Fiecare dintre noi contează

 

Fiecare dintre noi contează, are un rol de jucat și face diferența. Fiecare dintre noi trebuie să-și asume responsabilitatea pentru propria viață și, mai presus de toate, să dea dovadă de respect și dragoste pentru lucrurile vii din jurul nostru, în special reciproc.

Vei primi saptamanal informatii despre cele mai noi promotii

 Aboneaza-te la newsletter. Vei primi saptamanal informatii despre cele mai noi promotii https://perdeleconfectionate.ro/shop_artspec.php?artspec=1 

 https://perdeleconfectionate.ro/DRAPERII-MODEL-COD-113

Cum reuşiţi să fiţi mereu bucuros?

 – Aşa-mi ţâpă dinăuntru! Dragă, bucuria mea se bazează şi pe credinţa mea. Eu de exemplu, sunt foarte pozitiv în felul de a vedea lucrurile. (…) Eu nu mă prea gândesc la pedepsele lui Dumnezeu, ci totdeauna mă gândesc la bunătatea lui Dumnezeu, la iubirea lui Dumnezeu. De aceea, să ştiţi că mie nu mi-e frică de faptul că n-o să ajung în rai. Nu! De ce nu mi-e frică? Nu că fac bine nişte lucruri care mă îndreptăţesc să ajung în rai. Nu! Dar sunt sigur că Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut.

Pr. Teofil Pârâian

A te ruga, adesea înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă

 Dumnezeu ne răspunde degrab, dacă ne întoarcem cu pocăință către El
Sfântul Sofronie Saharov
 
Dumnezeu adesea nu răspunde rugăciunilor noastre. Tace. Tăcerea Lui multora le este dovadă că „Dumnezeu nu există”, că „a murit”. Dar dacă noi am gândi în ce stare Îl punem pe Dumnezeu cu patimile noastre, am vedea că nu are altă cale decât a tăcea. Noi așteptăm ca El să fie de partea noastră în nedreptățile noastre. El nu ne învinuiește fățiș, ne lasă să urmăm căilor noastre rele și să secerăm roadele propriilor noastre greșeli. Însă dacă ne întoarcem către El cu pocăință, degrab răspunde, mai iute decât ne-am aștepta.
 
A te ruga, adesea înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputință, mâhnire, îndoială, frică, tristețe, deznădejde – într-un cuvânt: despre tot ceea ce ține de condițiile existenței noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar fără o succesiune logică.
 
Cuvinte către tineri, XIII/2020, Editura Mitropolit Iacov Putneanul

PROFETIA LUI IOAN DE LA IERUSALIM

 

Un text intitulat „Profetia cavalerului templier Ioan de Vezelay”, cunoscut si sub numele de Ioan de la Ierusalim, circulă în mediul online și este citat de foarte mulți, datorită viziunii sale foarte actuale. El si-a redactat viziunea în anul 1099 și multe dintre spusele sale sunt cuprinse într-o carte care se găsește și poate fi comandată și online.

Iată ce viziunea avea cavalerul templier:

„Văd si stiu. Ochii mei citesc în adâncurile cerului întâmplările viitoare și eu trec dintr-un singur pas pragul Timpului. O mână mă conduce spre ceea ce voi nici nu vedeți și nici nu știți.

Peste o mie de ani, Ierusalimul nu va mai fi orașul lui Cristos. Creștinii veniți în pelerinaj de departe nu vor mai putea intra după voia lor acolo unde ei aveau dreptul să intre, în locurile care sunt leagănul credinței lor.

Creștinii nu vor mai îndrăzni să se apropie de Sfântul Mormânt și de relicvele credinței lor, care vor fi în întregime sub pază și supravegherea evreilor care își vor ridica din nou aici templele lor și țara lor.

Evreii vor umple lumea și o vor domina de la un capăt la celălalt capăt al ei și oamenii își vor pierde credința în Iisus pe tot Pământul.

Continente și lumi la care Herodot nici nu visa măcar vor fi descoperite de oameni dincolo de marile păduri de care vorbește Tacit și dincolo de oceanul nesfârșit de apă care începe imediat după Coloanele lui Hercule (este vorba despre descoperirea Americii, care pe vremea lui Vezelay nu era descoperită și se afla dincolo de Gibraltar, numit în antichitate Coloanele lui Hercule).

Peste o mie de ani de aici încolo toate micile țări din Europa și câteva țări mari și puternice se vor uni într-un singur imperiu (Uniunea Europeană). Apoi războaie fără număr vor începe cu popoarele Răsăritului.

Peste o mie de ani, oamenii vor scotoci fundul mărilor cu corăbii care merg pe sub ape și vor zbura cu navele în cer printre stele. Ei vor ține în pumnii lor puterea soarelui și se vor crede dumnezei și vor înălța spre cer mii de clădiri cât Turnul lui Babel pe toata fața Pământului.

Fiecare oraș va deveni o Sodomă. Obiceiuri spurcate vor deveni firești. Oamenii vor fi mulți ca nisipurile, vor popula pustiurile și mările și vor fi puternici ca niște dumnezei și se vor crede chiar dumnezei. Omul va deveni așa de însetat de putere că setea lui de putere nu va mai putea fi potolită. Dar la capătul acestui drum îl va pândi prăbușirea în abis.

Peste o mie de ani, foametea va domni pe cea mai mare întindere a Pământului, va arde măruntaiele oamenilor și oamenii vor dori cu ardoare să schimbe lumea.

Atunci vor apare negustorii de iluzii, dar iluziile pe care ei le vor vinde oamenilor vor otrăvi sufletele, vor pângări trupurile și vor întuneca mințile. Atunci se vor porni răzmerițe și războaie cumplite, vor fi comise omoruri și nelegiuiri și viclenii așa de mari că lumea întreagă va deveni un iad și fiecare zi va fi precum o apocalipsă.

Oamenii vor cade în păcate trupești înfiorătoare, bărbații și femeile se vor destrăbăla la vedere. Femeia va fi cutezătoare și semeață în destrăbălarea ei.

Popoarele se vor topi într-o unire fără rost, vor forma o adunătură în care fiecare se va simți singur, legea va fi uitată, tradiția pierdută, credința abandonată.

Peste o mie de ani, femeile se vor culca cu femeile și bărbații cu bărbații, bătrânii se vor culca cu copilele și aceste cumplite fărădelegi se vor petrece în văzul întregii lumi și vor fi considerate de toți ca lucruri firești. Toate aceste spurcăciuni vor fi întărite prin legi.

Dar din pricina acestei destrăbălări și a acestui marasm sângele va deveni impur, răul se va întinde dintr-un pat în alt pat precum focul de la o casă la alta casă, boli cumplite și molime înfricoșătoare se vor abate peste locuitori, trupurile vor putrezi de vii adunând în ele toate bolile pământului, fețele se vor acoperi de răni și bube cu puroi, membrele se vor descărna și dragostea trupească va fi o primejdie de moarte pentru oricine.

Peste o mie de ani, peste tot se vor răspândi ca o apă revărsată ereziile. Ura cea mai crâncenă va domni între popoare.

Peste o mie de ani, lumea va ajunge la un cinism și o prefăcătorie așa de mari încât cel care este putred de bogat și doarme pe sacii plini cu aur va primi ajutor și sprijin și va primi hrană de pomană, iar el la rândul său se va preface că îi ajută pe săraci, dar ce va da el săracilor cu o mână le va lua înapoi înzecit cu cealaltă mână.

