?

Atunci se hotari sa-si paraseasca culcusul din tufisul de liliac si porni intr-o calatorie pentru a descoperi cum sa-si aprinda lumina. Un prim popas il facu in tufisul de colectat miere, unde doua fete licurici foarte harnice straluceau aprins printre floricelele dulci.

Licuriciul se rusina nitel sa le intrebe asa direct, dar isi dadu seama ca nu are nimic de pierdut si ca ar avea atat de mult de castigat daca ar invata cum sa lumineze…

“Buna ziua”, rosti el, “va deranjeaza daca va pun o intrebare? As vrea sa stiu ce va aprinde pe voi?”

“Cum adica ce ne aprinde?” intrebara ele.

“Ce va aprinde incat sa incepeti sa luminati?” intreba din nou licuriciul.

“Ah, deci asta era? Pai nu stim prea sigur, dar credem ca tufisul de miere e cauza: de cate ori ne apropiem de floricelele astea minunate ne aprindem.”

Asta insa nu-i era prea mult de ajutor licuriciului, caci de cand vorbea cu ele era tot langa in tufisul acela si nu se intampla nimic. Le-a multumit fetelor si zbura mai departe. A ajuns apoi la un alt licurici, acesta locuia intr-un tufis de mure si il gasi luminand ritmic in timp ce canta. Lumina sa era impresionanta! Acesta ii facu semn sa nu-l intrerupa.

“Spune acum! Ce intrebare poate sa fie asa de importanta incat sa ma intrerupi din cantat? ”.

“Cum iti aprinzi lumina?” intreba licuriciul.

“Nu m-am gandit la asta. Ori de cate ori cant, lumina mea se aprinde si ramane asa pana la finalul catecului. Acum te rog sa nu mai spui nimic: incep din nou concertul.”

Licuriciul incepu si el sa cante, in speranta ca-i va aprinde si lui lumina…dar nimic. La auzul glasului sau ceilalti licurici isi astupau urechile.

De data asta isi intinse aripile si zbura drept spre Zana licuricilor care sclipea intr-o tufa de laur. Ea era considerata drept unul dintre cei mai intelepti licurici si era respectata pentru lumina ei. De data asta trebuia sa primeasca raspunsul.

“Oooo, sunt mai multe feluri in care-ti poti aprinde lumina” ii spuse zana.

“Intr-adevar, deja cunosc o multime de moduri, care insa din pacate nu functioneaza la mine”, spuse licuriciul. Si i-a povestit de cele petrecute.

“Bineinteles ca acestea nu ar putea aprinde lumina ta. Desi exista o multime de moduri de a ne aprinde lumina, un singur lucru le poate face sa functioneze si acela esti TU.”

“Pai, nu inteleg, zise licuriciul,am incercat totul si nu o pot aprinde indiferent cat de tare m-as stradui”.

“Nici nu-i de mirare”, raspunse ea.

“Nu functioneaza daca te simti suparat sau daca tu cauti asta cu incrancenare. Primul lucru cu care poti incepe este acela de a te linisti.”

“Si cum sa fac asta?”, intreba licuriciul.

“Gandindu-te la lucruri care te linistesc. Sentimentele provin din gandurile tale si daca gandesti calm, te vei simti linistit. Incearca sa te gandesti la cea mai linistitoare imagine care iti vine in minte.”

Si licuriciul se gandi la imaginea lunii pline, intr-o noate calduta de vara. Isi imagina ca auzea cantecul greierilor si ca simtea o boare lina de vant atingandu-i aripile. Ofta de placere. Se simtea fericit pentru prima oara dupa atata vreme.

“Deja e mai bine”, spuse ea simtind o schimbare in el. “Acum esti pregatit sa inveti sa-ti aprinzi lumina. Gandeste-te la ceva ce faci intotdeauna cu placere.”

Si licuriciul incepu sa-i spuna o poveste de suflet care lui ii placea foarte mult. Se simtea fericit pentru prima oara dupa atata vreme. Ascultandu-l , zanei ii dadura lacrimile la finalul povestii.

“Acum uita-te la lumina ta!” ii spuse ea, iar licuriciul se intoarse si arunca o privire peste umar. Reusise! Luminita lui se aprinsese pentru prima data in viata.

“Uaau, cum am reusit sa fac asta?”, intreba el.

“Ti-ai descoperit darul si anume acela de a povesti. Ori de cate ori faci ceea ce iti place, ori de cate ori iti pui darul in valoare, lumina ta se aprinde.”