Peste o mie de ani, lumea întreagă va deveni o piață în care fiecare lucru își va avea prețul lui și totul va fi de vânzare. Carnea și munca omului își vor avea și ele prețul lor, ochi de om și inimi de om scoase din piepturi ca niște bucăți de carne se vor vinde altora (transplantul de organe).

Cuvântul dat, onoarea sau credința nu vor mai valora nimic. Omul va ajunge cu adevărat stăpânul pământului, dar pământul va fi sterp, apa otravită și putredă, văzduhul va fi dogoritor.

Peste o mie de ani viața se va scumpi fiindcă bogațiile pământului vor secătui, bogatul va trăi ascuns în bogăția lui ca lupul în vizuină.

Peste o mie de ani cei care vor conduce lumea nu vor avea nici un Dumnezeu, vor fi suverani fără credință și onoare, al căror nume nimeni nu-l va cunoaște, vor porunci mulțimilor neștiutoare și indiferente și le vor hotărî soarta de la adăpostul palatelor lor ascunse de ochii lumii, de dinapoia zidurilor impenetrabile. Nimeni nu va participa la adunările lor și la sfatul lor. Vor face în asa fel încât orice om ducând o viață de sclav să se creada liber și fericit.

Peste o mie de ani soarele va arde cu putere și va pârjoli câmpiile, apa se va ascunde tot mai adânc sub pământ și se va împuțina, văzduhul nu va mai apăra omul de căldura soarelui, lumina va arde pielea și ochii.

Peste o mie de ani, cei săraci și lipsiți de drepturi, cei fără acoperiș deasupra capului vor porni un război distrugător în care vor fi ocupate multe țări și în care luptele cumplite vor aminti de năvălirile barbare de odinioară.”

O RUGĂCIUNE CU MARE PUTERE A ELIBERĂRII DE SUPĂRĂRI ȘI NECAZURI... (a părintelui Arsenie Boca)

 

"Doamne, Tu ești mare, Tu ești Dumnezeu, Tu ești Tatăl, Pe Tine Te rugăm, prin mijlocirea Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail, să ne eliberezi de tot răul care ne-a robit, de neliniște, de tristețe și de obsesii.

Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de ură, de desfrânare și de invidie! Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de gelozie, de mânie și de frică!

Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de gândul sinuciderii ori al avortului!

Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de orice formă de destrăbălare!

Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de farmece și de vrăjitorie!

Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de destrămarea familiei și de orice rău ascuns!

Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne! Tu, Doamne, care ai spus: „Pacea Mea o las vouă, pacea Mea dau vouă!”, dăruiește-ne prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria eliberarea de orice formă a răului și bucuria veșnică, întru împărăția Ta.

Amin!”.

O rugăciune a Părintelui Arsenie Boca

 

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, și astfel, ținând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochiul minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flămând și fără haină, și așa risipim în deșertăciuni zilele noastre, umiliți și dosădiți până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniței în care Te ținem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor și fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino și Te sălășluiește întru noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul și mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârșiți suntem, cât ești de aproape de sufletele noastre și cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viața Ta, lumina și bucuria noastră, slavă Ție. Amin.

 „Stăpână Preabinecuvântată, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Dumnezeu-Cuvântul spre mântuirea noastră şi darul Lui mai presus decât toţi din belşug l-ai primit, ceea ce eşti o mare de daruri dumnezeieşti şi râu de minuni pururea curgător, revărsând bunătatea ta tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine!

Căzând la icoana ta cea de minuni făcătoare, ne rugăm ţie, întru tot înduratei Maici a Stăpânului Celui iubitor de oameni: revarsă asupra noastră, Stăpână, prea bogate milele tale şi cererile noastre cele aduse ţie, celei Grabnic Ascultătoare, grăbeşte a le împlini, întocmindu-le fiecăruia spre folos, spre mângâiere şi mântuire.

Cercetează-ne, preabună, pre noi robii tăi, cu darul tău, şi dă celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi, celor robiţi slobozire, şi mângâie pe toţi cei ce pătimesc în felurite chipuri.

Izbăveşte, Atotmilostivă Stăpână, toate oraşele, satele și ţara aceasta, de cutremur, de vătămare, de potop, de foc, de sabie şi de alte pedepse vremelnice şi veşnice, şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, întorcând mânia lui Dumnezeu prin mijlocirea ta cea de Maică.

Şi slobozeşte pre robii tăi (spune aici numele celor doriți de tine) şi mă slobozeşte pre mine robul tău (spune numele tău) de toată boala sufletească, de năvălirea patimilor şi de căderea în păcat, ca fără împiedicare întru dreapta credinţă trăind veacul acesta, să ne învrednicim şi în cel viitor de bunătăţile cele veşnice, cu harul şi cu iubirea de oameni a Fiului şi Dumnezeului Tău, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Prea Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”.

 

Părintele Arsenie Boca:

„Când te-a lepădat Dumnezeu și nici sfinții nu se mai roagă pentru tine, a mai rămas cineva care nu te-a părăsit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultată.”

 

  

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.

 

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.

Lupta cu trupul

 

Staretul unei manastiri l-a intrebat intr-o seara pe un calugar:

- Ce ai lucrat astazi?

Calugarul i-a raspuns:

- Am lucrat multe, dar mai am de imblanzit doi soimi, de condus doi cerbi, de infranat doi ulii, de rapus un vierme, de luptat cu un urs si de ingrijit un bolnav.

Staretul i-a spus:

- In manastire nu avem astfel de animale, despre ce vorbesti?

Calugarul i-a grait:

- Soimii sunt ochii mei. Mult ma chinui sa-i imblanzesc, pentru a nu privi in toate partile, ca nu cumva sa ma duca in ispita. Cerbii sunt picioarele mele: trebuie sa am buna grija de ele, sa le conduc pentru a nu ma duce la pacat. Ulii sunt mainile mele, pe care caut sa le infranez si sa le pun la lucru; altcumva m-ar face sa pacatuiesc. Viermele e limba mea, cu care ma lupt sa nu barfeasca pe altii. Ursul este inima mea cu care ma bat mereu, pentru a nu ma lasa ispitit de lucrurile lumii. Bolnavul este tot trupul meu, de care port grija sa nu slujeasca pacatului.

Pacate mari si pacate mici

 

Doua femei au plecat odata la o manastire, spre a se inchina. Una dintre ele era cu constiinta neimpacata, caci savarsise un pacat mare, cealalta insa nu se credea catusi de putin pacatoasa, caci, zicea dansa, a facut numai pacate mici la viata ei.

Ajungand la manastire, staretul a ascultat marturisirea pacatelor lor, iar mai apoi le-a trimis la camp, dandu-le un altfel de canon. Celei mai pacatoase el i-a poruncit sa aduca piatra cea mai mare pe care o va gasi, iar celei mai putin pacatoase, sa aduca diferite pietricele.

Femeile au facut ascultare, iar mai apoi s-au intors la parintele cu pricina. Vazand ca au adus pietrele cerute, staretul a zis fiecareia sa aseze pietrele de unde le-a luat.

Cea cu pietricele mici sovaia, iar staretul a intrebat-o:

- De ce eziti ?

- Fiindca este greu sa pun fiecare piatra la locul ei, caci sunt multe si nu tin minte locul fiecareia.

Atunci, staretul i-a zis:

- Ia aminte, femeia cealalta a savarsit o singura fapta rea, dar o tine minte, o regreta si mereu o spala cu lacrimile sale. Ea stie unde e locul pietrei luate. Dar tu, cu pacatele tale marunte si neinsemnate, nu-ti poti aduce aminte cand, cui, unde si cum ai pricinuit rau. Si deoarece pacatele tale sunt mici, dar numeroase, tu nici nu esti in stare sa te pocaiesti pentru ele.