“Dar, ce se va intampla daca se va stinge iar si nu o sa o mai pot aprinde?”, intreba el in timp ce lumina lui se stingea usor.

„Depinde doar de tine sa iti aprinzi lumina si sa o pastrezi asa. Gandurile negative ca cele pe care le aveai cand ai venit la mine nu fac decat sa o stinga. TU esti cel care are puterea de a o mentine aprinsa.”

Amin!

 Domnul să te ierte.
Domnul să te audă.
Domnul să te vadă.
Domnul să te iubească.
Domnul să te însoţească.
Domnul să te apere.
Domnul să te călăuzească.
Domnul să te mângâie.
Domnul să te ajute.
Domnul să te apere de vrăjmaşi.
Domnul să-i îmblânzească.
Domnul să-ţi moaie inima.
Domnul să te facă să nu ţii minte răul.
Domnul să te ajute să nu faci rău.
Domnul să te călăuzească să faci binele.
Domnul să te facă milostiv.
Domnul să-ţi dea putere să ierţi.
Domnul să te facă să vezi în alţii partea cea bună.
Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvinteze,
Domnul să vă ajute,
Domnul să vă miluiască,
Domnul să vă păzească de tot răul,
Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească,
Domnul ca un bun şi iubitor de oameni să vă ierte de păcate
şi în ceruri cu drepţii să vă păzească.
Binecuvintează, Doamne, pe robii Tăi aceştia şi rugăciunea lor,
şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor,
şi smerenia lor, şi răbdarea lor.
Binecuvintează, Doamne, osteneala lor,
şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor,
şi viaţa lor şi cu sfârşit bun îi miluieşte,
iar dincolo, la ziua Judecaţii,
un colţişor de rai le dăruieşte,
că binecuvântat eşti în vecii vecilor.
Amin!”

Multumesc

 

"Multe dintre afectiunile actuale nu reprezinta boli, ci simptome ale purificarii, ale trezirii.

Ele nu pot fi anihilate, alungate, diagnosticate dupa principiile fiziologice, mecanicizate, ale medicinei actuale.

Ele nu pot fi tratate cu pilule, nu raspund la antibiotice, sunt incompatibile cu operatiile chirurgicale.

Sunt incompatibile cu medicina care vede doar corpul fizic. Raspunsurile sunt in corpurile energetice, in structurile fine, subtile, ale corpurilor eterice, astrale, mentale.

Raspunsurile sunt in noile frecvente, in misiunea personala a fiecarei fiinte vii, in modul in care ea se adapteaza noilor vibratii, in cresterea Luminii interioare ...

Omul trezit este incompatibil cu retetele medicilor. El este ghidat spre schimbare continua, spre creativitate, spre ceea ce este nou.

Daca vor mai fi medicamente in viitor, acestea nu se vor mai prescrie pe retete ... Ele poarta deja un nume: compasiunea, pacea, empatia, bunavointa, iertarea, iubirea.

Noile medicamente sunt ale omului trezit, natural, spontan, creativ, liber ...

Este omul caruia nu-i mai e frica de boala, de moarte, pentru ca el se simte sprijinit si indrumat de ghizii sai spirituali, este pazit, vindecat, tamaduit ori de cate ori se acopera in Lumina.

Frecventele actuale trezesc la viata raurile interioare, iar corpul fizic poate suferi de oboseala, insomnie, alergii, ameteli.

Atunci cand Noul inlocuieste ce este vechi, depasit, dogmatic se pot produce tulburari de comportament. Asta nu inseamna afectiune psihica. Inseamna doar ca omul reseteaza un sistem limitat, lipsit de vibratie, de esenta si spirit.

Doamne te rog, alină sufletele celor care citesc acest mesaj și le umple inimile cu bucurie și speranță, să le iei grijile și necazurile, să ai grijă de cei bolnavi și dă-le sănătate tuturor! Amin!

 

De ce sunt galbene taxiurile. Cum ne ajuta aplicatia GoCab #taxi #galben #gocab #foryou #foryoupage #aplicatietaxi #gocabromania #gocabro #gocabtaxi

 

De ce sunt galbene taxiurile. Cum ne ajuta aplicatia GoCab #taxi #galben #gocab #foryou #foryoupage #aplicatietaxi #gocabromania #gocabro #gocabtaxi

https://www.tiktok.com/@ceciliacaragea/video/7100491993519754501?is_from_webapp=1&sender_device=pc&web_id=7031356182808495621

💜CINE ESTI TU ?