Femeia ceea ce se credea avand pacate "mici" a inteles ca si orice pacat, oricat de mic ar parea el, intineaza sufletul.

Arta Iconografica a Parintelui Arsenie

Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca

"Invredniceste-ma, Doamne, sa fiu martor marturisitor martir al dumnezeirii Fiului Tau Iisus Hristos pe pamant"

 

Rugăciunea părintelui Arsenie Boca pentru eliberarea din necazuri, supărări și tot felul de greutăți ale vieții.Doamne, Tu ești mare, Tu eşti Dumnezeu, Tu eşti Tatăl. Pe Tine te rugăm, prin mijlocirea Sfinţilor Arhangheli Mihail, Gavril şi Rafail să ne eliberezi de tot răul care ne-a robit de neliniste, de tristeţe şi de obsesii. Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de ură, de desfrânare şi de invidie! Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de gelozie, de mânie şi de frică! Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de gândul sinuciderii ori al avortului! Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de orice formă de destrăbălare! Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de farmece şi de vrăjitorie! Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de destrămarea familiei şi de orice rău ascuns! Te rugăm, izbăveşte-ne, Doamne, de toate relele acestei lumi! Tu, Doamne, care ai spus «Pacea Mea o las Vouă, pacea Mea o dau vouă!», dăruieşte-ne prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria elibararea de orice formă a răului și bucuria veşnică, întru împărăţia Ta!  

AMIN

 

Extraordinara poveste a unor icoane necunoscute, pictate de parintele ARSENIE BOCA, relatata de poetul Valentin Iacob. Ambele picturi exceptionale se afla in Bucuresti, una la biserica Sf Elefterie cel Nou (din Piata Operei), cealalta la Sf. Anton

 

RUGĂCIUNE...

Sfântă Maria, mă îndrept plin de încredere către Tine cerându-ți ajutor! Cred cu tărie că mă vei asculta în necazul meu și mă vei sprijini când îmi este greu.

Spre a-ți arăta recunoștința mea, îți făgăduiesc să fac recunoscută și altora această rugăciune. Te rog cu umilință să îmi aduci liniște în tristețea și în durerile mele.

În numele negrăitei rugăciuni și bucurii care ti-a cuprins inima când ai oferit adăpost Mântuitorului lumii, în casa Ta din Betania, te implor roagă-te pentru mine și familia mea ca să-L păstrăm pe Dumnezeu în inimă, astfel încât să ne învrednicim a primi ajutor în nevoile noastre, mai ales în durerea care mă copleșește acum (se spune dorința).

Te implor, Ajutătoarea celor aflați în suferință, înfrânge orice greutăți precum ai înfrânt balaurul care șade la picioarele Tale.

(Se spune rugăciunea Tatăl nostru)

,,Bucură-Te Marie, cea plină de Dar, Domnul este cu Tine!

Binecuvântă ești Tu între femei, și binecuvântat este rodul pântecele Tău, care a născut pe Mântuitor sufletelor noastre Iisus Hristos."

Sfântă Marie, Maică de Dumnezeu, roagă-Te pentru noi păcătoșii acum și în ceasul morții noastre! AMIN!

Sfaturi pentru a avea grijă de orhidee

 

Dacă ești pasionat de plante, e important să știi că există peste 20.000 de mii de specii de orhidee. De aceea ne-am gândit că ar fi interesant ca în acest articol să abordăm diferite sfaturi pentru a avea grijă de orhidee. Sunt mulți oameni care consideră că acest tip de plante sunt destul de dificil de crescut. Adevărul este că a învăța să ai grijă de ele nu e chiar atât de greu pe cât ai auzit. 

Cum să ai grijă de orhidee

Orhideele ca orice plante au nevoie de atenție și consistență. Nu trebuie să fii un expert, e doar un număr de pași ce trebuie să repetați  o perioadă mai lungă de timp.  Esși curios să afli ce sfaturi poți folosi pentru a avea grijă de orhidee? Aici sunt câteva dintre ele:

1. Alege ghiveciul potrivit

În primul rând, prima greșeală pe care mulți dintre noi o fac când se decid să crească orhidee este faptul că nu aleg ghiveciul potrivit pentru ele. În sălbăticie ele deobicei cresc pe scoarța copacilor, de aceea în loc de pământ simplu e important să folosim un mix pentru a avea grijă de ele. În același timp va trebui să schimbi ghiveciul cam la un an fiindcă ea va crește destul de rapid. 

2. Alege un loc unde orhideea primește lumină indirectă

Orhideele iubesc lumina soarelui. Ele sunt mulțumite chiar și cu un loc unde primesc lumină pe parcursul întregii zile. Tot ce trebuie să ținem minte este că ele tolerează doar o lumină intermediară, una prea directă sau puternică s-ar putea să le facă să se usuce destul de repede. 

Ferestrele orientate spre est sunt cele mai potrivite deoarece primesc lumină puternică din plin în timpul dimineții. Când vine prânzul alături de lumina puternică deja ele sunt mai protejate. Ideal ar fi bine să le udăm cam o singură dată pe săptămână. Care e tehnica cea mai potrivită? Apa să fie lăsată să curgă ușor fără multă presiune. Asta înseamnă că ai suficient timp să te prinzi când e prea puțină sau prea multă apă în vas.

4. Poți încerca un umidificator

Orhideele au o origine tropicală la bază, deci le place lumina din belșug cât timp nu e prea puternică și directă. Dacă ai un umidificator acasă asta poate fi un plus destul de mare pentru orice orhidee. Ele în mod natural sunt adaptate la medii unde nivelul de umiditate e foarte ridicat. Însă asta nu e o regulă obligatorie și dacă nu ai unul nu trebuie să cumperi neapărat.

5. Nu scurta rădăcinile

S-ar putea ca la diferite orhidee sa vezi cum rădăcinile lor ies la suprafață și continuă să crească. Nu le tăia. Este în regulă dacă acest lucru se întâmplă. Dacă vei dori să le tai s-ar putea să afectezi sănătatea plantei tale.

Concluzie

În concluzie, cu siguranță exista multe sfaturi la care poți apela atunci când te decizi să crești propria ta orhidee. Folosește această listă ca și primi pași pentru a avea grijă mai bună de orhideele tale în general și de ce nu, împărtășește cu prietenii tăi ce ai aflat.

9 sfaturi care vor asigura înflorirea orhideei pe parcursul întregului an

1. Varsta plantei

Diferite soiuri de orhidee înfloresc după ce ating vârsta de 1.5-3 ani. De aceea, trebuie să vă asigurați că planta este suficient de matură, ca să înflorească. În acest scop trebuie să calculați numărul lăstarilor. Planta adultă, pregătită pentru înflorire, trebuie să aibă 5-8 lăstari.

2. Nu miscati ghiveciul

Orhideea nu iubește nici măcar deplasările nesemnificative, deoarece reacționează la poziția față de lumină. Dacă trebuie să mutați ghiveciul plantei, așezați-l cu aceeași parte (ca și anterior) spre lumină. De asemenea, nu trebuie să mișcați orhideea în timpul irigării. Deplasările influențează negativ creșterea plantei, îndeosebi în momentul apariției tijei.

3. Atentie la radacini

Rădăcinile orhideei participă activ la procesul de fotosinteză. De aceea, este important să vă asigurați că au acces la suficientă lumină. Având în vedere faptul că nu se recomandă mutarea frecventă a orhideei, trebuie să aveți grijă în prealabil de rădăcini. Cel mai bine ar fi să folosiți recipiente transparente de plastic, dotate cu un număr mare de orificii de drenare, în locul ghivecelor de ceramică. Nu se recomandă plantarea orhideelor în recipiente cu pereții denivelați, deoarece rădăcinile lor au proprietatea de a concrește cu suprafețele grosiere. Pe lângă aceasta, marginile ascuțite pot traumatiza sistemul radicular.