💜CINE ESTI TU ?
'' O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea se simti ridicata la Cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.
💜- Cine esti? a intrebat-o o Voce.
- Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
- Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci Cine esti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
- Sunt invatatoare.
- Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu.
💜Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: „Cine esti tu?”
💜- Sunt crestina.
- Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
- Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana celor sarmani.
- Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu ?
💜In mod evident, ea nu a trecut de examen, si a fost trimisa inapoi pe Pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este.
Si astfel intreaga ei viata s-a schimbat !
💜Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic – caci asa se nasc lacomiile si ambitiile; nu sa fiti cutare si cutare – caci asa deveniti conditionati; ci pur si simplu sa fiti ! ''
- Anthony de Mello -

✍ "FETITA IN FATA CAREIA, MOARTEA...S-A INCLINAT!

 Intr-o zi, moartea se trezeste dis de dimineata, isi inseueaza calul - de o frumusete nemaivazuta - si porneste la o plimbare prin padure.
Adanc, mult adanc, unde desisul era de nepatruns, gaseste o fetita chircita la tulpina unui copac.
Micuta, vazand-o pe calu-i frumos, se bucura si intra-n vorba cu ea:
- Si tu te-ai pierdut, o intreaba?
Moartea o priveste si zambind, ii raspunde:
- Nu. Eu am iesit sa ma plimb.
Tu? Nu mai stii drumul de intoarcere acasa?
- NU, ii raspunde micuta. Dar acuma, cand tu esti cu mine, nu ma mai simt singura si nu imi mai este frica.
Moartea, surprinsa:
- Stii cine sunt eu??
Fetita, ii raspunde cu calm:
- Da, stiu cine esti si nu imi este frica.
- Stii cine sunt si totusi nu iti este frica de mine??, se minuna moartea.
- Daca ai venit dupa mine, e bine. Dar inainte sa ma iei cu tine ti-as cere o favoare.
- DA! - se aude vocea hotarata a mortii. Spune-mi care iti este dorinta si eu ti-o implinesc.
Copila, in ai carei ochisori aparuse tristetea, raspunde:
- Sa o salvezi pe mama.
Mama mea e foarte bolnava si de aceea am intrat in padure si am ajuns atat de departe. Cautam ierburi medicinale pentru ea, dar m-am pierdut. Si cel mai tare ma ingrijoreaza ca daca nu ma intorc cu plantele, fara mine mama mea va muri din cauza bolii si a tristetii.
Stii? Noi suntem singure. Tata a murit anul trecut si de atunci, mama are grija de casa si de mine...
Zambentul de pe fata mortii s-a sters brusc si pentru prima data a simtit mila si tristete, fiindca ea venise sa ia copila!!!
O tacere mormantala s-a asternut peste intreaga padure.
Fara sa mai scoata un cuvant, moartea ii face semn sa se prinda cu manutele de coama calului si astfel, vreme buna au continuat sa mearga una langa cealalta, pana au ajuns la drumul care ducea la casa fetitei. Acolo, moartea s-a oprit.
- Ce se intampla? De ce nu mergi mai departe, intreaba curioasa fetita?
Moartea ii raspunde:
- Nu, nu merg mai departe, ma opresc aici!!!
- Atunci, unde m-ai duce daca as merge cu tine??, veni intrebarea fetitei, vadit surprinsa.
Moartea a privit-o in ochisori si i-a raspuns:
- Nu, tu nu vei merge cu mine si nici mama ta!!
Mergi acasa si ai grija de ea. Cand va fi timpul voi aparea, dar pana atunci o sa mai treaca multa, multa vreme...
Fetita, ii imbratiseaza poalele hainei lungi, privind-o recunoscatoare, in timp ce frumosul ei armasar nu se putea opri din nechezat, si-i zice:
- Multumesc! Te voi astepta fericita, fiindca acum stiu ca nu esti rea...
- Micuto, mergi in pace!
Si nu uita sa-ti amintesti ca esti fetita in fata careia, moartea...s-a inclinat.
Apoi, moartea, dand pinteni calului a disparut in padure, pierzandu-se printre siluetele copacilor care se bucurau apludand frenetic..."

SECRETUL POVESTEA SARUTULUI ❤

"Era o dată un băiețel care, când mergea la şcoală ținea pumnul de la mâna stângă închis. Când îl asculta învățătoarea se ridica, răspundea, ținîndu - si pumnul tot închis, scria cu dreapta.

Într - o zi pentru a face pe placul celorlalți elevi ,învățătoarea îl întrebă de ce stă aşa. Băiețelul nu voia să răspundă, dar la insistențele învățătoarei si mai ales pentru a-si mulțumi colegii de clasă s-a hotărât să -și dezvăluie secretul.