4. Lumina

Dacă nu vor avea parte de o zi însorită completă (10-12 ore), orhideele nu vor înflori. De aceea, toamna și iarna, când lumina firească este de scurtă durată, florile trebuie iluminate suplimentar cu ajutorul lămpilor. Dacă orhideea a eliberat tije în timpul toamnei sau iernii, aveți grijă ca acestea să nu se usuce din cauza zilei luminoase scurte. Uneori este suficient să organizați iluminarea doar pentru vârfurile tijelor. Cel mai important este să urmăriți ca planta să nu se încălzească.

5. Temperatura diferita de la zi la noapte

Catalizatorul înfloririi multor soiuri de orhidee este diferența nesemnificativă dintre indicii diurni și nocturni de temperatură. De aceea, pentru ca orhideea să înflorească, temperatura nocturnă trebuie să fie cu 4-6°С mai mică decât cea diurnă. De la începutul primăverii și până la începutul toamnei orhideea poate fi ținută în aer liber, unde oscilația termică este atinsă în mod firesc. Când vremea este mai răcoroasă, încăperea, în care se află orhideele, trebuie aerisită, fără să se permită apariția curenților de aer.

6. Udarea

Orhideele trebuie udate doar după ce substratul lor se usucă complet: astfel veți evita posibila putrezire a rădăcinilor. După ce se va termina perioada de înflorire, trebuie să întrerupeți irigările orhideei pentru aproximativ o lună. Iar înainte și în timpul înfloririi, orhideea necesită o irigare mai intensă decât în mod obișnuit.

7. Umiditatea aerului

Încă o condiție importantă este umiditatea aerului. Dacă aerul nu este suficient de umed, se pot produce stagnarea creșterii sau uscarea precoce a bobocilor și florilor. Ca să creșteți gradul de umiditate din încăperea, în care se dezvoltă orhideea, puteți să puneți o farfurie cu apă lângă plantă. În perioadele deosebit de uscate (când locuința începe să fie încălzită) planta trebuie stropită. Umiditatea optimă a aerului pentru orhidee este minim 60%.

8. Îngrasamintele

Ca să fertilizați orhideele, se recomandă folosirea unor compuși cu fosfor și potasiu, care stimulează dezvoltarea mugurilor de înflorire. Pe lângă aceasta, utilizarea unor asemenea îngrășăminte garantează dezvoltarea florilor sănătoase și puternice. Iar îngrășămintele cu azot trebuie evitate: acest element inhibă dezvoltarea tijelor.

9. Stresul plantei

Uneori, ca să determinați orhideea să înflorească, trebuie să o expuneți la un stres mic. Când se simte prea bine, planta își îndreaptă toată energia spre creșterea părții vegetative. Una dintre metodele de stimulare a înfloririi este „șocarea” ușoară a orhideei: reducerea irigării sau mutarea ghiveciului într-un loc mai răcoros.

Orhideea – simbolul iubirii, al luxului și, uneori, al forței. În lume există aproximativ 30.000 de specii de orhidee, împreună cu soiurile hibride. Desigur, conceptul de frumusețe poate fi diferit în funcție de persoană și gusturi, totuși frumusețea acestor flori nu a pus-o nimeni la îndoială.

Sfaturi esenţiale pentru a îngriji cele mai frumoase orhidee.

Adesea primim în dar nu clasicul buchet de flori, ci o minunată plantă în ghiveci. Orhideea este printre preferate, iar oferta supermarket-urilor, foarte diversă. Deşi pare greu de întreţinut, orhideea nu este o plantă atât de pretenţioasă, dacă ajungem să o „înţelegem“.

Lumina, apa şi aerul fac parte din parametrii pe care să-i ţinem permanent sub control.

Specialiştii consideră lumina, alături de fertilizant, drept factor determinant pentru înflorire. Lumina trebuie să fie suficientă, deşi razele puternice ale soarelui nu ar trebui să afecteze direct planta.

Orhideea se simte cel mai bine la fereastră, de preferinţă orientată sudic (următoarea variantă ar fi vest, urmată de est şi nord). În zilele toride de vară va trebui, ne sfătuiesc pasionaţii, să nu permitem plantei să atingă fereastra, putând să apară arsuri. Că lumina este deosebit de importantă ne dăm seama şi din necesitatea plantei de a se dezvolta într-un ghiveci transparent, pentru că şi rădăcinile au nevoie de ea. O plantă care are suficientă lumină are frunzele de un verde deschis, pe când plantele private de ea, deşi par sănătoase, de un verde intens, nu ne vor oferi prea curând flori.

Apa este un alt factor important care menţine orhideea frumoasă. Lipsa apei duce la uscarea rădăcinilor, dar şi apa din abundenţă afectează cel puţin la fel de rău planta, rădăcinile putrezind. Unii iubitori de plante udă orhideea direct în vas (vasul în care creşte orhideea are orificii multiple, pentru un bun drenaj), având grijă ca apa să se scurgă în totalitate. Alţii preferă să pună apă în tăviţă, nu foarte multă, şi să lase planta să-şi extragă după nevoi. Ne dăm seama dacă planta are sau nu nevoie de apă fie verificând substratul, fie observând vasul. La plantele de-abia udate condensul se observă până aproape de marginea superioară a vasului, în timp ce la planta care trebuie udată în curând condensul se mai observă la bază.

O altă metodă de a-i da orhideei apa necesară este imersia ghiveciului într-un vas cu apă. Se lasă, astfel, în apă câteva minute, după care avem grijă să scurgem apa excedentară. Important este ca apa să nu ajungă la baza frunzelor, pentru că acestea pot putrezi. Această grijă va trebui să o avem şi atunci când pulverizăm apă pe frunze.

Pentru orhideele care au crescut şi au nevoie de un vas nou va trebui să ne orientăm tot către unul transparent, cu dimensiuni nu mult mai mari decât actualul. Subtratul gata preparat există în magazinele de profil. În plus, pasionaţii ne recomandă să tranplantăm orhideea în intervalul februarie – august, de preferat când nu are flori. La schimbarea vasului vom îndepărta rădăcinile uscate şi pe cele putrezite. Rădăcinile se spală cu apă călduţă, după care planta se aşează în noul vas.

La udare vom folosi apă plată, apă de ploaie sau apa de la robinet, pe care am lăsat-o cel puţin 24 de ore, pentru a scăpa de clor. Temperatura apei nu trebuie să fie foarte scăzută, altfel rădăcinile şi baza frunzelor vor avea de suferit.

Dendrobium nobile este o specie de orhidee epifită/litofită la fel de frumoasă ca și orhideea Phalaenopsis. În plus, această orhidee formează foarte multe flori parfumate, fie albe, fie colorate în galben, roz sau combinații ale acestor culori. Din punctul meu de vedere ea nu trebuie să lipsească din colecția unui iubitor de orhidee. La fel ca toate orhideele și Dendrobium nobile poate să nu înflorească, dacă nu-i sunt respectate cerințele legate de ciclul biologic. Înainte de toate, trebuie să-ți spun că această floare se încadrează în categoria orhideelor de seră rece, asta înseamnă că preferă și mediile cu temperaturi mai reduse.Ca și regim de îngrijire te sfătuiesc ca pe parcursul perioadei de creștere vegetativă, atunci când formează noi rădăcini și noi tulpini, să beneficieze de un loc unde să primească multă lumină. În perioada de primăvara și toamnă ar fi ideal să ocupe o expoziție sudică, estică sau vestică. În perioada de vară trebuie avută grijă ca soarele să nu-i ardă frunzele, motiv pentru care te sfătuiesc s-o amplasezi într-un loc cu semiumbră. Pentru a verifica dacă primește suficientă lumină, poți urmării gradul de colorație în verde a plantei. Dacă este verde închis înseamnă că nu primește suficientă lumină, în schimb dacă frunzele sunt verde pal, atunci cantitatea de lumină primită este suficientă.Trebuie să mai știi că în această perioadă de toamnă, una activă pentru plantă, udarea se face regulat, lăsând totuși substratul să se usuce ușor între două udări. În perioada de vară, atunci când temperaturile sunt mai ridicate, întrucât suportă și astfel de temperaturi, orhideea Dendrobium nobile are nevoie de mai multă apă. În ceea ce privește gradul de umiditate atmosferică să știi că nu reclamă mari pretenții, suportând foarte bine și mediile mai uscate.Ce este important pentru o astfel de orhidee, sunt curenții activi de aer, preferând o bună circulație a acestuia, motiv pentru care îți recomand s-o amplasezi undeva afară în grădină, dacă există sau într-un balcon deschis. În toată această perioadă de creștere, de formare a tulpinilor este bine să-i aplici un îngrășământ special pentru orhidee, dar care să aibă un conținut mai mare de Azot. Azotul va ajuta la formarea mai multor tulpini si frunze viguroase, capabile să susțină o înflorire bogată. Aplicarea acestui tip de fertilizant se stopează începând cu luna august, moment în care se începe o nutriție cu mai mult Fosfor și Potasiu. În acest fel vei ajuta la formarea mai multor boboci.În momentul în care observi că procesul de formarea a tulpinilor si frunzelor s-a oprit, asta înseamnă că au ajuns la maturitate, subliniind faptul că planta se pregătește pentru următoarea etapă a ciclului biologic. Din acest moment este important ca udarea să se reducă gradual până la punctul de a fi udată aproximativ o dată pe lună. Un alt aspect important este ca orhideea în perioada de toamnă să surprindă căderea temperaturilor undeva la 12-15℃.Atât stresul hidric cât și temperaturile reduse, mai ales cele din timpul nopții vor fi determinante în inițierea procesului de înflorire. Așadar, dacă nu sunt respectate aceste două cerințe s-ar putea ca înflorirea să se lase așteptată mult timp la această orhidee. În final, sper ca informațiile mele să-ți fie de folos și dacă nu ai o orhidee Dendrobium nobile, crede-mă pe cuvânt ca merită să o ai în colecție!

Vrem să fim iubiți, dar ne e frică să iubim

Spunem că vrem să fim fericiți, dar când găsim fericirea ne jucăm cu ea. Când pierdem fericirea, o vrem înapoi. Apoi zâmbim ca să nu vadă nimeni cât suntem de triști. Suntem triști, dar vrem ca ceilalți sa fie invidioşi pe viața noastră „minunată”. Avem o viață „minunată”, dar în interiorul nostru este un haos. Afară e soare, dar înăuntru furtună. Cumva, ne pierdem între „înăuntru” şi „afară”. Ceea ce suntem nu e ceea ce părem...
Vrem să fim iubiți, dar ne e frică să iubim. Spunem că vrem doar să ne distrăm, dar adormim ținându-ne în brațe. Spunem NU ca să ni se spună DA. Ignorăm ca să fim băgați în seamă. Suntem indiferenți, dar de fapt căutăm să ni se acorde atenție.
Aruncăm adevăruri în glumă ca să arătăm cât suntem de puternici. Spunem că vrem să fie simplu, dar facem să fie complicat. Strigăm în gura mare că nu ne pasă, dar cu capul pe pernă gândurile nu ne lasă să dormim. Spunem că dorim să fim liberi, dar de fapt tânjim după sentimentul de a şti că „aparținem” cuiva. Ne dăm sinceri, dar suntem cei mai proşti actori. Ne credem unici, dar suntem toți la fel.

Reguli pentru imbrăcatul copilului în 44 de pași simpli

1. Se anunță copilul că urmează îmbrăcatul.
2. Se constată ignorul total al copilului.
3. Se anunță din nou copilul că în maxim 2 minute chiar urmează îmbrăcatul.
4. Se trec în revistă hainele pregătite de soție: o pereche de chiloți, una de șosete, panataloni dublați, un maieu, un tricou, o helancă, un pulover și un ilic matlasat. Toate acestea asezonate cu pufoaica de iarnă vor asigura confortul ideal, mai ales că afară s-au anunțat doar 8 grade cu soare în ziua respectivă.
5. După cele 2 minute de după cele 5 minute trecute peste cele 2 minute inițiale, se trece la amenințări.
6. Prima dată se scoate pijamaua, operațiune care nu are de ce să dureze mai mult de 7 minute, mai ales că se începe în sufragerie, se continuă în bucătărie și se termină tot în sufragerie, nu înainte de a trece și prin dormitor.
7. Se întreabă copilul dacă vrea pipi. Se răspunde că nu.
8. Se pune o pereche de chiloți curați. Doar dacă sunt chiloți cu Star Wars. hmprodDacă nu, se ia o pereche de chiloți cu Star Wars de unde-o fi și se pune pe copil.
9. Se pune prima șosetă.
10. Se pune a doua șosetă. Dacă se reușește. Pentru că ți se întinde tot piciorul cu șoseta pusă. Și chestia asta chiar nu mai e simpatică a 17-a oară.
11. Se întreabă din nou copilul dacă vrea pipi. Se întreabă tatăl dacă este retardat, având în vedere răspunsul anterior.
12. Se constată transpirația abundentă a tatălui.
13. Se declanșează nervii provocați de transpirația abundentă a tatălui.
14. Se îmbracă un crac de pantalon. Asta în timp ce copilul face lego, căutând piese prin toată cutia.
15. Se îmbracă și al doilea crac. Cu bucurie, se constată că suntem la jumătatea drumului.
16. Se înjură în barbă când copilul anunță că vrea pipi.
17. Copilul se întoarce de la pipi. Se constată că pantalonii sunt uzi.
18. Se încearcă ignorarea acestui aspect, ținând cont că nu sunt chiar atât de uzi și că s-a citit undeva că se poate muri dacă transpiri prea mult într-un timp foarte scurt.
19. Se ascultă ocările soției referitoare la lipsa de responsabilitate a tatălui.
20. Se îmbracă noua pereche de pantaloni în timp ce copilul îl trage pe tată de unde apucă, dar în special de obraz și/sau ochi.
21. Se încearcă îmbrăcarea maieului.
22. Se constată că acest lucru nu poate fi realizat, ținând cont de faptul că nu mai e nimeni în preajmă care să-l îmbrace, copilul fiind plecat să-și caute dinozaurul.
23. Se îmbracă maieul.
24. Se convinge cu greu copilul că dinozaurul n-are nevoie de maieu.
25. Părinții sunt invitați să se așeze pe canapea pentru a urmări un spectacol de dans al copilului.
26. Se remarcă plânsul tatălui. Acesta nu are nimic de-a face cu dansul.
27. Se îmbracă și tricoul. Se dezbracă tricoul pentru că dinozaurului nu-i place acest tricou.
#continuare in primul mesaj