-În fiecare zi când plec la şcoală mama îmi dă în palma stângă un sărut iar apoi închizându-mi mâna îmi spune zâmbind :

<<Puiule, acesta este darul meu pentru tine!>>

De aceea țin mereu pumnul închis, înăuntru se află sărutul mamei mele!"

 „ -Părinte de ce este astăzi lumea atât de mult chinuită?

- Pentru că fuge de osteneală. 

☆ Comoditatea, asta o îmbolnăvește și o chinuiește. 

☆ În epoca noastră, înlesnirile au tâmpit lumea. 

☆ Această moleșeală de acum a adus toate bolile. 

☆ Mai demult ce trăgeau ca să treiere. 

☆ Ce osteneală, dar și ce dulce era pâinea! Unde ai fi văzut pâine aruncată?! Dacă  aflai vreo bucățică, o luai și o sărutai... 

☆ Lipsa ajută mult. Când oamenii duc lipsă de ceva, atunci pot să-și dea seama cât prețuiește acel lucru..."

Sfântul Paisie Aghioritul❤️

🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣

 🤣😂🤣😂🤣😂🙈🙈🙈🙈🙈

Preluat.

,, Eu am râs azi cu lacrimi de textul de mai jos..

  “Am fost să-mi caut nădragi straight. Adică, d-ăia bărbătești, nu elastici, tip dres, cum poartă toți lady – boii acum. 

Eșec total. Nu se mai găsesc blugi drepți. Pe nicăieri. Singurele opțiuni sunt skinny, slim, ultraslim, mulați pe uăuă. 

Intru într-un magazin mai de Doamne ajută. Două vânzătoare tinerele, plictisite de moarte și de lipsă de clienți, sar pe mine.

- Bună ziua, cu ce vă putem ajuta?

- Caut o pereche de blugi, zic.

- Sigur, avem multe modele.

Una dintre fete mă conduce către zona cu blugi bărbătești.

- Avem și la reducere, zice domnișoara.

Îi mulțumesc și încep să mă uit. Vreo 30 de perechi de blugi. Identice. 

- De băieți nu aveți, întreb?

- (fata se scarpină în cap) Păi toate sunt de băieți...

- Nu cred, zic. Nu vedeți că-s mulați? Vreau ceva în care să nu arăt ca și cum aș fi prostituat tailandez. 

- (zâmbește încurcată) Acum toți sunt așa.

- Cum adică, toți bărbații români sunt prostituați tailandezi?

- (râde cu fornăituri) Nu domnu’, de blugi ziceam. Așa se poartă acum. Nu am mai avut de nu știu când d-ăia drepți, că nu se caută.

- Deci nu găsesc pe nicăieri blugi normali?

- Nu cred, răspunde domnișoara. Fatăăă, știi pe unde poate găsi domnu’ blugi d-ăia drepți, vintigi (colega dă din cap, a negație)? Vedeți, v-am zis! Nu se caută. Măcar probați o pereche din ăștia, cred că o să vă vină bine.

- Ziceți?

Neîncrezător și cam rușinat, accept să probez o pereche. Intru în cabină, îmi dau jos pantalonii și încerc să iau pe mine blugii ăia minusculi. A trebuit să mă așez ca să-mi bag picioarele pe craci. Apoi, cu ei sumețiți ca niște ștrampi, am încercat să mi-i ridic pe talie. 

Nenorocire. M-am chinuit o vreme, după care i-am smucit brusc, până s-a auzit o pârâitură de pepene despicat. Am simțit o durere cruntă între picioare. Îmi intraseră așa de tare în cwr, încât am crezut că mi l-au făcut franjuri. Aoleu, mi-am zis, așa trebuie să fie când scapi săpunul la duș în pușcărie! M-am încheiat cu greu la nasture, mi-am tras fermoarul și am dat să mă uit în oglinda din cabină. 

În momentul ăla, am simțit că ceva nu-i deloc în regulă. Tot ce ar fi trebuit să fie în spatele șlițului, era mai jos, mai la dreapta, mai la stânga sau mai sus. Cwaiele mi se duseseră pe craci, săriseră din chiloți când îmi smucisem blestemații de blugi în sus, unul pe stânga, celălalt pe dreapta. Nici nu-mi puteam apropia picioarele, că mi le ciocneam. Pe fiecare coapsă aveam câte o gâlmă dureroasă. 