 28. În timp ce se caută un nou tricou, se izbește degetul mic de la piciorul drept al tatălui de colțul dulapului.
29. Se îmbracă noul tricou numai sub amenințarea că tati pleacă în oraș de unul singur dacă nu se finalizează îmbrăcatul în maxim 5 minute.
30. Se negociază cu soția eliminarea helăncii și a ilicului. Se obține victoria numai după ce se promite că tatăl se va spăla cu copilul pe cap dacă răcește.
31. Se roagă copilul să stea nemișcat pentru îmbrăcarea puloverului.
32. Se reproșează tatălui că mami știe mult mai bine să pună puloverul.
33. Se aud niște cuvinte greu inteligibile cu excepția expresiei „Și tu și mă-ta”.
34. Se îmbracă puloverul numai după ce copilul exersează de 7 ori noua săritură de pe canapea.
35. Pe tată îl mănâncă în cur să-i spună mamei că a remarcat o mică ciupitură în textura puloverului.
36. Se dă jos puloverul.
37. Se pune noul pulover.
38. Se privește deja nepăsător cum copilul se zvârcolește pe jos că nu vrea pulover, ci hanoracul cu câini.
39. Se dă jos și cel de-al doilea pulover și se pune hanoracul în timp ce copilul îl întreabă pe tată de ce a transpirat așa de tare.
....
41. Se verifică ceasul: doar 28 de minute magice!
42. Se strigă „Noi suntem gata!”
43. Se aude: „Și eu în 5 minute”.

Ce este si care sunt beneficiile laptisorului de matca.

 

#laptisordematca #apicole #sanatate #sănătate #frumusete #frumusețe #health #healthy #beauty #imunitate #concentrare #memorie #invatare #healthtips #healthytips #beautytips #apiland #apiterapia #apicultura #natural #healthinfluencer #healthblogger #primavara #albina #regina #bees #honeybees #stup #acc #accmediachannel

@apiland.ro @accmediachannel

 https://www.instagram.com/reel/CphencNIeMm/?utm_source=ig_web_copy_link

O zi placuta sa aveti cu pace,liniste,caldura si multa iubire sufleteasca! 🤗

 

La mulți ani femeie

 La mulţi ani, femeie care dai viață vieţii pe pământ!
La mulți ani, femeie care vindeci, zideşti şi creşti generații de Oameni Mari!
La mulți ani, femeie care ştii să îți porţi sufletul prin viață fără să îl întristezi sau murdăreşti cu ceea ce e întuneric acolo unde nu e suflet!
La mulți ani, femeie care nu te uiţi la semenele lăsate de viață pe trupul tău, ci te bucuri de semnele pe care le-ai lăsat când ai trecut tu, prin alte suflete!
La mulţi ani, femeie care ai ucis iluzia perfecţiunii, ca să dai naştere adevărului din trăirea ta!
La mulți ani, femeie care te-ai eliberat de toṭi oamenii, poveştile, convingerile care te dureau, ca să poți primi darul vieţii, aşa cum ţi se dăruieşte el prin iubirea pe care tu o simţi!
La mulţi ani, femeie care ţi-ai descoperit în sfânta tăcere glasul inimii, cu care ai învățat să asculţi alte suflete!
La mulți ani femeie, care ai încercuit cu lumină toate rănile sângerânde din suflet, şi azi ele strălucesc în înţelepciune divină!
La mulți ani femeie, care ai ales să laşi în urmă ceea ce nu poți schimba, ca să o schimbi pe cea pe care o vezi mereu în oglindă!
La mulți ani, femeie care iubeşti, vindeci, creşti fără să aştepţi nimic înapoi... pentru că tu femeie ştii, viaţa te duce înainte atunci când pe urmele paşilor tăi se vindecă tălpile celor ce au călcat în neiubire... La mulţi ani, femeie!

Și atunci am înțeles

Când va judeca Domnul lumea, cred că mamelor le va zice așa:
 - Veniți la Mine, voi, cele care v-ați rugat neîncetat.
 Și ele vor spune:
- Doamne, când ne-am rugat noi neîncetat?
 Iar El le va răspunde:
- Adevărat vă spun, că de câte ori ați adus pe lume un copil, voi ați pornit izvorul unei rugăciuni. De câte ori ați suferit grețuri, neputințe, oboseli, ele au ajuns la Mine ca rugăciuni. De câte ori ați stat de veghe pentru copii, de câte ori ați legănat pe prunci, de câte ori i-ați purtat în brațe, de câte ori le-ați purtat de grijă, de câte ori i-ați ținut la sân, de câte ori frânte de oboseală, lor le-ați citit povești, Mie v-ați rugat.
    M-am întrebat adesea de ce nu a lăsat Dumnezeu să știm ziua în care murim. Și apoi mi-a venit în gând mama.
Parcă văd cum ar fi o discuție între Dumnezeu și o mamă.
- Haide femeie, a sosit vremea..
- Deja ? Imediat, Doamne. Dar, te rog, mai așteaptă -mă puțin. Nu durează mult... Doar să le fac repede o ciorbă și o mâncărică, să le las și lor să aibă măcar o zi- două după ce-oi pleca. Mai așteaptă-mă puțin, Doamne, să spăl vasele, să întind rufele astea din lighean, și uite că iar trebuie să dau o mătură prin bucătărie. Știu, Doamne, că trebuie să vin, dar mai e puțin și trebuie luați copiii de la școală, si-apoi să le pun masa , să spăl un vas , să dau cu o mătură, să le citesc o poveste, să le dau de mâncare, să spăl un vas, să dau cu o mătură.... Da, Doamne, e târziu, dar mai sunt atât de multe de făcut, și-acum am și nepoți, și lor trebuie sa le fac o ciorbă, să le citesc o poveste, apoi să spăl un vas , să dau cu o mătură....
    

 Și atunci am înțeles....

Cel care amână mereu căsătoria sa, după trecerea anilor caută şi nu mai găseşte SFÂNTUL CUVIOS PAISIE AGHIORITUL

 Cel care amână mereu căsătoria sa, după trecerea anilor caută şi nu mai găseşte
SFÂNTUL CUVIOS PAISIE AGHIORITUL
 
Unii au multă mândrie, mult egoism, şi de aceea nu-i ajută Dumnezeu. Ani de-a rândul vin câţiva la Colibă şi mă întreabă: „Ce vrea Dumnezeu de la mine, Părinte?”. Întreabă de parcă Dumnezeu ar avea nevoie de ei, nu ei de Dumnezeu. Nici monahi nu s-au făcut, nici nu s-au căsătorit. Ca şi cum ar fi făcuţi din aur şi se tem să nu fie luaţi drept vergele de fier şi băgaţi în beton. Alţii iarăşi mă întreabă: „Părinte, ce să fac? Să mă fac monah sau să mă căsătoresc? Spune-mi pentru ce fel de viaţă sunt?”. „Tu ce vrei?” îl întreb. „Şi una şi alta”, îmi răspund. Le vor pe amândouă. Dacă le-aş spune gândul meu, că, de pildă, sunt pentru căsătorie şi să se căsătorească, se poate ca ei să nu-şi găsească odihnă, şi atunci vor veni la mine să-mi spună: „Sfinţia Ta mi-ai spus să urmez această viaţă şi, iată, acum mă chinuiesc”.
 
– Părinte, cum se poate întâmpla aceasta?
 
– Să presupunem că un tânăr are chemare pentru viaţa de căsătorie, dar se gândeşte şi la monahism. Însă, dacă nu ia aminte să facă o familie bună şi mai târziu vor apărea probleme pe care nu le va înfrunta duhovniceşte, atunci vicleanul îl va lupta cu gândurile, îi va spune mereu: „Tu erai pentru monahism, dar dacă te-ai căsătorit, aşa îți trebuie” şi nu-l va slăbi deloc zi şi noapte.
 Este dovedit faptul că cel care amână mereu căsătoria sa, după trecerea anilor caută şi nu mai găseşte. Atunci când este tânăr, alege el; apoi, însă, îl aleg alţii pe el. De aceea spun că în problema aceasta este trebuinţă uneori şi de puțină nebunie. Este bine să treacă cu vederea unele cusururi care nu sunt esenţiale, pentru că altfel niciodată nu-i vor veni toate aşa cum le aşteaptă el.
 
Odată a început să plouă, iar printr-o albie a început să curgă apă. Un nebun şi un raţionalist voiau să treacă de cealaltă parte. Atunci raţionalistul a spus: „Se va opri ploaia, se va împuţina apa şi după aceea voi trece”, nebunul, însă, nu a aşteptat, ci rupând-o la fugă prin apă, a trecut dincolo. I s-au udat puţin hainele, dar a mers acolo unde voia. Între timp ploaia în loc să se oprească, s-a înteţit şi mai mult. Apa a crescut şi, în cele din urmă, raţionalistul nu a mai putut trece de cealaltă parte, pentru că de acum era deja primejdios.
 
Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 24-25

Bolile îi ajută pe oameni să-şi “ispăşească” păcatele SFÂNTUL CUVIOS PAISIE AGHIORITUL

 Bolile îi ajută pe oameni să-şi “ispăşească” păcatele   
SFÂNTUL CUVIOS PAISIE AGHIORITUL  
 
-Părinte, ce înseamnă “Rai bun”?  
 
-Adică să mergi cu bine în Rai.  
 
-Dar oare nu se poate înţelege: “Să mergi în Raiul cel bun”?  
 
– Ai auzit tu vreodată vorbindu-se de raiul cel rău? Oricum, pentru a merge cineva în Raiul cel dulce, trebuie să mănânce aici multe amărăciuni, ca să primească în mână paşaportul încercărilor. Dacă ai şti ce se întâmplă la spitale! Ce drame! Ce durere are lumea! Câte mame, sărmanele, nu fac operaţii, se gândesc la copilaşii lor şi sunt cuprinse de nelinişte pentru întreaga lor familie! Câţi familişti nu au cancer, fac radioterapie şi se chinuiesc! Să nu poată lucra şi să aibă de plătit chirie şi o mulţime de alte datorii! Unii sunt sănătoşi şi nu o pot scoate la capăt, cu cât mai mult atunci când cineva este bolnav şi se sileşte să lucreze pentru a putea face faţă cât de cât la îndatoririle lui! Cu adevărat, m-au copleşit problemele oamenilor. Câte nu aud în fiecare zi! Mereu suferinţe, mereu greutăţi! Toată ziua îmi este gura amară, iar seara cad de oboseală şi, flămând fiind, mă întind puţin ca să mă odihnesc. Simt multă oboseală trupească, dar şi o pace lăuntrică.  
 
– Părinte, boala ajută întotdeauna?  
 
– Da, întotdeauna ajută. Bolile îi ajută pe oameni să-şi “ispăşească” păcatele, atunci când nu au virtuţi. Sănătatea este un lucru mare, dar binele pe care îl pricinuieşte boala nu-l poate dărui sănătatea. Un bine duhovnicesc. Boala este o binefacere foarte mare, într-adevăr foarte mare! Îl curăţă pe om de păcat şi de multe ori îi asigură chiar şi răsplată. Sufletul omului este ca aurul, iar boala este ca focul care-l curăţă. Vezi că şi Hristos i-a spus Apostolului Pavel: “Puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”. Cu cât mai mult se chinuieşte omul de vreo boală, cu atât mai mult se curăţă şi se sfinţeşte, ajunge numai să facă răbdare şi s-o primească cu bucurie.  
 
În unele boli este nevoie numai de puţină răbdare. Şi pe acestea le îngăduie Dumnezeu ca să-i îndrepteze omului unele cusururi şi să-i dăruiască puţină răsplată. Pentru că boala trupească ajută la vindecarea bolii duhovniceşti. O neutralizează cu smerenia pe care o aduce. Dumnezeu pe toate le pune în valoare spre binele nostru. Tot ceea ce el îngăduie este pentru folosul nostru duhovnicesc. Ştie de ce anume are nevoie fiecare din noi şi ne dă vreo boală, fie ca să ne răsplătească, fie ca să plătim păcatele.  
 
Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 157

Slavă Ție, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de faptele mele primesc; pomenește-mă întru împărăția Ta

 Rețeta duhovnicească a Sfântului Ierarh Ignatie (Briancianinov)
  
”Vă trimit o rețetă duhovnicească. Și vă sfătuiesc să folosiți doctoria propusă de câteva ori pe zi, mai ales în clipele de mare suferință, atât a sufletului, cât și a trupului.
 Nu vor întârzia să se arate puterea și vindecarea ascunse în doctorie, care la arătare e cât se poate de smerită. Însingurându-vă rostiți fără grabă, în așa fel încât să vă auziți glasul, închizându-vă mintea în cuvinte (așa sfătuiește Sfântul Ioan Scărarul), următoarele:
   
«Slavă Ție, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de faptele mele primesc; pomenește-mă întru împărăția Ta».
   
Rugăciunea trebuie rostită cât se poate de rar. După ce ați spus-o o dată, odihniți-vă puțin. Apoi spuneți-o din nou și iarăși odihniți-vă. Continuați să vă rugați cinci sau zece minute până ce vă veți simți sufletul liniștit și mângâiat.
   
Pricina liniștirii și mângâierii e limpede: harul și puterea lui Dumnezeu se cuprind în slavoslovirea lui Dumnezeu, nu în grăirea împodobită și multă. Iar slavoslovirea și mulțumirea sunt lucrări predanisite nouă de Însuși Dumnezeu, nicidecum născocire omenească. Apostolul poruncește din partea lui Dumnezeu să facem această lucrare ( v. 1 Tes. 5, 18).”
  
Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască,traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 24)

Doamne, Îţi mulţumesc pur şi simplu pentru că exişti,

 
Doamne,
Îţi mulţumesc pur şi simplu
pentru că exişti,
pentru că eşti mai mare decât capul nostru – prea logic,
pentru ca eşti mai subtil decât inima noastră – prea nervoasă,
pentru că eşti atât de aproape şi atât de departe şi în toate – altul,
pentru că ai fost zămislit şi eşti încă necunoscut,
pentru că fugind departe de Tine – noi fugim înspre Tine,
pentru că nu facem nimic pentru Tine, ci facem totul prin Tine,
pentru că lucrul pe care nu-l putem apuca nu este iluzie.
Îţi mulţumesc, Doamne, că eşti tăcut.
Numai noi – erudiţii analfabeţi –
fără încetare pălăvrăgim.

Neața! Hai că asta îmi place maxim! 😁😂😂 5 SEMNE CLARE CÃ EȘTI PROST

 Pentru că “atunci când ești prost, tu nu știi, e greu doar pentru cei din jur”, am să las aici cele mai comune cinci semne care pot aprinde un beculeț de alarmă. Desigur, nu vor folosi la nimic, pentru că proștii nu se vor regăsi în ele, dar măcar le-am strâns la un loc.

1. Dacă te uiți în oglindă și ai impresia că ești perfect/ă, există cele mai mari șanse să fii prost/proastă.

2. Dacă nu ai suficient simț al umorului încât sã te poți auto-ironiza, sunt extrem de mari șansele să fii la fel de prost/proastă.

3. Dacă orice glumă la adresa ta ți se pare un atac inadmisibil la augusta-ți făptură, șansele să fii prost sunt în procent covârșitor.