Cum stăteam așa crăcănat privindu-mă în oglindă, observ ceva ieșind pe deasupra nasturelui. Biata-mi măciulie, pe jumătate afară, arăta acum ca un maimuțoi de cârpă de la teatrul de păpuși. Aveau talia atât de joasă blugii ăia, încât pur și simplu n-aveam loc pentru tot bagajul în ei. Singurul lucru care poate încăpea în așa ceva în condiții decente e un vagin, dar și ăla de mici dimensiuni, ceva categoria muscă. 

Mi-am îndesat înăuntru cu greu jumătatea de măciulie exilată și m-am privit mai bine. Arătam exact ca un cocostârc gay și crăcănat. Mi se dăduseră cei mai mulați blugi din univers. Șlițul meu arăta acum ca o umflătură diformă, în care cineva înghesuise niște șosete scoase din mașina de spălat. 

- Cum vă stau, domnu', o aud pe domnișoara care îmi dăduse nenorocirea la probat? Vrem să vă vedem și noi!

În niciun caz, îmi spun. Nu, nu! Nimeni nu trebuie să vadă așa ceva. Nici eu nu trebuia să văd asta. Mă va bântui ani întregi.

- Sunt cam strâmți, zic... 

Mi-am dat seama că vocea îmi sunase pițigăiat, ca un fel de geamăt subțire.

- Haideți să vă vedem. Vă rugăăăm!

Până la urmă, lăsând la o parte orice simț al ridicolului, am ieșit. Le-am văzut pe amândouă cum se înroșesc, de parcă tocmai ar fi înfulecat câte un borcan cu ardei iuți. Mi-am dat seama că își mușcau fălcile să nu moară de râs. Am făcut câțiva pași prin magazin, atent să nu-mi lovesc biluțele și cu o mână deasupra fermoarului, să nu-mi țâșnească papițoiul chinuit. 

În momentul ăla, intra un ditamai familionul în magazin. Am apucat să-i văd pe oameni cum își pun mâinile la guri și la ochi iar dup-aia am auzit un hohot de râs. Nici nu știu cum am ajuns înapoi în cabină, țopăind printre rândurile de umerașe. 

M-am dezbrăcat cu chiu cu vai, lac de transpirație, mi-am tras pe mine blugii cu care venisem, m-am încălțat și am ieșit din cabină. Le-am aruncat vânzătoarelor leșinate de râs instrumentul ăla de tortură pe tejghea, mi-am făcut loc printre clienții care se tăvăleau pe jos și am luat-o la picior.

În viața mea nu mai probez așa ceva iar prin magazinul ăla nici că mai ajung vreodată. 

Și totuși, ceva nu-mi iese din cap: cum de s-a ajuns aici? Cum puteți, mă, bărbătușilor, să vă îmbrăcați cu așa ceva? Ce v-a determinat să vă chinuiți în halul ăsta? Ce aveau, mă, blugii ăia de pe timpuri, în care arătam și noi cât de cât ca niște bărbați? 

Deci, blugii de azi sunt apocalipsa masculinității, Anticristul testosteronului, moartea pasiunii și certificatul de deces al pwlii. Mai bine o rog pe Ana să-mi facă pantaloni din saci de gunoi, decât să port așa ceva. Sau dacă tot e să mă chinuiesc, mai degrabă îi port pe ai ei, că tot așa aș arăta. 

Împărțim dracu’ garderoba, facem economie și poate intrăm împreună la menopauză. N-ai cum să porți skinny fără să te pizdifici complet. N-ai cum.” !!

 

BINE DE ȘTIUT❗

 BINE DE ȘTIUT 

(1) Stomacul se teme atunci când nu mănânci micul dejun .

(2) Rinichii se tem când nu bei 10 pahare de apă în 24 de ore. 

(3) Vezica biliară se sperie când nu dormi până la ora 23 și nu te trezești la răsărit 

(4) Intestinul subțire se sperie când mănânci alimente reci, expirate. 

(5) Intestinul gros se sperie când mănânci mai multă mâncare prăjită și picantă. 

(6) Plămânii se sperie când inhalezi fum, murdărie și mediul poluat de la țigări 

(7) Ficatul se sperie când mănânci mâncare prăjită grea și fast food.( 

 (8) Inima se teme când mănânci cu mai multă sare și colesterol. 

(9) Pancreasul se teme când mănânci mai mult zahăr din cauza gustului .

(10) Ochii se sperie când lucrezi în lumina ecranului mobil și computerul pe întuneric și la televizor . (11) Creierul se sperie când începi să ai gânduri negative. Ai grija de diferitele parti ale corpului tau si nu le speria.