4. Dacă simți cu toată ființa ta că ai întotdeauna dreptate și nimic nu reușește să te convingă că poți sa te înșeli, cu regret îți spun că ajungem la aceeași concluzie: ești prost/proastă.

5. Dacă ai impresia că ești de neînlocuit și că poziția centrului Universului se schimbă după locurile pe care le binecuvântezi tu cu prezența, well… cred că e clar deja.

Cam astea sunt cele mai evidente cinci. Dacă le constatați la cineva din jur, bine ar fi să dați bir cu fugiții. Nu de alta, dar prostia nu se vindecă.Pentru că “atunci când ești prost, tu nu știi, e greu doar pentru cei din jur”, am să las aici cele mai comune cinci semne care pot aprinde un beculeț de alarmă. Desigur, nu vor folosi la nimic, pentru că proștii nu se vor regăsi în ele, dar măcar le-am strâns la un loc.

1. Dacă te uiți în oglindă și ai impresia că ești perfect/ă, există cele mai mari șanse să fii prost/proastă.

2. Dacă nu ai suficient simț al umorului încât sã te poți auto-ironiza, sunt extrem de mari șansele să fii la fel de prost/proastă.

3. Dacă orice glumă la adresa ta ți se pare un atac inadmisibil la augusta-ți făptură, șansele să fii prost sunt în procent covârșitor.

4. Dacă simți cu toată ființa ta că ai întotdeauna dreptate și nimic nu reușește să te convingă că poți sa te înșeli, cu regret îți spun că ajungem la aceeași concluzie: ești prost/proastă.

5. Dacă ai impresia că ești de neînlocuit și că poziția centrului Universului se schimbă după locurile pe care le binecuvântezi tu cu prezența, well… cred că e clar deja.

Cam astea sunt cele mai evidente cinci. Dacă le constatați la cineva din jur, bine ar fi să dați bir cu fugiții. Nu de alta, dar prostia nu se vindecă.

Dar, mamă, eu nu te-am uitat!

Trec anii-n zbor
Şi timpul în neştire trece
Însă numai un singur dor
Cu viaţa timpul şi-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aş vrea să ştie o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viaţa merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Şi de ţi-ai pierdut dragul părinte
Inima-ţi plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O fiinţă a cărei vieţi s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Şi a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viaţa dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toţi ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viaţa pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Şi m-ai lăsat c-un singur dor.
Şi acuma orice veselie
E ca şi cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta…
În mintea mea tu eşti tot vie
Şi vei trăi o veşnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet şters să mai schiţez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înţeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu ştiu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde…
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Şi-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Şi nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieţii a-l seca.
Mai sunt mulţi care-mi sunt aproape
Şi unii chiar mă înţeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înţelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu eşti mereu doar lângă mine…

...

 

...

Există și bărbați înșelați. Bărbați mințiți, batjocoriți și bârfiți. Despre ei nu mai vorbește nimeni. Despre bărbații cu sufletul curat ce au întâlnit femei ce considerau că totul se învârte în jurul lor. Atât pamântul cât și bărbații. Sunt mulți bărbați care știu să iubească. Din nefericire, unii dintre ei iubesc pe cine nu trebuie.
Bărbați ce și-ar da sufletul pentru femeia de lângă umărul lor, în timp ce ea și-ar da numărul de telefon și la alții. Există și bărbați ce înca mai cred în iubire adevărată așa cum există și femei ce îți râd în față atunci când le vorbești despre ea. Există bărbați ce merită iubiți așa cum există femei ce consideră că merită totul, fără a oferi nicio vibrație înapoi.
Nu toți bărbații sunt la fel. Așa cum nu toate femeile sunt niște îngeri. Unele, au îmbrăcat demult bluza minciunii, a trădării și a lipsei de corectitudine. Și-au tăiat singure aripile atunci când singura oglindă ce conta era aceea atârnată pe un perete dintr-o casă goală. Precum sufletul lor.
Încă mai există bărbați potriviți pentru cineva care așteaptă îndelung o dragoste ce refuză să se stingă. Așa cum mai există femei ce înca nu au înțeles că fără iubire nu suntem nimic. Nici măcar praf de stele. Unele se aleg cu praful trecutului ce ustură aceiași ochi ce nu mai vor să se deschidă.
Există bărbați mișto. Bărbați cu suflet de copil și brațe ce-ar putea să îți cuprindă Universul. Bărbați ce ar putea să îți alinte clipele. Să te răsfețe între ceasuri. Să îți aducă micul dejun la pat și să te adulmece ca pe-o cafea băută mai tarziu … în doi. Ca mai apoi să îți aducă flori și să presare a lor aromă-n părul tău. Bărbați ce râd cu tine și nu de tine. Bărbați ce pot iubi cu mintea și cu inima deschise. Bărbați ce te-ar căuta și printre vise.

Nu accepta cadouri. Să nu primești daruri!

 

Mă frângeam. Mă sufocam de indignare. Nu înțelegeam deloc și nu puteam să accept în nici un fel sfatul tatălui meu. Mi se părea nedrept, ma durea rău:

-Da' nu-i cinstit! Îi răspundeam plângând. Nu vreau așa ceva. De ce? De ce eu nu, și alții da. De ce toți copii să primească daruri și eu nu?!

...evident, Dusea nu vorbea despre obiectele dăruite de părinți sau de familie. Obiecte - daruri care acopereau cel mai adesea nevoile urgente ale copilului - care eram pe vremea aceea.

De ce toți copiii sa aibă blugi cu floricele și eu nu? De ce toți să primească magnetofon și mai târziu casetofon și numai eu nu??? De ce toți să aibe și eu NU??

Pentru că deocamdată nu ne putem permite, îmi răspundea Dusea calm.

- Dar vreau și eu!

- Vrei? Chiar vrei?

- Bine, Dusea, bine! Înțeleg: am nevoie și eu. Îmi trebuie! Da, îmi trebuie gumă de mestecat ca să-mi întăresc dinții, na! Și casetofon...ca sa fac mișcare și sa învăț muzică! E bine??? Eram furioasă și rănită. Nedreptățită.

- Când o să ne putem permite, o să-ți cumpere MAMA.

- Dar de ce să nu accept un cadou? De ce să nu primesc? Eram prea mică și prea supărată ca să înțeleg de una singură. Și, da, chestiile îmi luau ochii. Chestiile strălucitoare și la modă. Unde mai pui, că muream să fiu și eu ca ceilalți: și să mă laud și eu la școală sau la joacă: am și eeeeeuuuu. Am primit.

Din străinătate. Nu pot să-ți spun...cadou!

- Cadourile ne fac vulnerabili. Slabi și ușor de manevrat. Dependenți. Ne inrobesc, devenim sclavii cadourilor noastre. Ne întunecă dreapta judecată. Ne tulbură alegerile.

Nu a putut să convingă nicicum. Nu credeam o iotă. N-am acceptat teoria asta nici...deloc. Nu și nu. Iubeam Cadourile.

Timpul a trecut. Cu bune cu rele. Prin forța lucrurilor, am putut să-mi realizez multe din cele propuse, dorite, visate. Prin forțe proprii. Lecția pe care mi-a predat-o  în copilărie, medicament amar, îmi este de mare folos astăzi.

Mă mai trezesc cu câte o atenție pe birouri, așa un gest. Toate, dar toate iau drumul îndărăt, sau sunt redirecționate către persoane care au cu adevărat nevoie de...

Într-adevăr, mă simt mai puternică și mai senină.

Stăpână pe deciziile mele, neinfluențate.